Tag: fauna

  • Turism ecologic în Delta Dunării

    Turism ecologic în Delta Dunării

    Este considerată un paradis al naturii, dar și o destinație pentru turism sustenabil. Descoperim în această rubrică turismul ecologic, cu respect față de mediu, astfel încât vacanța noastră să păstreze intactă frumusețea zonei.

     

    Ghidul călătoriei noastre va fi Iliuță Goean, care se declară un turist îndrăgostit iremediabil de Delta Dunării de 20 de ani. De 15 ani are propria lui agenție și îi ajută și pe ceilalți să descopere, cu grijă față de natură, zonele pe care le iubește atât de mult.

    „Imaginați-vă paradisul! Aceea este Delta Dunării. Este ultimul loc sălbatic din Europa, ultimul loc în care chiar poți să simți că ești în mijlocul sălbăticiei. Este zona din Europa cu cea mai mare biodiversitate. Avem cel mai mare număr de specii de păsări, insecte, plante, pești. Dacă vreți să vedeți ceva mai mult decât oriunde în Europa, veniți în Delta Dunării, din punct de vedere al naturii. Turismul ecologic înseamnă acel turism în care tu nu intervii asupra naturii în vreun fel, lași o amprentă cât mai mică prin trecerea ta prin acea zonă și, mai ales, nu distrugi. Pentru asta ar trebui lucrat foarte mult în zona de educație, în special asupra tinerilor, pentru că acolo este viitorul și să-i învățăm să facă un turism ecologic.”

     

    Dacă vrem să trecem prin Deltă fără să simțim că am distrus ceva în urma noastră, ar trebui să alegem un program cu bărci de viteză medie sau mică, în niciun caz cu bărci rapide, spune Iliuță Goean. Bărcile rapide sunt deosebit de dăunătoare pentru ecosistemul Deltei. Pe de altă parte, dacă sunteți obișnuiți cu mișcarea, puteți să vă alegeți o tură cu caiace sau canoe.

    „Acestea sunt chiar cele mai ecologice mijloace de a explora Delta Dunării. Eu nu sunt de aici, din Deltă. Am venit acum 20 de ani ca să rămân. Veneam de foarte mulți ani, în fiecare vară, toamnă, pentru pescuit. Dar acum 20 de ani am decis să rămân aici și m-am așezat în Mila 23. După ce am stat în diverse locuri din Deltă, am ales Mila 23 pentru că mi se pare cel mai bun loc din care pot să explorezi Delta. Este pe fostul colț al brațului Sulina. Nu este influențată puternic de navigația comercială, cum se întâmplă pe brațele principale ale Dunării. Este un loc liniștit, un loc frumos și mai ales cu o bucătărie tradițională excepțională.

    Tot aici s-a deschis recent Muzeul Ivan Patzaichin. Este la ora actuală un punct de referință în Delta Dunării. Tot Asociația Ivan Patzaichin a reușit, după mulți ani, să stabilească și un traseu pentru bărcile cu vâsle și foarte curând se va lansa și o aplicație pe care o puteți folosi dacă vreți să explorați Delta Dunării. Pentru cei care își doresc o barcă cu motor, există programe luni, joi, duminică. Preluăm oamenii de la Tulcea și îi aducem la Mila 23. Știm exact cum să ne facem activitățile. Lucrăm cu unități locale de cazare, administrate de localnici, care știu să gătească mâncarea așa cum se face aici în Deltă.”

     

     

    Există tentația ca, înainte de a veni în Delta Dunării, să vă căutați singuri cazare, iar, apoi, să vă căutați transferuri și excursii. Garantat, unul dintre rezultate nu va fi cel care trebuie, spune Iliuță Goean.

    „Mulți își închipuie că, venind în mijlocul Deltei, găsesc o avalanșă de ghizi și de bărci care îi așteaptă să-i ducă undeva. Nu e deloc așa, pentru că, în general, unitățile de cazare sunt mici și au toată logistica dimensionată după casa proprie. Atunci, dacă tu ți-ai luat undeva o cazare și nu ai parte și de programele turistice cu bărcile, vei rămâne pe din afară. Astfel, eu recomand întotdeauna oamenilor să-și cumpere un pachet complet, fiindcă așa poți să studiezi cu ce fel de parcă vei fi dus. Dacă este acea izoletă închisă cu mușamale din care nu vezi absolut nimic, este de evitat total.

    Vă recomand cu multă căldură bărcile deschise din care puteți trăi o experiență autentică. Puteți să vedeți, puteți să auziți. Sunt sute de specii de păsări care cântă mai ales primăvara și pe care este păcat să nu le auziți. Și, mai ales, veți pierde spectacolul păsărilor în zbor. Jumătate din păsările pe care le veți vedea le veți vedea în zbor. Într-o barcă închisă, veți fi privați de această experiență.”

     

    Delta Dunării este destinația perfectă din România pentru a urmări unele specii deosebite de păsări. Birdwatching este o activitate recreativă, de cunoaștere a mediului înconjurător, de observare a condițiilor favorabile existenței pasărilor și a altor specii de faună. În timpul acestei activități, nu se recomandă o invazie prea apropiată de cuiburi, pentru a nu deranja pasările și a nu le speria. Fotografierea se face fără bliț, iar comunicarea între turiști este una liniștită, astfel ca toți să se bucure: și turiștii pasionați de natură, dar și pasările să-și continue rutina zilnică.

    „Programele de birdwatching pornesc de la 1.500 lei de persoană pentru patru zile și trei nopți, perioadă în care sunt incluse două transferuri. Prima și ultima zi sunt transferurile care se fac oprind pentru păsări, iar două zile pline de activități. Există inclusiv programe de inițiere pentru copii. Sunt foarte multe familii care își doresc să-și educe copiii și să îi ducă spre acest turism ecologic. Vin cu ei la o tură de inițiere în birdwatching. Sunt ghizi dedicați acestor proiecte, oameni foarte dornici să-i învețe pe copii ce înseamnă arta observării păsărilor, să le explice despre păsări. Copiii sunt fascinați de aceste informații și de ceea ce descoperă și își creează o cale frumoasă în viață prin aceste programe.”

     

    Fotografii sau cei pasionați de păsări pot veni oricând în cursul anului. Pe de altă parte, cei care vor să descopere natura și să se relaxeze, pot veni din aprilie până în octombrie. În restul anului, temperaturile nu sunt foarte prietenoase, spune Iliuță Goean, ghid de turism și patron al unei agenții de turism în Delta Dunării.

    „Toamna târziu mai vin pescarii, iarna mai vin fotografi și păsărari, pentru că există specii de păsări care doar iernează în România. Pot fi văzute doar iarna,  nu și vara. Dar să vii cu copilul în vacanță în Deltă iarna, dacă nu ai aceste pasiuni, nu e foarte confortabil. Eu vă recomand din tot sufletul să veniți să vedeți Delta Dunării, să o descoperiți. Fiți foarte vigilenți atunci când vă cumpărați un pachet turistic! Bărcile trebuie să fie descoperite, ca să aveți parte de o experiență minunată și să recomandați cu drag și altora să repete ceea ce ați trăit voi. Vă puteți bucura de natură, de gastronomie, de liniște, de tot ceea ce nu puteți găsi foarte des în alte părți. Dacă sunteți pasionați de păsări, veniți în intervalul 15 aprilie-15 iunie, dacă vreți să vă fie cald și să puteți să înotați, să mergeți și la mare, la Sulina, veniți vara. Dacă sunteți pasionat de migrația păsărilor, septembrie-octombrie, este iar o perioadă foarte bună.”

     

    Așadar, sezonul vacanțelor în Delta Dunării începe din luna aprilie și durează până în octombrie. Calendarul evenimentelor este amplu și cuprinde Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, Tulcea Fest, Zilele orașului Sulina, Sărbătoare Satului Mila 23, Sărbătoarea Borșului de Pește din Crișan, Maratonul Delta Dunării din Sulina. Acestea sunt programate în sezon, în timpul verii.

     

  • Șacalii – o problemă în România?

    Șacalii – o problemă în România?

    Șacalii, o specie invazivă în România, s-au înmulțit tot mai mult în ultima perioadă. În diverse zone rurale ale țării localnicii se plâng că aceștia le atacă și mănâncă animalele din gospodării, iar specialiștii spun că din cauza șacalilor a început să scadă numărul iepurilor, rozătoarelor de câmp, căprioarelor și chiar al cerbilor. La Arad, în vestul țării, de pildă, cei care locuiesc în apropierea zonelor împădurite de lângă râul Mureș sunt terorizaţi după ce au început să le dispară animalele din curți.



    Potrivit unui reportaj al unui post de televiziune, nimeni nu mai are curajul să meargă afară după lăsarea întunericului, iar cei mai vulnerabili sunt copiii mici. În sudul României, în județul Dolj, două ferme de oi au fost atacate recent de haite de şacali, peste o sută de animale fiind omorâte. Autoritățile locale spun că șacalii au ajuns să vină în sate deoarece au terminat fauna din câmp și sunt atrași de gunoaiele alimentare aruncate aiurea.



    Prefectura Judeţului Dolj a solicitat o aprobare de la Ministerul Mediului pentru mărirea cotei fondului de vânătoare şi vânarea şacalilor pe timpul nopţii. În sud-estul României, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a semnat un contract de finanţare pentru extragerea controlată a 400 de exemplare de şacali din zonă. Contractul a fost adjudecat de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, după ce locuitorii Deltei s-au plâns că şacalii le omoară animalele pe care le cresc în curţi şi le distrug grădinile de legume şi le-au cerut autorităţilor să reducă numărul acestora. Acțiunea este în plină desfășurare. Probleme cu șacalii sunt și în Munții Măcinului din apropierea Deltei Dunării.



    Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului are însă o altă abordare, mult mai ecologică – a început demersurile pentru aducerea în rezervaţie a unei haite de lupi. Decizia are la bază studiile specialiștilor care pun înmulțirea necontrolată a șacalilor pe seama exterminării în timp a populației de lupi. Dincolo de aceasta, un factor favorizant îl constituie abundența de hrană din regiune, după cum explică directorul Parcului, Viorel Roşca:



    A găsit terenul liber, cu hrană îndestulată, locuri excelente pentru adăpost, hrană și reproducere, iar înmulțirea lui este exponențială în ultimii ani și este favorizată, așa cum am spus, de mediul acesta prielnic. Iar pagubele sunt vizibile, sunt vizibile prin sărăcirea, eroziunea zestrei faunistice naturale și aș putea da exemple, în special în populația de mamifere mici din Dobrogea, din regiunea stepică. Aș aminti aici popândăul și grivanul dobrogean, iar dintre păsările care cuibăresc la sol afectată a fost o specie rară, vulnerabilă și periclitată la nivel european – este vorba de pasărea ogorului. În ultimii ani omul nu s-a alarmat decât atunci când a fost afectat prin pierderile pe care le-a avut în ceea ce privește animalele domestice ale comunităților locale. E un fapt trist, se tot discută, își dau cu părerea diverși oameni, de cele mai multe ori cei care nu locuiesc și nu cunosc situația reală din teritoriu și nu trebuie să fii doctor în biologie ca să îți dai seama că este o situație alarmantă și trebuie găsite soluții.



    Dar cum vor regla lupii populația de șacali din zonă? Ne răspunde tot Viorel Roșca: “Nu-i atacă fizic, direct, dar însăși simpla prezență a unei haite de lupi, și ne gândim aici la cinci-șase indivizi, inhibă mai ales în perioada de reproducere. Lupul și șacalul au aceeași perioadă de reproducere, februarie-martie, aceeași perioadă de gestație, iar simpla prezență inhibă din punct de vedere hormonal femelele de șacal în perioada de împerechere: și nu va mai avea opt pui acolo unde este hrană abundentă, așa cum, repet, există în zonele virgine din punctul ăsta de vedere și protejate, ci va avea doi sau nici unul. Deci se schimbă cumva compoziția lanțului trofic și se ajunge la un echilibru. Nimeni nu-și dorește să dispară o specie, fiecare specie are rolul ei în acest circuit și în acest reglaj natural între specii și echilibrul de care vorbeam, dar contează numărul în care sunt prezente aceste specii, numărul de indivizi. Și atunci va avea loc o ponderare și o ținere în frâu, dacă vreți, a populației de șacali.



    În opinia conducerii Parcului Național, lupul este singura soluţie pentru a ţine sub control efectivele de şacali care au produs pagube comunităţilor din zona Munţilor Măcinului. Directorul Viorel Roşca spune că în multe zone ale Europei s-a dovedit că acolo unde au fost împuşcati şase indivizi de şacal au apărut alţi 12, pentru că sunt condiţii de hrană și nu au competitori. Deci vânătoarea nu rezolvă problema. Șacalul auriu este un amestec între lup și vulpe, de talie mică spre mijlocie, cu lungimea corpului de până într-un metru și cu o greutate de 10 kg. Potrivit siteului “România neîmblânzită”, acesta se hrănește cu iepuri, rozătoare, pui de căprioară, păsări și ouăle acestora, broaște, pești, șopârle, șerpi, insecte. În Bulgaria și România este un prădător frecvent al turmelor de oi.



  • Observarea faunei și florei din Carpați

    Observarea faunei și florei din Carpați

    Prin
    intermediul unor tururi speciale, în ultimii ani, tot mai mulți turiști
    descoperă viața sălbatică din Carpați. Aceste tururi îi ajută să înțeleagă
    detalii ascunse, să vadă animale sălbatice în habitatul lor, iar, vara, să se
    bucure de frumusețea florei carpatine. Bineînțeles, tururile pot fi
    personalizate și completate cu vizite în mediul rural, la meșteșugari, sau la
    obiective turistice de interes din zonă.


    Cosmin
    Zgremția este de profesie inginer silvic și ghid specializat din anul 2014 în
    ceea ce privește flora și fauna. De când era copil, crescând la poalele
    munților Făgăraș, Cosmin își imagina că pădurea este asemenea unui muzeu în aer
    liber. A aflat, ulterior, că România are 6,5 milioane de hectare de pădure,
    ceea ce înseamnă o suprafață imensă, pe care nici el, ca inginer silvic, nu și-o
    poate imagina într-un tot unitar. Astfel, având în vedere suprafața împădurită
    atât de mare, România a început să devină tot mai cunoscută pe plan
    internațional ca o destinație de explorare a mediului natural sălbatic.

    Eu fac silvoturism, o parte a ecoturismului, și cred în valoarea
    conservării prin ecoeducație. Practic, am ajuns să fiu ghid de turism din
    dragoste pentru natură și datorită meseriei mele. Am descoperit foarte ușor
    faptul că aceste servicii auxiliare, pe care noi le numim atașate
    silviculturii, erau nevalorificate de către colegii mei silvicultori. În anul
    2011, fiind gestionar de fond cinegetic al Fondului de Vânătoare al
    municipiului Brașov, am avut ideea de a deschide publicului larg observatoarele
    destinate vânătorii pentru tururi de observare a urșilor. Așa a început cariera
    mea în turism. Treptat, acest lucru m-a atras tot mai mult. Am observat că am o
    înclinație în a explica aceste detalii intime din viața urșilor și din viața
    pădurii. Am decis, după ce am demisionat de la Regie, să îmi dedic activitatea
    și viața acestui domeniu al ecoturismului.


    Toate vizitele pe care le
    organizează Cosmin sunt tematice. Unul ar fi turul de
    vizionare a faunei în mediul sălbatic. Practic, se merge pe urmele animalelor.
    Avem o șansă de vizionare de 90% pentru
    speciile comune și de 10% pentru speciile
    protejate: urs, lup, pisică sălbatică. Un alt tur este de explorare a mediului
    rural, în cadrul unei vizite tematice care îmbină atât detalii despre arbori,
    specii de plante, cât și detalii ce țin de identitatea culturală românească. Un
    alt tur este vizită la o cabană. Această vizită se face în compania unui ghid specializat,
    naturalist, și au loc multe opriri. Cea mai populară vizită este plimbarea
    tematică în pădure. Este asemenea unui safari în care, din zece în zece metri,
    se fac opriri. Se observă speciile de plante, anumite specii de păsări, chiar
    și insecte. Încerc să povestesc despre fiecare specie. Vreau să implic pe toată
    lumea. Astfel, experiența e asemenea unui documentar în aer liber, în care
    participanții chiar sunt implicați. Este un salt imens între a viziona un
    documentar la televizor și a face parte chiar din el. Cel mai spectaculos tur
    ar fi un tur în Munții Făgăraș. Acesta are o dificultate ceva mai mare, dar
    oferă șansa vizionării atât a urșilor cât și a caprelor negre în sălbăticie.
    Practic, cu fiecare ieșire în sălbăticie, eu mă folosesc de mediu pentru a le
    oferi turiștilor informațiile necesare și a le insufla acestora dragoste pentru
    natură și a-mi urmări obiectivul, până la urmă, acela al ecoeducației.


    Unii dintre turiștii care aleg astfel de tururi de
    observare a vieții sălbatice au și tehnica necesară realizării de fotografii și
    sunt interesați să surprindă urși, ciocănitori sau chiar lupi în mediul lor
    natural, spune Cosmin Zgremția, ghidul nostru de azi. Este o experiență diferită
    atunci când un animal este fotografiat în mediu natural.

    Fiecare
    specie se poate fotografia. Există perioade optime de fotografiere sau de
    vizionare. Ca să vă dau un exemplu, șansele de a fotografia un urs în
    sălbăticie iarna sunt foarte mici. Prin urmare, sezonul de fotografiere al
    urșilor începe, de obicei, cu data de zece aprilie și se termină cu data de 15
    septembrie, atunci când urșii se retrag pentru a-și face somnul de iarnă.
    Practic, în ultima perioadă, spre toamnă, urșii sunt mai puțini activi în
    timpul zilei și sunt mai activi în timpul nopții, înainte ca aceștia se să se
    retragă. Pentru a realiza o experiență wild este necesar ca oaspeții mei să
    aibă un echipament minim pentru drumeții. Asta înseamnă bocanci cu talpă aderentă,
    pantaloni adecvați, trei straturi de haine, pentru zona abdomenului și zona
    pieptului și ceva care să le acopere capul. Iar provocarea mea ca ghid este
    aceea de a avea turiști cu o condiție fizică bună.


    În primul rând, turiștii sunt mereu impresionați de toate
    informațiile pe care le află, spune Cosmin Zgremția.

    În al
    doilea rând, îi impresionează interacțiunea cu mediul sălbatic, cu pădurea în
    sine, îi impresionează felul în care ei au simțit că s-au conectat cu natura.
    Și, în cea de-a treia măsură, îi impresionează felul cum i-am tratat și cum
    s-au simțit printre localnici. În tururile pe care le desfășor, încerc să să-mi
    integrez oaspeții atât în mediul natural, cât și în cadrul comunității noastre
    autentice românești. Practic, încerc să ofer o identitate României atât din
    punct de vedere al resurselor naturale, cât și din punct de vedere cultural.
    Cei mai mulți turiști vin din Marea Britanie, urmați de turiștii francezi,
    italieni, dar am avut și oaspeți din Australia, chiar și din Noua Zeelandă și
    chiar și din America de Nord, din Statele Unite ale Americii.


    Cosmin
    spune că majoritatea turiștilor pe care îi însoțește sunt străini și că și-ar dori
    ca românii să ajungă și ei interesați de aceste tururi. Este un interes care
    provine dintr-o anumită educație în domeniul turismului:

    Practic, majoritatea
    turiștilor mei sunt cetățeni străini datorită faptului că ei sunt deja formați,
    deja educați. Ei reușesc să identifice acele cuvinte cheie în descrierea
    programelor turistice și acceptă foarte ușor o excursie în mediul sălbatic. Mai
    mult decât atât, turiștii străini au un o încredere sporită într-un ghid de
    turism.


    Adresându-vă centrelor
    naționale de informare și de promovare turistică din România, mai ales cele
    situate în preajma parcurilor naturale sau naționale, puteți obține datele unui
    ghid de turism care să vă însoțească în explorarea naturii, pentru o experiență
    cu adevărat deosebită.


  • Natură și aventură în Defileul Jiului

    Natură și aventură în Defileul Jiului

    Ne îndreptăm azi
    spre sud-vestul României și ajungem Defileul Jiului. Săpat de apele repezi ale
    râului Jiu în pereții stâncoși ai munților Parâng ș Vâlcan, defileul are o
    lungime de 33 de kilometri si este înconjurat de versanți abrupți. Aici veți
    găsi un parc național care se remarcă prin intervenția minimă a omului asupra
    naturii. Astfel, sălbăticia locurilor i-a impresionat pe toți turiștii care
    ajung aici. Zona nu a beneficiat de o promovare intensă, iar numărul
    vizitatorilor este mic, însă alegerea lor este răsplătită prin peisaje de basm
    și prin trei trasee tematice foarte interesante. Marin Șerban, directorul
    administrației Parcului Național Defileul Jiului.

    Se numesc
    Defileul Jiului și comorile sale, Poveștile pădurii și Sfinxul
    Lainicilor. Defileul Jiului și comorile sale este un traseu mai lung, dar
    relativ ușor de parcurs, de pe care se văd peisaje foarte frumoase. Se ajunge
    până la Creasta Braicului, de unde există o vedere spectaculoasă asupra
    Munților Parâng. Traseul Poveștile pădurii este dedicat în mod special
    elevilor, cu care colaborăm foarte mult. Sunt prezentate istoria locului și o
    parte din activitățile administrației parcului. Traseul Sfinxul Lainicilor
    este recent pus în valoare și are ca punct culminant acest monument natural. La
    fel, traseul este ușor de parcurs, se efectuează în trei ore. Despre toate
    aceste trasee găsiți mai multe informații pe site-ul nostru, defileuljiului.ro.
    Există descrieri, iar traseele sunt în formate care pot fi descărcate pe
    dispozitive mobile. Se pot parcurge în orice perioadă a anului și necesită un
    minim de echipament, fiindcă suntem, totuși, într-o zonă de munte. Ca parte a
    faunei de pe teritoriului parcului, avem vipera și vestitul urs. Nu trebuie ca
    turiștii să se teamă de astfel de întâlniri. Până acum nu au existat
    incidente.


    Parcul Național
    Defileul Jiului este cunoscut chiar la nivel mondial ca un loc în care se poate
    practica raftingul. În sezonul acestui sport recreativ sunt operatori din toată
    țara care vin aici, fiindcă râul oferă condiții foarte bune pentru practicarea
    acestui sport. Marin Șerban, directorul administrației Parcului Național
    Defileul Jiului.

    Pentru a veni în ajutorul lor, ne-am propus
    să semnalizăm începerea sectoarelor de rafting, să construim un foișor și mici
    adăposturi în caz de ploaie pentru cei care ajung în locul de campare din zona
    Lainici. Am dori să reabilităm și centrul de vizitare, insistând pe partea de
    interactivitate, astfel încât turiștii să simtă natura încă de acolo. Mai vrem
    să realizăm încă un traseu tematic care să pună în evidență fauna din Defileul
    Jiului. În plus, am intrat deja în legătură cu iubitorii acestui sportului pe
    două roți și vrem să facem două trasee de cicloturism care să pună în evidență
    partea istorică și culturală a Parcului Național Defileul Jiului, dar să fie o
    ocazie de recreere chiar și pentru familii.


    Un
    alt punct de interes al zonei este mănăstirea de călugări Lainici. Deși s-au
    făcut cercetări asupra originii, nu s-a putut stabili cu exactitate data
    construcției, dar se estimează că ar fi fost ridicată între anii 1812-1847. Mănăstirea
    impresionează prin două biserici suprapuse, în care se păstrează fragmente de
    fresce și icoane în stil bizantin.


  • Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

    Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

    Vom găsi aici unsprezece rezervații naturale, dar și
    65.000 de hectare de păduri virgine si seculare de fag, înscrise din anul 2016
    în patrimoniul mondial UNESCO. Iar tot aici găsim și un exemplar rar de
    sequoia, a cărui circumferință este de 5,7 metri și a cărui vârstă estimată
    este de 200 de ani.

    Vorbim despre atracțiile acestui parc, dar și despre
    traseele turistice cu Nicolae Ifca, directorul administrației Parcului Național
    Semenic-Cheile Carașului.

    Parcul este situat în sud-vestul
    României, în centrul județului Caraș Severin. Are o suprafață de aproximativ
    36.000 de hectare și e poziționat în zona nordică a Munților Aninei și zona
    estică a Munților Semenic. Pe suprafața parcului avem nouă trasee turistice
    care însumează 130 de km. De-a lungul traseelor, întâlnim mai multe obiective
    de interes turistic. De exemplu, traseul de vizitare a Cheilor Carașului pleacă
    de la Crașova și traversează o porțiune de șase km a Cheilor Carașului, după
    care continuă spre peștera Comarnic. Aceasta e situată în mijlocul parcului, la
    intersecția mai multor trasee. Este unul dintre principalele noastre obiective.
    La nivelul anului 2021, am înregistrat cei mai mulți vizitatori. De acolo, se
    poate merge în mai multe direcții, spre Semenic sau spre Lacul Buhui. Un alt
    punct de pe traseu este Lacul Mărghitar. Nu este un lac foarte mare, are
    aproximativ trei hectare. Prin comparație, Lacul Buhui este mult mai mare și
    este construit după anul 1900. Acolo, avem amenajat și un traseu tematic pe
    care sunt prezentate speciile de arbori și floră.



    În
    Parcul Național Semenic-Cheile Carașului găsim două unități montane, explică
    Nicolae Ifca, directorul administrației.

    Munții Semenic
    reprezintă circa 54%, iar Munții Aninei ocupă 46% din teritoriu și reprezintă
    zona carstică a parcului. În Munții Semenic putem vizita cea mai mare pădure
    compactă de fag din Europa. Este vorba despre pădurea virgină din Izvoarele
    Nerei. Cu o suprafață de peste 5.000 de hectare, ea reprezintă cea mai mare
    întindere de pădure virgină și cvasi-virgină din Europa. Aici, în zona
    centrală, putem întâlni arbori cu vârste și de 500 de ani. Pădurea se poate
    vizita cu un reprezentant al administrației. Traseul are în jur de 14 km.


    În partea vestică a parcului se întind Munții
    Aninei. Aici, obiectivul cel mai vizitat de către turiști este Peștera
    Comarnic. Nicolae Ifca, directorul administrației Parcului Național
    Semenic-Cheile Carașului.

    Are o lungime de șase km, din care
    se pot vizita aproximativ 1,7 km. Este o peșteră și o rezervație naturală. Ea
    se vizitează printr-o galerie inactivă. Aici putem întâlni tot felul de formațiuni
    interesante: stalactite, stalagmite, coloane, formațiuni cu tot felul de forme
    bizare. Este o peșteră naturală în care administrația a intervenit foarte
    puțin. De altfel, pe suprafața teritoriului ocupat de Munții Aninei, avem un
    număr de 803 peșteri și avene. Peștera este acea cavitate în care se intră în
    plan orizontal, iar avena e cavitatea în care se intră în plan vertical. Cea
    mai lungă peșteră din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului este Peștera
    Buhui, cu o lungime totală de aproximativ 6500 de metri. Este o rezervație
    speologică, iar cel mai adânc aven e Poiana Gropii, cu o denivelare de 240 de
    metri.


    În
    Parcul Național Semenic-Cheile Carașului există un traseu de 16 km, care se
    poate practica pe jos sau cu bicicleta, atât de către copii, cât și de cei cu
    vârste înaintate.

    Nicolae Ifca: Acest traseu pleacă din Reșița
    spre Peștera Comarnic. De-a lungul traseului, mai întâlnim câteva obiective și
    popasuri turistice, pe care noi le-am amenajat cu panouri informative despre
    zone, cascade. Înainte cu circa un km de Peștera Comarnic avem Cascada Sumrak,
    formată prin depunere de tuf calcaros. Apoi, bicicliștii pot continua încă
    patru kilometri pentru a ajunge la unul dintre cei mai impresionanți arbori din
    parc, sequoia dendrum gigantea. Nu se știe cum a apărut aici, însă a fost adus
    cu siguranță, fiindcă este un arbore originar din California. Practic, la o
    altitudine de 600 de metri, arborele s-a dezvoltat foarte bine. În prezent, are
    o înălțime de 45 de metri și o circumferință de 5,7 metri, cu un diametru de
    1,80 metri.


    Administrația
    Parcului Național Semenic – Cheile Carașului asigură ghidaj pentru șapte
    programe turistice în aria protejată. Ghizii sunt chiar rangerii parcului,
    cunoscători ai zonei, care vă vor oferi numeroase informații despre istorie și
    cultură locală, specii de floră și faună sau ecosisteme. Prețul unui program
    ghidat este de 70 de lei (14 euro) de persoană.

    Nicolae Ifca, directorul
    administrației parcului, recomandă tuturor turiștilor să se informeze în
    privința obiectivelor și a condițiilor meteo înainte de vizitarea parcului.

    Prin intermediul centrelor de informare turistică din localități,
    distribuim materiale informative: hărți și pliante cu descrierea obiectivelor.
    Din orice direcție ar intra turistul în parcul național, l-aș îndemna să treacă
    pe la aceste centre. Se mai poate accesa și site-ul parcului: pnscc.ro.
    Administrația Parcului Național Semenic-Cheile Carașului stă la dispoziția
    tuturor vizitatorilor care vor să viziteze peșteri, păduri și îi așteptăm cu
    mare drag.


    Invitația a fost, așadar, lansată! În
    speranța că v-am convins, săptămâna viitoare vă așteptăm cu oferte de vacanță
    de la Târgul de Turism al României, ediția de primăvară.

  • Programe de observare a vieții sălbatice în Carpați

    Programe de observare a vieții sălbatice în Carpați

    Diversitatea
    florei și a faunei din România poate fi observată cu precădere în două zone: în
    Delta Dunării și în munții Carpați. Conform celor mai recente date, în zona
    montană românească se află cea mai mare populație de urși bruni din Europa,
    exceptându-i pe cei din Rusia. În ultimii ani, au apărut numeroase programe
    turistice prin care turiștii pătrund în viața ascunsă a animalelor sălbatice,
    în inima habitatului lor, însă fără a le perturba.

    Hermann Kurmens locuiește în
    satul Măgura, din comuna Moeciu și este profesor de biologie, tur operator, dar
    și proprietar de pensiune.

    Nu e nevoie de o vizită în savanele Africii
    pentru observarea animalelor. Asta se poate face în România, în zona montană,
    în păduri. Știm că România are cea mai mare densitate de urși, de lupi, de râși
    din Europa. O treime din populația acestor animale se află pe teritoriul
    României. Animalele sălbatice sunt răspândite în toți munții României. Se
    înregistrează anumite concentrații în zonele montane din județele Harghita,
    Covasna, Brașov. Noi am început cu un observator în anii 2000, în regiunea
    Făgărașului, Șercaia.


    Observarea vieții
    sălbatice din Carpați în mod organizat, ca formă de turism, nu se face de mult
    timp, continuă Hermann Kurmens, profesor de biologie și tur operator.

    În anii ’70 – ’80, se practica mai mult
    vânatul, după care se vindeau trofeele. Turiștii veneau din vestul Europei și,
    pentru o astfel de experiență, plăteau între 5.000 și 12.000 de dolari. Cu
    timpul, au înțeles și administrațiile ariilor protejate că, deși mult mai greu
    și cu mai multă muncă, se poate câștiga prin amenajarea unui observator de
    animale. Câștigul e asigurat pe termen lung. Un urs trăiește 30 de ani, iar
    dacă e împușcat la patru ani, nu mai valorifici nimic, deși putea fi observat
    20 de ani. Ne-a fost destul de greu să convingem administrațiile în anii 2000,
    fiindcă era mult mai ușor să aduci un vânător din străinătate. Se făcea o
    pregătire de vânătoare de trei zile, turistul împușca animalul, iar
    administrațiile pădurilor încasau banii. Totuși, lucrurile s-au schimbat
    radical. În zona noastră, avem deja peste 15 observatoare și a devenit o
    atracție turistică tot mai mare. Oamenii vin din toată Europa ca să observe
    animalele.


    Însă cum se
    desfășoară un astfel de program turistic? În primul rând, observarea animalelor
    se face numai organizat.

    Hermann Kurmens: Turiștii sunt însoțiți de un ghid
    specializat și mai există un angajat al ocoalelor silvice sau al
    administrațiilor ariilor protejate, de obicei înarmat. Deplasarea se face cu un
    autoturism de teren, asigurat de operator. Se ajunge în apropierea
    observatorului, iar ultimii 100 de metri se parcurg pe jos. În acest sens, ghizii
    le fac turiștilor un instructaj înainte de plecare. De la coborârea din mașină,
    nu se mai vorbește, deplasarea are loc încet și în liniște. Nu avem voie să
    luăm mâncare cu noi, pentru a nu atrage urșii în observator. Îmbrăcămintea
    trebuie să fie adecvată, fără culori țipătoare. Trebuie să avem haine de ploaie
    și ghete adecvate drumeției. Indicat este să avem și un binoclu pentru o mai
    bună observare a animalelor. Iubitorii de fotografii își pot aduce aparatul
    foto.


    Observarea vieții
    sălbatice este, cu siguranță, o atracție turistică, însă este și o componentă.
    Ea e inclusă într-un program de șapte zile, în care se combină mai multe forme
    de turism. Programul este o combinație între natură și cultură, întrucât sunt
    prevăzute și vizite la Castelul Bran, la cetăți fortificate și la Biserica
    Neagră din Brașov. În speranța că v-am convins, vă așteptăm și data viitoare cu
    o nouă propunere. Până atunci, drum bun și vreme frumoasă!


  • Donaudelta erneut mit Europäischem Diplom für Schutzgebiete ausgezeichnet

    Donaudelta erneut mit Europäischem Diplom für Schutzgebiete ausgezeichnet

    Seit dem Jahr 2000 wurde das Biosphärenreservat Donaudelta bereits dreimal mit dem begehrten Europäischen Diplom für Schutzgebiete ausgezeichnet, weil es mit seinen Feuchtgebieten mit einer vielfältigen Flora und Fauna einen gro‎ßen biologischen, landschaftlichen und kulturellen Wert für Europa hat, erklärte der Gouverneur des Reservats, Ion Munteanu:



    Zunächst einmal wurden wir für das ausgezeichnet, was in dem Gebiet als Naturerbe existiert. Ich spreche von Flora und Fauna, Lebensräumen und Ökosystemen. Au‎ßerdem sind diese optimal erhalten und wir erfüllen alle von der EU geforderten Kriterien. Ich möchte hinzufügen, dass wir nicht nur alle Kriterien erfüllen, sondern auch zahlreiche Naturschutzprojekte umgesetzt haben, wie die Projekte zur Wiederbelebung der Natur in Gebieten, die unter den Eingriffen des Menschen gelitten haben. 16.000 Hektar Flächen, die früher Bauernhöfe oder Fischereibetriebe waren, wurden nach und nach der Natur zurückgegeben. Der Vergleich mit dem, was früher war, hat die europäischen Experten überzeugt. Unsere Kollegen sind sehr gut ausgebildet, sie haben sowohl im Land als auch im Ausland studiert. Unsere Aufseher wissen genau, was vor Ort geschieht, und kennen die Situation eines jeden Gebietes.“




    Als der Europäische Rat die Auszeichnung zum dritten Mal verlieh, formulierte er auch eine Reihe von Empfehlungen. Eine davon sieht vor, in den Reservatsverwaltungsplan, der derzeit überarbeitet wird, Bestimmungen, die dem Klimawandel Rechnung tragen, aufzunehmen. Eine weitere Empfehlung ermuntert, für die langfristige Erhaltung endemischer Arten zu sorgen. Empfohlen wurde auch, ein Basisbudget für die Verwaltung des Reservats aufzustellen und die Zahl der Mitarbeiter aufzustocken, um sicherzustellen, dass die Arbeiten im vollen Umfang umgesetzt werden. Bevor der Europäische Rat entscheidet, welchem Gebiet das Diplom verliehen wird, werden die technischen Dokumentationen der Wettbewerber ausgewertet und Experten führen Inspektionen vor Ort durch. Mit dem Diplom werden Bemühungen der Mitgliedsstaaten für den Schutz bestimmter Gebiete gewürdigt. Gleichzeitig werden diese Staaten ermutigt, sich weiterhin für den Schutz dieser Gebiete einzusetzen. Wir haben den Gouverneur des Donaudeltas gefragt, welche die Hauptprobleme des Reservats sind:



    Dieses Jahr war aufgrund der Coronavirus-Pandemie ein völlig atypisches, weil die Menschen keinen Auslandsurlaub buchten, sondern ins Donaudelta reisten. Die Zahl der Touristen ist sprunghaft angestiegen. Die Zahl der Urlauber, die ihre Ferien an den rumänischen Stränden verbrachten, hat sich verdreifacht. Ich spreche von den Stränden im Landkreis Constanţa, in den Ortschaften Vadu und Corbu. Auch unsere Strände im Delta waren voller als sonst, aber sie sind schwer erreichbar, sodass die Menschen mehr in Gebiete reisten, die sie leichter erreichen konnten. Die Nachfrage für Bootsfahrten im Delta war gro‎ß. So manches Boot überschritt die Höchstgeschwindigkeit und wir mussten eingreifen. Wir haben ständig Kontrollen durchgeführt. Wir haben Ma‎ßnahmen ergriffen, um bestimmte Gebiete vor intensivem Tourismus zu schützen, es waren hauptsächlich Präventionsma‎ßnahmen. Wir haben versucht, den Menschen zu vermitteln, wie Tourismus in Schutzgebieten betrieben werden sollte. Ein weiteres gro‎ßes Problem haben wir mit der Überfischung, die hier seit vielen Jahren verzeichnet wird, und die Wilderei, die in Wirklichkeit eine andere Art der Überfischung ist. Andere melden die gefangenen Fischmengen nicht an, und diese landen dann auf den Schwarzmärkten.“




    Das Donaudelta hat international einen dreifachen Status: Es ist ein MAB-Biosphärenreservat der UNESCO, als Teil des Programms Mensch und Biosphäre“, es ist ein internationales Feuchtgebiet für Wasservögel, als Teil der Ramsar-Konvention, und es ist auch ein UNESCO-Weltnatur- und Kulturerbe. Es ist Bestandteil des europäischen ökologischen Netzwerks Natura 2000“ und umfasst drei Schutzgebiete. Au‎ßerdem gibt es 20 streng geschützte Gebiete für wissenschaftliche Zwecke. Sie beherbergen 4.000 Pelikanpaare — die grö‎ßte Pelikankolonie Europas –, 320 brütende Paare des Pelecanus Crispus, einer vom Aussterben bedrohten Art, 70 Kolonien mit einer Vielzahl anderer Vögel, nämlich 36 gemischte und 34 monospezifische sowie 22 Kolonien von Gro‎ßkormoranen. Während der Migrationsperiode beherbergt das Delta über 20.000 gro‎ße Wasservogelarten. Das Gebiet ist überaus schön, mit einer enormen Artenvielfalt und reich an Ressourcen, was es in Europa und auf der ganzen Welt einzigartig macht.

  • Schutz der Fauna im Blick der Behörden

    Schutz der Fauna im Blick der Behörden

    Mit 6.300 Exemplaren hat Rumänien laut Organisationen wie World Wide Fund die grö‎ßte Bärenpopulation in Europa. Die NGO warnt jedoch davor, dass der zunehmende Druck der Gesellschaft auf die Wälder, die der Hauptlebensraum der Bären sind, eine Bedrohung für diese Art darstellt – die grö‎ßte Gefahr ist die Fragmentierung der Lebensräume, nachdem Verkehrsinfrastruktur und Skipisten entstehen und die Baugebiete erweitert werden .



    Nachrichtenberichte über Autounfälle mit Bären werden in Rumänien immer häufiger. Letzten Samstag zum Beispiel wurde ein Bär im Kreis Harghita, im Zentrum, von einem Auto angefahren und litt einige Stunden lang, bevor er eingeschläfert wurde. Ein ähnlicher Fall wurde am Montag in Mures, ebenfalls im Zentrum des Landes, gemeldet. Um die Intervention in solchen Fällen zu verbessern, hat das Umweltministerium nach einem Treffen mit Beamten des Innenministeriums und der Tiergesundheitsbehörde eine Reihe von Ma‎ßnahmen vorgeschlagen.



    Umweltminister Costel Alexe sagt, dass die geltende Gesetzgebung es den lokalen Behörden erlaubt hätte, den Bären zu betäuben und zu behandeln: “Ich bin sehr besorgt um die Sicherheit der Bürger, aber ich möchte auch, dass diese Tiere gute Lebensbedingungen in Wäldern genie‎ßen und nicht gezwungen werden, an den Stra‎ßenrand zu kommen oder auf der Suche nach Nahrung in die Gärten der Menschen zu gehen. Ich verstehe, dass ihnen siet 2016 keine Lebensmittel mehr in den Wäldern zur Verfügung gestellt wurden. Ich verspreche Ihnen, dass ich diese Woche mit allen Beteiligten über dieses Thema sprechen und mit einer Erklärung zurückkommen werde.”



    Gleichzeitig sagt Cristian Papp, der das Programm für den World Wide Fund Romania zum Schutz von Arten und Gebieten koordiniert, dass die Verpflegung von Bären in Wäldern nur eine vorübergehende Ma‎ßnahme sein sollte, da sie bei längerer Nutzung Bären zu halben Haustieren machen würde. Die NGO, für die er arbeitet, setzt sich für die Schaffung von Umweltkorridoren ein: “Wir haben in diesem Jahr nachhaltige Verkehrsleitlinien erarbeitet, die von den Behörden, insbesondere den Verkehrs- und Umweltministerien, genutzt werden können, um die besten Lösungen zu finden, damit wir die so dringend benötigte Infrastruktur entwickeln und gleichzeitig die Lebensräume der gro‎ßen Fleischfresser intakt halten können,” erklärt Cristian Papp.



    Er sagt, dass besagte Leitlinien einige klare Ma‎ßnahmen enthalten, um die immer häufiger auftretenden Fälle von Bären auf Verkehrsstra‎ßen zu vermeiden. Sie helfen den Behörden, genau die kritischen Bereiche zu identifizieren, in denen Tunnel gebaut werden müssen, damit die Bären die Autobahnen überqueren können.


  • Fauna protejată, în atenţia autorităţilor

    Fauna protejată, în atenţia autorităţilor

    România are cea mai însemnată populaţie de urşi din Europa, aproximativ 6300 de exemplare, afirmă World Wide Fund, care atrage atenţia că presiunile crescânde asupra pădurilor, habitatul principal al acestor animale, sunt o ameninţare la adresa speciei, iar cel mai mare pericol îl reprezintă fragmentarea habitatelor în urma dezvoltării infrastructurii de transport, apariţiei pârtiilor de schi sau extinderea intravilanelor. În România, sunt tot mai frecvente ştirile potrivit cărora urşii sunt accidentaţi de maşini.



    Sâmbătă seara, în judeţul Harghita, un urs a fost lovit de un autoturism şi a agonizat acolo mai multe ore, înainte de a fi eutanasiat. Un caz similar s-a înregistrat, luni, în judeţul Mureş. Pentru îmbunătăţirea intervenţiei în astfel de situaţii, Ministerul Mediului a decis o serie de măsuri, după o şedinţă cu oficiali din Ministerul de Interne şi de la Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară. Ministrul Mediului, Costel Alexe, a spus că legislaţia în vigoare le-ar fi permis responsabililor locali să acţioneze pentru tranchilizarea ursului şi întocmirea unei fişe de sănătate.



    Ministrul Mediului, Costel Alexe: “Mă interesează foarte mult siguranţa cetăţeanului, dar mă interesează şi ca aceste animale sălbatice să aibă condiţii de viaţă foarte bune, în interiorul pădurii, să nu mai fie nevoite să vină la marginea drumului sau să intre în curţile oamenilor, pentru a-şi căuta hrana. Înţeleg că, din 2016, ei nu mai beneficiază de hrană în interiorul pădurii. În această săptămână, vă promit că voi sta de vorbă cu toţi cei implicaţi, pe această chestiune şi vom avea din nou o comunicare.”



    În acelaşi timp, Cristian Papp – coordonator pentru programe “Specii şi arii protejate” la World Wide Fund România – a explicat, la Radio România, că hrănirea urşilor în păduri este doar o măsură pe termen scurt, care ar avea ca rezultat, în timp, semidomesticirea urşilor. ONG-ul de mediu pe care îl reprezintă afirmă că soluţia potrivită este realizarea de coridoare ecologice.



    Cristian Papp: “Noi am redactat, anul acesta, un Ghid pentru transport durabil şi a venit în sprijinul autorităţilor, în special al Ministerului Transportului, dar şi al Mediului, pentru a găsi cele mai bune soluţii astfel încât să avem, pe de o parte, această infrastructură mult dorită dezvoltată, şi, pe de altă parte, să reuşim să menţinem şi habitatele intacte ale carnivorelor mari.”



    Cristian Papp a mai spus ca acest ghid prevede nişte măsuri clare pentru a evita inclusiv acele situatii care sunt tot mai dese, şi anume pătrunderea urşilor pe autostradă. Ghidul ajută autorităţile să identifice exact acele zone critice unde ar trebui să se realizeze tuneluri, pentru ca urşii să treacă dintr-o parte în alta a autostrăzii.

  • Delta Dunării

    Delta Dunării

    La vărsarea în
    Marea Neagră, acolo unde fluviul își încheie călătoria de 2.860 km de la
    izvorul său din Munții Pădurea Neagră din Germania, Dunărea a creat o deltă de
    o frumuseţe unică. Suprafața Deltei este într-o permanentă expansiune datorită
    mâlului adus de fluviu, formându-se astfel o rețea de canale, de lacuri, de
    insule acoperite cu stuf, de păduri, de pășuni și de dune de nisip. Destinația
    noastră, a doua deltă ca mărime din Europa, dar considerată cea mai frumoasă, a
    fost inclusă în patrimoniul UNESCO în 1991.


    Cătălin Țibuleac,
    președinte al Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării,
    spune că întreaga zonă e superbă. Se adresează unei categorii largi de
    turiști care și-ar dori să ajungă în destinația turistică reprezentată de
    județul Tulcea. Ne mândrim cu gastronomia locală, cu meșteșugurile, toată
    povestea frumoasă a locuitorilor fiind în armonie totală cu natura și cu
    biodiversitatea. Veți găsi aici 14 minorități care trăiesc în armonie, fiecare
    cu tradițiile ei. Când vorbim despre Delta Dunării, vorbim despre grădina bio a
    Europei. Încercăm s-o menținem așa promovând un turism responsabil, lent. Anul
    trecut am lansat programul Crăciun și Anul Nou în Delta Dunării. Sărbătorile pe
    stil vechi ale rușilor lipoveni și ale ucrainenilor, cele două minorități
    prezente la noi, au avut succes. Cine-și dorește o vacanță inedită e așteptat
    cu mare drag în județul Tulcea.


    Delta Dunării
    este vestită prin gastronomia locală, continuă Cătălin Țibuleac. Acum există puncte gastronomice locale, recent autorizate la nivel
    guvernamental, care vor începe să funcționeze în 2019. Mă refer la pensiunile
    familiale care oferă oamenilor produse tradiționale. Avem, de asemenea, evenimente
    care au ca temă centrală borșul de pește. Însă avem și evenimente culturale,
    cum ar fi Festivalul de film Anonimul, ajuns la ediția a XVI-a în 2019. Enisala
    Fest e un alt eveniment căutat, pentru iubitorii de muzică rock, folk, într-un
    alt cadru. Pot spune că mândrie că anul trecut am avut o creștere a numărului
    de turiști cu 77% față de anul anterior. Dintre aceștia, aproape 20% au fost
    turiști străini. Această creștere se datorează unui produs turistic integrat pe
    destinație, care vizează turismul tradițional, bazat pe multiculturalitate și
    în armonie cu mediul.


    Un obiectiv de
    interes turistic foarte căutat este Pădurea Letea, cea mai veche rezervaţie
    naturală din România, care a intrat sub atenta observaţie a oamenilor de
    ştiinţă încă din 1930. În pădurea de nisip Letea, în locul numit Fântâna Lui
    Omer se găsește unul dintre cei mai bătrâni stejari din țară. Are între 500 și
    600 de ani și circumferința de 4 metri, după cum spun specialiștii Centrului
    Muzeal Eco-turistic Delta Dunării. Iar în toate aceste locuri deosebite puteți
    ajunge de la bordul unui hotel plutitor. Andreea Diaconu, directoare de
    marketing, aduce din 2001 turiști în Deltă și ne explică ce înseamnă hotel plutitor. Este vorba despre o navă de croazieră, adaptată locurilor prin care
    putem ajunge în Deltă, dat fiind faptul că sunt porțiuni din Deltă unde accesul
    este mai greu de realizat. Este un hotel în toată regula. Are șase camere duble
    și două apartamente pentru un grup de minim 16 persoane. Camerele au condiții
    de patru stele plus. Este o clasificare care se face în mod special pentru
    hotelurile plutitoare. Ele beneficiază de condițiile unui hotel clasic: băi
    private, aer condiționat, televiziune prin satelit, restaurant privat, terasă
    exterioară, terasă de plajă. E un hotel care funcționează cu energie
    regenerabilă cu panouri fotovoltaice și eoliană


    Este avantajul
    faptului că ne trezim în alt loc în fiecare zi și că avem șansa de a vedea mult mai multe locuri din Deltă decât dacă am
    sta la o pensiune, având și varianta de a ne plimba cu bărcile, spune Andreea Diaconu. Este mult mai confortabil să fii la bordul unei nave și să admiri din
    mers toate peisajele pe care le oferă Delta. Noi colaborăm și cu firme de
    turism, dar cea mai ușoară variantă este să luăm legătura direct și să
    personalizăm pachetul dorit. Avem turiști care vin special pentru partea de
    birdwatching, în general turiștii străini. Există și varianta de relaxare, iar
    atunci personalizăm pachetul în funcție de locurile în care-și doresc turiștii
    să ajungă. Sunt turiști care apreciază în totalitate Delta din ambele
    perspective. Există atât ornitologi care vin, dar și doritori să exploreze
    locurile, fie că vor să vadă pădurea de la Letea, fie că vor să ajungă la
    Sulina, un alt punct frumos din croaziera noastră. Fiecare își găsește ceva de
    făcut în Deltă, chiar și pescarii.


    Pentru cei
    interesați, se pot face trasee personalizate. Andreea Diaconu, directoare de
    marketing a unui hotel plutitor. De exemplu, dacă vor să vadă pădurea de
    la Letea, luăm legătura cu cei care se ocupă de aceste circuite. Cei care le
    organizează au la rândul lor mașini speciale de safari cu care se ajunge în
    pădure, se vizitează dunele de nisip de la Caraorman, se văd caii sălbatici. Am
    avut turiști germani, francezi, englezi, dar și din Africa de Sud. Cei din urmă
    au avut așteptări un pic mai mari, fiindcă, nefiind foarte informați, voiau să
    vadă crocodilii din Delta Dunării. A fost amuzantă solicitarea, însă ei au fost
    fascinați de ceea ce au văzut în Deltă. Iar, la un moment dat, am avut un grup
    de ornitologi care au nimerit într-un moment în care, în Deltă, dacă vă vine să
    credeți, au găsit păsări Flamingo. A fost un an special când aceste specii de
    păsări au ajuns în Deltă.



    Pentru o ofertă personalizată, adresați-vă chiar acum
    agențiilor de turism şi petreceți un sejur inedit în cea mai mare suprafață
    compactă de stufăriș de pe glob, Delta Dunării.

  • Căruţa view ne duce în Deltă

    Căruţa view ne duce în Deltă

    Un explorator virtual poate
    admira pelicanii care își iau zborul de pe Canalul Trofilca, un canal mic, care
    șerpuiește printr-o pădure inundată, mlaștini și lacuri. Mai apoi poate se
    poate plimba pe canalul Șontea, printre vița de vie sălbatică, și pe sub
    sălciile care atârnă deasupra canalului Rădăcinos, creând un tunel de vegetație
    spectaculos. La câteva click-uri distanţă peisajul se schimbă: un lac cu
    nuferi, stârci, egrete și pelicani. Iubitorul de păsări poate vedea cormoranii
    care se hrănesc pe Lacul Puiu sau poate da o fugă pe Laguna Sacalin. Pe
    uscat, poate explora arhitectura tradițională din Deltă, în localitatea Letea,
    sau se poate plimba pe străduțele înguste din Mila 23. La final, se poate
    relaxa pe plaja sălbatică din Sf. Gheorghe sau poate avea o vedere panoramică
    din vârful vechiului far din Sulina. Şi asta pentru că de săptămâna trecută, Delta
    Dunării este disponibilă în Street View.


    Cum
    a început această poveste, care pentru cei de la Google România, păruse că s-a
    blocat la Cernavodă, în 2012, când Street View a permis navigarea Dunării,
    virtual, de la Bratislava la Cernavodă, ne-a spus Gabriela Chiorean, care se
    ocupă din partea Google cu tot ce e comunicare: Acum trei ani, Street
    View a permis navigarea Dunării, virtual, de la Bratislava la Cernavodă. Ne
    lipsea ceva foarte important. Acel ceva foarte important este astăzi accesibil
    nouă şi ne invită să ne ducem să vizităm locurile acestea atât de minunate:
    Delta Dunării. În locurile unde nu am putut merge pe jos am făcut acest horse
    view, trackerul a fost folosit pe insule, cu oi, în deşert, cu cămile, dar
    niciodată nu am folosit acest horse view, imagini din căruţă, Sunt peste 1500
    km care au fost acoperiţi, fie printre canale, fie pe drum. Trackerul
    cântăreşte puţin peste 20 de kilograme, are 15 camere, care sunt orientate în
    diferite direcţii, astfel încât să facă imagini de 360 de grade. Imaginile se
    iau la fiecare 2 secunde şi jumătate.


    Camelia Ionescu, responsabil proiecte WWF România, ne-a spus cum au ajuns
    cei de la WWF să se alăture proiectului Goolge: O să punctez de ce
    noi, ca organizaţie de protejare a naturii, ne-am alăturat acestui proiect.
    Avem peste 30 de ecosisteme, peste 10 mii de specii identificate în Deltă,
    multe dintre ele protejate, putem să vorbim despre Deltă ca o zonă în care
    găsim cea mai întinsă zonă compactă de stuf din lume. Noi, fiind o organizaţie de conservare, avem
    în vedere şi faptul că în Deltă au trăit şi trăiesc oameni şi este important că
    acei oameni au venit cu o cultură unică. Oamenii au utilizat resursele
    naturale, s-au inspirat şi artistic din natură, au împodobit habitatele lor cu
    peşti, cu sturioni, iar stuful este reprezentat şi pe casele oamenilor. Delta
    vine şi cu o valoare economică, stuful poate fi folosit ca resursă şi resursa
    piscicolă, care esteo atracţie importantă pentru turism: oamenii vin să vadă,
    să pescuiască, dar şi să guste borşul de peşte autentic făcut în Deltă. Ne-a fost clar încă de acum un an de când am
    început aceste discuţii, că prin această tehnologie, modul în care orice om de
    pe planetă, care are acces la internet ar putea să acceseze de undeva, din
    orice colţ al lumii, să vină să viziteze Delta, este ceva extraordinar şi cumva
    credem noi e uşor ca Delta să se aporpie de oameni să-şi găsească un loc în
    inimile oamenilor şi de acolo ar trebui să fie doar un pas până la a proteja
    delta şi la a preţui-o un pic mai mult.


    Cristian Mititelu Răileanu este
    cel care a cărat trackerul prin Deltă, fiind omul căruia îi datorăm imaginile.
    Ne-a povestit experienţa lui: Poate că, dacă adunaţi toate canalele şi
    tot ce se vede cu albastru pe Street View nu par să fie chiar 1500 de
    kilometri, dar eu vă spun că am făcut chiar mai mult, pentru că unele drumuri
    le-am făcut de două-trei ori, pentru a acoperi anumite zone. Despre Tacker,
    este un echipament al Google, în versiunea lui mobilă, o cameră în sistem
    portabil, în rucsac şi un suport care trebuie adaptat la vehiculul pe care
    dorim să-l folosim. În cazul nostru, pe barcă a trebuit să construiesc suportul
    de lemn şi să-l ancorez, pentru că barca se mişcă altfel decât o maşină. Dar în
    final a mers totul foarte bine, la sfârşit, imaginile au fost excelente şi
    culorile frumoase şi pot spune că a ieşit aşa cum am vrut. Unul dintre cele mai
    faine momente a fost când am intrat pe un canal şi după cu cot vedeam o grămadă
    de pelicani sau de cormorani şi mă gândeam că imaginile astea vor fi pe Google.
    Sunt anumite ipostaze ale Deltei care nu apar tot timpul şi atunci când mergi
    pe un canal poţi să nu vezi niciunul sau să ai surpize foarte mari, să dai de
    sute de pelicani, de exemplu, pe un lac sau pe un canal. Astea au fost
    momentele când mă întrebam cum vor arăta imaginile pe Street View.



    Iar utilitatea acestui proiect a fost descrisă
    succint, dacă mai era nevoie, printr-un exerciţiu de imaginaţie: 8.15 dimineaţa, octombrie, să zicem în Vişeul de Sus, copiii intră în
    clasă şi profesorul spune: scoate-ţi telefoanele, astăzi o să învăţăm despre
    Delta Dunării, după cum a propus Elisabeta Moraru, Country Business Development
    Manager Google România.

  • Căile spre schimbarea politicilor privind apa în agricultură

    Căile spre schimbarea politicilor privind apa în agricultură

    Au
    fost aduse în discuție o serie de tendințe nedorite, cum ar fi estimarea ONU
    privind flora și fauna care dispar cu o rată de 1.000 de ori mai mare decât în ​​mod
    normal și doar trei trilioane de copaci au rămas pe Planetă, din șase
    trilioane, cât existau acum 40 de ani.


    Până
    acum, studiile efectuate de OECD arată că agricultura irigată rămâne cel mai
    mare utilizator de apă la nivel global, reprezentând 70% din abstractizarea globală
    a apei și peste 40% în multe țări ale organizației.


    Pe
    măsură ce populațiile umane continuă să crească și economiile se extind,
    resursele de apă sunt epuizate și poluate cu o rată alarmantă. Directiva
    privind nitrații a avut un efect măsurabil asupra reducerii poluării generate
    de azotul agricol. Cu privire la utilizarea produselor fitosanitare,
    Directiva privind pesticidele vizează reducerea riscurilor și a impactului
    pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului.


    Dr.
    ing. Dumitru Manole, președinte de onoare Asociația Producătorilor Agricoli Constanța,
    expert în utilizarea produselor fitosanitare, a adăugat: Pe
    fundalul schimbărilor climatice, evident că și în România, în ceea ce privește
    folosirea apei pentru plante, sunt noi tehnologii și senzori care apreciază
    consumul de apă, apa existentă în sol la un moment dat, și numai atunci se
    aplică cantitățile de apă necesare plantelor, sistemele de irigare cu picătura,
    care, deja, au pătruns și-n România. Iată, deci, că toate aceste consumuri vor
    trebui foarte judicios gestionate.



    Politică
    Agricolă Comună oferă o gamă largă de obligații și măsuri de sprijin pentru
    fermieri: mecanismul de eco-condiționalitate, măsuri pentru zonele de interes
    ecologic și pășunile permanente, schemele de agro-mediu și
    climă, schemele de dezvoltare rurală, măsuri specifice pentru
    punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa, transferul de cunoștințe
    și, în special, sprijinirea investițiilor.


    Utilizarea
    apei și calitatea ei pot fi maximizate prin utilizarea mai eficientă a noilor
    tehnologii, cum ar fi instrumente de date mari, teledetecție și inteligență
    artificială.

  • Naturschutzgebiete im Kreis Prahova

    Naturschutzgebiete im Kreis Prahova

    In zwei Naturschutzgebieten im Landkreis Prahova werden in den nächsten Jahren Projekte zur Aufbewahrung der Ökosysteme und für eine bessere Förderung des Tourismus durchgeführt. Gemeint sind der Wald Glodeasa im Doftana-Tal, einer der wenigen Urwälder Rumäniens mit einer Gesamtfläche von etwa 500 Ha, und der See Bâlbâitoarea. Beide Naturschutzgebiete stehen unter Aufsicht des Naturwissenschaftsmuseums Prahova. Es handelt sich um zwei naturbelassene Regionen, in denen geschützte Pflanzen- und Tierarten leben. Mehr dazu von der Projektleiterin Magdalena Banu:



    Die Zone Glodeasa ist ein Urwald mit Buchen und Tannen; die Bäume sind zwischen 200 und 300 Jahre alt und 40 bis 45 Meter hoch. Da in dieser Region keine Forstarbeiten durchgeführt werden, ist der Urwald unberührt geblieben, mitten in einer au‎ßergewöhnlich schönen, wilden Landschaft, mit steilen Abstiegen und schnellen Sturzbächen. Die Wald-Ökosysteme sind Lebensräume für typische, manchmal auch seltene Pflanzen- und Tierarten. In dieser Region findet man drei Lebensraumtypen: den Lebensraum der dakischen Buchenwälder, der sich auf 80-95% der Gesamtfläche erstreckt, dann die Buchenwälder vom Typ Lazul-Fagetum und schlie‎ßlich den Lebensraum der subalpinen und alpinen Flora. Hier leben mehrere Pflanzen- und Tierarten, die gemä‎ß der Fauna-Flora-Habitat-Richtlinie der Europäischen Union unter Naturschutz stehen. Dazu gehören der Braunbär, die Gelbbauchunke, auch Bergunke genannt, und der Karpatenmolch. Neben diesen geschützten Tierarten leben in den besagten Habitaten auch zahlreiche Vogel- und Pflanzenarten, die für die Erhaltung dieser Ökosysteme sehr wichtig sind.“




    Der See Bâlbăitoarea erstreckt sich auf 3 Hektar. Es ist ein vegetationsreiches Quellmoor, wo Torf entsteht. Diese au‎ßergewöhnliche Landschaft ist reich an Pflanzen- und Tierarten. Auf dem aktiven Quellmoor (Tinoavele bombate active) leben hunderte Arten von Blütenpflanzen, aber auch Flechte und Pilze. Zu den geschützten Pflanzenarten gehört auch der Sonnentau, eine in Rumänien einmalige fleischfressende Pflanze.



    Die zwei Naturschutzgebiete sind Teil eines EU-finanzierten Umweltschutzprojekts. Bis jetzt wurden die Managementpläne erarbeitet, Landmessungen zur Erstellung von Landkarten durchgeführt, Pflanzen- und Tierarten sowie die möglichen Bedrohungen dieser Ökosysteme identifiziert und aufgelistet. Die Projektteilnehmer haben sich vorgenommen, Wanderwege zu markieren und geführte Touren durch die Region zu organisieren. Ortsansässige, die als Fremdenführer ausgebildet werden, sollen die Touristen durch die Region führen, ihnen die Besonderheiten dieser Ökosysteme erläutern und auch für die Umweltbildung der Besucher sorgen.



    Glodeasa-Wald und Bâlbăitoarea-See in Videoaufnahmen bei Youtube:






  • Neue Tierarten in der rumänischen Fauna

    Neue Tierarten in der rumänischen Fauna

    Dank der besonderen geographischen Bedingungen ist die Fauna Rumäniens eine der reichsten und vielfältigsten in Europa. Neben den einheimischen gro‎ßen Raubtieren bevölkerten im Laufe der Zeit auch andere Tierarten die günstigen Ökosysteme, sie passten sich den lokalen Bedingungen an und führten zu einer besseren Biodiversität. Diese Immigranten“ der Tierwelt sind entweder per Zufall oder infolge von Klimaänderungen oder aber auf der Suche nach reicheren Ernährungsquellen nach Rumänien gelangt. Bald wurden sie von den Menschen als Jagdwild entdeckt und begehrt, was zur intensiven Jagd mehrerer Tierarten führte.



    Der europäische Mufflon war bereits in der Antike für sein köstliches Fleisch bekannt. Es ist noch umstritten, ob der Mufflon als Wildschaf Vorfahr des Hausschafs oder ein verwilderter Nachkomme sehr ursprünglicher Hausschafe ist. Früher gab es Mufflons in allen Bergregionen im Mittelmeerraum; zurzeit findet man diese Wildschafart in isolierten Regionen in Korsika und Sardinien, und auch in Kleinasien. In Rumänien wurden Mufflons zur Akklimatisierung in die Dobrudscha gebracht, wo die geographischen und klimatischen Bedingungen dem Mittelmeerraum ähnlich sind. Mehr dazu vom Leiter des Forstamtes Constanța, Ion Bogdan:



    In der Ortschaft Negureni haben wir ein Mini-Reservat zur intensiven Zucht von Jagdwild eingerichtet, vor allem mit Mufflons. Neben Mufflons züchten wir auch Rehe, und demnächst werden wir auch Damhirsche hierher bringen. Zurzeit haben wir etwa 65 Mufflons in unserem 270 Ha gro‎ßen Gehege. Am Anfang, in den 1990er Jahren, hatten wir 15 Mufflons in einem kleinen Gehege von nur 1,5 Ha, und die Tiere fühlten sich nicht wohl. 2004 haben wir das Gehege auf 270 Ha erweitert und 30 junge Mufflons aus Österreich nach Rumänien gebracht. Durch die Paarung mit den existierenden Exemplaren entwickelte sich eine gesunde Mufflon-Herde.“



    Der Damhirsch ist ein mittelgro‎ßer Hirsch. Charakteristisch sind das Schaufelgeweih der männlichen Tiere und das gefleckte Sommerfell. Damhirsche sind tagaktiv und leben bevorzugt in offenen Landschaften, in denen sich kleine Waldpartien mit landwirtschaftlichen Flächen abwechseln. Damhirsche besetzen häufig feste, über Jahrzehnte bestehende Brunftplätze, auf denen sie sich alljährlich einfinden. Ovidiu Ionescu, Prodekan der Fakultät für Forstwirtschaft in Braşov/Kronstadt, bringt weitere Informationen:



    Der Damhirsch ist keine rumänische Tierart, er wurde sozusagen importiert, und er hat eine interessante Geschichte. Ursprünglich war das Vorkommen des Damhirschs wahrscheinlich auf Klein- und Vorderasien beschränkt. Er wurde aber bereits durch die Römer in andere Regionen eingeführt. In vielen Regionen Europas ist er heute beheimatet, weil er vor allem während der Zeit des Absolutismus von Landesherren als weiteres jagdbares Hochwild eingeführt wurde. Die grö‎ßten Bestände an Damhirschen gibt es heute in Gro‎ßbritannien. Nach wie vor wird der Damhirsch in einigen Regionen in gro‎ßen Gattern gehegt. Der Damhirsch kommt mittlerweile auch au‎ßerhalb Eurasiens vor und spielt auch in der Wildtierhaltung zur Fleischerzeugung eine gro‎ße Rolle. Zur Zeit der österreichisch-ungarischen Monarchie wurde der Damhirsch als jagdbares Hochwild in Siebenbürgen und im Banat akklimatisiert. Eine besondere Rolle bei der Verbreitung des Damhirsches in Rumänien hatte der Jagdpark in Charlottenburg (rum. Şarlota) im Banat. Dieser Jagdpark war die Hauptquelle für die Kolonisierung anderer Jagdgrundstücke mit Damhirschen; auf diese Weise bildeten sich mehr als 40 Damhirsch-Populationen auf dem jetzigen Territorium Rumäniens. Während des Kommunismus gab es Damhirschherden in 27 Landkreisen. Die meisten Damhirsche lebten in der Gegend um Scorniceşti. Das war das Heimatdorf von Nicolae Ceaușescu, und dort wurden die berühmt-berüchtigten Jagdpartien des Präsidenten und seiner Gäste veranstaltet. Heute ist der Damhirsch in der rumänischen Fauna vollkommen integriert und lebt in vielen Wäldern in mehreren Regionen des Landes.“




    Im Westen Rumäniens, 44 Kilometer von Timişoara/Temeswar entfernt, befindet sich der älteste und grö‎ßte Jagdgrund in Rumänien, der 1771 von deutschen Kolonisten eingerichtet wurde. Es handelt sich um den Jagdgrund Charlottenburg (rum. Şarlota), der sich über etwa 1.200 Ha Wald erstreckt. 1890 wurde hier eine Jagdhütte gebaut; 1902 begann man mit dem Einrichten des Waldes als Jagdwildpark — anfangs nur auf 18 Ha. Der Park wurde zuerst mit Damhirschen aus Serbien bevölkert; später wurden weitere Exemplare aus Böhmen, Deutschland und Österreich hierher gebracht. Die Aristokraten kamen regelmä‎ßig für Jagdpartien ins Banater Charlottenburg. Nach dem Ersten Weltkrieg wurden der Wald und der Jagdwildpark in Charlottenburg unter staatliche Verwaltung gestellt. Der Damhirsch ist der absolute König der Wälder in Charlottenburg, die von unzähligen rumänischen und ausländischen Jägern besucht werden. Das rumänische Forstamt Romsilva eröffnete neulich das Jagdmuseum des Jagdwildparks im Banater Charlottenburg als Informationsquelle für das interessierte Publikum. Nach dem Modell in Charlottenburg verwaltet Romsilva zurzeit 11 Jagdwildparks in Rumänien, in denen hauptsächlich Damhirsche, Rothirsche, Wildschweine und Mufflons leben.

  • Animale nou apărute în fauna României

    Animale nou apărute în fauna României

    Datorită condiţiilor pedoclimatice deosebite, fauna României este una dintre cele mai bogate din Europa. Pe lângă speciile autohtone de carnivore mari, de-a lungul timpului, o serie de alte noi animale au ocupat ecosistemele naturale prielnice, s-au adaptat şi au format populaţii viabile sporind astfel biodiversitatea. Aceşti imigranţi necuvântători au venit fie accidental, fie ca urmare a unor fenomene precum schimbarea climei, fie în căutarea hranei sau ca specii destinate vânătorii.



    Cunoscut încă din antichitate pentru carnea sa gustoasă, muflonul, strămoşul oilor sălbatice din Europa, era răspândit odinioară în toţi masivii muntoşi ai Mediteranei. In prezent, muflonii sunt răspândiţi din zonele izolate din Corsica, Cipru şi Sardinia până în zonele îndepărtate din Asia Mică. În România muflonii au fost colonizaţi, pentru aclimatizare, în zona de sud a Dobrogei, unde solul este stâncos, pădurile ascund suficiente izvoare, iar clima este apropiată de cea mediterareană. Ion Bogdan, directorul Direcţiei Silvice Constanţa: “Ţarcul de la Negureni este parte componentă a unul complex de creştere intensivă a vânatului, în special muflon. Pe lângă muflon mai există căprior şi intenţionăm să introducem în acest complex şi cerbul lopătar. Avem circa 65 de exemplare de muflon. Ţarcul a fost înfiinţat pe această suprafaţă, de 270 de ha, în 2004. Până în acel an, începând de la Revoluţie, a fost un ţarc mic de 1,5 ha în care au fost cazaţi 15 mufloni dar care nu au avut o viaţă prea bună. Drept dovadă, în 2004, am fost nevoiţi să extindem acest ţarc. Am adus din Austria un nucleu proaspăt de circa 30 de exemplare tinere de muflon care prin împerechere cu nucleul existent a dus la dezvoltarea unei populaţii sănătoase de muflon.”



    Cerbul lopătar este un mamifer bine conformat, viguros şi destul de falnic. Legătura mitologică a cerbului cu lumea de sus se explică prin identificarea coarnelor sale lungi şi rămuroase cu razele soarelui şi crengile copacului. Ele se reînnoiesc periodic, de aceea, cerbul este şi un simbol al regenerărilor şi renovărilor din natură. Rar se întâmplă ca într-o casă tradiţional românească, mai ales în zona nordică a ţării, să nu descoperi măcar un singur exemplar de coarne de cerb sau de căprior aninate de perete păzind liniştea şi bunăstarea familiei. Se mai spune că cerbul este vestitorul luminii, arată drumul spre lumina zilei. Ovidiu Ionescu, prodecan la Facultatea de Silvicultură Braşov: “Cerbul lopătar sau Dama dama este o specie venită în fauna României, a fost importată. Este o specie care are o istorie destul de interesantă, apreciată pentru frumuseţea sa încă din antichitate. În Imperiul Roman a fost răspândit de împăraţii romani în tot imperiul şi tot atunci în întreaga Europă. A fost adus, ceva mai târziu, şi în România, în timpul Imperiului austro-ungar şi primele populaţii s-au stabilit în vestul ţării. Un rol foarte important în răspândirea cerbului lopătar în România l-a avut Parcul de vânătoare de la Şarlota. Acesta a constituit principala sursă pentru colonizarea cerbului lopătar pe alte terenuri de vânătoare din toată ţara, constituindu-se peste 40 de populaţii. In timpul comunismului aceste populaţii au fost stabilite în 27 de judeţe care au avut condiţii favorabile pentru aceasta specie. Cea mai numeroasă populaţie de cerbi a fost la Scorniceşti acolo unde era şi un fond de vânătoare special pentru vânătorile prezidenţiale. Apreciat atât în gastronomie, cât şi în fauna sălbatică, ca un element deosebit de valoros cerbul lopătar, în momentul de faţă, s-a integrat în fauna României şi face parte din compoziţia biodiversităţii multor păduri din zonele de deal şi de câmpie”.



    În vestul României, la 44 km de Timişoara se află cel mai vechi şi mai mare domeniu de vânătoare din România întemeiat de coloniştii germani în 1771. Este vorba despre domeniul vânătoresc de la Charlottenburg ( Şarlota ) care are, în prezent, 1200 de hectare de pădure. In 1890, aici s-a construit o casă de vânătoare, apoi, din 1902, începe împrejmuirea şi amenajarea pădurii ca parc de vânătoare, pe o suprafaţă iniţială de 18 hectare. Parcul a fost colonizat cu exemplare de cerb lopătar aduse din Serbia, iar mai apoi din Boemia, Germania şi Austria. Periodic, aristocraţii vremii veneau acolo pentru a se distra la o partidă de vânătoare. După primul război mondial, pădurea şi parcul de vânătoare Şarlota trec sub administrarea statului. Regele pădurilor de la Şarlota este cerbul lopătar. Este cea mai mare populaţie de cerbi lopătari de pe un domeniu de vânătoare din ţară. Pădurile de aici sunt un adevărat rai pentru vânătorii din ţară şi străinătate.



    Pentru marcarea celor 110 ani de existenţă a parcului de vânătoare de la Sarlota, Romsilva a inaugurat Muzeul Cinegetic Charlottenburg ca sursă de informare pentru publicul larg referitor la vânatul şi vânătoarea din Banat. Andrei Kiss, specialist al Muzeului Banatului din Timişoara. Orice muzeu de ştiinte ale naturii are menirea să prezinte colecţii şi, în cadrul colecţiilor, curiozităţi despre natură, respectiv, dacă se poate, despre toată biodiversitatea. O serie de principii ecologice care există astăzi în lume vis-a-vis de cunoaşterea şi aprecierea respectiv protejarea acestei biodiversităţi, poate să pornească de la un punct fix de muzeu”.



    Romsilva adiministrează, în prezent, după modelul de la Şarlota, un număr de 11 ţarcuri de vânătoare, înfiinţate pentru creşterea unor specii precum: cerbul lopătar, mistreţ, cerbul comun sau muflon.