Radio România Internațional

Tag: fake news

Combaterea dezinformării online, mai multă transparenţă din partea platformelor online

La începutul acestui
an, Comisia Europeană numea un grup la nivel înalt de experţi care să ofere
Executivului european consiliere în ceea ce priveşte ştirile false şi
dezinformarea în mediul online. Cei 39 de experţi au prezentat luna aceasta un
raport în care propun o definiţie a fenomenului şi fac o serie de recomandări.
Raportul se concentrează în special pe problemele legate de dezinformarea
online, şi mai puţin pe ştirile false. Experţii au evitat în mod intenţionat
expresia ştiri false, deoarece au considerat-o inadecvată pentru a reflecta
complexitatea fenomenului dezinformării, acesta din urmă presupunând şi
conţinuturi în care se prezintă informaţii neadevărate alături de fapte
dovedite.

Astfel, dezinformarea
este definită ca fiind informaţiile false, inexacte sau înşelătoare care sunt
concepute, prezentate şi promovate în scopul de a obţine un profit sau de a
cauza intenţionat un prejudiciu public. Acest fenomen poate ameninţa procesele
şi valorile democratice şi poate viza în mod specific diferite sectoare, cum ar
fi sănătatea, ştiinţa, educaţia şi finanţele. Pentru a contracara
dezinformarea, grupul recomandă promovarea educaţiei în domeniul mass-mediei,
dezvoltarea de instrumente care să fie puse la dispoziţia utilizatorilor şi a
jurnaliştilor pentru a combate dezinformarea, protejarea diversităţii şi a
viabilităţii mass-mediei europene de ştiri şi continuarea activităţii de
cercetare privind impactul dezinformării în Europa.

Explicarea modului în
care algoritmii selectează ştirile prezentate, îmbunătăţirea vizibilităţii
ştirilor fiabile şi de încredere, facilitarea accesului utilizatorilor la
aceste ştiri sunt printre recomandările făcute de experţi platformelor online.

Comisarul
european pentru economia digitală şi societatea digitală, Mariya Gabriel a
declarat după prezentarea raportului: Am văzut astăzi un raport cu o
abordare multidimensională, care presupune implicarea tuturor părţilor
interesate şi care se bazează pe principiul autoreglementării. Această abordare
este completată de adoptarea unui cod de principii pentru platformele online şi
pentru reţelele sociale. Grupul de experţi a formulat zece principii-cheie,
integrate în acest cod şi propune un mecanism pentru a monitoriza punerea în
practică a acestor principii. Munca grupului de experţi se încheie aici. Pe
baza acestor recomandări, Comisia va finaliza în următoarele săptămâni un plan
concret pentru a lupta împotriva dezinformării online. Planul nostru va fi
construit nu doar pe baza raportului, ci şi pe baza celor trei mii de
răspunsuri primite la consultarea publică pe care am făcut-o. De asemenea, va
avea în vedere şi opiniile celor douăzeci şi şase de mii de europeni
chestionaţi în cadrul unui sondaj Eurobarometru.

Conform
acestui sondaj Eurobarometru, cetăţenii europeni consideră că există multe
ştiri false în UE, 83 % din respondenţi declarând că acest fenomen reprezintă o
ameninţare la adresa democraţiei. În ceea ce priveşte calitatea sectorului
media, respondenţii percep mijloacele de informare tradiţionale ca fiind cele
mai fiabile surse de ştiri: radioul 70%, televiziunile 66% şi presa scrisă 63%.

27 March 2018
Știrile false, o problemă pentru democrație

Eurobarometrul realizat de Comisia Europeană arată că 85% dintre respondenți consideră că știrile false (fake news) sunt o problemă în țara în care locuiesc, iar 83% le percep ca pe o problemă pentru democrație în general. 37% dintre europeni susțin că dau de știri false zilnic sau aproape zilnic, iar 71% din totalul respondenților consideră că pot distinge știrile false.

Media tradiționale rămân cele mai de încredere surse de informare pentru europeni. Posturile de radio au fost numite ca cea mai de încredere sursă (70%), urmate de posturile de televiziune (66%) și de presa scrisă (63%). În ceee ce privește sursele de informare din mediul online, există diferențe mari între grupele de vârste.

Tinerii, mai încrezători în informațiile accesate pe internet

47% dintre europeni cred știrile și informațiile accesate prin intermediul ziarelor și revistelor online. 60% dintre europenii cu vârtse între 15-24 ani au încredere în publicațiile online, însă procentul scade pe fiecare segment de vârstă, ajungând la 34% pentru cetățenii trecuți de 55 de ani. Știrile publicate în rețelele sociale și prin aplicațiile de mesagerie se bucură de încrederea a numai 36% dintre tineri, iar procentul scade sub 20% la europenii de peste 55 ani, media UE fiind de 26%.

Românii cred șririle din rețelele sociale

Cu un procent de 59% dintre respondenți, România se află pe prima poziție în blocul comunitar la numărul de cetățeni care sunt înclinați să creadă știrile și informațiile accesate prin intermediul rețelelor sociale și a aplicațiilor de mesagerie. La polul opus se află Austria unde numai una din cinci persoane are încredere în ștrile accesate prin mediile menționate.

În privința surselor tradiținale de informare, numai 19% dintre români tind să nu aibă încredere în informațiile ascultate la radio, însă 15% dintre cei chestionați au răspuns cu ‘nu știu. România atinge media europeană la încrederea în știrile și informațiile transmise de televiziuni, cu 66% încredere. Totuși, unul din trei români nu consideră posturile de televizuni ca o sursă de încredere. Informațiile din presa tipărită obțin încrederea a numai 45% dintre compatrioți.

Studiul a fost realizat în toate cele 28 de state ale Uniunii Europene, în luna februarie și au fost intervievate 26.576 de persoane cu vârsta de peste 15 ani.

24 March 2018
Le phénomène des “fausses nouvelles”

Ces fausses nouvelles, lancées sous la forme d’informations concernant un événement réel, peuvent prendre des formes multiples, depuis les fausses traductions, des soi-disant nouvelles, complètement erronées, des nouvelles se rapprochant de la vérité ou encore revêtant beaucoup d’autres formes et qui constituent autant de manipulations faussement crédibles. Pour combattre le phénomène, la Commission européenne a récemment constitué un groupe d’experts.

L’un des 39 membres de ce groupe, composé d’informaticiens, de membres des médias, du milieu académique ou encore des sociétés de nouvelles technologies, telles Facebook, Google ou Twitter, la Roumaine Alina Bărgăoanu, professeure et doyenne de la Faculté de Communication et de Relations publiques de l’Ecole nationale des sciences administratives et de l’administration (la SNSPA) de Bucarest, explique tout ce que le terme générique de « fake news » est censé recouvrir.

Alina Bărgăoanu : « C’est ce mélange entre le vrai et le faux, entre des nouvelles partiellement vraies et des nouvelles partiellement fausses. Mais ce dont le groupe d’experts est chargé de s’occuper constitue une matière autrement plus ample. On se penche sur les malformations de l’écosystème informationnel, c’est ce que j’ai appelé le nouveau désordre informationnel. On aborde là un ample registre, depuis la propagande informatique, les usines des « j’aime », les algorithmes qui sont à même de générer du contenu, l’ecochamber, la désinformation. Donc l’aire d’action qu’étudie ce groupe d’experts est autrement plus étendue que simplement l’action des « fake news ». »

C’est dans ce contexte que la Commission européenne a lancé une large consultation en ligne ouverte jusqu’au 23 février prochain sous la forme d’un questionnaire, afin de recueillir les informations et les données essentielles concernant le phénomène. La Commission utilise pour ce faire deux types de questionnaires, le premier adressé aux individus, le second conçu à l’intention des organisations et des journalistes.

Le Pr Daniel Mihai Şandru de la Faculté de Droit de l’Université de Bucarest apporte quelques éclaircissements : « Il faudrait élargir le cadre de cette discussion, la manière dont on débat de l’apparition des fausses nouvelles. On aborde dans le contexte le concept de neutralité d’Internet, la proposition de la Commission concernant les droits d’auteur en ligne et la protection des liens sur Internet ainsi que toutes les autres actions régies par la Commission européenne et qui touchent la réglementation de l’Internet, dont le règlement général de la protection des données personnelles, qui est un règlement essentiel, et qui sera d’application à partir du 25 mai 2018. »

La Commission européenne proposera d’ici la fin de cette année, l’année prochaine au plus tard, des actions législatives en la matière, nous assure encore le professeur Şandru. L’objectif des fausses nouvelles, c’est évidemment de manipuler l’opinion publique, de changer la perception publique sur un certain acteur, politique par exemple, d’influencer le vote, de créer un courant hostile ou, a contrario, de présenter de manière tendancieuse une certaine action sous un jour favorable. Le vote qui a eu lieu à l’été 2016 sur le Brexit, les élections organisées aux Etats-Unis quelques mois plus tard représentent bien les deux situations qui nous ont mis la puce à l’oreille. Les agences de presse ont mis en avant l’implication évidente, y compris de nature financière, de certains citoyens russes ou encore de certaines associations, parfois directement subventionnées par l’Etat russe et dont les employés, les trolls comme on les appelle, mènent de véritables campagnes via les réseaux sociaux en propageant de fausses informations.

Interrogé récemment par le Parlement européen, le commissaire européen pour la Sécurité, Julian King, a pu ainsi accuser sans ambages Moscou de diffuser des informations mensongères dans le but évident de déstabiliser le bloc communautaire, face à quoi Moscou ne se donne même plus la peine de protester. « La doctrine militaire officielle de la Russie, les déclarations de certains haut gradés russes considèrent que l’utilisation de fausses informations et de la propagande à objectifs déstabilisants constituent autant de moyens légitimes, une sorte de force armée d’un autre ordre », précisait Julian King, qui mettait l’accent sur la manière dont la Commission réagit face aux fausses nouvelles :

Julian King : « La désinformation délibérée fait accroître la mise, tant pour ce qui est du principe de la liberté d’expression que pour les démocraties fonctionnelles. Le défi pour les pouvoirs publics, et ce à tous les niveaux, est représenté par leur capacité à trouver la parade, sans empiéter sur le principe de la liberté d’expression. La Commission examine ce que l’on pourrait faire pour lutter efficacement contre les fausses nouvelles et la propagande hostile, contre la désinformation en ligne, tout en gardant la bonne mesure entre la nécessité de mener ce combat et le respect des valeurs démocratiques, et notamment de la liberté d’expression. »

La propension de chacun à l’effort intellectuel, à la lecture, représente en fait la véritable parade pour comprendre si une nouvelle est vraie ou fausse, considère, à Bucarest, le politologue et professeur des universités Marius Văcărelu, car, selon lui, peu importerait finalement le désir de quelqu’un de nous mener en bateau. Pour autant que l’on maîtrisât le domaine, on ne se laisserait pas berner. Tout est donc question d’éducation. (Trad. Ionut Jugureanu)

9 February 2018
The Fake News Phenomenon

A predominantly online phenomenon, “fake news has grown exponentially in recent years to engulf traditional and social media. Presented as genuine information regarding a factual event, the so-called “fake news may include alternative translations, fabricated news, half-truths or, in other words, some form of public manipulation that may easily be believed. To fight this phenomenon, the European Commission has recently set up a task force, made up of 39 experts, IT specialists, representatives of mass-media, academia, social networks such as Facebook and Twitter, as well as online giant Google.

Professor Alina Bargaoanu, the dean of the Communication and Public Relations Department with the School of Political and Administrative Sciences in Bucharest is a member of this task force. She told us her own understanding of the fake news phenomenon.

Alina Bargaoanu: “Fake news is that particular blend of a blatant lie and a fact, which results in partly true or partly false items of information. But beyond that, the phenomenon that has come to the attention of the task force is far broader. It deals with malformations of the information ecosystem, with what Ive come to define as the new information disorder. It takes a variety of forms, from digital propaganda to means of generating Facebook likes, from content-generating algorithms to ecochambers and so on. So this phenomenon goes well beyond false pieces of news.

In this context, the European Commission is holding a public online consultation on this topic until February 23. People are invited to fill in online questionnaires which will be used to compile data about fake news. There are two types of questionnaires, one addressing citizens, the other professional organizations and journalists. Here is Law Professor Daniel Mihai Sandru with University of Bucharest, with more details:

Daniel Mihai Sandru: “The discussion about fake news should be placed in a broader context, which should include the neutrality of the Internet, the Commissions proposals about online copyright and link protection, as well as all its other proposals to regulate the online medium. One of these proposals is a set of general guidelines regarding the protection of personal data, which is extremely important and is set to take effect on May 25, 2018.

The European Commission will most likely come up with legislative measures in this respect, at the end of the year or in 2019, Professor Sandru also says. The goal of fake news is to manipulate the public, trying to change their opinions on a particular political actor, or to influence voters, to generate a slander movement or to represent a particular action in a negative light. The Brexit vote in the summer of 2016, and the US elections just months later, are situations that raised the alert level in this area. News agencies wrote that checks run by respected media institutions had proven the financial involvement and other types of interference of Russian citizens and organisations, some of them financed directly by the Russian government, whose employees, the so-called trolls, had led social media campaigns and disseminated manipulating information.

In a recent hearing at the European Parliament, the European Commissioner for Security Julian King accused Russia of deliberately spreading false information in order to undermine the Union, and said Moscow did not even make a secret of this. Russias official military doctrine, as well as the statements of certain high-level Russian generals, indicate that the use of disinformation and destabilising propaganda are seen as legitimate means, as “another type of armed force, says the EU security chief.

Each persons willingness to make an intellectual effort, to read everything thoroughly, is in fact the key to establishing whether a piece of news is true or false, the Romanian administrative and geo-political sciences expert Marius Vacarelu believes, because much as anybody would try to lie to you, if you know the facts you cannot be misled. Ultimately, it all comes down to education.

(translated by: Vlad Palcu, Ana-Maria Popescu)

2 February 2018
Fenomenul „fake news”

Prezent mai
ales în mediul online, fenomenul fake news a căpătat o amploare din ce în ce
mai mare în ultimii ani, mass-media şi reţelele de socializare fiind spaţiile
predilecte de manifestare. Furnizate sub forma unor informaţii despre un
eveniment real, aşa-numitele ştiri false pot include traduceri alternative,
ştiri născocite, ştiri aproape adevărate, altfel spus, manipulări credibile.
Pentru combaterea acestui fenomen, Comisia Europeană a constituit, recent, un
grup de experţi. Unul dintre cei 39 de membri ai grupului – specialişti din IT,
mass-media, mediul academic, reprezentaţi ai reţelelor de socializare Facebook
şi Twitter, precum şi ai gigantului Google – profesorul universitar doctor
Alina Bărgăoanu, decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din
cadrul SNSPA din Bucureşti, explică ce ar trebui să înţelegem prin termenul
generic fake news: Adică amestecul
acela dintre lucrurile care sunt flagrant neadevărate şi lucruri care sunt
adevărate. Deci, ştiri parţial adevărate sau ştiri parţial false. Dar, dincolo
de aceasta, fenomenul de care se ocupă grupul de experţi este unul mult mai
amplu. Este vorba despre adevărate malformaţii ale ecosistemului informaţional,
despre ceea ce am început eu să denumesc un fel de noua dezordine
informaţională. Vorbim despre un registru mult mai amplu de manifestare,
propagandă computaţională, uzine de like-uri, algoritmi care generează
conţinut, ecochamber, dezinfomare. Deci sensul de manifestare este mult, mult
mai amplu decat ştiri false.

În acest context, Comisia Europeană a lansat,
până pe 23 februarie, o consultare publică pe internet sub forma unor
chestionare, pentru a strânge date despre acest fenomen. Sunt două tipuri de formulare,
unul se adresează cetăţenilor, iar celălalt organizaţiilor şi jurnaliştilor.
Profesorul de drept la Universitatea Bucureşti Daniel Mihai Şandru:
Contextul în care apare discuţia despre
fake news trebuie văzut într-un cadru mai larg. Respectiv, acest
cadru cuprinde, pe de o parte, neutralitatea internetului, de asemenea,
propunerea Comisiei referitoare la drepturile de autor pe internet şi protecţia
linkurilor pe internet, precum şi toate celelalte acţiuni ale Comisiei Europene
de reglementare a internetului, printre care şi regulamentul general privind
protecţia datelor cu caracter personal – un regulament de o mare importanţă
care va fi pus în aplicare începând cu 25 mai 2018.

Comisia Europeană va
propune, probabil, la sfârşitul acestui an sau anul viitor, acţiuni legislative
în materie, mai spune profesorul Şandru. Menirea fake news este aceea de
manipulare a opiniei publice, încercând să schimbe părerea despre un anumit
actor politic, de exemplu, să influenţeze votul alteori, să creeze un curent
defăimător sau, dimpotrivă, să prezinte, tendenţios, o anumită acţiune într-o
lumină favorabilă. Votul privind Brexit-ul, din vara lui 2016, şi alegerile
din Statele Unite, câteva luni mai târziu, sunt două situaţii care au ridicat
nivelul de alertă pe această direcţie. Agenţiile de presă au scris că
verificările făcute de instituţii media bine cotate au probat implicarea,
inclusiv financiară, a unor cetăţeni ruşi, precum şi a unor organizaţii, unele
finananţate direct de statul rus, ai căror angajaţi, aşa numiţii troli, conduc
campanii în reţelele sociale şi propagă informaţii manipulatoare.

Recent,
într-o audiere în Parlamentul European, comisarul european pentru securitate,
Julian King, a acuzat, de altfel, Rusia că răspândeşte deliberat informaţii
mincinoase pentru a destabiliza blocul comunitar şi că Moscova nu face un
secret din aceasta. Doctrina militară
oficială a Rusiei, dar şi declaraţiile unor generali ruşi de rang înalt,
consideră utilizarea informaţiilor false şi a propagandei cu rol de
destabilizare drept miljoace legitime, un fel de altă forţă armată, a
precizat Julian King, care a adus în discuţie modul în care Comisia priveşte
fenomenul fake news:
Dezinformarea deliberată măreşte miza, atât pentru libertatea de expresie, cât
şi pentru democraţiile funcţionale. Provocarea pentru autorităţile publice la
toate nivelurile este de a găsi modalităţi de a combate dezinformarea fără a
avea un efect negativ asupra libertăţii de exprimare. Comisia examinează ce s-ar
putea face pentru a se ocupa de provocarea propagandei ostile a ştirilor false
şi dezinformării online, totdeauna ţinând cont că e nevoie de echilibru între
combaterea dezinformării şi respectarea valorilor democratice, în special
libertatea de exprimare.

Disponibilitatea fiecăruia pentru efort
intelectual, pentru lectură, este de fapt cheia răspunsului dacă o ştire este
falsă sau adevărată, consideră, la Bucureşti, specialistul în ştiinţe
administrative şi geopolitică, profesorul universitar Marius Văcărelu, pentru
că, oricât ar vrea să te mintă cineva, dacă tu ştii domeniul, nu poţi fi
minţit. Totul ţine de educaţie.

2 February 2018
Eforturi europene de combatere a propagandei teroriste si fenomenului fake-news în mediul online

Combaterea propagandei teroriste și a fenomenului de fake news vin în continuarea eforturilor Comisiei de a elimina conținutul care încalcă legislația europeană, în special discursul care incită la ură. În acest sens, există deja un Cod de conduită pe care și l-au asumat 4 mari platforme – Facebook, Twitter, Microsoft și Youtube – și care ar urma să fie, pe viitor, semnat și de alți jucători online. Știrile false și propaganda teroriste reprezintă pasul următor, după cum declara recent comisarul European pentru Justiție, Consumatori și Egalitate de Gen, Vera Jourova: În cadrul Comisiei avem un grup de comisari care se ocupă cu aspecte mai ample legate de aceste platforme, inclusiv propaganda teroristă sau subiectul mai complex al știrilor false. Ne gândim la măsuri mai specifice care ar putea fi luate pentru a întări răspunsul la toate tipurile de conținut ilegal înainte ca o decizie privind necesitatea adoptării unor acte normative să fie luată de către Comisie. Vreau să fie foarte clar: timpul unor companii care se mișcă repede și cresc fără nicio supraveghere sau control, ca Google, Facebook sau Amazon se apropie de sfârșit. Cum am mai spus, vestul sălbatic digital s-a încheiat.

Preocupările Comisiei le reflectă pe cele ale statelor membre, în condițiile în care amenințarea celor două fenomene, fake news și propagandă teroristă, nu este una teoretică: ambele au luat, în ultimii ani, amploare, și au avut efecte în afara spațiului virtual. Așa-numitele fake news sunt știri false care, spre deosebire de cele care rezultă din greșeli sau încercări de a obține rapid vizibilitatea – numite, în engleză, false news – sunt promovate în cadrul unor acțiuni concertate pentru atingerea unui scop. În spatele campaniilor de fake news se află entități, inclusiv statale, una dintre acestea fiind Federația Rusă, care a fost acuzată în repetate rânduri că se află în spatele unor campanii de fake news prin care a încercat să își promoveze politicile – inclusiv să influențeze alegerile din Statele Unite și unele țări occidentale. Amenințarea unor campanii de fake news este luată în continuare în serios, cel mai recent exemplu în acest sens fiind dat de Italia, unde poliția a lansat, cu două luni înainte de alegeri, o pagină de internet pe care cetățenii să poată raporta fake news.

Propaganda teroristă online a fost în mare măsură asociată în ultimii ani mai ales cu Statul Islamic, chiar dacă aceasta nu este singura grupare și nici măcar prima care a utilizat mediul virtual. Gruparea jihadistă a pus, însă, accentul mai mult decât alte organizații teroriste pe mediul online, pe care l-a folosit cu succes pentru a-și răspândi mesajul, pentru a-și înfricoșa adversarii și pentru a recruta noi membri și simpatizanți. Fluxul de militanți din Europa către teritoriul așa-numitului califat se datorează, parțial, succesului acestei campanii online, ceea ce arată cât de serioasă este amenințarea propagandei online, cu atât mai mult cu cât, dincolo de frontul din Orient, Europa este una dintre țintele vizate de jihadiști.

31 January 2018
Propaganda rusă în Uniunea Europeană

În Parlamentul European a avut loc, miercuri, o dezbatere cu tema “Rusia – influenţa propagandei asupra ţărilor din UE”, un bun prilej pentru a puncta metodele prin care valorile europene sunt atacate prin dezinformare și campanii de știri false (fake news). Comisarul european pentru securitate, Julian King, a afirmat că regimul de la Moscova duce o campanie orchestrată împotriva UE: “Nu există nicio îndoială că această campanie de dezinformare pro-Kremlin este o strategie orchestrată, care furnizează aceleaşi articole de dezinformare în cât mai multe limbi posibil, prin cât mai multe canale, cât mai des posibil.”

Oficialul european a menționat că această concluzie vine în urma a doi ani în care “unitatea de luptă a executivului european împotriva dezinformării în estul Europei a strâns peste 3.500 de exemple de dezinformare pro-Kremlin, care contrazic faptele altfel accesibile publicului, şi care se repetă în mai multe limbi, cu diferite ocazii.”

Rețeaua de dezinformare a regimului de la Kremlin

Regimul condus de Vladmir Putin duce campania de propagandă rusească prin canalele oficiale de radio și televiziune, dar și prin pseudo-agenții de presă, site-uri de știri care promovează “fake news”, precum și prin persoane care dezinformează în rețelele de socilaizare, transmit mesaje de dezbinare și contribuie la o cât mai bună disitribuire a materialelor de presă de tip “fake news”. Cele mai cunoscute unelte media ale regimului de la Moscova sunt agenția de informații Sputnik și televizunea Russia Today (RT), ambele prezente la nivel internațional. Aceeste canale sunt folosite pentru a promova o imagine spălată a puterii de la Kremlin și pentru a ataca valorile promovate de Uniunea Europeană.

“În doctrina militară oficială a Rusiei, precum şi în declaraţiile oficiale ale generalilor ruşi, ele descriu utilizarea datelor false şi a unei propagande destabilizatoare ca instrumente legitime, şi informaţia ca un alt tip de forţă armată”, a punctat comsiarul Julian King.

Cuvântarea comisarului Julian King în dezbaterea prezidată de eurodeputatul român Ioan Mircea Pașcu:

&amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;gt; &amp;amp;amp;amp;amp;lt;h2&amp;amp;amp;amp;amp;gt;Implicarea Rusiei &amp;amp;amp;amp;amp;amp;icirc;n alegerle din Franța și Germania&amp;amp;amp;amp;amp;lt;/h2&amp;amp;amp;amp;amp;gt; &amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;gt;Parlamentarii europeni sunt de acord că propaganda rusească nu este numai omniprezentă, dar și eficientă. După scandalul din campania electorală din Statele Unite, Rusia a avut ocazia să dovedească eficiența propagandei at&amp;amp;amp;amp;amp;amp;acirc;t &amp;amp;amp;amp;amp;amp;icirc;n alegerile de anul trecut din Germania și Franța, primele forțe economice ale blocului comunitar. &amp;amp;amp;amp;amp;amp;Icirc;n timpul campaniei electorale din Franța, echipa lui Macron a interzis agenției de presă Sputnik și canalului de televiziune Russia Today să aibă acces media la sediul campaniei sale deoarece acestea difuzau propagandă mai degrabă dec&amp;amp;amp;amp;amp;amp;acirc;t să ofere știri reale. De altfel, este cunoscut faptul că Putin a fost suținătorul extremistei de dreapta Marie LePen, cea care a avut și o &amp;amp;amp;amp;amp;amp;icirc;nt&amp;amp;amp;amp;amp;amp;acirc;lnire cu șeful de stat rus, la Moscova, &amp;amp;amp;amp;amp;amp;icirc;n luna martie.&amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;gt; &amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;gt; &amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;gt;Emmanuel Macron, actualul președinte al Franței, a fost și victima unui atac cibernetic &amp;amp;amp;amp;amp;amp;icirc;n plină campanie electorală. Companiile de securitate cibernetică care au studiat cazul sunt de părere că atacul a fost realizat de hackeri care aveau legături cu agenţiile de informaţii din Rusia.&amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;gt; &amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;gt; &amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;Icirc;n Germania, ascensiunea formațiunii de naționaliste de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) este direct legată de propaganda rusească. &amp;amp;amp;amp;amp;amp;nbsp;AfD este astăzi a treia formațiune politică din Bundestag, naționaliștii beneficiind de campania dusă &amp;amp;amp;amp;amp;amp;icirc;mpotriva Angelei Merkel pe teme precum: criza refugiaților, lipsa libertății de exprimare și abuzul asupra copiilor.&amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;gt; &amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;gt; &amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;gt;

Implicarea Rusiei în alegerile din Franța și Germania

Parlamentarii europeni sunt de acord că propaganda rusească nu este numai omniprezentă, dar și eficientă. După scandalul din campania electorală din Statele Unite, Rusia a avut ocazia să dovedească eficiența propagandei atât în alegerile de anul trecut din Germania și Franța, primele forțe economice ale blocului comunitar. În timpul campaniei electorale din Franța, echipa lui Macron a interzis agenției de presă Sputnik și canalului de televiziune Russia Today să aibă acces media la sediul campaniei sale deoarece acestea difuzau propagandă mai degrabă decât să ofere știri reale. De altfel, este cunoscut faptul că Putin a fost suținătorul extremistei de dreapta Marie LePen, cea care a avut și o întâlnire cu șeful de stat rus, la Moscova, în luna martie.

Emmanuel Macron, actualul președinte al Franței, a fost și victima unui atac cibernetic în plină campanie electorală. Companiile de securitate cibernetică care au studiat cazul sunt de părere că atacul a fost realizat de hackeri care aveau legături cu agenţiile de informaţii din Rusia.

În Germania, ascensiunea formațiunii de naționaliste de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) este direct legată de propaganda rusească. AfD este astăzi a treia formațiune politică din Bundestag, naționaliștii beneficiind de campania dusă împotriva Angelei Merkel pe teme precum: criza refugiaților, lipsa libertății de exprimare și abuzul asupra copiilor.

19 January 2018
Grup de experţi europeni pentru combaterea ştirilor false

Uniunea Europeană ia
foarte în serios ameninţarea pe care aşa-numitele ştiri false (fake news), o
constituie pentru democraţiile din ţările membre. Comisia Europeană a numit, în
urma unui proces de selecţie public, 39 de experţi în cadrul unui grup la nivel
înalt constituit pentru a contribui la dezvoltarea unei strategii la nivelul
Uniunii în vederea combaterii fenomenului fake news şi a dezinformării
în mediul online. Ei provin din ţări membre ale Uniunii şi sunt specializaţi, în general,
în proprietate intelectuală, drepturi de autor şi legislaţie mass-media.Grupul este
alcătuit din reprezentanţi ai societăţii civile, reţelelor sociale, organizaţiilor
mass-media, ai mediului academic dar şi jurnalişti. Acesa este condus de profesor doctor Madeleine de Cock Buning din
cadrul Universităţii Utrecht (Olanda), specializată în
proprietate intelectuală, drepturi de autor şi legislaţie mass-media.

Printre
cei 39 de experti se numără şi o româncă, prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu,
decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Şcolii
Naţionale de Studii Politice şi Administrative Bucureşti. Grupul va oferi consultanţă Comisiei Europene cu privire
la fenomenul răspândirii ştirilor false, definirea rolurilor şi
responsabilităţilor celor implicaţi, la
dimensiunea internatională a fenomenului, formulând recomandări în vederea
extinderii sau introducerii de noi acţiuni.

Comisarul
european pentru economie digitală şi societate digitală, Mariya Gabriel a dat detalii: Chiar dacă nu sunt
nici ilegale, nici noi, informaţiile false se propagă astăzi într-un ritm
îngrijorător. Ele ameninţă reputaţia mijloacelor de comunicare în masă şi
bunăstarea democraţiilor noastre. De aceea, cu participarea tuturor, trebuie să elaborăm mecanisme
care să permintă identificarea informaţiilor false şi să limiteze circulaţia
acestora. Făcând acest lucru, trebuie să favorizăm transparenţa, diversitatea,
credibilitatea surselor de informare..Grupul la nivel înalt de experţi
în informaţiile false are un obiectiv principal: acela de a furniza Comisiei
Europene opţiuni şi elemente de reflecţie în legătură cu tot ce are de-a face
cu difuzarea de informaţii false în media tradiţionale şi sociale şi cu modalităţile
de a face faţă consecinţelor lor politice şi sociale. Rezultatele discuţiilor
Grupului vor fi integrate cu rezultatele consultării publice care se încheie pe
23 februarie şi ale unui sondaj Eurobarometru care va fi lansat în următoarele
săptămâni.

Grupul de specialişti urmează să elaboreze pe baza
acestor rezultate o strategie europeană de combatere
a proliferarii fenomenului ştirilor false, strategie care va fi prezentată în primăvara acestui an.

19 January 2018
Fenomenul “fake news”, în atenţia Comisiei Europene

Fenomenul “FAKE NEWS” este tot mai răspândit, iar propagarea informaţiilor false cu ajutorul tehnologiei se desfăşoară într-un ritm alert. Schimbările din ecosistemul informaţional al societăţilor impun o atenţie mai mare activităţii de pe reţelele de socializare şi a mijloacelor de propagandă computerizată – uzinelor de fabricat like-uri, trolilor care produc zgomot, algoritmilor care generează conţinut şi armatelor de roboţi care interacţionează între ei pentru a genera o falsă efervescenţă pe anumite subiecte aducându-le astfel în atenţia publică.

Noua formulă de consum media are pericolele ei, iar aceste pericole sunt în atenţia autorităţilor care încearcă să dezvolte politici de combatere. Pe de altă parte, şi consumatorii de informaţie sunt conştienţi de pericolele la care se expun, iar în acest sens ascultătorii Radio România Internaţional din întreaga lume ne-au împărtăşit opiniile lor şi “reţetele” cu care se protejează de informaţiile false.

Grup de experţi la Comisia Europeană

Comisia Europeană a numit recent grupul de experţi care se va ocupă de politicile pentru combaterea fake news şi a dezinformării în mediul online. Printre cele 39 de persoane selectate, se regăseşte şi Alina Bârgăoanu, decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA Bucureşti.

Alina Bârgăoanu: “Efectele noului ecosistem informaţional sunt confuzia, neîncrederea, enclavizarea, paralizia, ura, intoleranţa şi furiocraţia”

În abordarea personală cu care a fost inclusă ca expert în grupul european (nu reprezintă poziţia Comisiei Europene şi nici ale High-Level Expert Group on Fake News), Alina Bârgăoanu precizează că factorii care duc la fake news sunt din două categorii: factori care ţin de comunicare (jurnalismul de slabă calitate, pierderea prestigului şi a credibilităţii de către instituţiile tradiţionale, posibilităţile tehnologice nelimitate) şi factori care ţin de societăţile şi de perioada în care trăim (tirania emoţiilor, retorica anti-sistem, anti-establishment, slaba capacitate şi preocupare pentru robusteţea societăţilor în care trăim, pentru dezvoltare, pentru atenuarea unor fenomene complexe, cum ar fi inegalitatea, şi confruntările hibride sau competiţia pentru putere).

“Când vorbim despre fake news şi dezinformare online, să nu ne axăm doar pe propagandă”, pe acţiuni ostile de comunicare din partea unor state/ entităţi/ grupuri de interese (deşi e foarte tentant să facem acest lucru), ci să ne axăm pe un întreg repertoriu de metode, factori, actori, forme de manifestare: jurnalism de slabă calitate (cum am mai spus); satiră dusă la extrem; partizanat; opinii desprinse de fapte; senzaţionalismul; profitul şi altele”, susţine Alina Bârgăoanu.

Consultări publice la nivel european

Paralel cu selecţia online pentru grupul de experţi, Comisia Europeană a lansat şi o consultare publică privind știrile false. Fenomenul a luat amploare în ultima perioadă, iar executivul comunitar vrea să pună la punct o strategie eficientă de combatere a dezinformării online. Până pe 23 februarie 2018, oricine doreşte poate trimite un punct de vedere pe acest subiect.

Radu Magdin, analist politic: “Succesul fake news în România îl determină “senzationalismul” de care dau dovadă, caracterul pesimist şi apocaliptic dar şi faptul că mizează pe sentimente populiste.”

“Ştirile false sunt de două feluri. În primul rând, sunt informaţii false care au fost difuzate în mod deliberat de cei care speră să promoveze anumite cauze politice şi să facă bani din traficul online. În al doilea rând, sunt informaţii false care sunt difuzate de jurnaliştii care nu-şi dau seama că sunt false. Elementul cheie al acestor tipuri de ştiri false este că adesea conţin o fărâmă de adevăr, care le dă un parfum de veridicitate.

Din păcate, România este o ţintă permanentă a fenomenului de fake news. Fiind la graniţa UE şi făcând parte din NATO, ţara noastră este bombardată de ştiri care dezinformează, urmând agenda Moscovei şi nu numai. Aparent, societatea românească abia acum începe să conştientizeze pericoulul fake news. Până acum, fenomenul nu era luat în serios însă nici nu avea o aşa mare amploare: teoria conspiraţiei promovată de unele televiziuni nu ajută la depoluarea mediului de fake news. În lumea digitalizată în care trăim, accesul la informaţii corecte este unul vital. Cu toate acestea, este datoria noastră să ştim să filtrăm informaţiile primite. Astfel, ştirile false au următoarele caracteristici: sursa ştirilor este una incertă, conţine exagerări flagrante, nu menţionează de unde îşi obţine informaţiile, face predicţii apocaliptice, conţine datele unui sondaj fără să menţioneze cine l-a realizat, pe ce eşantion de populaţie etc, are autor necunoscut. Dacă una sau mai multe dintre aceste semne se regăsesc, trebuie să verificăm informaţia căutând ştiri similare. În general, ştirile false nu se regăsesc cu aceeaşi perspectivă şi în alte surse.

Succesul fake news în Romania îl determină “senzaţionalismul” de care dau dovadă, caracterul pesimist şi apocaliptic dar şi faptul că mizează pe sentimente populiste. Discreditarea anumitor figuri politice atât pe plan european cât şi local creşte sentimentul naţionalist în România până la exagerare, fake news îndeplinindu-şi scopul. Se servesc apoi câteva ştiri cu nostalgia vremurilor comuniste, sau legate de prosperitatea şi securitatea actuală a Rusiei şi, brusc, aceasta devine în ochii populaţiei o variantă mult mai dezirabilă faţă de UE spre exemplu”, precizează Radu Magdin.

Raport NATO despre tacticile propagării fake news şi recomandări pentru depistare

Anul trecut, un raport al Centrului de Excelenţă NATO pentru Comunicaţii Strategice dezvăluie care sunt tacticile, metodele şi platformele folosite în funcţie de regiune. De asemenea, specialiştii au realizat şi o serie de recomandări prin care publicul poate să recunoască propagarea fake news în mediul online şi să se delimiteze de conţinutul dăunător.

> Acordaţi atenţie secţiunii de Contact dintr-un site pentru a verifica autenticitatea acestuia şi a autorilor.

> Citiţi întregul articol şi nu vă rezumaţi doar la titluri sau introduceri.

> Acordaţi atenţie specială adresei URL, surselor citate, imaginilor, elementelor de design şi standardelor editoriale ale scriiturii în mediul online.

> Când aveţi dubii, verificaţi credibilitatea informaţiilor pe un site specializat în verificarea faptelor, precum snopes.com, factcheck.org, mediabiasfactcheck.com sau politifact.com.

> Verificaţi cu ajutorul motoarelor de căutare precum Google, Bing sau Yahoo dacă sunt şi alte articole publicate pe acelaşi subiect şi urmăriţi care este legătura între sursele rezultate.

> Verificaţi data articolului, dacă articolul este sau nu de actualitate, dacă a fost publicat anterior şi dacă nu cumva este readus în atenţie pentru a afecta percepţia asupra unui eveniment din actualitate.

> Verificaţi dacă articolul este prezentat într-o manieră controversată. Informaţiile false sunt publicate de cele mai multe ori sub un titlu senzaţionalist.

> Verificaţi dacă articolul sau postarea are like-uri, distribuiri sau comentarii. Calitatea şi cantitatea acestora vă vor oferi informaţii despre autenticitatea conţinutului.

Opinia ascultătorilor Radio România Internaţional despre fake news

În luna noiembrie a anului trecut, de «Ziua Ascultătorului» la Radio România Internaţional, tema discuţiei a fost fake news şi încrederea în mass-media. Ascultătorii din toate colţurile lumii au contribuit cu opinii şi au mărturisit câtă încredere mai au în presă.

Liu Fajian, din China:

“În legătură cu încrederea în mass-media: cel mai mult am încredere în posturile TV, radio şi în publicaţiile de nivel naţional. În acest moment, reţelele de socializare s-au dezvoltat într-un mare grad, peste tot abundă diverse ştiri false. De aceea sunt foarte precaut. Mă simt obligat să caut surse multiple când navighez pe net, apoi le analizez şi separ ce este adevărat de ce este fals.”

Martin Gallas, din SUA:

“Fake news’ nu este ceva nou. Problema obiectivităţii într-o lume plină de subiectivitate a existat încă de la apariţia primelor ziare şi pamflete. Prin gândire critică şi documentare putem totuşi să separăm adevărul de neadevăr. Ca fost bibliotecar, mi se pare interesant să văd cât de multe puncte de vedere se găsesc astăzi exprimate pe internet şi îmi place să le găsesc pe acelea în care pot avea încredere. Când am început să ascult radio pe unde scurte în 1961, nu mi-a luat mult, chiar ca adolescent la vremea aceea, să diferenţiez între staţii de propagandă ca Radio Moscova, Radio Peking şi chiar Radio Bucureşti, şi staţii independente şi să spunem mai obiective, de ex. BBC, the Swiss Broadcasting Corp and Radio Suedia. Azi, lucrurile sunt mai complexe, dar încă e posibil să separi adevărul de ficţiune în peisajul media.”

Jon Roz, din Filipine:

“Personal, nu sunt un fan al conceptului de fake news. Mi se pare că este simplist şi îmi aduce aminte de felul în care profesorii din şcoala elementară simplificau anumite cuvinte pentru ca minţile noastre naive de copii să le înţeleagă. Mă frustrează faptul că agenţiile de ştiri din Vest, mai ales, lipesc eticheta fake news pe orice articol sau ştiri în care nu au încredere sau pe surse de care nu le place. Folosesc internetul din 1999 şi am citit multe lucruri online care nu sunt neaparat factuale dar pe care nici nu le-aş eticheta ca fiind fake news. Pe atunci, oamenii ştiau că trebuie să fie circumspecţi. Nu era nevoie să ne avertizeze nimeni în legătură cu ce citim şi ce trebuie să credem. Oamenii au dreptul să exprime păreri diferite. Trebuie să aplicăm gândirea critică şi să nu ne acuzăm unul pe celălalt de perpetuarea unor ştiri false doar pentru că nu suntem de acord cu părerile celorlalţi. Părerile nu sunt fapte, dar nu sunt nici ‘false’.”

Ivan Lebedev, din Rusia:

“Anul acesta vă întrebaţi ascultătorii care vă urmăresc, dacă merită să avem încredere în masmedia. Iar eu vâ răspund, Sigur că da, cum să nu.

Profesia de ziarist, de reporter, de moderator de emisiuni informative rămâne importantă din punct de vedere al informării ascultătorului, telespectatorului sau cititorului în legătură cu problemele societăţii globale contemporane. În principal acest lucru este valabil pentru viaţa politică şi socială.

În această situaţie, angajaţii mijloacelor de informare în masă au capacitatea de a colecta şi sistematiza un material destul de complex, de a adapta prezentarea calitativă a materialelor pentru un public interesat. Datorită activităţii continue şi eficiente ale mass-media, orice locuitor al planetei are posibilitatea de a fi părtaş la orice eveniment care are loc în orice regiune, iar acum chiar şi dincolo de limitele planetei noastre (vorbesc despre cercetările spaţiale şi ştirile de pe Staţia spaţială Internaţională).”

John Cooper, din SUA:

“Cu apariţia canalelor de ştiri 24/7, tv şi online, accentul a început să se pună pe senzaţionalism şi neadevăruri care sunt difuzate înainte ca informaţia să se verifice în întregime. Ratingul a devenit mai important decât raportarea unor ştiri factuale. Ştiri false au început să fie diseminate pentru a influenţa opinia publică asupra unor subiecte sociale şi politice critice. Vezi alegerile prezidenţiale din America din 2016. Astăzi am atins un punct de saturaţie în ştirile care ajung la public. Am pierdut multă încredere în presa de ştiri deoarece mi se pare că este subiectivă şi reprezintă agenda celor care deţin companiile de ştiri sau a celor care au bani să cumpere conţinut. “Echidistanţa şi obiectivitatea” sunt o farsă acum. Ca cititor de ştiri trebuie să sapi prin multe nivele de senzaţionalism, jumatăţi de adevăruri şi propagandă să ajungi la ştiri reale. Şi chiar şi atunci te îndoieşti de validitatea a ceea ce citeşti.”

Michael Lindner, din Germania:

“Tema de anul acesta a Zilei Ascultătorului la RRI nu mai prea poate fi depaşită în actualitate. Zilnic încercăm să nu ne informăm unilateral, respectiv să facem diferenţa între adevăr şi minciună. Un lucru este evident: nu putem avea încredere oarbă în mass-media. Cu repeziciune, Fake News pot face în câteva secunde ocolul lumii şi pot stârni panică şi teamă. Ştirile false nu sunt însă un fenomen al erei digitale, ele există de mii de ani. Dacă ne uităm în istoria omenirii, atunci vedem că deja faraonii egipteni, precum Ramses al II-lea, în 1274 î Chr., apelau la Fake News. Se zice că el i-ar fi invins pe Hitiţi, în realitate însă el a scăpat cu mult noroc de o înfrangere, despre care nu se vorbeşte. În Egipt nu a aflat nimeni despre aceasta. Cum se şi putea altfel? Este cel mai vechi Fake News, pe care îl cunoaştem. Eu sunt sigur că acest fenomen al Fake News există de când omenirea. Un alt Fake News, cu urmări tragice, a fost atacul SS-ului german asupra emiţătorului Gleiwitz în anul 1939, dat drept al forţelor poloneze. Astfel urma să fie învinovăţită Polonia pentru declanşarea celui de al Doilea Război Mondial. Aceste exemple demonstrează că ar trebui să fim foarte atenţi cu Fake News. Astfel de minciuni dăunează mass-mediei şi retelelor sociale, care se folosesc de Fake News, chiar şi cu riscul de a pierde încrederea utilizatorilor. De aceea este foarte important să privim cu scepticism şi să ne punem întrebări în faţa tuturor ştirilor dubioase, respectiv puţin credibile. Ceea ce putem face, dacă ne informăm din mai multe surse şi dacă apelăm la toată mass-media aflată la dispoziţie. Deci, eu am încredere în mass-media, atât timp cât pot să apelez la mai multe surse de informare.

Fake News probabil că vor însoţi tot timpul omenirea. Ele sunt expresia ruşinii, invidiei, lăcomiei, prostiei sau sunt răspândite în scopuri politice sau comerciale.”

Christian Ghibaudo, din Franţa:

“În februarie 2017, un sondaj a arătat că neîncrederea în mass-media se accentuează. Francezii acordă din ce în ce mai puţină încredere mass-mediei. Pe vremuri, presa naţională era acuzată că nu vorbeşte despre subiecte care îi preocupă pe francezi. Şi era chiar acuzată de manipulare.

Francezii, mai ales cei tineri, manifestă dezinteres pentru informaţie. Internet-ul este prima sursă de informaţie pentru un sfert dintre francezi, şi asta în pofida neîncrederii faţă de informaţiile vehiculate acolo, Internet-ul şi mai ales reţelele de socializare.

Multe persoane consideră că alegerile prezidenţiale franceze au fost manipulate de presa franceză — mai ales anumite radiouri şi posturi de televiziune, care au fost acuzate că au favorizat alegerea D-lui Macron. Însă în Franţa, se uită repede faptul că presa a fost dintotdeauna o presă de opinie. Înainte, era presa scrisă, cu ziare naţionale sau regionale în slujba diferitelor curente politice, economice sau religioase. Acum este vorba mai ales de televiziunile de ştiri, care informează francezii, şi acolo există interese politice şi financiare. Totuşi, putem să sperăm că există obiectivitate din partea ziariştilor.

Într-o perioadă în care dezinformarea este o practică tot mai răspândită, în care site-uri Internet partizane se prezintă ca nişte site-uri de ştiri pentru vehicularea propagandei şi în care lumea este neliniştită de creşterea populismelor, acest studiu sună ca o cerinţă de revenire la normal. Ziariştii au o misiune urgentă: să reinstaureze încrederea. Acest lucru începe printr-un exerciţiu necesar de autocritică.

Cred că la anumite posturi internaţionale, care nu au ambiţii planetare, precum RRI, Radio Praga sau DW, ştirile prezentate sunt mai independente. Iată de ce, de apropape 40 de ani, ascult mai ales ştirile prezentate de posturile de radio internaţionale. Nu trebuie să uităm că până la mijlocul anilor ’80, în Franţa nu exista o mare liberate a informaţiei, posturile de radio private erau toate controlate de statul francez.

În concluzie, aş spune că am tot acelaşi grad de încredere, sau mai bine zis, încrederea mea nici n-a scăzut, nici n-a crescut. Întotdeauna am considerat că ceea ce era spus sau scris nu era decât o parte din adevăr. După părerea mea, trebuie ca fiecare să îşi formeze propria opinie, ciugulind” ştiri de peste tot.”

Olexandr Kozlenko, din Ucraina:

“Tema propusa mi se pare interesantă și, totodată, de actualitate, inclusiv prin prisma colaborării mele cu un mic ziar regional. Nu știu care este situaţia în alte țări, dar voi împărtăși cu dumneavoastră câteva opinii privind presa ucraineană.

Din păcate, mass-media nu se află în topul încrederii ucrainenilor în instituții. Potrivit ultimelor sondaje Biserica, voluntarii şi Armata se bucură de cea mai mare încredere în rândul ucrainenilor. Cei mai mulţi respondenţi spun că au puţină şi foarte puţină încredere în mass-media ucraineană.

Cauzele sunt evidente: principalele canale TV sunt private, apropiate de cei mai influenţi oligarhi. Mass-media publică este abia la început, îi este greu să concureze cu posturile private, are nevoie de timp. Adesea mă trezesc în situaţia în care pot intui reacția diverselor televiziuni la un anumit eveniment, cunoscându-le obedienţa şi politica editorială. Din ce în ce mai evidentă devine prezentarea părtinitoare a evenimentelor politice din țară, a viziunilor subiective asupra schimbărilor care au loc în Ucraina.

Același lucru, dar într-o măsură mai mică, se poate spune si despre presa scrisă. Multe articole sunt publicate la comandă, iar la nivel regional și local, asistăm la o promovare intensă a autorităților locale. Se furnizează informație unilateral, fără a se oferi mai multe puncte de vedere referitor la o anumită problemă.

Internetul se bucură de mai multă încredere, oferă mai multe surse de informații, dar nu toate sunt de încredere. Se diseminează multe ştiri false, pe care utilizatorul le comentează sau le distribuie, fără a face cel mai mic efort de verificare. Este destul de răspândit fenomenul numit trolling, menit să agite spiritele sau să distragă atenţia utilizatorilor.

De multe ori mijloacele de informare în masă devin instrumente de manipulare, fără ca marea majoritate a consumatorilor de produs informativ să realizeze acest lucru. De fapt, jurnalismul nostru este departe de standardele BBC. Iar deseori, în căutarea senzaționalului, jurnalistul nu verifică cu atenție informațiile, ceea ce, în cele din urmă, sporește neîncrederea în mass-media.

În ceea ce mă priveşte, am încredere în mass-media parțial, sunt selectiv în alegerea informaţiei, în funcţie de reputația publicației, a postului de radio sau TV, și, cel mai important, încerc să aflu poziţia mai multor mijloace de informare în masă, înainte de a-mi forma propria opinie despre un eveniment. Bineînțeles, că un rol aparte îl are autorul unui articol, comentariu sau al unei ştiri. Sunt persoane în care am încredere totală, pentru că au oferit întotdeauna informații mai mult sau mai puțin obiective.”

Anatoli Klepov, din Rusia:

“Ştirile fake sunt în ultima vreme din ce în ce mai des întâlnite în Internet. Acest lucru este legat de faptul că fiecare îşi doreşte să prezinte ceea ce îşi doreşte ca fiind realitate şi să facă acest lucru primul. În particular, sunt înmormântaţi oameni care află din Internet că au murit, ceea ce este absurd în ziua de azi.

Unii scriu ştiri fake pentru a afla părerea oamenilor pe diferite teme şi pentru a afla cum va fi primită o lege sau alta. Părerea mea pe acest subiect este că nimeni nu va schimba această situaţie şi pe viitor vor exista ştiri fake, iar noi ar trebui să nu luăm totul de bun de la început, să comparăm cu alte situaţii similare, care sunt descrise în ştiri şi să ne creăm o părere proprie.”

18 January 2018
January 14, 2018

PSD- The leaders of the main party in the ruling coalition in Romania, PSD, will gather in Bucharest on Monday, in a session requested by several leaders of local PSD organisations, in order to find a solution to the tense situation within the party. The meeting is held against the backdrop of a conflict between PM Mihai Tudose and interior minister, Carmen Dan, backed for this position by the Social-Democrat leader, Liviu Dragnea. The Prime Minister and the PSD leader have taken different stands on the restructuring of the party, desired by the Prime Minister, who-according to some voices- might lose the party’s political support.

VISIT — Japanese PM Shinzo Abe is expected to pay his first visit to Romania on Tuesday, as part of a European tour, which will also take him to the Baltic states, Serbia and Bulgaria, in the context in which Japan tries to secure support for its firm policy towards North Korea. PM Abe will have official talks in Bucharest with President Klaus Iohannis, followed by a press conference, a communiqué issued by the Romanian presidency writes. The agenda of talks includes the stage of and prospects for boosting the already very good relations of Renewed Partnership between Romania and Japan, at political, economic and cultural level, as well as in terms of security and inter-human relations, the Presidential Administration has underlined. Japan’s cooperation with the EU, developments at regional level, laying emphasis on the North Korean file, Romanian-Japanese cooperation at multilateral level will also be high on the agenda of talks. Shinzo Abe will be accompanied by a delegation of business people, coming from various domains, including trade and IT, willing to identify business opportunities in the European countries which are visited by the Japanese prime minister for the first time. This is the first visit by a Japanese PM to Romania and takes place five years after Romania and Japan agreed to strike the Renewed Partnership, in 2013.

PRAGUE — The Czech voters will go again to the polls in two weeks’ time to vote in the presidential runoff and choose between the incumbent president, pro-Russian Milos Zeman and his pro-European rival, Jiri Drahos. The first round was won by president Zeman with 38.6% of the votes, but, according to FP news agency, the result of the decisive round might be reversed if Drahos manages to win over the electorate of other pro-Western candidates, who ran in the first round. Zeman, 73, is a veteran of the left wing and the one who, in 2016, called for holding a referendum on the presence of the Czech Republic in the EU and NATO, saying however that he supports his country’s membership to the two organisations. Zeman has also promoted a rapprochement towards Russia and China and he has criticised Germany’s decision to receive migrants from the Muslim countries. Unlike Zeman, who is a popular figure in rural areas, Drahos is the favourite candidate of intellectuals and of voters in urban areas. He is a supporter of the EU and NATO, but he is opposed to the system of mandatory quotas to relocate migrants. His opponents say he is lacking political experience. In the Czech Republic, the president has a limited authority, although he may have a strong influence on public opinion

FAKE NEWS — The High Level Group set up by the European Commission to advise on policy initiatives to counter fake news and the spread of disinformation will meet in a first session on Monday. The Commission intends to establish mechanisms and responsibilities to counter fake news, at the same time observing freedom of expression and the citizen’s rights to have access to diverse and trustworthy information. Approximately 40 highly-qualified specialists, experts, representatives of civil society, social platforms, mass media organisations, journalists and professors have been selected to be part of the group who will advise the European authorities, among whom PhD Alina Bârgăoanu, dean of the Faculty of Communication and Public Relations with the National School of Political Science and Public Administration, SNSPA, in Bucharest.

HANDBALL— Romania’s national men’s handball team has qualified to the 2019 World Championship playoffs, after ending in a draw the match with Ukraine 26-26, in Bolzano, Italy, on Saturday, in Group 3 of the Mens World Championship 2019 Qualification Phase 1. Romania’s team, coached by Spaniard Xavier Pascual on Friday had defeated the Faeroe Islands, 29-20 and on Thursday it had outperformed Italy, 34-24. Romania ranks first in the group with 5 points. Only the winners of the six groups will qualify for the play-offs of the final tournament hosted by Germany and Denmark. 13 teams from Europe will be competing in the 2019 World Championship.

14 January 2018
December 7, 2017

KING MICHAEL – Every evening until December 10 religious services will be held at King Michaels residence in Switzerland, where he spent most of his life in exile and where he also died, the Royal House announced. In the country, Romanians continue to bring flowers and candles in front of the former royal palace in Bucharest and at the Elisabeta Palace, the late Kings residence in the capital city. King Michaels body will be flown to the country on Wednesday, December 13, and placed at the Peles Castle in Sinaia, in the southern Carpathians. On the evening of the same day, the coffin will be brought to the Royal Palace in Bucharest. The funeral will take place on Saturday, December 16, in Curtea de Arges, southern Romania, where all Romanias former kings are interred. The Government declared a national mourning on December 14, 15 and 16. On Monday, December 11, the joint chambers of the Romanian Parliament will pay tribute to the former sovereign in a solemn session. The King of Romania between 1940 and 1947, Michael I passed away on Tuesday, at the age of 96.

PROTESTS – Hundreds of people last night picketed the building of the Romanian Parliament, to protest the changes brought to the law on the status of magistrates, which were subject to a vote in the Chamber of Deputies. Traffic in the area was disrupted and incidents were reported, involving the protesters and the police. Unplanned protests were also held in the cities of Cluj Napoca, in the north-west, and Constanta in the south-east. The participants demanded that the Social Democratic leader Liviu Dragnea step down as Speaker of the Chamber of Deputies, given that he has already received a suspended sentence and is prosecuted in two other cases. MPs from Power and Opposition also traded insults and invectives during the meeting.

BUDGET LAW – Leaders of the Romanian Parliament are to set today a roadmap for the endorsement of the 2018 state budget law. The bill was passed by the Government on Wednesday, and is based on a forecast economic growth rate of 5.5% and a 3.1% annual inflation rate. Prime Minister Mihai Tudose said it was the first time that the countrys GDP exceeded 200 billion euros, which would allow for salary and pension increases.

DIPLOMACY – The US Ambassador to Bucharest, Hans Klemm, accuses Moscow of conducting misinformation campaigns aimed at generating confusion and division among NATO member states. Taking advantage of our democratic societies, Russia seeks to influence public opinion and often to influence elections as well, by disseminating fake news, the American diplomat said at a public debate organised in the north-western city of Cluj. On the other hand, he once again called on Romania to further fight corruption and defend the independence of the judiciary.

MIDDLE EAST – US President Donald Trumps recognising Jerusalem as the capital of Israel triggered strong international condemnation. The UN Security Council is set to hold an emergency meeting on Friday, at the request of 8 members, including the UK and France. The Arab League announced an emergency meeting on Saturday. All Palestinian organisations criticized the move and called for strikes and protests, while many countries in the region warned that the decision would entail religious tensions. Turkey threatened to break ties with Israel. Another US ally, Saudi Arabia, slammed Trumps decision as “irresponsible. Traditional US allies from Europe also voiced opposition to the move, whereas Russia and China have expressed concerns that conflicts in the region will be exacerbated.

HANDBALL – Romanias womens handball team is playing tonight against Angola, in Group A of the World Championships hosted by Germany. The Romanians have already secured their qualification in the round of 16, after having defeated Paraguay, Slovenia and Spain. On Friday they will play the last match in the group, against France. Romania won the bronze medal in the 2015 championship, and is the only team to have taken part in all the 22 world championship final tournaments so far.

(translated by: Ana-Maria Popescu)

7 December 2017
Consultare publică: știri false şi dezinformare online

Consultarea publică se adresează cetățenilor, administratorilor de platforme de comunicare socială, instituțiilor de presă, dar și cercetătorilor și autorităților publice.

Prin acest demers, Comisia Europeană vrea să afle cum sunt percepute știrile false de către oamenii simpli, în ce măsură publicul este conștient de acțiunile de dezinformare on-line sau câtă încredere are în diferite mijloace de informare. Exectivul comunitar vrea totodată să facă o evaluare a măsurilor luate deja de rețelele de socializare, de grupurile de presă și organizațiile societății civile pentru a combate răspândirea știrilor false în mediul on-line. Și nu în ultimul rând, consultarea își propune să identifice posibilele măsuri care ar putea să consolideze accesul publicului la informații verificate și să împiedice răspândirea dezinformării online.

“Fenomenul știrilor false este cât se poate de real și categoric nu este nou. Dar viteza sa de răspândire, prin intermediul internetului, este acum fără precedent. Iar fenomenul nu va dispărea în viitorul apropiat. Știrile false reprezintă o amenințare directă la adresa democrației. Pun în pericol valorile europene și permit populismului să ne șubrezească societatea.” A spus comisarul european pentru economie și societate digitală, Mariya Gabriel, la lansarea acestei consultări publice.

Știrile false și rolul rețelelor sociale în difuzarea lor fac în momentul de față la nivel global obiectul unor dezbateri aprinse. În Statele Unite este în plină desfășurare o anchetă a autorităților americane referitoare la un posibil amestec al Rusiei în alegerile prezidențiale americane de anul trecut, castigate de Donald Trump. Recent, premierul britanic, Theresa May, a vorbit despre acte “ostile” ale Rusiei și a acuzat Kremlinul că foloseste presa de stat pentru a difuza ştiri false cu scopul de a dezbina Occidentul.

Serviciile de securitate ruse încearcă să influențeze opinia publică din Olanda prin răspândirea de știri false, a spus și ministrul olandez de interne, Kasja Ollongren, într-o intervenție în Parlament. Ea s-a referit la tentativa Rusiei de a influența opinia publică în legătură cu catastrofa de acum 3 ani în care a fost implicat avionul malaezian MH17, doborât în estul Ucrainei de o rachetă de proveniență rusească. La bord erau numeroși cetățeni olandezi.

Trebuie să le oferim cetățenilor noștri instrumentele cu care să poată să identifice știrile false, a spus și prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans.

Consultarea publică durează până la mijlocul lunii februarie. În paralel a fost creat un Grup de experți la nivel înalt. Lucrările Grupului și rezultatele consultării vor sta la baza unei strategii europene de combatere a proliferării știrilor false, strategie pe care Comisia urmeaază să o prezinte în primăvara anului viitor.

28 November 2017
Hörerpostsendung 26.11.2017

Herzlich willkommen zur Hörerpostsendung von RRI!

Zu unserer Öko-Rubrik Es grünt so grün — drei Minuten für die Umwelt“ bekommen wir immer wieder Feedback. Auch wenn in Rumänien das Umweltbewusstsein nicht so ausgeprägt ist wie in westeuropäischen Ländern — was eigentlich auch mit der nur mangelhaften Infrastruktur in puncto Mülltrennung und Recycling so erklären ist –, bewegt sich langsam auch hierzulande etwas. So etwa nahm unsere Hörerin Martina Pohl (aus Überlingen am Bodensee) Bezug auf einen kürzlich gesendeten Beitrag. Folgende Zeilen erhielten wir per E-Mail:

Liebe deutschsprachige Redaktion in Bukarest,

wie schon in einem eurer Beiträge erwähnt wurde, soll der Verbrauch von dünnen und sehr dünnen Plastiktüten in der EU reduziert werden. In Rumänien sollen im kommenden Jahr diese Tüten gar nicht mehr im Umlauf sein.

Die Umweltbelastung generell durch Plastiktüten ist enorm. Die Ozeane sind voll davon. Wenn man bedenkt, dass der Abbau dieses Materials zum Teil 100 Jahre und mehr in Anspruch nimmt, dann zeigt dies, wie wichtig es ist, dieses Thema ernst zu nehmen. Auch bei der Verbrennung werden giftige Stoffe freigesetzt.

Immerhin gibt es schon ein paar wenige Länder, in denen diese Tüten ganz verboten wurden und auch nicht mehr im Umlauf sind. In Deutschland werden Plastiktüten im Supermarkt gegen eine kleine Gebühr verkauft. Eine viel zu niedrige, wie ich finde. Manche Geschäfte haben diese Tüten mittlerweile aus dem Verkehr gezogen und bieten die Stofftasche als eine viel bessere Alternative an. Erreicht werden konnte damit immerhin, dass 2016 in Deutschland ungefähr zwei Milliarden Tüten weniger als im Vorjahr verbraucht wurden. 3,1 Milliarden kleine durchsichtige Beutel werden bei uns zum Einpacken für Obst und Gemüse pro Jahr verwendet. Dies sind 95.000 Tonnen Kunststoff. Im Supermarkt liegen nur diese Beutelchen in den entsprechenden Abteilungen aus. In Bioläden gibt es aber auch Papiertüten. Bananen muss man, wie ich finde, nicht extra noch in eine Tüte stecken.

Ich bin mal gespannt, wann diese kleinen Tüten generell in Deutschland verboten und durch Papiertüten ersetzt werden. Einen anderen interessanten Ansatz hat eine gro‎ße Buchhandelskette. Dort kann man eine Tasche aus wiederverwerteten PET-Flaschen kaufen, die dann kostenlos ersetzt wird, wenn sie nicht mehr nutzbar ist. Eine Drogeriekette bietet den gleichen Service, aber mit Stofftaschen.

Vielen Dank für das Feedback, liebe Frau Pohl. In Rumänien waren die dünnen Plastiktüten jahrelang umsonst, gro‎ße Supermärkte wie Tante-Emma-Läden um die Ecke verstanden das als Service, und nach den Jahren der Mangelwirtschaft und der Entbehrungen zu Zeiten des Kommunismus machte man sich im Konsumrausch der 1990er und 2000er Jahren kaum Gedanken darüber. Seit einigen Jahren sind sie nicht mehr kostenlos, allerdings wüsste ich jetzt nicht auf Anhieb, wieviel sie hierzulande kosten, denn ich habe meistens einen Stoffbeutel im Rucksack mit, wenn ich schnell mal was einkaufen muss. Allerdings ist fraglich, ob ein Verbot allein etwas bewirkt. Der Meeresmüll besteht nämlich nicht nur aus dünnen Plastiktüten, sondern aus sämtlichen Plastikverpackungen — dazu gehören auch Folien und Plastikflaschen. Hinzu müsste auch die Müllentsorgung EU-weit verbessert werden, damit die Plastiktüten und ihre Artengenossen erst gar nicht in Meeren und Ozeanen landen.

Wie ich bereits vergangenen Sonntag andeutete, sind noch ein paar Nachträge zum Hörertag 2017 bei RRI eingetroffen, und zwar von unseren beiden jüngsten Hörern. Marco Hommel (Gro‎ßröhrsdorf, Sachsen) meldete sich per E-Mail mit folgenden Zeilen:

Liebes Radio-Team der Deutschen Redaktion,

ich möchte mich heute mal bedanken für das Ausrichten meiner Grü‎ße und das Vorlesen meines Empfangsberichtes.

Meine Frage: Wie gut kam denn der Hörertag von Radio Rumänien International an und wurde dieser auch in den anderen Redaktionen gemacht? Es waren ja allerhand Berichte geworden. Mein Beitrag zu den Fake News: Auf Facebook gibt es leider auch viele Fake News, etwa wie im Jahr 2013, als eine Seite schrieb, dass der Schauspieler Bud Spencer gestorben sei. Was dann bis in die deutschen Nachrichten kam, aber dort auf Echtheit geprüft wurde sich dann als Fake News herausstellte. Und am 27. Juni 2016 war wieder die Rede, dass Bud Spencer gestorben sei, aber dieses Mal waren die Nachrichten wahr. Schade, dass Fake News die Welt beherrschen.

Vielen Dank für Deine Zeilen, lieber Marco. Wie gut der Hörertag ankam — das müssen unsere Hörer sagen. Mein Eindruck ist, dass das Thema den Nerv der Zeit getroffen hat und deshalb gut angekommen ist. Der Hörertag wird mit den Hörern aller Redaktionen veranstaltet, die aus allen Ecken der Welt eingesandten Beiträge werden zunächst ins Rumänische übersetzt und somit allen Sprachdiensten zur Verfügung gestellt. Dann darf sich jede Redaktion aus diesem Gesamtpool die Beiträge heraussuchen, die sie am interessantesten findet, sie werden dann in die jeweilige Sendesprache übersetzt und zusammen mit den Beiträgen der jeweils eigenen Hörer zu einem ausgewogenen Mix für die Sendung bearbeitet. Also, der Hörertag wird in allen Redaktionen begangen, nur bleibt es jeder Redaktion freigestellt, über die Zusammensetzung und die Reihenfolge der einzelnen Beiträge selbst zu entscheiden.

Und Calvin Knott (aus Theuerbronn, Mittelfranken) meldete sich mit einem ziemlich langen Nachtrag:

Da ich die Ankündigung, dass bald ja bereits wieder der traditionelle Hörertag stattfindet, leider erst zu kurzfristig hörte und mir immer etwas dazwischenkam, wollte ich nun also in dieser Hörerpost noch einige wenige Sätze diesbezüglich anbringen. Zunächst einmal also ein ganz gro‎ßes Dankeschön an die Redaktion, dass auch dieses Jahr ein solch gro‎ßartiges Programm mit einem wie immer äu‎ßerst sorgfältig gewähltem Thema zustande kam.

Zur Frage also, ob ich in die öffentlich-rechtlichen Medien hierzulande noch Vertrauen habe, lautet meine Antwort eindeutig Nein, das Vertrauen wurde mit heftigem Bashing bereits verspielt“. Auch hat die Politik und natürlich der Lobbyismus gro‎ßes Interesse daran, absichtlich durch die Medien die Bevölkerung in eine gewisse Richtung zu lenken, um es mal so auszudrücken. Dadurch kann ich mich der Idee, dass in der Vermittlung politischer Bildung nur öffentlich-rechtlichen Medien zu vertrauen sei und alternative Quellen grundsätzlich als Fake News“ anzusehen sind, auch nicht so ganz anschlie‎ßen. Ein gutes Beispiel für den Einfluss, der über Unwahrheiten durch die Medien genommen wird, erläuterte ja bereits Dietmar Wolf in seinem Beitrag zum Hörertag.

Gleichzeitig kann ich aber auch nicht sagen, dass News, die über soziale Netzwerke verbreitet werden, besser sind, zwar finden sich dort aufgrund der Möglichkeit, dass sich jeder äu‎ßern kann, auch Wahrheiten, die in den etablierten Medien verfälscht dargestellt werden, dennoch ist es beinahe unmöglich, diese von Unwahrheiten zu unterscheiden, die durch Halbwissen, Meinungsbeeinflussung, Falschauffassungen, Clickbait-News etc. entstehen, wenn man die Wahrheit nicht durch eigene Erfahrung ohnehin schon kennt. Ich glaube, es gilt also nach wie vor Glaube nichts, dass du nicht selbst gesehen hast!“

Dennoch würde ich mich hier, wenn es um im Internet verbreitete Informationen geht, nicht einmal nur auf News“ beziehen, schlie‎ßlich lassen einen die bekannten Suchmaschinen ja oft auf Beiträge in gewissen Sozialnetzwerken oder Blogs sto‎ßen, in welchen der Verfasser falsche Behauptungen aufstellt. Oftmals geschieht das vermutlich nicht einmal absichtlich, vielleicht ist dem Verfasser mittlerweile ja auch die Wahrheit bekannt, dennoch kursiert der alte Beitrag irgendwo herum.

Selbst in Wikipedia finden sich gelegentlich Falschaussagen, daher ist es also immer wichtig, sich umfangreich zu informieren und nicht nur einer Quelle zu vertrauen, die einem gerade am besten gefällt, und vor allem sollte, sofern die Möglichkeit besteht, immer eine eigene Erfahrung zu einer Thematik gemacht werden.

Unabhängige und gute Journalismus-Arbeit, so wie sie von RRI betrieben wird, ist in der heutigen Zeit also Mangelware“ und wäre für mich eine Grundvoraussetzung, bevor man dem Volk erzählt, welche Quellen die Wahrheit sprechen und welche nicht.

Lieber Calvin, vielen Dank für das Feedback. Zunächst einmal muss ich etwas richtigstellen: Ich habe nie behauptet, dass allein die öffentlich-rechtlichen Medien vertrauenswürdig sind oder dass Journalisten der sogen. Qualitätsmedien unfehlbar seien. Journalisten sind auch nur Menschen, ihnen unterlaufen auch Fehler, Verpatzer passieren ihnen auch und auf Enten kann man peinlicherweise auch mal hereinfallen. Und eine Fehleinschätzung wie etwa über die Durchsetzungskraft von DAB oder DAB+ ist doch nicht mit Fake News zu vergleichen. Wichtig ist, dass man in der Berichterstattung aus unmittelbaren, vertrauenswürdigen und jederzeit überprüfbaren Quellen schöpft, dass man Fehler oder falsche Einschätzungen ehrlich eingesteht und sie zeitnah und angemessen korrigiert, wenn sie entstanden sind. Bei Meldungen, die sich in Windeseile über die Social Media verbreiten, muss man allerdings skeptisch bleiben, denn sie sind oft schon durch die vorgeprägte Meinung des Urhebers verzerrt und bei emotionalen Themen werden sie schnell zu einem Shitstorm aufgebauscht, der mit Ausgewogenheit nichts mehr am Hut hat. Und bei Wikipedia darf ohnehin jeder schreiben, es gibt fast keinen Artikel, bei dem einige Quellenangaben nicht zumindest bedenklich wären oder manche Aussagen einer voreingenommenen Wertung gleichkämen. Es stimmt allerdings, dass zumindest in Deutschland manche Journalisten einen belehrenden Ton haben; das dürfte davon kommen, dass sich viele Journalisten einem Bildungsauftrag verpflichtet fühlen, bei dem das Trennungsgebot der Formate manchmal auf der Strecke bleibt. Dennoch bleibe ich verhalten optimistisch: Die meisten Qualitätsmedien unterscheiden noch zwischen Information, Meinung, Hintergrundbericht und Kommentar und trennen die Formate auch sauber.

Liebe Freunde, die Zeit ist um, unser Programm am Sonntag ist bekanntlich vollgepackt und ich darf die Sendeplanung nicht strapazieren. Aber nächsten Sonntag ist auch noch Zeit, um weitere Zuschriften der vergangenen Wochen zu besprechen. Zum Schluss noch die Postliste:

Postbriefe konnte ich auch diese Woche nicht ergattern — da die Dame in der Postbearbeitung krankgeschrieben und ihr Büro geschlossen ist, muss ich mir die Briefe wohl selber von anderswo holen. Nächste Woche werde ich herausfinden, woher.

E-Mails erhielten wir bis einschlie‎ßlich Sonntagmittag von Georg Pleschberger (A), Dmitrij Kutusow (RU) sowie von Christian Laubach, Dieter Feltes, Herbert Jörger, Klaus Nindel und Stephan Zimmermann (D).

Audiobeitrag hören:

26 November 2017
La Journée de l’Auditeur 2017

Cette année nous avons un sujet très actuel et très épineux à décortiquer : les fake news et sur la confiance faite aux médias. Ces dernières années, cette confiance a baissé, ce phénomène touchant tous les médias – presse écrite ou audiovisuelle – publics ou privés. Les causes sont multiples : les liens tissés entre les médias, le monde politique et les acteurs économiques, la course aux scoops et à l’audimat, les erreurs journalistiques mais également l’influence des réseaux sociaux. Quand on parle de ces derniers, il faut parler également de « fake news », les fausses informations qui circulent notamment sur les réseaux sociaux, dans le but de nous manipuler. C’est pour cela que l’édition 2017 de la Journée de l’Auditeur vous propose de répondre à la question : Combien faites-vous encore confiance aux médias? Plusieurs auditeurs ont répondu à cette question et nous leur donnons la parole aujuord’hui.

Commençons par Philippe Marsan de France qui nous propose de dresser le parcours historique des médias :

Philippe Marsan de France

« Après la première guerre mondiale, vers 1923, la chansonnette, les informations, le journal parlé arrivèrent sur les ondes. Parallèlement, au cinéma, les actualités égrenaient les informations les plus significatives. En 1935, les tous premiers récepteurs de télévision commençaient à diffuser des images de divertissement. A l’approche de la deuxième guerre mondiale, la presse écrite, la radio devinrent des outils de la propagande. Très rapidement, ce fut « la guerre des radios ». Londres, Moscou, Stuggart, Alger, Paris… Chacun agrémentait les évènements et l’actualité internationale, à sa façon ou selon la censure imposée par les gouvernements. On entendit ce célèbre slogan venu de la BBC : « Radio Paris ment, Radio Paris ment, Radio Paris est allemand… ». C’est à celle des radios qui « mentirait » le plus afin de convaincre l’auditeur qui subissait le conflit. Même, le cinéma, la presse écrite, étaient en France à la solde de l’occupant. Dans les années 50, on peut parler de l’hégémonie de la radio, et l’arrivée à grands pas de la télévision. L’Europe est divisée entre l’Est sous dominante « communiste » et l’Ouest sous l’influence des Etats Unis. Des radios clandestines apparaissent comme « Radio Free Europe ». Des évènements dramatiques adviennent comme l’insurrection de Budapest en 1956, le printemps de Prague en 1968, plus tard la révolution en Pologne. Là aussi, même en France, l’actualité concernant les évènements du printemps et de l’été 1968, est sous l’influence d’une autorité de contrôle. En ce qui concerne la télévision, au début vers 1949, c’est le célèbre journal télévisé dont les images et commentaires sont prises sur le vif, sans truquage, c’est le temps du direct. Avec la possibilité de l’enregistrement, du montage, il est possible de faire dire aux images et aux sons ce que l’on « souhaite ». Ainsi serait-il possible de confectionner du « trompe l’œil » ou du « trompe oreille » ? Cela inquiète, mais aussi rassure car ainsi il est possible d’archiver, de conserver des documents qui seront classés dans l’histoire. Aujourd’hui, le numérique, le digital sont présents. Tout semble possible pour énoncer, diffuser « le vrai » et peut être le moins pertinent ou réaliste ? En effet, la technique permet de soustraire, ajouter… Les réseaux sociaux, internet peuvent annoncer tout et son contraire. Il nous reste encore ces bonnes « vieilles » ondes courtes, et la radio, Radio Roumanie qui nous donne avec chaleur de l’information venue de loin et montrant une image de l’actualité perçue au-delà de nos frontières. Restons optimistes ? Il y a du « vrai » dans ce que l’on diffuse. Le réseau internet est un formidable outil de communication. A nous d’être vigilants, avertis, pragmatiques. A nous de réfléchir, de trier, et surtout d’y croire ! Vive les Médias ! »

C’est à nous de trier, estime donc Philippe Marsan. Pour sa part, Bernard Launay de France pointe du doigt les réseaux sociaux pour la baisse de la qualité des informations et met en avant lui aussi l’importance des ondes courtes. Voici sa contribution pour la Journée de l’Auditeur :

Bernard Launay de France

« Vous avez raison d’écrire que la confiance a baissé face aux informations diffusées par les médias, et il est vrai que les réseaux sociaux portent une responsabilité. Pour ma part, j’ai envie de noter quelques points afin d’enrichir cette discussion.
1) L’instantanéité et l’universalité de l’information. De nos jours on est en mesure de savoir ce qui se passe partout et à tout moment. On peut suivre un conflit armé en direct, on peut voir par webcam la météo à l’autre bout du monde… jusqu’aux grands de ce monde qui expriment leurs états d’âme heure par heure ! Est-ce une avancée ? Je ne le pense pas, car cela nous empêche toute prise de distance avec les informations reçues. Nous vivons continuellement dans l’instantané, et les fausses informations sont très facilement diffusées, trop facilement reçues.
2) L’objectivité des médias. De tous temps on a pu critiquer tel média pour son manque d’objectivité. Cela n’est pas nouveau, et dans tous les pays on est confronté à cette situation. Faut-il ne plus faire confiance aux médias ? A mon sens, il faut poser la question différemment : Jusqu’où peut-on faire confiance aux médias ? Y répondre revient alors à s’interroger sur l’éducation face au traitement de l’information. Sommes-nous prêts à analyser les informations reçues ? Les journalistes sont avant tout des humains, avec leur opinion personnelle, qui ne devrait pas transparaître dans leurs reportages. Mais on sait bien que cela est difficile et que volontairement ou non, une orientation est donnée à la présentation de l’information. Je pense qu’il nous revient donc, à nous auditeurs, lecteurs, téléspectateurs, de faire preuve d’un sens critique afin d’être en capacité d’analyser les informations reçues et de se forger notre opinion propre.
3) L’immense intérêt des ondes courtes. Depuis ma jeunesse, j’ai trouvé une réponse à la question de l’objectivité des médias. Je suis un auditeur assidu des stations internationales diffusées en ondes courtes. Outre le plaisir de l’écoute, de la découverte des pays, j’y trouve aussi une occasion de confronter différentes façons de présenter une information. Il est tellement enrichissant de comparer la présentation d’une même information par des stations, des journalistes, des pays différents, qui apportent leur vision des faits. La culture propre, la situation géographique, l’orientation idéologique ou religieuse des journalistes permet un regard différent d’une information. C’est à nous, auditeurs, qu’il revient de croiser ces regards, ces présentations, afin d’en retenir la vision qui nous semblerait la plus objective.
En conclusion. Il me semble que nous ne devons pas plus qu’autrefois, accorder une confiance aveugle aux médias. Il revient aux individus d’exercer leur sens critique, et peut-être aux systèmes éducatifs de développer chez les plus jeunes cette faculté à se questionner. Les diffusions internationales sont indispensables à l’exercice de ce sens critique… »

Bernard Launay nous conseille donc de ne pas faire une confiance aveugle aux médias, alors que son compatriote, Paul Jamet, va encore plus loin et explique l’importance de ce sujet si vaste. Voici le message de Paul Jamet.

Paul Jamet de France

« Votre question revêt vraiment une importance toute particulière ! Il s’agit d’un sujet véritablement crucial dont l’importance ne cesse de croître. Mais d’un sujet tellement vaste que je ne saurais prétendre le traiter dans sa globalité. Tout d’abord, il faut s’entendre sur ce le terme Média : « tout moyen de diffusion » répond-on classiquement, du langage à Internet en passant par la presse, la radio, la télévision et enfin Internet. Cependant, pour certains tel Dominique Wolton du CNRS (1999), Internet ne serait pas un média dans la mesure où il n’y a pas de contenu éditorial, pas de logique de l’offre envers un public déterminé ; chacun vient piocher ce qu’il veut au moment où il le veut. Depuis, d’autres innovations sont intervenues. Mais on continue bien trop souvent de confondre progrès technologique (distribution toujours plus rapide de l’information) et progrès vers une meilleure communication, c’est-à-dire de meilleurs échanges entre les individus.

Depuis ces premières analyses sur l’irruption d’Internet, on a pu observer que :*Internet a renforcé l’efficacité mais aussi la notoriété des médias auprès des quels nous nous informions tels la presse, la radio et la télévision ;*l’apparition des téléphones mobiles, en particulier des téléphones intelligents qui permettent à leurs possesseurs d’être connectés en tout lieu (ou presque) et à tout moment et de suivre l’information en direct ;*la création des réseaux sociaux et des plates-formes de partage de photos et de vidéos par exemple. Aujourd’hui, muni d’un smartphone, tout un chacun peut s’improviser journaliste ! La porte ouverte à toutes les dérives.

Aussi, avons-nous pu constater une formidable intensification des échanges ! Face à la multitude d’informations qui nous assaillent quotidiennement, on a tous tendance à s’accrocher à des choses simples, compréhensibles. Mais le simple est souvent entaché d’erreurs. Et certains font commerce de la simplicité. De plus, Internet ne trie pas et répand des informations dont les conséquences peuvent être dramatiques (l’exemple du refus de la vaccination est édifiant). Nous sommes donc de plus en plus exposés à des informations peu crédibles. Mais contrairement à ce que nous pensons, cela n’est pas nouveau. Pour s’en convaincre, il suffit de relire la presse communiste des années 70 et 80 pour vérifier l’omniprésence du mensonge avec le plus grand mépris des faits.

Quelle confiance envers les médias ? Depuis 30 ans, une enquête est réalisée annuellement en France sur la confiance envers les médias. Voici un extrait des résultats publiés en février 2017 :

http://fr.kantar.com/médias/digital/2017/barometre-2017-de-la-confiance-des-francais-dans-les-media/

La confiance dans l’information relayée par les media chute elle aussi, mais la hiérarchie des media les plus crédibles demeure. Ainsi, la radio reste le media qui fournit l’information la plus fidèle à la réalité, et le seul crédible aux yeux d’une majorité de Français : 52% estiment que les choses se sont passées vraiment ou à peu près comme elle les raconte (-3 points). Le journal et la télévision accusent, eux, une baisse importante de leur crédibilité, à 44% (-7 points) et 41% (-9 points) : pour plus d’un Français sur deux (55%), il y a des différences ou les choses ne se sont pas passées du tout comme la télévision les raconte. Quant à Internet, 26% seulement des Français font confiance à l’information qu’il relaye, contre une majorité (52%) qui ne la juge pas crédible, retrouvant son niveau de 2006.

Pour ce qui me concerne, j’écoute beaucoup la radio dont plusieurs stations internationales, je consulte plusieurs sites d’information sur Internet mais je ne regarde jamais la télévision trop consommatrice de temps. Et je suis abonné à une dizaine de magazines et à la sélection hebdomadaire du Journal Le Monde.

A propos du comportement de l’être humain. Évidemment, les sciences cognitives se sont emparées de la question et elles ont analysé le comportement de l’humain face au vrai, au faux, etc. Première constatation : moins quelqu’un en sait sur un sujet donné, plus son avis est assuré ! Les réseaux sociaux ont facilité non seulement la diffusion de rumeurs, de fausses nouvelles, mais ont facilité la création de communautés d’opinion qui reposent bien souvent sur un savoir fragile pour ne pas dire inexistant. Deuxième constatation : l’humain a développé une certaine imperméabilité à l’avis des autres, imperméabilité qui peut nous conduire parfois à nier l’évidence !

A propos de notre confiance dans les médias. Comme je l’ai souligné, cette confiance semble s’émousser d’année en année, quel que soit le média concerné au point d’atteindre, pour certains, une attitude de replis vers des communautés de pensée ; exemple la question du réchauffement climatique. Mais qu’en est-il de notre crédulité ? De notre absence d’attention et de notre savoir conduisant à une absence de discernement, d’esprit critique ? En d’autres termes, sommes-nous fainéants intellectuellement ? Il semble bien que la réponse soit oui si j’en crois des spécialistes des sciences cognitives !

Toutes ces considérations nous ramènent inévitablement aux stations de radio internationales et l’importance, à mon avis, qu’elles ont dans le paysage radiophonique. Elles contribuent à la diversité des sources d’information, elles apportent des éclairages différents sur l’actualité y compris, assez souvent, sur celle du pays dans lequel je vis. Bien sûr, encore faut-il faire la démarche de les écouter ? Si on élimine les stations de propagande politique (faciles à repérer mais certaines sont toujours présentes bien que moins nombreuses depuis la chute du mur de Berlin et l’effondrement de l’URSS), ces stations internationales permettent de diversifier ses sources d’information et ne pas tomber dans le piège des journalistes et éditorialistes vedettes qui occupent chaque soir les écrans de télévision et vous disent chaque matin ce qu’il va falloir penser de telle ou telle décision politique ou événement. C’est le cas en France ! Je suis effaré par le fait que des millions de français regardent chaque soir à 20h le même journal télévisé.
Pour terminer, je ferais référence à un ouvrage d’Hannah Arendt « Vérité et Politique » (1964) dans lequel elle pose, entre autres, la question suivante : Est-ce qu’il existe aucun fait qui soit indépendant de l’opinion et de l’interprétation ? Aussi, pour faire preuve d”objectivité il faut surmonter la question de l’opinion c’est-à-dire une méconnaissance des faits et l’interprétation qui consiste en une perception subjective de ceux-ci. Les journalistes (de métier, c’est-à-dire diplômés) ont la responsabilité de distinguer les faits de l’interprétation qui en est donné et plus encore de l’interprétation qu’eux-mêmes leur donnent en s’appuyant parfois sur des témoins plus ou moins fiables.

En conclusion, s’informer prend du temps, coûte de l’argent et demande une certaine autonomie intellectuelle. C’est pourquoi il appartient à chacun d’entre nous d’être vigilant et de ne pas (re)diffuser de fausses informations. Tout cela plaide en faveur d’un enseignement qui ferait une large place à l’alphabétisation numérique : apprenons à vérifier même si nous avons envie de croire qu’une information est vraie. Traquons les mensonges et dénonçons ceux qui les répandent voire en font commerce. C’est pourquoi, parallèlement à la propre responsabilité des acteurs du numérique dans la perte de confiance qu’ils subissent il faut aussi garder présent à l’esprit le manque d’esprit dû à notre paresse intellectuelle ».

Restons vigilants, nous incite Paul Jamet de France. Quant à lui, Gilles Gautier, toujours de France, estime qu’il faut quand même faire confiance aux médias reconnus, bien qu’il soit de plus en plus nécessaire de vérifier toute information. Voici l’avis de Gilles Gautier.

Gilles Gautier de France

« A mon avis, il ne faut pas toujours croire, aussi bien tout ce que l’on entend mais aussi tout ce que l’on lit, mais quand même leur faire en partie confiance surtout quand il s’agit des grands médias. Il faut se demander d’où vient l’info, de quel média, de quel pays? Naturellement son appartenance, comme pour les journaux, à des groupes financiers, groupes politiques a une importance, mais aussi du pays qu’il dépend. Il y a donc des intérêts mais aussi des influences, certains cherchent à faire de l’audimat, d’autres du chiffre. Les profits passent parfois avant une info qui risque de nuire. Les gouvernements ont eux aussi une influence, et ils ne sont pas tous honnêtes, certains écrivent ou parlent d’évènements en les transformant! L’information peut être aussi interprétée de deux avis différents, tout simplement selon sa sensibilité ou la perception des choses, sans vouloir la déformer. Il arrive que des détails soient volontairement oubliés, l’histoire, des affaires criminelles, nous le prouvent. Des infos peuvent être aussi mal vérifiées, l’erreur étant humaine! Il semble, d ‘après les derniers chiffres que la confiance envers les médias, diminue d’année en année, 70% faisaient confiance aux médias en 2016 et 64% en 2017), en cause, l’indépendance des journalistes par rapport au pouvoir. Les réseaux sociaux, même s’ils sont de plus en plus prisés, surtout par les jeunes, semblent paradoxalement ceux qui nous fournissent le plus en « Fake News », (pour employer un mot que je n’aime pas). Le Figaro, dans un sondage écrit que 80% des personnes interrogées, pensent que les « Fausses Nouvelles » sur les réseaux sont une réalité! La radio semble la plus crédible, un bon point pour notre passion, devant la presse et la télé… sources toujours du « Figaro » et de « La Croix ». La télé est la plus écoutée (48%), devant le net (25%) et le papier (6%). Les 18-24 ans regardent les réseaux sociaux à 41%. Toujours pour eux, 24% des journalistes résisteraient à la pression politique et 27% à l’argent, cela donne un gros doute pour la question que vous posez.

Avec tous ces chiffres, on se pose donc la question que vous nous posez ! Je pense que chacun doit quand même faire confiance aux médias qu’il connait, à ceux qui sont souvent le plus près possible de la vérité, aux médias reconnus et qui sont connus pour dire une vraie vérité, car d’autres sont connus pour leur manque de sérieux. Deux médias importants qui nous donnent une information identique sont très certainement proches de la vérité, et s’ils disent ou écrivent des infos différentes, il sera bon de vérifier avec plusieurs autres. Je dirai donc : quels moyens avons-nous pour être informés, sinon des médias? Alors comme je le dis au début: il faut leur faire quand même confiance, sans forcément tous les croire et tout croire! »

Il ne faut surtout pas tout croire – c’est l’opinion qui apparaît dans la plupart des messages reçus à l’occasion de cette Journée de l’Auditeur. Un avis partagé par Mme Maguy Roi de France. Voici ce qu’elle nous a écrit.

Maguy Roy de France

« De nos jours, les médias toujours plus nombreux permettent aux nouvelles de circuler par l’intermédiaire de médiateurs qui nous informent de façon quasi instantanée. Mais cette diffusion permanente laisse-t-elle le temps de vérifier les sources, de croiser et de confirmer les informations en toute objectivité et neutralité ? La recherche du sensationnel dans les médias (écrits, audiovisuels, réseaux sociaux) conduit parfois à une information incomplète, fausse, approximative, insuffisamment analysée. Dans la société actuelle, il me paraît donc indispensable de multiplier les sources d’information, de les croiser pour les rendre fiables et ne pas s’en tenir à des effets de communication.En ce sens, l’éducation joue un rôle primordial pour acquérir des connaissances et affiner son jugement avec un esprit critique. Faire confiance aux médias ? Oui à 50%. »

Mme Maguy Roy estime qu’il faut faire confiance aux informations véhiculées par les différents médias uniquement à 50%. Par contre, Jean-Michel Aubier, de France, n’est pas aussi tranchant en ce qui concerne les chaînes de télévision ou la presse écrite, mais reste plutôt méfiant quant à l’information se trouvant sur Internet. Voici son message.

Jean Michel Aubier de France

« Difficile de répondre par OUI ou par NON à cette question, tant les médias sont divers et variés. Il est de bon ton de critiquer nos sources d’information. Pourtant, elles ne sont pas toutes à vouer aux gémonies. Mettons de côté les médias internationaux qui sont souvent la Voix de leur Maître. Que penser de la Voix de la Corée à Pyongyang ou même de Radio Sputnik, l’organe officiel du Kremlin ? D’autres, bien que financés par des gouvernements sont beaucoup plus libres, comme la BBC ou RFI.

Le développement des technologies a permis l’éclosion des chaines TV tout info. Offre intéressante de prime abord : on discute, on argumente, on se querelle sur les plateaux. Ça sent la liberté de ton, et cette liberté existe d’ailleurs, reconnaissons-le sans finasser. Le problème est la concurrence effrénée que se livrent les différentes chaînes. Il faut donc aller vite, débusquer le scoop avant l’autre, et là… le bât blesse. Dans cette course folle, on oublie de vérifier la source de l’info qui s’avère parfois erronée.

Pour autant, je reste un adepte de ces chaînes info, mais sans me départir d’une certaine retenue. La presse écrite, le bon vieux journal papier, me semble plus fiable. Ne pouvant jouer à armes égales avec les chaînes info ou les radios, on assiste à plus de recul dans leur traitement de l’information, laquelle n’est plus jetée en pâture au public, mais est analysée, expliquée, voire critiquée.

Pour ce qui est de la France, mais dans d’autres pays aussi, les journaux ne sont pour la plupart pas indépendants. Ils sont souvent la propriété de grands groupes ou d’hommes d’affaires puissants. Cela ne veut pas dire pour autant que l’information est biaisée. Disons qu’elle est parfois orientée dans l’analyse… Cela ne remet pas en question la qualité du travail éditorial

Quant à Internet, la méfiance est de rigueur. De nombreux sites conspirationnistes ont vu le jour où de pseudos journalistes vous expliquent qu’aucun avion ne s’est écrasé sur le pentagone le 11 septembre 2001 (C’est ce que prétend le « Réseau Voltaire »). Tout comme on vote pour les partis extrémistes pour marquer son rejet des formations traditionnelles, on se replie sur ces pages car on se persuade que les médias « classiques » sont tous inféodés au pouvoir en place. Avec la force que constituent les réseaux sociaux, ces fake news sont relayées sur la Toile dans des temps record et finissent par jeter le trouble ».

Garder une certaine distance, c’est la stratégie de Jean-Michel Aubier. A part les fausses informations, les médias sont aussi accusés de privilégier les scoops et l’actu people sans trop se soucier de l’impact de ces nouvelles sur le public, notamment sur le public jeune. C’est ce qui dérange surtout notre auditeur algérien Nouari Naghmouhci. Voici son message :

Nouari Naghmouchi d’Algérie

« Souvent, les journalistes et les rédacteurs en chef retiennent les nouvelles propres à captiver le public, même si elles ne sont pas vraiment importantes. La priorité est donnée au sensationnel et au tape-à-l’œil pour faire monter le tirage ou l’audience. On fait la part belle aux vedettes du sport et du spectacle sans se soucier de l’impact sur la jeunesse. La moindre information sur les amours, le mariage ou le décès d’une de ces célébrités est presque systématiquement montée en épingle. En général, les journaux télévisés privilégient les sujets accompagnés d’images fortes. »

Trop d’actu people et trop d’images « fortes » selon Nouari Nagmouchi, mais aussi manque d’objectivité, manque de neutralité… la déontologie des journalistes est désormais mise en doute, alors qu’auparavant il était question surtout de lutter pour la liberté des journalistes et de médias.Jean-Marc Olry nous invite à y réfléchir :

Jean Marc Olry de France

«Et votre question est intéressante ! D’autant que les journaux du 31 octobre relataient que 126 millions d’Américains avaient été exposés à des fausses informations durant la campagne électorale. Je vous soumets quelques réflexions personnelles. Et ce témoignage. Courant 2016 un ami proche m’avait proposé lors d’une conversation que je lui donne mon adresse mail « afin de m’envoyer quelque chose ». Effectivement dans les jours suivants j’ai reçu un certain nombre de mails contenant des informations plutôt inquiétantes. Il s’agissait de mails retransmis, de liens etc. Connaissant bien l’expéditeur, dans un premier temps, j’ai eu tendance à croire (un peu) ce que je lisais. Rapidement, j’ai vérifié, remonté les sources et constaté que l’origine provenait de site de partis ou groupuscules politiques, du site russe RT, du blog d’un individu déjà condamné pour révisionnisme etc…

Durant la campagne électorale (et après) j’ai donc reçu quotidiennement de cette personne et d’autres des montages photographiques, des éléments tronqués, des vidéos douteuses et racoleuses (manipulation, démagogie) dans le but certain d’influencer le débat public.

Je pense qu’à l’origine « on » veut cibler des gens déjà habités par de fausses certitudes, des personnes qui veulent se raccrocher « à autre chose » et sont prêtes à gober tout et n’importe quoi. Ces personnes vont servir de relais vers leurs amis et connaissances afin de tisser un réseau (une chaîne) de peur voire de haine. (Mais sommes-nous vraiment à l’abri ?)

D’où l’importance des journalistes et des médias. Et de la déontologie des journalistes. Les enquêtes, l’expertise, les débats, l’apport culturel, la relatation de faits avérés et vérifiés doivent nous remettre dans un rapport de confiance. A mon avis le rôle des journalistes est primordial, indispensable. Tant qu’il respecte la déontologie. On peut élargir ce rôle aux médias car tous les intervenants ne sont pas journalistes – comme sur votre Radio par exemple – . Malheureusement tout le monde n’est pas de cet avis… : il y a quelques jours j’étais au téléphone avec un proche et nous évoquions ces questions et à mon grand étonnement, il m’a dit : « Les journalistes font beaucoup de mal ! » … J’en viens à croire que le syntagme de « fake news » est détourné à l’encontre des vrais journalistes, des vrais médias, par les « désinformateurs » et les « désinformés ».

Souhaitons que les journalistes et les médias restent libres et indépendants et continuent de nous informer et, pour nous, de décrypter le monde ».

C’est aux journalistes de nous aider à mieux comprendre le monde. Il est donc nécessaire qu’ils restent libres et indépendants, souligne Jean-Marc Olry. C’est aussi aux journalistes de restaurer la confiance des gens dans les médias, insiste Christian Ghibaudo de France. Voici sa contribution pour la Journée de l’Auditeur.

Christian Ghibaudo de France

« Alors cette année, le thème de la Journée de l’Auditeur concerne un peu directement la radio. En février 2017 en France, une enquête a établi que la défiance envers les médias s’accentue. Les Français font de moins en moins confiance envers les médias. A l’époque, on accusait les médias nationaux de ne pas parler des sujets qui préoccupent les français. Et même de manipulation, par exemple début 2017, les journalistes étaient accusés de manipulation de l’opinion en ce qui concerne les infos sur l’élection américaine, Mme Clinton était déjà élue avant l’élection, et on a vu le résultat. Il y a un désintérêt des Français pour l’information, surtout chez les jeunes. En termes d’usage, Internet représente la première source d’information pour un quart des Français et ce malgré leur défiance vis-à-vis des informations qui y circulent et notamment sur les réseaux sociaux.

Pour beaucoup de personnes, l’élection présidentielle française a aussi été manipulée par les médias français. Surtout certaines radios et chaines de télévision, qui ont été accusées d’avoir favorisé l’élection de M. Macron. Et le résultat est là, M. Macron est président, maintenant c’est facile d’accuser les médias, mais peut être au fond, les français avaient envie d’un président comme M. Macron avec son programme ?

Mais en France, on oublie rapidement que de tout temps, la presse a été une presse d’opinion. Avant c’était la presse écrite, avec des journaux nationaux ou régionaux au service de courants politiques, économiques ou religieux. Maintenant c’est surtout les chaines infos en télévision, qui informent les français, et là aussi il y a des intérêts politiques et financiers. Mais on peut espérer compter sur l’indépendance des journalistes…

À une période où la désinformation est une pratique qui se répand de plus en plus, à l’heure où des sites internet partisans prennent les allures de sites d’info pour véhiculer une propagande et au moment où l’on s’inquiète d’une montée des populismes, on l’a vu autour des débats qui ont conduit au Brexit ou encore avec l’élection de Donald Trump, cette étude sonne comme un rappel à l’ordre.

Les journalistes ont une mission urgente : restaurer la confiance. Ça passe d’abord par un exercice nécessaire d’autocritique.

Maintenant, je pense que certains médias internationaux, qui n’ont pas d’ambition planétaire, comme RRI, R. Prague ou la DW sont plus indépendants pour les informations données sur les ondes. C’est pour cela que depuis près de 40 ans, j’écoute surtout les informations données par les radios internationales. Car il ne faut pas oublier que jusqu’au milieu des années 80, en France il n’y avait pas une grande liberté de l’information, les radios publiques ou privées (RTL, RMC, Europe…) étaient toute contrôlées par l’Etat français…

En conclusion, je dirais que j’ai toujours la même confiance, ou plutôt ma confiance n’a pas baissée, ni augmentée. J’ai toujours pensé que ce qui était dit ou écris n’était qu’une partie de la vérité. A mon avis, il faut se faire sa propre opinion, en « picorant » des infos un peu partout. »

Faut-il faire confiance aux médias? Votre avis est unanime: plutôt non. Il faut s’informer de plusieurs sources, il faut faire très attention aux informations qui circulent sur les réseaux sociaux, il faut éduquer les nouvelles générations et nous-mêmes dans cette direction. Un autre aspect que nos amis ont en commun: ils accordent plus de confiance aux radios internationales et ne cessent d’insister sur leur importance dans le paysage médiatique mondial. Et puis, il faut aussi que les journalistes eux-mêmes se mettent en question pour garder leur liberté et leur objectivité. C’est le seul moyen de restaurer la confiance. Voilà en bref les conclusions de notre débat pour cette Journée de l’Auditeur. Merci d’avoir suivi cette édition! A bientôt!

5 November 2017
2017 Listener’s Day on RRI

Dear friends,

Sunday, November 5, 2017, we will be airing our annual show “Listener’s Day on Radio Romania International”. As usual, we will be happy to take your contributions which will form the basis of our show. Our topic for this year is fake news and confidence in mass-media.

The last few years have seen a sharp drop in public trust in the media. This development has, to a certain extent, been affecting the press, radio and television, both in the private and public sectors. From the media’s ingressions in politics and the economy to sensationalizing the news and the consumerist rush to control the audience, the reasons behind this waning public confidence are diverse. They often include error-filled reporting and more often than not reflect people’s reliance on social media as a source of information. The latter are in most cases ridden with fake news, a phenomenon very widespread across social networks, whose general purpose is to manipulate public opinion.

So, this year on “Listener’s Day” we are asking you “How much confidence do you have in the media?”

We look forward to receiving your contributions, whether in writing (by e-mail, on Facebook, through the form on the RRI website, or by fax or post) or in audio format (if you agree, we can call to record your contributions). Our contact details are, as always: Radio Romania International, 60-64 General Berthelot, sector 1, Bucharest, PO Box 111, post code 010165, fax 00.40.21.319.05.62, e-mail engl@rri.ro. Our web page is at www.rri.ro.

Hope to hear from you soon!

13 October 2017