Tag: expozitie

  • “Dar din dar” la Muzeul Național al Țăranului Român

    “Dar din dar” la Muzeul Național al Țăranului Român

    În anul în care aniversează 25 de ani de la reînfințare, Muzeul Naţional al Țăranului Român aduce în fața publicului a treia expoziție din ciclul “Dar din dar”. Primele două au fost deschise în anii 1995 și 1996. Expoziția este dedicată celor 300 de oameni generoși care, prin donațiile lor, au contribuit la creșterea neîntreruptă a colecțiilor noastre.



    Manifestarea, care va pune în valoare doar o parte a acestor donații, se dorește a fi un gest de mulțumire și încearcă să scoată din anonimat numele acestor donatori care s-au dovedit cu adevărat prieteni ai Muzeului Țăranului Român. Expoziția va putea fi vizitată până pe 17 ianuarie 2016, de marți până duminică, între orele 10 și 18. Intrarea este liberă.

  • EGAL. Artă şi feminism în România modernă

    EGAL. Artă şi feminism în România modernă

    Muzeul Naţional de Artă al României găzduieşte în perioada 16.12.2015-17.04.2016 expoziţia “EGAL. Artă şi feminism în România modernă”, deschisă la parterul Galeriei Naţionale.



    Expoziţia EGAL. Artă şi feminism în România modernă” propune o lectură nouă şi complexă a artei feminine. Creaţiei primelor artiste din România i se alătură activitatea militantă pentru emancipare pe care acestea au desfăşurat-o ca parte complementară a unui întreg insuficient explorat până astăzi. Expoziţia reuneşte piese semnate de 21 de artiste, printre care Cecilia Cuţescu-Storck, Nina Arbore, Nadia Bulighin, Maria Ciurdea Steurer, Irina Codreanu, Miliţa Petraşcu, Merica Râmniceanu, Magdalena Rădulescu etc.



    Invitând la abandonarea oricăror prejudecăţi, demersul expoziţional este o incursiune spectaculoasă şi revelatoare în universul necunoscut al unor creatoare al căror parcurs artistic este strâns legat de mişcarea feministă.



    Alături de lucrări din patrimoniul MNAR, expoziţia reuneşte un număr de piese importante şi necunoscute publicului, realizate de Olga Greceanu şi Theodora Cernat Popp, împrumutate de la familiile artistelor. Selecţia este completată cu picturi şi sculpturi provenind din alte colecţii muzeale, cum ar fi: Biblioteca Academiei Române, Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck“, Muzeul de Artă Constanţa şi Muzeul de Artă Vizuală Galaţi.

  • Autostrăzi şi istorie

    Autostrăzi şi istorie

    13 brăţări,
    dintr-o serie foarte cunoscută mai ales în spaţiul transilvănean, care datează
    de acum 3.000 de ani, sfârşit de Epoca Bronzului, vase vechi reconstituite, dar
    şi căşti şi ustensile care sunt folosite în explorarea unui sit arheologic sunt
    exponatele colecţiei cu numele Drumuri şi cioburi. Găzduită de Muzeul
    Civilizaţiei Dacice şi Romane de la Deva expoziţia spune povestea din spatele
    unei cercetări arheologice. Ideea expoziţiei a fost de a spune povestea celor
    cinci luni cât a durat cercetarea arheologică de pe şantier, a pieselor ce au
    fost descoperite, dar şi a modului în care s-a lucrat împreună cu muncitorii şi
    constructorii. Ca o caracteristică generală a şantierului, arheologii ne-au
    spus că în siturile cercetate pe traseul Abucea-Ilia au fost descoperite
    aşezări şi locuinţe care datează de la sfârşitul Neoliticului, până în Evul
    Mediu Timpuriu.


    Cătălin Rişcuţa, şeful secţiei de arheologie din cadrul Muzeului
    civilizaţiei dacice şi romane din Deva, ne-a spus care a fost ideea expoziţiei: Este vorba despre o expoziţie care are drept subiect cercetările
    efectuate de instituţia noastră în colaborare cu Institutul naţional de
    arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti şi este de fapt povestea cercetărilor
    arheologice de pe un tronson de autostradă hunedoreană, respectiv tronsonul 3
    al autostrăzii Logoj-Deva. care este amplasat de la graniţa judeţului Hunedoara
    cu judeţul Timiş. Am încercat prin această expoziţie să arătăm publicului ceea
    ce se întâmplă pe un şantier arheologic. De obicei lumea află că se face o
    cercetare arheologică a unui teren pentru ca apoi să se poată construi pe el;
    dar puţini sunt cei care îşi imaginează de fapt ce se întâmplă pe acel teren.
    Şi am decis să arătăm oamenilor exact ce facem acolo, pe teren. Prin urmare am
    decis să nu mai facem o expoziţie clasică, în care expunem doar piese cu
    termeni tehnici prin care explicăm ce am descoperit acolo, ci am încercat să
    creăm o atmosferă, să arătăm publicului exact ce se întâmplă în teren. Pentru
    asta am făcut o serie de panouri cu foarte multă ilustraţie, care cuprinde
    toate etapele pe care le-am parcurs în cercetarea noastră, precum şi o serie de
    reconstituiri, care arată exact ca lucrările din teren; respectiv o serie de
    piedestale făcute din pământ, pe care am pus materiale arheologice, precum şi
    uneltele cu care lucrează arheologul, de la casca de protecţie, până la
    uneltele specifice acestei meserii.



    Interlocutorul
    nostru ne-a mai spus că au încercat să creeze o expoziţie de atmosferă, care să
    arate pe viu cum se desfăşoară lucrurile. Munca de arheolog nu este o muncă
    uşoară, pentru că ea se desfăşoară, de multe ori, în condiţii grele de frig sau
    de căldură excesive, ne-a mai declarat arheologul Cătălin Rişcuţa, şeful
    Secţiei de Arheologie de la MCDR Deva, care a precizat că expoziţia cuprinde şi
    exponate obişnuite: Sigur, am expus şi piesele descoperite sau o parte din piesele descoperite
    în cursul acestei cercetări, cea mai mare parte a ceramicii, pe care am
    reîntregit-o, vase foarte frumoase, decorate. De asemenea, piese de metal,
    piese de bronz, pentru că trebuie să spunem că aşezările pe care le-am
    cercetat, cele cinci situri pe care le-am cercetat pe acest tronson de
    autostradă s-au plasat, în cea mai mare parte, din punct de vedere cronologic
    la sfârşitul epocii bronzului. Este vorba şi despre piese de bronz, unelte, pe
    care le-am descoperit în cursul cercetărilor. Am trecut şi explicaţiile
    ştiinţifice, astfel încât cei care doresc să aprofundeze problematica
    cercetării pe care am făcut-o, să poată vedea explicaţiile atât pe panouri, cât
    şi în vitrinele pe care le-am organizat.



    L-am întrebat
    pe Cătălin Rişcuţa dacă lucrările la o autostradă dezvăluie în mod obişnuit
    crâmpeie de istorie: Noi nu facem cu construcţia de autostrăzi decât să reluăm vechile trasee
    care sunt stabilite de mii de ani. Practic, autostrada trece pe valea
    Mureşului. Valea Mureşului a fost o rută de circulaţie încă din cele mai vechi
    timpuri. Prin urmare, acolo se află şi aşezările celor care au circulat şi care
    au locuit pe aceste zone. Autostrada este un prilej pentru arheologi, pentru că
    este de fapt ca o secţiune prin evoluţia istorică a comunităţilor umane
    dintr-un anumit spaţiu. Şi este normal să apară astfel de situri, până la urmă
    nici nu sunt foarte multe, pe o distanţă de 22 de kilometri am avut cinci
    situri, dintre care două au fost mai mari, care sunt aşezări ale comunităţilor
    preistorice. Nu facem decât să salvăm ceea ce există, nu oprim lucrările şi ca
    dovadă, noi ne-am terminat treaba de circa un an.



    … ne-a mai spus glumind interlocutorul nostru, pentru a nu se crede că
    activitatea arheologilor a încetinit-o cumva pe cea a drumarilor.



    Toate
    piesele de care v-am vorbit sunt expuse în Palatul Magna Curia Deva şi îi
    aşteaptă pe curioşi cu multe detalii.

  • Liceul Tonitza, un reper al învăţământului de artă din România

    Liceul Tonitza, un reper al învăţământului de artă din România

    În primăvara acestui an, Comitetul Economic şi
    Social European (CESE) , cu sediul la Bruxelles, a găzduit un eveniment inedit.
    Vernisajul expoziţiei de pictură a elevilor din anii terminali şi absolvenţilor
    Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza Bucureşti. Expoziţia, intitulată Il y a si longtemps dans
    l’avenir. Rêves pour de Futures odysséeys / So long ago in the futuredreams
    for future Odysseys, a fost compusă din 50 de lucrări realizate de elevii
    Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza din Bucureşti şi apreciată de
    oficiali europeni. De fapt, expoziţia a fost unul din evenimentele incluse în
    programul conferinţei organizate de grupul Space and society, susţinut de
    Fundaţia culturală Fildas Art. Ioana Lavinia Streinu, profesoară la Liceul Nicolae Tonitza, ne povesteşte cum a fost primită
    expoziţia elevilor:Tema a fost generoasă, pentru noi, având
    în vedere că cei de acolo îşi doreau să ne primească cu lucrări care să
    dezvăluie viziunea noastră despre viitor. Mie, ca profesor, mi-a fost mai
    simplu, pentru că, evident, avându-i pe copii, mergeam cu viitorul după mine.
    Copiii au fost puţin încurcaţi la început, orice temă, de fapt, restrânge
    artistul, dar şi-au dat seama că trebuie doar să-şi exprime gândurile pe pânză.
    Începutul a fost greu, dar apoi lucrurile s-au legat, a venit pânză după pânză.
    Publicul a fost minunat, au fost oameni care s-au trezit la ei acasă cu o
    expoziţie de pictură. Sunt convinsă că absolut toţi invitaţii noştri de acolo
    sunt mari cunoscători de artă, deşi noi nu am expus într-o galerie. Au fost
    extrem de surprinşi de manifestarea noastră, ne-au încurajat, le-au plăcut
    foarte mult creaţiile copiilor, am avut şi nişte discuţii pentru proiecte
    viitoare. Au fost foarte încântaţi de prezenţa noastră acolo.


    Tot
    Ioana Lavinia Streinu, profesoară la Liceul Nicolae Tonitza, ne spune cum s-au
    simţit elevii după vernisajul expoziţiei de la Comitetul Economic şi Social
    European (CESE), din Bruxelles: Sincer,
    vedete. Au fost conştienţi de importanţa lor şi a lucrărilor lor şi au avut
    ocazia să afle, în sfârşit, ce înseamnă să devii artist profesionist. Chiar au
    fost foarte fericiţi copiii acolo. Evident că 90% din publicul prezent acolo
    era format din angajaţi ai CESE (Comitetului Economic şi Social European). Au
    fost şi câţiva europarlamentari prezenţi, şi din România, şi din alte state.


    Liceul de Arte Plastice
    Nicolae Tonitza a fost înfiinţat
    în 1949 sub numele de Şcoala Medie Tehnică de Artă. El reunea artele
    spectacolului cu cele vizuale: coregrafie, muzică şi desen. De-a lungul anilor
    şi-a schimbat sediul, şi-a schimbat şi numele, însă a ramas întotdeauna o
    şcoală în care se studiază artele plastice şi în care frumosul este la tot
    pasul. De-a lungul existenţei sale, valoarea şi creativitatea elevilor a fost
    răsplatită cu premii naţionale şi internaţionale, precum şi cu nominalizări la
    importante expoziţii din străinătate. Adrian Curcan, profesor de sculptură,
    membru al Uniunii Artiştilor Plastici, director adjunct al Liceului Nicoale
    Tonitza, ne dă amănunte despre oferta actuală a instituţiei: Cele
    12 specializări sau ateliere de specialitate din cadrul liceului Tonitza sunt
    următoarele: arte grafice, arte murale, arte textile, ceramică, desen animat,
    design ambiental, design industrial, design vestimentar, pictură de şevalet,
    restaurare şi artă religioasă, scenografie şi sculptură. Impresia mea este că
    atât părinţii, cât şi elevii ţin cont de ceea ce se întâmplă pe piaţa muncii.
    Mai ales că traversăm o perioadă în care calculatorul este instrumentul de bază
    în societate, aş spune că grafica pe computer este în topul preferinţelor celor
    care se orientează spre artele plastice.


    În prezent, la Liceul de Arte Plastice Nicolae
    Tonitza studiază peste 900 de elevi în ciclul gimnazial şi în cel liceal.





  • Expoziţia „De 25 de ori București“ la Galeria ICR Viena

    Expoziţia „De 25 de ori București“ la Galeria ICR Viena

    creart — Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie al Municipiului Bucureşti, în parteneriat cu Institutul Cultural Român de la Viena prezintă expoziția De 25 de ori București”, în perioada 20-22 octombrie 2015 la Galeria ICR Viena.



    Expoziţia dezvăluie transformările urbanistice şi arhitecturale ale capitalei României post-revoluţionare. Douăzeci şi cinci de ani reprezintă, practic, o generaţie, de aceea este un moment bun pentru ȋncheierea unui bilanţ simbolic, care să analizeze dinamica şi schimbările oraşului, precum și fuziunea de stiluri reflectate în cultura urbei.



    Autorii expoziției De 25 de ori București” sunt acad. Răzvan Teodorescu, arhitect Mariana Celac, prof. dr. arhitect Augustin Ioan, prof. dr. arhitect Marius Marcu Lapadat – decanul Facultății de Arhitectură de Interior a Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu”.



    Pe 21 octombrie 2015, de la ora 17.30, are loc vernisajul expoziției, conceput ca o manifestare interactivă, un dialog direct ȋntre publicul vizitator şi doi dintre autorii expoziţiei, prof. dr. arhitect Marius Marcu-Lapadat şi arhitect Mariana Celac, discuţii ce vor aduce în prim-plan transformările capitalei din perioada 1989-2015. De asemenea, ȋn cadrul vernisajului va fi prezentat filmul “Bucureşti – O Capitală Recuperată”, realizat de domnul Ionel Stoicescu, curatorul expoziţiei.



    Expoziţia De 25 de ori București“ poate fi vizitată la sediul ICR Viena, în perioada 20-22 octombrie 2015, între orele 10.00 şi 18.00.

  • Descoperind Bucureştiul la pas

    Descoperind Bucureştiul la pas

    Odată cu venirea verii, când atmosfera te îmbie la
    plimbări şi ziua e destul de lungă ca să poţi face asta pe îndelete, oraşul
    începe şi el să-şi etaleze mai bine comorile ascunse. De câţiva ani încoace, o
    face şi prin diferite festivaluri urbane şi stradale, cum ar fi Femei pe
    Mătăsari, de fapt un târg al micilor comercianţi şi artizani deschis pe una
    din străzile vechiului Bucureşti: strada Mătăsari. Timp de câteva zile, la
    începutul lunii iunie, strada este închisă pentru autovehicule şi redată
    pietonilor pentru ca astfel, străbătând oraşul la pas, bucureştenii să-l
    cunoască mai bine. Iulian Văcărean, organizatorul festivalului Femei pe
    Mătăsari crede că în felul acesta, Bucureştiul va redeveni un oraş al
    oamenilor, nu doar la maşinilor: Pur şi simplu noi încercăm să aducem
    comunitatea laolaltă pentru a-şi aminti că nu suntem indivizi care doar locuim
    pe o stradă, ci formăm o comunitate. Prin secolul al XIX-lea, locuitorii unei
    străzi erau foarte uniţi între ei. Exista acel troc foarte important care îi
    unea pe vecini, exista crâşma cartierului unde se întâlnea toată lumea, existau
    biserica şi baia publică unde oamenii se adunau şi discutau. La fel, încercăm
    şi noi să reînviem spiritul comunităţii prin care oamenii pot să construiască
    lucruri frumoase împreună.

    Ajuns
    deja la cea de-a cincea ediţie, festivalul urban Femei pe Mătăsari oferă, pe
    lângă atmosferă destinsă şi prietenească, concerte în aer liber, obiecte
    artizanale de vânzare – de la haine, bijuterii şi cosmetice la mâncare -, dar
    şi informaţii despre cum să-ţi ajuţi semenii prin voluntariat şi prin
    intermediul organizaţiilor neguvernamentale. Toate acestea nu doar pentru a
    trezi spiritul comunităţii, ci şi pentru a oferi altă reputaţie unei străzi
    care în anii 1990 – 2000, căpătase un renume trist legat de prostituţia
    practicată pe Mătăsari. Istoria străzii este însă alta, o istorie pe care ARCEN
    (Asociaţia Română pentru Cultură,
    Educaţie şi Normalitate) le-o propune bucureştenilor spre descoperire la pas.
    În cadrul festivalului Femei pe Mătăsari, ARCEN organizează plimbări prin
    vechea mahala, în cadrul cărora este prezentată şi istoria zonei, încă
    vie prin anumite clădiri. Dar ce se întâmpla în trecut pe strada Mătăsari aflăm
    de Cristian Andrei Iosif de la ARCEN: Istoria
    mahalalei Mătăsari este una veche. Strada este una foarte veche, atestată din
    jurul anului 1770. Importanţa ei a fost mare, aşa cum ne dăm seama şi din
    numele ei. Denumirea vine de la vechii comercianţi de mătăsuri. Este evidentă
    legătura cu Oborul sau Târgul Moşilor, aflat în apropiere. Se află, aşadar,
    într-o zonă comercială de tradiţie. Strada Mătăsari şi zona adiacentă s-au
    remarcat după revoluţie, în special, prin prostituţie şi trafic de droguri.
    Ideea festivalului chiar de la asta a plecat: de la revitalizarea zonei, pentru
    a arăta că se pot schimba opiniile, mentalităţile şi chiar obiceiuri.


    Dacă în partea estică a Bucureştiului
    este localizată mare parte din istoria veche a oraşului, totuşi nici partea
    nordică nu este de lepădat. Recent, studenţii Universităţii de Arhitectură şi
    Urbanism împreună cu Ordinul Arhitecţilor i-au invitat pe doritori să descopere,
    tot la pas, un cartier mai izolat al Capitalei, conceput ca o suburbie în stil
    american şi denumit, evident,… Bucureştii-Noi. Totul a început la sfârşitul
    secolului al XIX-lea când avocatul Nicolae Bazilescu şi-a parcelat moşia şi a
    împărţit-o în loturi pe care apoi le-a dat spre vânzare, la preţuri mici, celor
    care doreau să-şi construiască locuinţe aproape de capitală. A rezultat un
    cartier pitoresc care, deşi format din parcele şi străzi tăiate drept ca în
    suburbiile americane, era specific Bucureştiului prin amestecul de urban şi
    rural. Specificul şi istoria zonei sunt prezentate, tot în timpul unor plimbări
    lungi, de neobosiţii membri ai ARCEN. Edmond Niculuşcă despre cartierul
    Bucureştii-Noi şi Nicolae Bazilescu: Noul
    cartier trebuia să aibă de toate: biserică, şcoală, parc etc. Biserica a rămas
    în picioare. Bazilescu a dat spre vânzare loturile de pământ care s-au vândut
    rapid şi care s-au şi reîmpărţit. A construit şi patru fabrici care să susţină
    economic comunitatea de aici. Fabrica de cărămidă, de pildă, n-a avut niciodată
    profit pentru că a fost făcută strict pentru casele locuitorilor de aici. A
    existat şi o linie ferată privată care leagă acest cartier nou de oraşul
    vechi. Planurile lui erau mari, dar nu
    toate au fost duse până la capăt pentru că destinul familiei Bazilescu s-a
    frânt odată cu venirea comuniştilor.


    Dar nu s-a frânt înainte de a da
    Capitalei un cartier care azi e admirat tocmai prin specificul său bucureştean.
    Arhitectul Tudor Elian ni-l descrie:
    Specificul este normalitatea, cu case care arată foarte tipic pentru
    Bucureşti: case mici, cu camere puţine, dar care lasă loc pentru grădină – fie
    de zarzavaturi, fie de flori – , unde o parte importantă din zi se desfăşoară,
    pentru bolta de viţă de vie, pentru o pisică… Nimic impresionant, dar foarte
    normal şi care aici încă subzistă. Acest tip de case e mai degrabă specific
    bucureştenilor care trăiesc aici de generaţii întregi decât celor veniţi recent
    fie de la ţară, fie din provincie care se modernizează rapid şi aşteaptă
    altceva de la Capitală.



    Deşi tipul acesta de locuire încă
    subzistă, el este ameninţat şi tocmai pentru a scoate în evidenţă acest
    pericol, studenţii de la Arhitectură au organizat o expoziţie de fotografii
    chiar în curtea unei căsuţe tipice pentru Bucureştii-Noi. Despre specificul
    expoziţiei, de data aceasta, ne vorbeşte tot arhitectul Tudor Elian,
    coordonatorul studenţilor: Încet,
    încet lucrurile au sporit de la un proiect de şcoală la un proiect care
    încearcă să vină în ajutorul Asociaţiei Salvaţi Cartierele Dămăroaia şi
    Bucureştii Noi, care se luptă în instanţă cu mai multe ilegalităţi care au loc
    în acest cartier. Este vorba de ridicarea unor construcţii fie ilegale, fie
    necorespunzând cu autorizaţiile de construcţie. Noi apărem în acest context cu
    o expoziţie mică de fotografie care arată în primul rând descoperirile
    studenţilor: caracterul normal, cotidian al unei arhitecturi şi ambianţe foarte
    plăcute a cartierului. Expoziţia mai propune şi o serie de proiecte alternative
    la noile clădiri, proiecte care pornesc dintr-o cunoaştere a profundă a
    oamenilor din cartier şi care se bazează pe arhitectura caselor deja
    existente.


    Expoziţia Locuirea în
    Bucureştii-Noi a fost însoţită, timp de câteva zile, de concerte de jazz,
    prelegeri şi discuţii, toate având loc în curtea acelei case tipice pentru
    cartier. Prin urmare, încă un eveniment care îmbină acţiunile culturale cu cele
    civice pentru a face locuirea în Bucureşti cât mai agreabilă şi naturală.

  • Site-ul “Eu aleg România” este online!

    Site-ul “Eu aleg România” este online!


    Continuă campania “Eu aleg România”, realizată de rețeaua studiourilor regionale Radio România. Astazi a fost lansat site-ul proiectului Radio România care prezintă cele mai frumoase 100 de destinații din țara noastră.

    Intrați pe www.eualegromania.ro sau pe paginile de Facebook și Twitter, și trimiteti poveștile voastre de vacanță, de viață ,o fotografie sau dați un like destinației favorite.



    Pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României, vă vom prezenta aceste locuri de vis într-o expoziție foto inedită, în București, dar și în celelalte orașe din țară în care sunt studiouri regionale.

  • La Mulţi Ani Radio România!

    La Mulţi Ani Radio România!

    Astăzi, 1 noiembrie, se împlinesc 86 de ani de la primul semnal sonor emis în eter de Radio România. În tot acest timp Radio România s-a aflat permanent în serviciul ascultătorilor, răsplătindu-le încrederea prin performanţă profesională, editorială şi economică. Radioul public se plasează constant în topul preferinţelor românilor. Peste 5 milioane de ascultători aleg zilnic una dintre frecvenţele noastre.



    Radioul a rămas vertical, serios, dedicat misiunii sale publice, extrem de credibil şi, aş îndrăzni să spun, extrem de puternic în peisajul media, în ciuda a tot ceea ce a avut de traversat. Radio România se raportează exclusiv la români. Pe ei îi servim şi cu ei nu putem să ne jucăm niciodată. În viaţa şi activitatea de zi cu zi a radioului public cuvântul cheie este performanţa. În lumea muzicii, a teatrului, a presei, a oricărei zone a vieţii noastre, performanţa stă sus, la loc de cinste.


    Recunoaşterea şi respectul vin din capacitatea de a genera performanţă. În momentul în care creezi lucruri de valoare, răspunsul din partea publicului este barometrul cel mai bun. Audienţa posturilor Radio România este pe un trend ascendent şi acest lucru bun e o chestiune care continuă. Cei aproape cinci milioane de oameni care ne ascultă zi de zi sunt mult mai importanţi decât orice alt indicator.”, declară Ovidiu Miculescu, Preşedinte Director General al Radio România.



    Seria manifestărilor aniversare a început cu vernisajul expoziţiei de fotografii realizate de corespondenţii de război ai Radio România Actualităţi – România în Afganistan – 12 ani de parteneriat strategic româno-american, eveniment onorat de prezenţa domnului Dean Thompson, Chargé daffaires ad-interim al Ambasadei SUA, François Saint-Paul, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Bogdan Aurescu, Secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Externe şi de mulţi alţi invitaţi de excepţie.



    Ziua Porţilor Deschise a oferit miilor de vizitatori, la sediul central şi la cele teritoriale, prilejul de a vedea de unde pleacă ştirile, de a-i cunoaşte pe cei care le aduc zilnic în case informaţii, reportaje, muzică, teatru sau sport. A fost apoi rândul seniorilor să se întâlnească, aşa cum s-au obişnuit în ultimii ani, cu mai tinerii lor colegi. Aniversarea radioului public s-a încheiat aseară cu un concert de excepţie al Orchestrei Naţionale Radio dirijată de Tiberiu Soare, avându-l ca solist pe cunoscutul pianist Horia Mihail. Invitaţi de marcă au luat parte la concert, întâmpinaţi de spectacolul de lasere care au îmbrăcat faţada Sălii Radio într-o feerie de culori.


    La Mulţi Ani Radio România!

  • „România în Afganistan – 12 ani de parteneriat strategic româno-american”

    „România în Afganistan – 12 ani de parteneriat strategic româno-american”

    Expoziţia România în Afganistan – 12 ani de parteneriat strategic româno-american”, care cuprinde fotografii realizate de corespondenţii de război ai Radio România, a fost vernisată vineri, în foaierul Sălii Radio. De la imaginile document cu primul câmp românesc din Kandahar, realizate de Radu Dobriţoiu şi Mario Balint (România Actualităţi), şi până la instantaneele cu ultimul batalion românesc de manevră surprinse de Ilie Pintea, fotografiile care au însoţit relatările, reportajele şi documentarele din zona de conflict ilustrează cooperarea ireproşabilă a Armatei Române cu partenerii de coaliţie, în special cu militarii americani.



    Dincolo de aspectul documentar al imaginilor surprinse în Afganistan, expoziţia marchează, la ceas aniversar, paşii hotărâţi făcuţi de cea mai veche corporaţie media din România în era digitală şi dau un plus de vizibilitate postului şi, mai ales, site-ului web al Radio România, care constituie platforma pe care ascultătorii pot vedea ce aud la radio.



    Fiecare dintre cele 50 de fotografii expuse aici are o poveste, iar fiecare dintre personajele surprinse de reporterii noştri de război a trecut prin situaţii specifice unui teatru de operaţii. Nu doar oamenii au avut partea lor de ”aventură” în Afganistan, ci şi aparatele colegilor noştri: Radu Dobriţoiu a făcut fotografii cu unul dintre primele aparate foto digitale, care consuma un set de acumulatori pentru câteva cadre, Mario Balint a făcut fotografii pe film, iar Ilie Pintea s-a ales cu un obiectiv foto mai puţin, după ce praful Afganistanului s-a insinuat în lentile.



    Prezent la vernisaj, secretarul de stat în Ministerul Afacerilor de Externe, Bogdan Aurescu, a declarat: Este un efort important care s-a desfăşurat până acum, alături de celelalte state aliate, dar este şi un efort care va continua, pentru că prezenţa NATO în Afganistan nu se va termina la sfărşitul acestui an, ci va continua în cadrul misiunii Resolute Support, la care evident că România participă, aşa cum s-a angajat deja. Prin intermediul jurnaliştilor de la Radio România, am putut să atragem atenţia opiniei publice din ţară cu foarte mult profesionalism despre ceea ce s-a întâmplat în acest teatru de operaţii.”


  • Jurnal românesc – 18.06.2014

    Jurnal românesc – 18.06.2014

    Situaţia comunităţii româneşti din Italia s-a aflat în centrul discuţiei pe care ministrul român de externe, Titus Corlăţean, a avut-o, marţi, la Bucureşti, cu preşedintele Comisiei de Politică externă din Senatul de la Roma, Pier Ferdinando Casini. Cu această ocazie, a fost evocat rolul important pe care comunitatea românească, ce, oficial, numără peste 800 de mii de membri, îl are pentru economia Peninsulei. De asemenea, a fost abordată şi relaţia bilaterală în plan economic, în condiţiile în care Italia este al doilea partener comercial al României. Valoarea schimburilor comerciale se ridică, anual, la aproximativ 12 miliarde euro, precizează Ministerul de Externe de la Bucureşti.



    Membrii comunităţii româneşti din Marea Britanie pot afla numeroase informaţii utile din recent apăruta publicaţie “Ghidul Românesc”, o iniţiativă a organizaţiei “ROMÂNi ONLiNE”. Publicaţia este gratuită şi conţine 60 de pagini de informaţii practice, de ultimă oră, despre serviciile româneşti puse la dispoziţia comunităţii. Ghidul listează, între altele, peste 50 de magazine româneşti, peste 20 de restaurante, aproape 40 de biserici, circa 100 de traducători autorizaţi, peste 30 de transportatori de persoane şi colete şi 15 web-site-uri. De asemenea, publicaţia oferă detalii despre şcoli româneşti de week-end, asociaţii studenţeşti, reţele profesionale, organizaţii ale comunităţii, informaţii consulare despre dreptul de muncă şi despre echivalarea diplomelor de studii. Ghidul are şi o variantă electronică, la adresa www.ghid.uk. Includerea în ghid este gratuită, iar toţi cei interesaţi sunt invitaţi să scrie despre afacerea sau serviciile pe care le pun la dispoziţia comunităţii româneşti la adresa de e-mail ghid@romani-online.co.uk. “Ghidul Românesc” a fost realizat cu sprijinul Ministerului de Externe de la Bucureşti – Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.




    De la 1 iulie, salariul minim brut pe economie va creşte la 900 de lei, de la 850 de lei, cât este în prezent, aceasta fiind a doua majorare din 2014. Salariul este aferent unui program complet de lucru, de 168 de ore, în medie, pe lună. Angajatorii care stabilesc salarii mai mici decât cel minim riscă amenzi cuprinse între 1.000 şi 2.000 lei.



    Palatul Parlamentului din Bucureşti găzduieşte, în perioada 18 — 21 iunie, expoziţia Fabricat în Basarabia”, în cadrul căreia 30 de companii din Republica Moldova îşi vor expune şi comercializa produsele. Evenimentul este organizat de Uniunea Culturală a Românilor Basarabeni şi Organizaţia Studenţilor Basarabeni, în contextul semnării, luna aceasta, a Acordului de Asociere între Republica Moldova şi UE. De asemenea, expoziţia are loc cu prilejul şedinţei Comisiei Comune pentru Integrare Europeană a Parlamentului României şi Parlamentului Republicii Moldova, ce are loc, zilele acestea, la Bucureşti.



    Asociaţia Ivan Patzaichin-Mila 23 şi Biroul Dunării, cu sediul în Ulm, Germania, au semnat, la Bucureşti, “Parteneriatul pentru Dunărea verde”, în prezenţa ministrului delegat pentru IMM-uri şi Turism, Florin Nicolae. Cele două ONG-uri şi-au propus, astfel, să colaboreze pentru promovarea diversităţii culturale, biodiversităţii şi ecoturismului. Cele două ONG-uri vor participa, în perioada 26 – 27 iunie, la Viena, la cea de-a treia ediţie a Forumului Anual al Strategiei Europene pentru Regiunea Dunării.

  • Caravana Gaudeamus ajunge la Mamaia

    În perioada 11 — 15 august va avea loc cea de a V-a ediţie a Târgului GAUDEAMUS Mamaia, eveniment organizat de Radio România în incinta unui pavilion expoziţional amplasat pe faleza Radio Vacanţa. Evenimentul face parte din Caravana GAUDEAMUS 2013 şi, în acest an, se înscrie în seria manifestărilor pe care Radio România le organizează cu prilejul aniversării a 85 de ani de la înfiinţarea postului public de radio şi a 20 de ani de la inaugurarea Programului LECTURA — Târgurile GAUDEAMUS.



    Deschiderea oficială a ediţiei va avea loc duminică, 11 august, ora 18.00 iar programul de vizitare a târgului este zilnic, între orele 16.00 şi 23.00. Intrarea este liberă. O dată cu târgul de carte, are loc şi expoziţia de fotografie Istoria imaginară a cărţii şi a scrisului, de Jean Marc Godès, care va fi deschisă publicului pe întreaga durată a Târgului. De asemenea, în cadrul târgului se desfăşoară campania de donaţie de carte, volumele donate de vizitatorii şi expozanţii Târgului fiind distribuite către biblioteci rurale din Dobrogea.

  • Arta română contemporană la Montreal

    Arta română contemporană la Montreal

    Trei artişti plastici români şi trei artişti plastici canadieni, din generaţii diferite colaborează de câtva timp la proiecte comune, cu expoziţii în Romania şi în Canada. “Juste pour le plaisir” este ultima expoziţie comună, găzduită de galeria de artă L’espace contemporaine din Montréal, în a doua jumătate a lunii iunie (18-30 iunie 2013). Două culturi diferite, o întâlnire între Québec si România — prilej pentru ca fiecare expozant să prezinte procedee de creaţie diferite, comune pasiunii lor pentru arta vizuală.


    Artiştii plastici Valeriu Stoica şi Ana-Maria Vasilescu se destăinuie.


    Valeriu STOICA: Noi avem o continuitate în expoziţii.Organizatoarea acestui proiect este Carmen SMUTNEAC. A terminat Artele plastice la Cluj, iar dupa ultima expoziţie de succes de la Galeriile “Orizont” din Bucureşti a părăsit ţara. Stabilită în Canada, a continuat să fie alături de noi prin lucrări prezentate în expoziţiile din România. Fiind o pictoriţă foarte bună, de curând a câştigat un concurs internaţional organizat de Asociaţia Artiştilor Plastici din Québec. Carmen este o pictoriţă cu mai multă experienţă şi a avut o activitate internaţională destul de susţinută. De altfel, Carmen este o prietenă mai veche,de peste 20 de ani şi i-am trimis lucrari acolo, chiar şi icoane care au fost foarte bine primite.



    Absolvent al Şcolii de pictori bisericeşti de pe lângă Patriarhia Română, Valeriu Stoica a trecut şi la pictura de şevalet, realizând multe expoziţii personale, dar şi de grup, ca de exemplu la Muzeul Naţional de Artă al României, la Palatul Şuţu (Muzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti).



    Valeriu STOICA:Încetul cu încetul am reuşit să-mi găsesc şi eu locul în lume, într-o lume pe care am iubit-o din fragedă copilărie. Lucrul acesta s-a întâmplat organic, a fost o necesitate organică — vorba lui Kandinsky, parcă: “Artistul trebuie să fie culoare, să mănânce culoare, să se transforme în culoare.”



    Referindu-se la Melania Florescu, cea de-a treia componentă a grupului de artişti plastici români , Valeriu STOICA afirmă: (…) este una dintre cele mai talentate pictoriţe pe care am avut ocazia să le cunosc. Are o grafică aparte, dar am văzut la ea talentul profesionist clasic. Cultivă o artă modernă destul de rafinată, având baza aceea pe care o oferă o cultură clasică. Face parte din generaţia nouă, generaţia Anei-Maria Vasilescu.



    Alături de Carmen Smutneac, grupul de trei artişti canadieni este alcătuit din Lauren Bourgie şi Jaques Descent, doi artişti trecuţi oarecum de prima tinereţe. Despre aceşti parteneri de simeze, din nou la microfon Valeriu STOICA: Sunt prezenţi în grupul nostru pentru a 2-a sau a 3-a oară. Au participat cu lucrările lor la expoziţia de anul trecut de la Constanţa. Unul dintre ei se include într-o categorie puţin mai revoluţionară, mai proletară, iar celălalt est un vizionar, un artist destul de valoros, care are ceva mirific în arta lui. Grupul prezent în galeria ”L’espace contemporain” a fost stabilit de o galeristă de acolo, din Montréal.



    Recent, cronicarul de artă Dragoş Ciobanu scria: “Absolventă a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice, secţia pictură şi master al aceleiaşi facultăti, Ana-Maria Vasilescu reuşeşte să aducă o prospeţime coloristică spontană a stilului figurativ-abstract pe care îl abordează. Aceasta a avut numeroase expoziţii de pictură, fotografie şi pictură bisericească, în România şi dincolo de hotarele ei. Pe lângă pictură, tânăra artistă mai este implicată într-o diversitate de proiecte, bineînţeles având ca obiectiv principal tot arta: desfăşoară, din poziţia de trainer, teambuildinguri pentru companii multinaţionale, organizează evenimente culturale şi participă la târguri de obiecte hand-made cu propriile creaţii.”



    Ana-Maria Vasilescu se remarcă printr-o cromatică a ei, printr-o simbolistică destul de clară, proprie. Atrasă de Paul Cézanne, Ana-Maria VASILESCU mărturiseşte: Mie îmi place culoarea, griurile nu au ce căuta la mine. Culorile ne înviorează, neţin sufletul tânăr şi frumos., aşa cred eu. Şi lucrările mele sunt colorate. Acrilic pe pânză, ulei mai puţin. (…) Am început un abstract, care acum s-a mai diminuat, aşa am observat. În ultima vreme m-au atras mai mult peisajele.



    După aceste prezenţe la Montréal, după expoziţia de mai mare anvergură din iulie 2012, de la Constanţa, Valeriu STOICA se gândeşte la viitorul apropiat: Următorul proiect este o continuare a “Câmpiilor verticale”, prin “Omul profilat pe cer” titlu inspirat de binecunoscutul poem al lui Ion Caraion. Mi-am dat seama că sunt multe de făcut pe lumea asta şi că o viaţă este prea puţin. Nu pot fi definit nici pictor de biserici, nici pictor de şevalet, ci sunt şi eu o parte a naturii.