Radio România Internațional

Tag: film

  • “N’attendez pas trop de la fin du monde” de Radu Jude

    “N’attendez pas trop de la fin du monde” de Radu Jude

    Chef-d’œuvre de collage et de montage,
    dramatique et comique à la fois, le dernier titre du cinéaste roumain, Radu
    Jude, N’attendez pas trop de la fin du monde représente la proposition de la
    Roumanie aux Oscars du meilleur film étranger en 2024. La comédienne Ilinca
    Manolache și l’acteur amateur Ovidiu Pîrșan sont les protagoniste de ce long
    métrage récemment sorti en salle, en Roumanie. Présenté en première au Festival
    international de film de Lucarno, le film a été récompensé du Prix du jury, de
    la Maintien du jury oecuménique et du Prix du public jeune.

    Considéré comme l’un des cinéastes les plus
    importants du moment, Radu Jude fait ses débuts en 2009 quand son premier long
    métrage, La Fille la plus heureuse du monde décroche le prix de la
    Confédération internationale des cinémas d’art et d’essai à la Berlinale. En
    2015, son film Aferim est sélectionné en compétition officielle au 65e
    festival international du film de Berlin et obtient l’Ours d’argent du meilleur
    réalisateur. En 2018, le film Peu m’importe si l’Histoire nous considère comme
    des barbares est couronné par le Globe de cristal du Festival de Karlovy Vary.

    Dans un article sur la publication en ligne
    les Inrockuptibles, Robin Vaz affirme et nous citons En montant ces séquences
    avec des extraits d’un film produit dans les années 1980 sous la dictature de
    Ceaușescu et à la gloire d’une chauffeure de taxi modèle, le cinéaste met en
    perspective le pouvoir économique d’aujourd’hui avec le pouvoir politique
    d’hier. Dans les deux cas, les images dominantes reposent sur des mécanismes pervers
    qui dépouillent les plus démuni·es de leurs propres reflets, paroles et
    histoires. Par le zoom et le ralenti, Jude exhume alors du fond de la pellicule
    des figures du lumpenprolétariat que la censure avait tenté de dissimuler
    derrière le visage d’une brave travailleuse héroïque.



    En octobre dernier, lors d’une conférence de
    presse, la Roumanie annonçait sa proposition aux Oscars. Invités aux micro de
    RRI, le réalisateur Radu Jude et la protagoniste, Ilinca Manolache, se penchent
    sur l’avatar numérique créé dans le film.

    Ce film se nourrit de mon désir de mettre à
    profit ma frustration envers ce type de dynamique si présente dans la société
    roumaine. Moi, j’avais déjà travaillé avec Ilinca pour des rôles secondaires et
    je voulais absolument lui offrir un rôle principal. J’ai été séduit par l’idée
    de cet avatar car il m’a permis de formuler des critiques d’une manière très
    intelligente. Après, les collages ont ouvert plusieurs voies à l’exploration.Et
    puis, enfin, j’ai tenté de répondre à travers ce film à la question qu’est ce
    que c’est qu’une image? Qu’est-ce qu’une image représente-t-elle en rapport
    avec la réalité? Qu’est ce que l’humanité perd avec toutes ces images
    virtuelles qui ont le vent en poupe, avec l’Intelligence artificielle qui rend
    les choses parfois plus compliquées. Il y a une certaine énergie qui se
    dégagent de toutes ces plateformes en ligne qui nous renvoient au début du
    cinéma.




    Effectivement, Robin Vaz affirme sur le même
    site les Inrockuptibles que tous ces
    collages déconstructivistes de Radu Jude évoquent les films de Godard, tout en
    se parant d’un humour dévastateur. Comment le cinéaste a-t-il construit ce
    film, et comment a-t-il fait pour insérer
    la partie en noir et blanc datant des années 1980?


    A parler de tous ces extraits du film en noir
    et blanc, les choses se sont construites pas à pas, parce que même le projet,
    dans son ensemble, il s’est construit pas à pas. Je n’ai pas eu dès le départ
    l’idée de faire un montage qui mélange le fil principal à l’histoire d’un avatar
    et aux images en noir et blanc extraites du long-métrage de Lucian Bratu,
    Angela avance. Tout cela est venu au fur et à mesure que le projet avançait.
    Nous avons décidé de tourner non seulement en noir et blanc, mais aussi sur une
    pellicule cinématographique d’une largeur de 16 mm, par souci de faire une
    sorte d’expérience en voie de disparition    .






    Comment Ilinca Manolache a-t-elle reçu la
    proposition de faire un tel rôle?


    Pour moi, le plus important a été de rester
    attentive à tout ce que Radu voulait de moi, à me concentrer sur les choses
    qu’il me prétendait à faire. Quand j’ai lu le scénario, je m’y suis retrouvée,
    donc, le personnage était assez proche de moi. Je suis tellement fière d’avoir
    fait ce rôle qui me représente beaucoup que j’avoue que parfois, il m’arrive de
    me poser la question: et maintenant, comment ma carrièreva évoluer? Est-ce que
    l’avenir pourrait-il m’apporter un autre rôle tout aussi important que celui du
    film de Radu?




    Interrogé sur sa participation, l’acteur
    amateur Ovidiu Pîrșan a ajouté:


    Pour moi, ce projet reste ma plus belle
    expérience de vie. C’est pour la première fois que j’ai joué dans un film et je
    suis comblé. Quant à mon personnage, je l’ai vite incarné, car, je ne sais pas
    si vous le savez, mais moi, dans ma vraie vie, je suis vraiment immobilisé dans
    un fauteuil roulant. Donc, en quelque sorte, j’ai porté à l’écran ma propre
    histoire, mais d’une manière différente    . (trad. Ioana Stancescu)

  • “Mammalia”, un drame surréaliste

    “Mammalia”, un drame surréaliste

    Le drame surréaliste «Mammalia », réalisé par Sebastian
    Mihailescu a été présenté pour la première fois dans le cadre de la section
    Forum de la 73e édition du Festival international du film de Berlin et il est
    désormais projeté dans les salles de cinéma de Roumanie. Ce film a été projeté
    en avant-première nationale à Cluj dans le cadre du Festival international du
    Film Transilvania TIFF. La production a été sélectionnée aussi au Festival du
    Film d’Uruguay et a été incluse dans la compétition SMART7, un programme
    itinérant qui met l’accent sur des voix novatrices et qui repose sur sept
    festivals prestigieux. « Mammalia » a été présenté également à Kino Pavasaris à
    Vilnius (en Lituanie) et IndieLisboa (au Portugal). « Mammalia » (une
    coproduction Roumanie, Allemagne, Pologne) est un voyage surréaliste à travers
    la crise de la masculinité, écrite par Sebastian Mihăilescu et Andrei Epure.

    Le film mélange le drame au mystère et à la comédie.


    Sebastian Mihăilescu a évoqué au micro de RRI
    la manière dont il est arrivé à réaliser le film, le type de cinéma dans lequel
    s’inscrit « Mammalia », la compétition SMART7 et l’itinéraire international du
    film. « Pour
    ce qui est de la démarche, j’ai essayé de m’approcher d’un cinéma poétique. Un
    cinéma poétique qui utilise pleinement les moyens du cinéma, évidemment : le
    montage, le temps, la lumière et c’est pourquoi j’ai appréhendé la pellicule
    comme un environnement analogique. J’ai probablement choisi cette approche
    aussi parce que j’ai peur du temps. C’est mon combat avec le temps, avec ma
    peur du temps, des choses que j’ai également dit dans les sessions de
    questions-réponses. Au sujet de SMART7, il est vrai, c’est la première fois
    qu’un film roumain est sélectionné dans ce circuit. Ce mois-ci, le film sera
    projeté à deux reprises à Reykjavík, et je serai sans nul doute présent à l’une
    de ces projections. Le film sera aussi projeté à Salonique. Et pour évoquer le temps,
    pour moi, le cinéma est ma deuxième carrière, que j’ai commencée à 27 ans.
    Avant de faire du cinéma, j’ai été ingénieur informatique. Cette année, j’ai
    fêté mon 40e anniversaire et je crois que c’est un moment important pour toute
    personne. Je n’étais pas épanoui et c’est pourquoi j’ai abandonné ma carrière
    d’informaticien. Initialement, je voulais devenir peintre, je n’ai pas eu ce
    courage, puis j’ai voulu devenir architecte, et là à nouveau je n’ai pas eu le
    courage. C’est ainsi que j’ai atterri à l’Université Polytechnique, mais
    parallèlement je me suis occupé du design, j’ai continué à peindre et à faire
    de l’art de rue. Mais le désir de m’exprimer par l’art a toujours été présent
    chez moi. J’ai essayé de l’exprimer comme j’ai pu et le film lie toutes ces aptitudes.
    Ma passion pour la littérature, pour la peinture, pour l’image et pour la
    photographie. »






    István Téglás joue le rôle
    de Camil, un homme de 39 ans qui se lance dans un voyage onirique dans lequel
    la banalité et le fantastique s’entremêlent.

    Une fois perdu le contrôle sur son
    travail, sur son statut social et sur sa relation amoureuse, Camil se lance
    dans une quête de soi et finit par remettre en question son identité et sa
    masculinité. En suivant sa partenaire, il arrive au sein d’une étrange
    communauté, avec des rituels troublants, dans laquelle il arrive finalement à
    se confronter à un renversement tragicomique de rôles.

    Le rôle de Camil, un des plus difficiles


    « Ca
    a très difficile pour moi et j’ai souvent été très agité. Cette manière de
    travailler un film, lorsqu’on ne sait jamais ce qui va se passer, peut provoquer
    toute sorte d’états d’âme. Qui plus est, après plusieurs jours de travail, on
    commence à fatiguer lorsqu’on doit tourner quotidiennement, parfois en
    commençant à 5 heures du matin par
    exemple. Mais j’ai essayé de me concentrer, d’être présent, c’était l’aspect le
    plus important et je crois que j’ai réussi. Certes, ça a été un rôle très
    difficile aussi du point de vue physique et je le dis même si je suis habitué à
    ce genre de travail, j’ai joué des rôles difficiles aussi dans des spectacles
    de théâtre. J’étais entraîné, préparé en ce sens, mais les défis ont également
    été assez nombreux. Par exemple, j’ai dû entrer dans l’eau dehors à la fin
    octobre, lorsqu’il faisait froid. Dans de telle conditions le costume de
    scaphandre peut aider jusqu’à un certain point, après quoi il ne reste qu’à
    résister. « Mammalia » est une sorte de film dans le cadre duquel le
    réalisateur m’a offert une liberté totale, mais aussi une sorte de direction,
    parce que les situations que je devais interpréter étaient claires. C’est pourquoi
    je ne me suis jamais senti perdu.     » István Téglás


    L’acteur a également évoqué sa collaboration à Mammalia
    avec des acteurs non-professionnels. « Généralement,
    j’aime travailler avec des gens qui n’ont pas de diplôme parce qu’il me semble
    qu’ils sont plus ouverts que les acteurs professionnels. Je le savais depuis
    longtemps. J’ai souhaité travailler avec des acteurs amateurs et voilà que ce
    rêve s’est réalisé. Nous nous sommes très bien entendus et dans les séquences
    en question, je me suis en quelque sorte laissé diriger par eux, au lieu de les
    conduire moi-même. Et j’ai beaucoup aimé cette situation, même si généralement
    en tant qu’acteur il n’est pas facile de le faire. Le plus souvent, on
    veut ou on est tenté de prendre les choses en main. Mais l’expérience de
    Mammalia s’est très bien déroulée. »



    Hormis István Téglás, la distribution du film inclut
    aussi Mălina Manovici, Denisa Nicolae, Steliana Bălăcianu, Rolando Matsangos,
    Mirela Crețan, Andreea Gheorghe, Mircea Bujoreanu, Marian Pîrvu, Dan Zarug
    Mihai et Elena Chingălată. (trad. Alex Diaconescu)




  • “Arsenie. An Amazing Afterlife,” a documentary road movie by Alexandru Solomon

    “Arsenie. An Amazing Afterlife,” a documentary road movie by Alexandru Solomon


    The feature film “Arsenie. An Amazing Afterlife,” a documentary road movie written and directed by Alexandru Solomon and inspired by the life of the monk Arsenie Boca and the cult created around him, has recently reached Romanian cinema halls.



    The film premiered at the 57th Karlovy Vary Festivals “Proxima” competition and will also be part of the national selection of the Astra Film Festival between October 15 and 22.



    Screened in several cities in Romania, the film has already generated heated debates and controversies. Two public institutions cancelled the screening of Alexandru Solomons work, and the Sibiu Archbishopric called on the organisers of Astra Film Festival to ban the screening of the documentary. Astra Film Festivals organisers replied, “A documentary has the unique capacity to bring to the forefront peoples actual problems and debates, to invite the public to look at a topic from several different perspectives. A documentary carries the imprint of the values shared by its producers, and it often touches on highly sensitive topics, to which the public may respond very differently. And this is a gain. We all want an open society, with people who are free in all respects.”



    Alexandru Solomons documentary follows Arsenie Boca, the monk persecuted by the communist regime, in a staged pilgrimage. The pilgrims and the director retrace the miracles allegedly performed by Arsenie Boca, discuss them and take turns making confessions. Through the eyes of the believers scrutinised by a sceptical director, the film actually depicts how the Romanian society reflects in the image of this human about to be canonised.



    Alexandru Solomon. “I think the Arsenie Boca phenomenon is quite relevant for how the Romanian society works at present. This is a phenomenon, a construct that has taken shape under our eyes over the past 30 years. And what is interesting is that few monks or saints have had such a reach, such popularity in the 21st Century. Im talking here about this cult that has grown steadily since Arsenie Bocas death in 1989. This has been the direction of my effort, as I have already said the film is not and is not intended to be a biography of Arsenie Boca, even though it retraces some scenes from his life. This is in fact why I resorted to this formula which is somehow borderline fiction, because this cult is a series of layers of fiction, of legend built upon true facts. And ultimately one can no longer distinguish between what is invented and what is historical fact. I was interested in this way of fictionalising a real person and in how, at the end of the day, legend becomes more powerful than history.”



    Alexandru Solomon believes the legend of father Arsenie Boca fills a void created in many Romanians by the disenchantment of the past decades. As the director puts it, it is a film about how “the Romanian society reflects in this cult, in this construct of a very popular character, which offers hope and comfort during these times.”



    Alexandru Solomon: “What I tried to understand, beyond the influence of the Orthodox Church on all our lives, was the popular foundation of this type of cult, of this kind of thinking, a kind of magical thinking after all, which breaks with Europes rationalist tradition. And its not a local, Romanian occurrence alone. If you look around the world, there is a resurgence of magical thinking, from the conspiracy theories in America, to Turkey, Poland and elsewhere. As for Romania, I believe very broad categories of people have an acute sense of social abandonment, and they find hope and comfort in this area, in religion. And the confusion I speak about at the end of the film has to do with my conclusion that, no matter how one compares legends with historical fact, magical thinking with reason, there is a barrier between them, a wall that cannot be overcome. People will listen to rational explanations, they will read about the facts, but this will not change their beliefs in the least. This is something I understood by making this film and I respect peoples faith, this is something you cannot touch. I believe it is their right and as long as it helps them, everything is good, but a problem that the film tackles is what happens when this faith is manipulated. When this faith is used for commercial, financial and even political purposes, and when it becomes a rule imposed on others as well, some tenet one has to observe.”



    Alexandru Solomon, a director and director of photography, is known for documentaries such as “The Great Communist Bank Robbery” (2004), “Cold Waves” (2007), “Kapitalism – Our Improved Formula” (2010), “Romania: Four Countries” (2015), and “Tarzans Testicles” (2017). Since 2010, Alexandru Solomon has been teaching at the National Arts University UNArte, and he is also the president of One World Romania Association. In 2016, he published a monograph entitled “Representations of Memory in Documentary Cinema.” (AMP)


  • Open Practice Society – ediția a 4-a

    Open Practice Society – ediția a 4-a

    Până pe 15 octombrie au loc atelierele Open Practice
    Society, cea de-a 4-a ediție, în cadrul Programului București acasă, în care
    tineri artiști vor susține ateliere pentru alți tineri, ateliere de coregrafie,
    video experimental, linogravură sau colaje. Programul a pornit ca o inițiativă
    de educație alternativă, aducând față în față generații diferite de artiști
    într-un context de colaborare, de sprijin, de schimb de experiență și de
    oportunitate de dezvoltare.

    În ediția cu numărul 4, Open Practice Society
    aduce față în față 7 foști participanți în program, acum în rol de mentori. Chiar directorul artistic al programului, Alin Uberti, este unul dintre
    aceștia, fost participant devenit mentor. Am stat de vorbă cu el despre echipa proiectului:


    Ediția curentă de la Open Practice Society vine
    cu noutatea faptului că toate persoanele care sunt în echipa de mentorat, toți
    trainerii, sunt persoane tinere. Suntem cu toții la începutul carierelor
    noastre. Suntem persoane mult mai tinere decât până acum și cred că asta
    îmbunătățește cumva raportul dintre noi și participanți. Suntem un pic mai
    apropiați de căutările lor, de vârsta lor, de nedumeririle, anxietățile lor și
    așa mai departe.


    Directorul artistic ne-a vorbit și despre cum a luat naștere
    proiectul Open Practice Society, ce nevoi au stat la baza sa și care este
    conceptul acestuia. Alin Uberti:


    Proiectul a pornit dintr-o nevoie stringentă de
    forme de educație artistică alternativă. Ne-am dorit foarte mult să ne
    îndepărtăm un pic de ce se predă în liceele cu profil artistic sau în
    facultățile cu profil artistic și să ne bazăm foarte mult pe niște nevoi pe
    care le au persoanele tinere, poate persoane care nu sunt încă la liceu și nu
    vor să facă parte din formele de educație artistică instituționalizată deja,
    sau persoane care sunt la facultăți artistice, dar simt nevoia unei mai mari
    libertăți de lucru și de exprimare.

    Conceptul Open Practice Society este
    libertatea, probabil. E cuvântul pe care l-am folosit cel mai des când am
    vorbit despre proiect și cred că de acolo a și pornit, dintr-o necesitate de a
    oferi un context mult mai liber, și de socializare, și de învățare, și de creație
    a unor opere artistice, pentru că fiecare ediție până acum a avut și o
    prezentare publică cu activitățile care s-au petrecut în timpul atelierelor sau
    în timpul întâlnirilor dintre participanți și traineri și am căutat mult mai
    mult să ne oferim bucuria de a ne juca cu meseriile de care poate suntem
    interesați sau pe care le-am ales deja și pe care le studiem.


    Alin Uberti a trecut în revistă și atelierele din cadrul acestei
    ediții:


    Atelierele care se vor derula sau care au avut
    deja loc sunt trei ateliere de coregrafie, sunt ateliere care se bazează foarte
    mult pe mișcare, mai mult decât pe dans și pe relația dintr-o comunitate,
    într-un colectiv, mișcarea în parteneriat cu alte persoane.

    Mai avem un atelier
    de colaj, unde vor face colaje din vederi vechi cumpărate din anticariate. Mai
    avem un atelier de film experimental, toate persoanele au contribuit la
    pre-producția, producția și post-producția unui scurt metraj experimental. Mai
    avem un atelier de linogravură și mai avem un atelier de anarhie organizată
    pe care îl țin eu, așa l-am denumit.

    A fost un atelier în care, depinzând de
    ziua și nevoile persoanelor care erau prezente la atelier, am făcut diferite
    activități, am vorbit și de cărți, am făcut și niște exerciții de scris poezie.
    A fost un atelier destul de liber ca structură.

    Atelierele se adresează
    persoanelor cu vârsta între 15 și 24 de ani. Înscrierile au fost online, încă
    sunt deschise.


  • Jurnal românesc – 02.10.2023

    Jurnal românesc – 02.10.2023

    ***Preşedintele Senatului, liderul PNL Nicolae Ciucă, le-a transmis reprezentanţilor comunităţii de români stabiliţi în Irlanda, cu care s-a întâlnit, recent, la Dublin, că România este din ce în ce mai atractivă pentru mediul de afaceri, iar drumurile sunt în continuă îmbunătăţire. S-au făcut paşi serioşi în zona digitalizării, un exemplu fiind emiterea online a cazierului judiciarˮ – a scris, pe pagina sa de Facebook, Nicolae Ciucă. Acesta a adăugat că se lucrează la îmbunătăţirea serviciilor consulare şi la simplificarea procedurilor de emitere a documentelor prin oficiile diplomatice. Ştim cu toţii cât de importantă este optimizarea acestui tip de servicii pentru românii din diasporaˮ, a precizat președintele Senatului. El a menţionat că, la întâlnire, s-a discutat şi despre Agenţia Română pentru Investiţii şi Comerţ Exterior, care a fost lansată în mandatul său de premier şi este condusă de un român revenit în ţară, după ce a locuit, mult timp, în Canada.
    Este o instituţie pe care o voi promova în continuare, fiind esenţială pentru sprijinul investiţiilor în ţară noastră. România este din ce în ce mai atractivă pentru mediul de afaceri: anul trecut, au intrat în ţară 11,3 miliarde euro – ca investiţii străine directe – şi am avut o rată de 75% în absorbţia fondurilor europene. Ambele sunt valori-recordˮ, a mai precizat Nicolae Ciucă.


    ***Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, şi Alteţa Sa Regală Principele Consort Radu s-au deplasat, săptămâna trecută, la Toledo, unde se află o importantă comunitate românească, în cadrul vizitei pe au făcut-o în Regatul Spaniei, în contextul preşedinţiei acestei ţări la Consiliul Uniunii Europene. La sosirea la Toledo, cei doi, însoţiţi de ambasadorul României în regat, George Gabriel Bologan, au fost întâmpinaţi de primarul localităţii, Carlos Velazquez şi de consulul României la Ciudad Real, Florenţa Ciobotaru, în sediul primăriei din inima oraşului istoric. Custodele Coroanei Române şi Principele Consort s-au deplasat, ulterior, la Centrul Cultural San Marcos din Toledo unde zeci de reprezentanţi ai comunităţii româneşti în Spania i-au aşteptat cu pâine şi sare. Majestatea Sa Margareta şi Principele Consort Radu au fost ascultaţi cu căldură şi emoţie de cei prezenţi, majoritatea membri ai asociaţiilor de români din diaspora, de toate vârstele şi cu diferite ocupaţii, de la artişti, la reprezentanţi ai cultelor sau elevi, unii dintre ei stabiliţi de decenii în Spania, alţii născuţi în această ţară, cu toţii, însă, uniţi de originile româneşti şi de limba română.

    Îmi face o mare plăcere să îi cunosc pe unii dintre românii care sunt aiciˮ, le-a transmis celor prezenţi Custodele Coroanei, Margareta. Aici nu trebuie să baţi prea mult ca uşa să se deschidăˮ, a precizat, la rândul său, Principele Radu amintind apropierea dintre România şi Spania, dintre cultura, limba şi temperamentul locuitorilor celor două ţări.


    ***Caravana Noului Film Românesc, program al Institutului Cultural Român de la Varşovia, continuă, în perioada 9-13 octombrie, cu o serie de proiecții la Centrul pentru Cultură din Białystok. Potrivit ICR, printre lungmetrajele pe care publicul polonez le va putea viziona se numără Berliner, regia: Marian Crișan, Oameni de treabă, în regia lui Paul Negoescu, Imaculat, regia: Monica Stan, George Chiper-Lillemark. Vot putea fi vizionate și scurtmetraje precum Prin oraș circulă scurte povești de dragoste, regia: Corina Gabriela Dașoveanu. După etapa Białystok sunt programate proiecții la Łódź, Poznań și Wrocław.

    ***Ediţia a doua a Salonului artiştilor româno-americaniˮ de la New York se deschide, pe 5 octombrie, cu expoziţia Între vis şi realitate: o călătorie prin pictură şi sculpturăˮ, la Galeria Brâncuşiˮ a ICR New York. Concepută de curatoarea americană de origine română Francesca Popescu Ife, expoziţia îi va prezenta pe artiştii româno-americani Ana Popescu, Irina Alimanestianu, Leonard Ursachi, Mitzura Salgian şi Radu Şerban, cu o selecţie de lucrări de pictură, sculptură şi desen reflectând diversitatea şi originalitatea creaţiilor artistice ale românilor din diaspora americană. Gândită ca o experienţă vizuală complexă, ca o călătorieˮ de iniţiere şi descoperire prin operele artiştilor de origine română, expoziţia este ancorată, tematic, în raportul dintre vis şi realitate, pe care fiecare artist îl abordează în stilul său unic. Salonul artiştilor româno-americaniˮ este un program permanent, cu frecvenţă anuală, care a fost lansat de către ICR New York în anul 2022, cu scopul de a oferi o platformă de promovare pentru creaţiile artiştilor români din diaspora americană.


  • Nightpractice, the recipient of the Best Romanian short film Award as part of the ANONIMUL 2023

    Nightpractice, the recipient of the Best Romanian short film Award as part of the ANONIMUL 2023

    The Audience award for the Best Short film as part of
    the ANONIMUL 2023 International Independent Film Festival went to Nightpractice,
    a production by Bogdan Alecsandru. Initially, more than 100 films were entered the
    short film competition. For the final competition, film critic Ionut Mares selected
    12 productions, most of which being signed by well-established names in the
    Romanian filmmaking industry. The production by Bogdan Alecsandru was also shortlisted
    for the Romanian Film Days competition as part of TIFF (Transylvania International
    Film Festival) with the selection including some of the best Romanian recent
    films.


    Bogdan Alecsandru has recently earned his Master’s in Film
    directing with the I.L Caragiale National Film and Drama University in Bucharest.
    He participated for the second time around in the Anonimul’s short film
    competition. In 2022 he was in Sfântu Gheorghe, the locality hosting the
    festival each year, with his first short film, Our House.


    We sat down and spoke
    to Bogdan Alecsandru about the topic of his film and about the reactions of the
    audience of Anonimul.


    I have
    taken part in Anonimul for the 2nd year in a row, in the short film
    competition, and it is also the 2nd year when the festival as such
    is very special and very specific. I met people who booked their tickets months
    in advance, so they can take part in the festival, whose venue we all know is in
    a rather isolated place. There isn’t very much to do in Sfântu Gheorghe and it
    is extraordinary, people gathering there to watch movies, hence the very special
    atmosphere. I also turned up with my film and I was so happy I got there. For
    me, it is very important to get in touch with the audience we have, a very
    special and extremely dedicated audience. Actually, this award, the audience’s
    award goes to the young filmmakers through voting, physically, as well as
    online, and, for me, that is a formative experience, I daresay. As part of the
    festival, every short
    film enjoys two screenings. One of them also has a Q & A section and that is
    actually the only time when you sit before your audience and have a direct
    interaction with them. The reactions seemed quite enthusiastic, to me, and I
    was happy about it as I wanted to make a short film meant to be quite audience-friendly,
    with horror- like elements, even with thriller elements, I daresay, in the most
    common acceptance of the word. That is why I expected my film to enjoy
    appreciation, yet I did not expect this award. Because, even if it is rather a pop
    film, rather audience-oriented, it has nonetheless a quite sensitive topic, for
    Romania, the relation between two people of the same sex.


    Bogdan Alecsandru expressed
    his interest mainly in queer cinema, which in Romania can still be viewed as
    some sort of niche cinema. Besides, he takes his time to make his debut with a
    feature film as, for the time being, he is passionate about the short genre which
    he considers he did not explore enough.


    In Romania,
    queer cinema is rather scarcely represented, we’re speaking about films telling
    stories focusing on same-sex relations. Notwithstanding, this kind of cinema had
    been tackled before, yet the first Romanian queer film had a tardier release,
    in 2006, when Tudor Giurgiu made Love Sick. I believe there are very many
    stories of this kind, untold, or which did not enjoy the opportunity of being
    told, until recently, and I am interested to make the topic known to the audiences,
    to that effect. Right now I am interested in this area of the short film, which
    can definitely be viewed as an exercise or as some sort of practice. Yet I view the short film as a
    genre n itself, a very precious one, so in the coming years, at least, I intend
    to explore its specificity. Which means I avoid making short films that rather look
    like a beginning or a demo for a feature film. And that, for the time being, at
    least. Later on, I do not know what I will do as I am still quite young and I
    change my focus rather fast. Now, speaking about Romanian cinema, it seems to
    be it has seen auspicious moments for some time now and, when at Anonimul, I
    was really happy to find myself included in a selection mostly made of women
    filmmakers. Many of those women filmmakers are friends of mine and I am happy
    for their career. I also find it a good thing, the fact that commercial films
    are on the rise, the fact that this is a growing phenomenon. What I have in mind
    are such films as Teambuilding, whose box office in theatres was rather high, which
    doesn’t happen very often in the case of Romanian movies. I find that a good
    thing also because this genre could change Romanians’ perspective on Romanian
    cinema a little bit, but, obviously, that
    is a good thing also from a commercial perspective. I think a functional
    filmmaking industry should have both film genres, the art and the commercial
    films .


    On the cast for Nightpractice
    are Andrei Giurgea, Tiberius Zavelea, Gabriel Spahiu, Marc Titieni, Rareș
    Ularu, Horațiu Băcilă, Vlad Tudoran, Robi Brage, Antonio-Daniel Petrica.











  • „Mammalia”, pe marile ecrane din România

    „Mammalia”, pe marile ecrane din România

    Filmul a fost proiectat în avanpremieră națională la Cluj-Napoca în cadrul TIFF, iar premiera mondială a avut loc în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Filmul a fost inclus în programul SMART7, competiție internațională itinerantă în 7 prestigioase evenimente de gen (Vilnius Kino Pavasaris, IndieLisboa, FILMADRID, TIFF, New Horizons, Reykjavik, Thessaloniki). În luna august a fost recompensat cu Marele Premiu al Festivalului de Film de la Odesa.



    Mammalia” (coproducţie România, Germania, Polonia) este o călătorie suprarealistă prin criza masculinității și îmbină drama cu misterul și comedia.



    Am discutat despre film cu regizorul Sebastian Mihăilescu.






    Despre film, rolul principal şi alte proiecte artistice personale am stat de vorbă şi cu actorul István Téglás.





  • 5 producţii europene, candidate la premiul LUX, rulează în cinematografele din Uniune

    5 producţii europene, candidate la premiul LUX, rulează în cinematografele din Uniune

    Este o mică scenă din The Teachers’ Lounge, produs în Germania. Filmul o are în prim plan pe Carla, o profesoară tânără și idealistă, care decide să investigheze o serie de furturi nerezolvate din școala ei. Cu ajutorul unei camere ascunse, îl descoperă pe hoț, însă adevărul vine la pachet cu o dilemă greu de rezolvat.

    Frunze căzătoare, realizat în Finlanda, este povestea a două suflete singuratice în căutarea dragostei. Se întâlnesc întâmplător într-o noapte la Helsinki, iar relația care se înfiripă trece prin urcușuri și coborâșuri legate de alcoolism, numere de telefon pierdute și multe alte neînțelegeri.

    Smoke Sauna Sisterhood, un alt film nominalizat, produs în Estonia, aduce în atenție un grup de femei în întunericul sigur al unei saune. Învăluite de o ambianță caldă și densă, ele își împărtășesc cele mai intime gânduri și secrete, se dezbracă de frici și de rușine pentru a-și regăsi forța interioară.

    Este unul din personajele din Pe Adamant, de regizorul francez Nicolas Philibert, un documentar despre un centru de zi unic: o structură plutitoare pe Sena, în inima Parisului. Locul este o ancoră în timp și spațiu pentru adulții cu tulburări mintale.

    În fine, 20 de mii de specii de albine, din Spania, spune povestea unui copil de opt ani confuz față de felul în care i se adresează ceilalți. Într-o vară petrecută la țară printre crescători de albine, copilul își explorează identitatea de gen alături de femeile din familie care reflectează, la rândul lor, la propria feminitate.

    Toate aceste filme, ca toate celelalte selectate până acum pentru finala premiului LUX, abordează probleme cum ar fi demnitatea umană, egalitatea, nediscriminarea, toleranța, justiția și solidaritatea.

    Câștigătorul este desemnat întotdeauna în proporție egală în baza evaluărilor venite din partea publicului și a membrilor Parlamentului European. Cele cinci filme nominalizate vor rula în cinematografe cu subtitrări în toate cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, inclusiv în limba română. Laureatul va fi anunțat în martie anul viitor.


  • Caravana TIFF Unlimited

    Caravana TIFF Unlimited

    După succesul celei
    de-a 22-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care a
    strâns peste 120.000 de spectatori în fața marilor ecrane din Cluj-Napoca, o
    parte dintre filmele TIFF pot fi urmărite în mai multe localități din România,
    în proiecții outdoor și indoor. Caravana TIFF Unlimited a pornit în iulie și până
    în luna octombrie străbate țara, oprindu-se la Breb, Iași, Predeal, Satu Mare,
    Târgu Lăpuș, Zabola, Timișoara, Bacău, Bistrița, Brăila și Brașov. Intrarea la
    filme este liberă, iar din programul caravanei fac parte cele mai noi filme
    românești, dar și filme internaționale care au fost sold out la TIFF: Tigru (regia
    Andrei Tănase), Vulturii din Țaga (regia Adina Popescu și Iulian Ghervase),
    David (regia Radu Muntean), Încă două lozuri (regia Paul Negoescu), Carbon (regia
    Ion Borș) sau Povești indiscrete (regia Cesc Gay).

    O parte dintre localitățile
    în care se oprește Caravana TIFF Unlimited nu au cinematografe funcționale pe
    timpul anului. Prin inițiativa noastră, ajunsă deja la cea de-a 14 ediție,
    încercăm să proiectăm filme noi și să facilităm întâlnirea dintre public și
    echipele de actori și regizori. E o șansă pentru filmele românești, dar și
    filmele internaționale de festival, să ajungă la cât mai mulți spectatori din
    țară.,     spune Angi Istrate, coordonatoarea proiectului.


    CARBON, distins cu Premiul Publicului la TIFF (Festivalul Internațional de
    Film Transilvania), marchează debutul regizoral în lungmetraj al lui Ion Borș
    și se bucură de recunoaștere internațională. Filmul a devenit cel mai de succes
    film moldovenesc din ultima perioadă, obținând un record de încasări la box
    office în Republica Moldova. Succesul său l-a dus în peste 25 de orașe din
    întreaga lume, fiind primul film moldovenesc proiectat în cinematografele din
    România. Acțiunea filmului CARBON are loc în Moldova anului 1992, în timpul
    războiului de pe Nistru, și urmărește povestea unui tânăr tractorist care speră
    să-și construiască un viitor alături de iubita sa. Să produci un film în
    Republica Moldova este o adevărată aventură    , ne-a spus Ion Borș, regizorul
    filmului CARBON. Pentru filmul respectiv, pe lângă suportul Centrului Național
    al Cinematografiei din Republica Moldova, cei șapte producători ai peliculei au
    reușit să atragă și investitori care au avut un rol important în realizarea
    filmului.

    Ion Borș: Dacă ne raportăm la bugetele
    filmelor care se produc în Republica Moldova, putem spune că filmului nostru
    i-a fost alocat un buget mare. Dar producătorii străini pe care i-am întâlnit
    în diversele pitch-uri internaționale spuneau că nu avem nici o șansă să facem
    un film de epocă cu bani așa puțini. O parte din banii cu care am produs filmul
    au fost ai noștri, ne-am folosit economiile și ce mai aveam prin casă ca să
    producem filmul. Vreau să spun că dacă am fi trăit într-o țară cu tradiție în
    cinematografie, ar fi trebuit să primim un buget adecvat producției, nu să
    investim toți banii pe care îi aveam. Eu, de exemplu, am folosit și
    indemnizațiile pe care le primeam pentru creșterea copilului, absolut tot ce am
    avut am băgat în Carbon. Asta nu este o situație normală. Pentru că trebuie să
    specific, întreaga echipă a filmului a lucrat pro bono, toată lumea a făcut
    voluntariat pentru filmul ăsta.

    Următoarele localități unde ajunge Caravana TIFF
    Unlimited sunt: Bacău (1 – 7 septembrie), Bistrița (1 – 7 septembrie) Brăila (8
    – 10 septembrie) și Brașov (6 – 8 octombrie).



  • “Arsenie. Viața de apoi”, în cinematografe

    “Arsenie. Viața de apoi”, în cinematografe

    Lungmetrajul Arsenie. Viața de apoi”, road movie documentar scris și regizat de Alexandru Solomon, a ajuns pe marile ecrane din România.



    Filmul lui Alexandru Solomon merge pe urmele lui Arsenie Boca, într-un pelerinaj pus în scenă. Pelerinii și regizorul refac presupusele miracole atribuite părintelui, le dezbat și se confesează. Prin ochii credincioșilor, observați de un regizor sceptic, filmul surprinde cum se reflectă societatea românească în imaginea acestui om care urmează să fie canonizat.



    Am stat de vorbă cu Alexandru Solomon, regizorul şi scenaristul filmului despre acest nou proiect cinematografic al său.






    Unul dintre producătorii filmului este Ada Solomon, cu care am discutat despre film, dar şi despre fenomentul Arsenie Boca în societatea românească actuală.






    Posterul de lansare a filmului a fost realizat de SADDO, artist contemporan de origine română, stabilit în prezent la București.



    Alexandru Solomon, regizor şi director de imagine, este cunoscut pentru lungmetraje documentare ca Marele jaf comunist” (2004), despre jaful Băncii Naţionale Române din 1959, pentru care a câştigat marele premiu la festivalul Mediawave (Ungaria), Război pe calea undelor/ Cold Waves” (2007), un film despre Radio Europa Liberă, pe tema propagandei din timpul Războiului Rece, Kapitalism – reţeta noastră” (2010), o revenire fictivă a dictatorului Nicolae Ceauşescu într-o nouă societate cu obiceiuri cunoscute ale oamenilor de afaceri, România: Patru patrii” (2015), cu scriitorii Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Florin Lăzărescu şi Norman Manea, și Ouăle lui Tarzan” (2017), despre primul institut de primatologie din lume.

  • CineEuroConnect

    CineEuroConnect

    Pasionații de cinematografie și iubitorii artelor vizuale din întreaga Europă sunt invitați să se alăture unei experiențe fără precedent. Mockra Productions anunță lansarea proiectului “CineEuroConnect: A Collaborative Film Museum & Heritage Film Festival”, o inițiativă ce sărbătorește influența profundă a cinematografiei în viața noastră prin intermediul obiectelor personale, poveștilor și creațiilor artistice.



    Proiectul face parte din Programul cultural național Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023 și este finanțat prin programul OverBorder Culture+, derulat de Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii.



    Explorând Conceptul Cinematografia – O Capsulă a Timpului


    În cadrul acestui proiect, contributorii sunt invitați să trimită obiecte personale cu semnificații speciale în strânsă legătură cu relația lor cu cinematografia. Aceste obiecte vor forma ulterior un mozaic care povestește despre pasiunea colectivă pentru film. De la bilete de film vechi și suveniruri prețioase, la fotografii din culise și creații handmade inspirate de filme, fiecare obiect aduce amintiri, emoții și perspective ale cinefililor.



    Participare și Recunoaștere


    Obiectele selectate vor deveni parte a unui proiect colaborativ care îmbină arta vizuală și cinematografia. Această expoziție va debuta fizic în Timișoara, cu un preview în Samos (Grecia), și va călători ca expoziție itinerantă cu o selecție de obiecte și în Sofia (Bulgaria) și Szolnok (Ungaria), oferind o perspectivă europeană asupra artei și cinematografiei. De asemenea, o galerie virtuală la www.CineEuroConnect.org va asigura accesibilitatea globală.



    Termenul limită pentru înscrieri este 10 septembrie 2023.



    Obiectele pot fi împrumutate sau donate pentru expoziție. Pentru a participa, cei interesați sunt invitați să trimită obiectele și poveștile personale aferente prin care se reliefează conexiunea individuală cu cinematografia la adresa cineeuroconnect@gmail.com.



    Artiști Vizuali Emergenți – Un Apel la Participare


    În paralel cu expoziția obiectelor, CineEuroConnect aduce împreună și 12 artiști vizuali emergenți pentru a reinterpreta impactul cinematografiei asupra societății prin lucrările lor. Artiștii selectați de către un comitet de experți din Irlanda, Polonia, Bulgaria, România și Egipt vor primi o bursă în valoare de câte 1.000 euro brut pentru a crea lucrări originale care vor fi integrate în călătoria captivantă a proiectului.



    Expoziție și dincolo de aa


    “CineEuroConnect: A Collaborative Film Museum & Heritage Film Festival” îmbină cinema-ul și artele vizuale pentru a crea o simfonie de narațiuni și emoții, conectând comunități, culturi și istorii. Proiectul cuprinde o serie de activități menite să ofere o experiență coerentă și imersivă participanților. Dezbaterile vor reuni artiști, curatori și invitați europeni în 3 sesiuni de discuții pe teme actuale, precum inteligența artificială, impactul patrimoniului asupra creativității și importanța cinematografului în era noilor platforme și tehnologii. În plus, va avea loc un Heritage Film Festival, cu proiecții de filme europene din patrimoniul cinematografic în orașele Timișoara, Samos și Sofia.

  • Nachrichten 19.08.2023

    Nachrichten 19.08.2023


    – Rumänien strebt eine Durchfuhr von mehr als 60 % der ukrainischen Getreideexporte auf den internationalen Markt an. Das kündigte Premierministern Marcel Ciolacu, nachdem er sich mit seinem Amtskollegen in Kiew, Denis Shmihal, am Freitag in Bukarest getroffen hatte, an. Die beiden Beamten beschlossen, den Transit von Getreide aus der Ukraine auf den internationalen Markt in der kommenden Zeit von zwei auf vier Millionen Tonnen pro Monat zu verdoppeln, allerdings unter Wahrung des Schutzes der rumänischen Landwirte, wie Marcel Ciolacu betonte. Es wurden zwei Abkommen unterzeichnet, eines über die gegenseitige Anerkennung von Studiendokumenten und das zweite über die Eröffnung eines neuen Grenzübergangs zwischen den beiden Ländern in Sighetul Marmației.




    – Ein griechisches Unternehmen hat einen Vertrag über den Bau von vier Fotovoltaikparks in Rumänien unterzeichnet, der eine Gesamtkapazität von 211 Megawatt hat. Das Unternehmen ist Helleniq Renewables, eine Tochtergesellschaft von Helleniq Energy Holdings und der Vertrag wurde mit Mytilineos Energy unterzeichnet. Die Projekte werden schrittweise bis zum Jahr 2025 entwickelt, um den Bedarf von 100 000 Haushalten zu decken. Helleniq Renewables hat eine Vereinbarung mit einer anderen Firma über die Entwicklung eines Portfolios von 600-Megawatt-Photovoltaikparks in Rumänien, im südlichen Teil des Landes, abgeschlossen.




    – Die Aufnahme Rumäniens und Bulgariens in den Schengen-Raum wird von Österreich weiterhin abgelehnt. Der österreichische Bundeskanzler Karl Nehammer und der deutsche Bundeskanzler Olaf Scholz haben am Freitag in Salzburg über dieses Thema gesprochen. Trotz der Skepsis Wiens, die mit dem wachsenden Emigrantenstrom argumentiert, sagte der deutsche Bundeskanzler, dass Berlin die Weiterentwicklung der EU unterstützt, und dazu gehört auch, dass EU-Mitgliedstaaten dem Schengen-Raum beitreten können. Nehammer verwies nochmals darauf, dass das Schengen-System strukturelle Mängel aufweist und erinnerte daran, dass im letzten Jahr mehr als 75 Prozent der über 120 000 Geflüchteten in seinem Land nicht erfasst wurden. Der deutsche Kanzler sagte auf eine Journalisten-Anfrage: Wir sind bereit, Bulgarien und Rumänien zu akzeptieren, jedoch haben andere noch offene Fragen, doch unsere deutsche Haltung in dieser Angelegenheit ist eindeutig und wir haben stets unsere Freunde in Rumänien und Bulgarien darüber informiert. Beide Bundeskanzler sprachen sich für den EU-Asylkompromiss und die Abkommen mit den Herkunfts- und Transitländern aus.




    – Tudor Giurgiu wurde für seinen Film Libertate“ auf dem 29. Filmfestival von Sarajevo ausgezeichnet. Der Film ist eine wichtige historische Quelle und untersucht die Komplexität der menschlichen Natur in schwierigen Zeiten, während er zugleich einen beeindruckenden Blick auf die Geschichte Osteuropas ermöglicht“, begründete die Jury. Inspiriert von realen Ereignissen, erzählt Libertate“ eine weniger bekannte Geschichte aus der zentral rumänischen Stadt Sibiu (dts. Hermannstadt) während der Revolution von 1989.




    – In Rumänien läuft noch bis Sonntagabend die 5. Ausgabe des internationalen Panflöten-Festivals Gheorghe Zamfir. Der Sonnabend ist der symphonischen und der klassischen Musik gewidmet. Die Musiker Aydin Yavas und Jean-Luc Faraux sind aus dem Ausland eingeladen. Gheorghe Zamfir wird am Sonnabend und Sonntag die Bühne betreten.

  • “Vers le Nord”, premier long-métrage de Mihai Mincan

    “Vers le Nord”, premier long-métrage de Mihai Mincan

    Premier
    long-métrage du cinéaste roumain, Mihai Mincan, « Vers le Nord » a
    été récompensé du Prix de la Critique lors de la 79ème édition du
    Festival international de film de Venise, en 2022. Primé dans le cadre de la
    section « Orizzonti »«Horizons » dédiée aux productions
    proposant de nouvelles approches esthétiques dans le cinéma, le film vient
    d’être projeté en première, dans les salles de cinéma de Roumanie. Il s’est vu
    également décerner le Prix du Public dans le cadre de la 13ème
    édition du festival des Films de Cannes à Bucarest. Considéré comme un thriller
    psychologique, Vers le Nord » représente l’une des productions
    cinématographiques les plus ambitieuses de la Roumanie des dernières années. Coproduit
    par cinq pays – la Roumanie (deFilm), la France (Remora Film), la Grèce (Studio
    Bauhaus), la Bulgarie (Screening Emotions) et la République Tchèque (Background
    Films), le film raconte l’histoire d’un passager roumain qui voyage
    clandestinement à bord d’un cargo qui traverse l’Atlantique pour arriver aux
    Etats-Unis. L’action se passe en 1996 quand Joel, un marin philippin découvre
    un beau jour sur son bateau un jeune homme roumain monté illégalement.
    Conscient des risques que le passager clandestin court, Joel essaie de le
    sauver. Ecrit en 2016, par Mihai Mincan, le scénario du film s’inspire d’un
    fait réel passé dans les années 90 quand un groupe de Roumains a tenté
    traverser clandestinement l’Atlantique caché dans un navire de charge.

    Mihai
    Mincan: « Même si mon scénario fut écrit vingt ans plus tard, l’histoire sur
    laquelle il repose m’a dit plein de choses sur le monde tel qu’il était à
    l’époque. On pourrait croire qu’à vingt ans depuis ce moment-là, le monde a
    beaucoup changé. Or ce n’est pas vrai. Plus que le phénomène de l’immigration,
    moi, je fus attiré par porter à l’écran le sentiment de peur, de peur de
    l’inconnu qui parfois prend la forme d’une autre personne. J’ai voulu comprendre
    comment c’est de confier sa vie entre les mains d’un inconnu. Voilà les raisons
    qui m’ont poussé à écrire ce scénario. Je l’ai déjà dit et je le redis, à force
    de parler des années 1996, j’ai fini par parler des années 2016, quand le monde
    a été secoué par nombre d’attentats terroristes. Ce fut l’année des attaques de
    Bruxelles ou de Nice quand au nom de la religion, des gens ont été tués. Ce fut
    à ce moment-là que j’ai senti que notre monde est au bord du précipice ».





    « Une
    représentation courageuse des situations qui se passent dans les eaux
    internationales. Une histoire sur les choix, sur la moralité, la bonté, le
    compromis, le courage et la peur. Un sujet qui nous invite à la réflexion
    jusqu’à la fin »    . Ce sont les mots que la publication Intoscreens a
    choisis pour nous parler du film de Mihai Mincan.

    Le réalisateur affirme « Il est toujours difficile
    d’établir le bon équilibre dans nos rapports avec les autres. Or dans mon film,
    le risque de déséquilibre est encore plus grand que mes personnes appartiennent
    à des cultures différentes. D’ailleurs, au moment de l’écriture de mon scénario,
    je me suis intéressé de près au bagage
    culture et social de mes protagonistes. Quand il s’agit des rapports humains,
    les individus apportent chacun ses particularités. Sauf que parfois, les
    différences s’effacent dans des concepts plus larges, tels la pauvreté, par
    exemple. Pour mes deux personnages, la pauvreté est un lien, sauf que leurs
    approches diffèrent en fonction du bagage culturel de chacun d’entre eux. Je
    fus particulièrement intéressé par les différences de langage et par la manière
    dont ils bloquent la communication au moment où elle s’avère plus
    qu’essentielle. Je me suis dit que si mes protagonistes avaient pu parler l’un
    avec l’autre pour s’expliquer, la suite aurait été complètement différente. Je
    ne suis pas d’accord avec l’idée que le bien et le mal sont des concepts vagues
    qui prennent des formes différentes en fonction de chaque individu. Sauf que
    dans mon film, la situation est encore plus compliquée que l’enjeu de chaque
    personne s’avère très fort ».



    La production a
    bénéficie d’une équipe de top. Aux côtés du cinéaste Mihai Mincan, du directeur
    de la photographie George
    Chiper-Lillemark et de Dragos Apetri, en charge du montage, nous retrouvons une
    distribution internationale de prestige. Dans les rôles principaux: le jeune
    acteur roumano-allemand, Niko Becker et le Philippin, Soliman Cruz. Les
    dialogues se passent en six langues étrangères: anglais, tagal, espagnol,
    roumain, bulgare et chinois.



  • « La maison à poupées »

    « La maison à poupées »


    Le documentaire « La maison à poupées »,
    « House of Dolls » premier documentaire de Tudor Platon, a eu sa
    première internationale au Festival de Film de Sarajevo. Projeté pour la
    première fois, en Roumanie, dans le cadre du Festival international de Film
    Transilvania, dans la section « Les journées du film roumain », le
    documentaire marque le début comme réalisateur de Tudor Platon, un des directeurs
    photo les plus connus de Roumanie. Nominé en 2016, aux Prix Gopo, dans la
    catégorie « Jeunes Espoirs de la photographie », pour le film
    « Tous les fleuves se jettent dans la mer », d’Alexandru Badea, Tudor
    Platon a vu son film « La maison à poupée » parmi les nominations aux
    Prix Gopo 2022, dans la catégorie du meilleur début et dans celle du meilleur
    documentaire.


    Véritable plaidoyer pour l’espoir et l’amitié, le
    documentaire nous invite à accompagner la grand-mère du réalisateur et ses
    quatre copines dans leurs vacances annuelles, passées dans la Vallée de l’Olt.
    Produit par Carla Fotea, Ada
    Solomon, Tudor Platon et Alexandru Solomon, le film a surpris tout le monde.
    D’abord, Tudor Platon lui-même qui a commencé à filmer sa grand-mère et ses amies
    sans la moindre intention de porter les images sur grand écran. Au départ, il
    s’est proposé de passer un peu plus de temps en compagnie de sa grand-mère,
    Cica, pour essayer de mieux la connaitre. D’ailleurs, celle-ci et ses copines
    ont été persuadées que le jeune homme de 25 ans se lassera vite de les filmer
    et finira par rentrer chez lui. Tudor Platon nous raconte:


    Dans un premier temps, mon intention fut de
    passer du temps avec elles et non pas de faire un film, surtout que je ne
    connaissais pas trop bien ma grand-mère, Cica. Mais, durant cette semaine, on a
    fini par se raprocher. Depuis ce moment-là, on a commencé à partager beaucoup
    de choses, des choses que je n’avais jamais imaginées pouvoir lui raconter.
    Comme beaucoup de Roumains de mon âge, moi-aussi, j’ai été élevé par mes
    grands-parents. Sauf que ce ne fut pas ma grand-mère Cica qui s’était occupée
    de moi, mais l’autre grand-mère, celle qui est morte deux ans avant que je ne commence
    à filmer les images qui deviendront par la suite le documentaire La maison à
    poupées. D’où mon besoin de me rapprocher de Cica, ne serait-ce que pour
    combler le vide créé par la mort de l’autre grand-mère. Et je pense que Cica
    aussi a senti le besoin de passer du temps avec moi, surtout qu’elle est plutôt
    du genre à ne pas exprimer facilement ses sentiments. Voilà pourquoi, au moment
    où elle m’a dit vouloir partir en vacances avec ses copines, je lui ai proposé
    de les accompagner. Ces vacances sont une tradition pour ma grand-mère et ses
    amies qui partent chaque année, une semaine, ensemble. Ce sont des vacances
    pendant lesquelles elles s’isolent des autres ce qui leur permet de remonter
    dans le passé et se sentir à nouveau jeunes. Cela fait 50 ans que ces femmes se
    connaissent. D’après ce que l’une d’entre elles m’a dit, elles étaient
    persuadées qu’au bout de deux jours, je finirai par en avoir marre et que je
    rentrerai chez moi. Sauf que notre relation est devenue très forte au sein de
    cet univers isolé qu’elles se construisent à chaque fois qu’elles partent en vacances,
    ensemble. Surtout qu’avec elle, je n’étais plus un homme, mais un gamin.
    D’ailleurs, c’est comme cela qu’elles m’appellaient: mon p’tiot. Et peut-être
    qu’elles avaient raison, car je pense que ma jeunesse m’a permis à surprendre
    leur candeure et cette relation spéciale qui existe entre elles. Elles ont
    accepté de se laisser surprendre par la caméra, car elles étaient persuadées
    que mon intention était tout simplement de me faire des beaux souvenirs avec ma
    grand-mère.


    Comment cet excellent directeur photo a eu l’idée de faire un film?
    Tudor Platon se confesse:


    « Le besoin était là, sauf que je
    n’avais pas une idée concrète de ce que j’aurais pu faire, je n’avais pas de
    projet. Au départ, ce fut juste ce besoin d’enregistrer, d’immortaliser ce que
    j’étais en train de vivre. D’ailleurs, ce besoin est depuis toujours au fond de
    moi. Je pense que je suis surtout un compteur, j’aime bien raconter des
    histoires ou retenir les histoires qu’on me raconte. J’aime bien transposer sur
    l’écran les émotions, c’est ce que je fais d’ailleurs quand je tourne les films
    des autres, j’essaie de comprendre et de traduire en image. En tant que
    directeur de photo, je laisse exprimer me sentiments à travers les cadres. En
    revanche, comme réalisateur, je me sers de tous les moyens pour raconter mon
    histoire.     »


    Tudor Platon
    a fait des études à l’Université nationale d’Art théâtrale et de
    cinématographie de Bucarest. Il a travaillé comme chef opérateur et comme
    directeur de photo pour de nombreux courts-métrages parmi lesquels Tous les fleuves se jettent dans la mer (2016), d’Alexandru
    Badea et 4:15 PM La fin du monde (2016), de Gabi Virginia Șarga et Cătălin
    Rotaru, les deux présentés à Cannes. Tudor Platon est aussi le directeur photo
    du court-métrage Cadeau de Noël, de Bogdan Muresanu, grand prix de l’Académie
    européenne de film, figurant sur la liste courte des Oscars en 2020. Comme
    réalisateur, Tudor Platon prépare un nouveau documentaire inspiré d’une
    histoire de famille, très personnelle.





  • Jurnal românesc – 11. 07.2023

    Jurnal românesc – 11. 07.2023

    Secretarul de stat pentru afaceri strategice Iulian Fota
    a avut, săptămâna trecută, o serie de consultări politico-diplomatice cu
    omologii ucraineni, la Ministerul Afacerilor Externe şi Rada Supremă ale
    Ucrainei. În cadrul discuțiilor, Iulian Fota a reconfirmat
    susţinerea fermă a României pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea
    teritorială ale Ucrainei, în frontierele sale recunoscute internaţional. El a
    dat asigurări că România va continua să ofere sprijin Ucrainei, în contextul
    războiului de agresiune declanşat de Rusia, atât timp cât acest lucru va fi
    necesar. Totodată, oficialul a evidenţiat importanţa unui dialog constructiv şi
    deschis între cele două state, în vederea identificării soluţiilor pentru gestionarea
    temelor şi dosarelor aflate pe agenda bilaterală. Referitor la subiectul
    protecţiei drepturilor persoanelor aparţinând minorităţii româneşti din
    Ucraina, el a subliniat necesitatea accelerării dialogului instituţional la
    nivel de experţi, în vederea obţinerii de rezultate concrete în cel mai scurt
    timp. Oficialul român a reiterat solicitarea, formulată în mai multe rânduri,
    ca autorităţile ucrainene să ia în calcul adoptarea măsurilor necesare pentru
    recunoaşterea inexistenţei aşa-zisei ‘limbi moldoveneşti’. Iulian Fota a avut
    întrevederi și cu reprezentaţii autorităţilor locale şi regionale din Cernăuţi,
    precum şi cu reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Ucraina. În cadrul
    acestor întrevederi, s-a discutat, de asemenea, despre situația comunității,
    precum și despre progresele înregistrate
    în îmbunătăţirea conectivităţii transfrontaliere între România şi Ucraina.


    Parlamentarii
    USR de Diaspora, Radu Mihail şi Iulian Lorincz, au depus o iniţiativă
    legislativă menită să asigure o mai bună desfăşurare a alegerilor
    europarlamentare în străinătate. Potrivit inițiatorilor, proiectul propune o
    serie de măsuri astfel încât, începând cu alegerile de anul viitor, să nu mai
    existe situaţii în care un număr însemnat de cetăţeni să nu-şi poată exercita
    dreptul de vot. Printre măsurile incluse în proiect: posibilitatea de a vota
    prin corespondenţă, iar votul să se desfăşoare pe durata a două zile,
    extinderea perioadei de votare după ce s-au închis secţiile, dacă la coadă se
    mai află încă oameni, precum și posibilitatea
    deschiderii unor secţii de votare suplimentare la solicitarea comunităţilor de
    români din străinătate. ‘Considerăm că aceste măsuri sunt foarte necesare
    pentru a evita situaţiile inacceptabile prin care au trecut cei care au votat
    în străinătate în 2019. Au fost atunci oameni care au stat ore întregi la cozi
    – au adăugat inițiatorii proiectului.


    Aproape
    10.000 de americani au participat la cel mai mare festival românesc din Statele
    Unite. A doua ediţie a ‘Romanian Weekend at The Wharf’ s-a desfăşurat timp de
    trei zile, pe promenada The Wharf din Washington, DC. Publicul american şi
    româno-american s-a bucurat de muzică şi dansuri folclorice susţinute de
    Ansamblul Folcloric Naţional ‘Transilvania’ din Maramureş, concerte de
    etno-jazz şi folclor românesc, dansuri populare româneşti, demonstraţii de
    olărit şi sculptură tradiţională în lemn. Potrivit Ambasadei României în SUA,
    audienţa s-a bucurat și de o expoziţie de costume populare tradiţionale,
    degustări de vinuri şi produse româneşti. Evenimentul a fost organizat de
    Ambasada României în Statele Unite şi ICR New York, în parteneriat cu Consiliul
    Judeţean Maramureş. ‘Romanian Weekend at The Wharf’ face parte dintr-un program
    mai amplu de diplomaţie publică al Ambasadei României la Washington organizat
    timp de o săptămână pentru a celebra Parteneriatul Strategic dintre România şi
    SUA, lansat la 11 iulie 1997, cu ocazia vizitei preşedintelui american Bill
    Clinton la Bucureşti.


    Cristi
    Puiu participă în competiţia oficială la cea de-a 71-a ediție a Festivalului de
    la San Sebastian care va avea loc în perioada 22 – 30
    septembrie 2023. Va concura pentru trofeul Scoica de Aur, cu
    filmul MMXX (2023). Lungmetrajul a fost selectat alături de producţii din
    Argentina, Maroc, SUA, Belgia. Regizorul a mai fost prezent la acest festival în 2014, cu pelicula Moartea domnului
    Lăzărescu, considerat a fi un film cheie în noul val al cinematografiei
    românești. A fost inclus în Eastern Promises. Portrait of Eastern Europe in
    50 films, una dintre retrospectivele festivalului din Spania.