Radio România Internațional

Tag: FNT

October 23, 2023

FOODSTUFFS The cap on mark-ups for
basic foodstuffs will be extended by another 90 days, under a draft emergency order posted on the
home page of the Agriculture and Rural Development Ministry. Nine other products
will be added to the list, including tomato broth, margarine, yeast, sour cream.
On August 1 a government order took effect, under which prices for 14 basic
foodstuffs were capped, following discussions with processors, distributors and
retailers. PM Marcel Ciolacu said the cap on basic foodstuffs contributed to
reducing the inflation rate below 9% last month.

NATO
Romania will continue to contribute to improving regional and Euro-Atlantic security,
including, among others, as a stability pillar at the Black Sea, president
Klaus Iohannis Monday told the participants to the opening ceremony of the
fully operational NATO Multinational Corps South-East command centre in Sibiu,
central Romania. The president mentioned that in 2018, at the NATO Summit in Brussels, he
communicated Romania’s intention to add a land corps to the Allied command and
control structure in Romania, in order to strengthen the planning and operation
of NATO’s forces and structures in Romania-the NATO Force Integration Unit, the
Multinational Division South-East Command and the Multinational Brigade
South-East. Mr. Iohannis also said that strengthening NATO’s deterrence and
defence posture at the Black Sea remains a top long-term objective. The
Multinational Corps South-East in Sibiu is part
of the NATO force structure and ensures the command
and control of Allied land operations in any situation, including crises and
war, to bolster the NATO deterrence and defence posture in Romania and
Bulgaria.

FAC The Romanian foreign minister Luminiţa Odobescu takes
part today in the Foreign Affairs Council meeting held in Luxembourg. According
to the Romanian foreign ministry, the agenda includes talks on the situation in
Israel and the region following the terrorist attacks of Hamas, Russia’s
aggression against Ukraine and the relations between Armenia and Azerbaijan. The
EU foreign policy chief, Josep Borrell, will also discuss his visit to China, on October 12 to 14, the Belgrade – Pristina Dialogue, and the Sahel region.
On the sidelines of the meeting, Luminiţa Odobescu will take part in the
EU-Central Asia ministerial meeting.

EDUCATION Public education staff in Romania are to receive
these days the annual bonus obtained following the strike at the end of the
previous academic year. Over 326,000 employees in the sector will benefit from
this annual bonus, amounting to EUR 300 for teaching staff and EUR 100 for
administrative staff. The government has also decided to extend the deadline
for the submission of educational voucher applications, through which EUR 100
vouchers are given once a year to an estimated 410,000 underprivileged children
for the purchase of clothes and school supplies.

RALLIES Protesters took to the streets on Sunday as well
across Europe, to support either the Palestinian or the Israeli cause and the approx.
200 hostages taken by Hamas. In London, 20,000 people demanded the release of
the people kidnapped by the Islamists, after the previous day nearly 100,000
demanded an end to the slaughter in Gaza. In Paris, nearly 15,000 protested
against Israel’s shelling civilian areas, with similar rallies in Sarajevo and Istanbul,
while in Geneva the families of the hostages contacted the headquarters of the
Red Cross and the High UN Commissioner for Human Rights. In Germany, president
Frank-Walter Steinmaier and PM Olaf Scholz pleaded for the eradication of antisemitism.

THEATRE Bucharest is hosting the National Theatre
Festival until October 30th. The theme chosen for this year’s edition is Laboratories
of the Sensitive. The plays chosen for the festival were selected out of over
150 performances that premiered in the 2022-2023 season in state and
independent theatres in Romania. (AMP)

23 October 2023
Teatrul Național Radiofonic, în secțiunea ON AIR a Festivalului Național de Teatru

Radio România este partener media tradiţional al Festivalului Național de Teatru – FNT, ajuns la cea de-a 33-a ediţie, care se desfăşoară sub deviza Laboratoarele sensibilului în perioada 20 – 30 octombrie 2023.

Secțiunea ON AIR a Festivalului vă propune, la Radio România Cultural, programele radiofonice In memoriam Ion Caramitru şi In memoriam George Banu, în intenţia de a contura portrete sonore elocvente ale celor doi mari oameni de teatru, care au avut, fiecare în felul său, o influenţă covârşitoare asupra mişcării teatrale contemporane, în ultimele decenii.

Dintre zecile de roluri memorabile, jucate de Ion Caramitru la Teatrul Național Radiofonic, am alcătuit un repertoriu cât mai variat şi mai sugestiv, astfel încât ascultătorii de teatru radiofonic să regăsească în programele noastre titluri de referinţă, montări de prestigiu, care îl au drept protagonist pe regretatul actor.

Vocea lui Ion Caramitru este, cu siguranță, una dintre cele mai admirate și emoționante din istoria teatrului românesc și a Teatrului Național Radiofonic, iar spectacolele pe care vi le propunem în Secţiunea ON AIR a FNT33 sunt producţii în care actorul joacă roluri importante, pe măsura talentului său copleșitor, remarcabilă fiind capacitatea sa de a reda forme multiple, o întindere de la şoaptă la tumult, jocul inteligent, nuanţat, adaptat microfonului, întruchipând cele mai diverse idei, stări și sentimente.

Tot la Radio România Cultural, îl evocăm pe marele om de teatru George Banu şi vă propunem Trilogia îndepărtării, spectacol din 2011, în regia lui Gavriil Pinte, un eseu radiofonic copleşitor, după un text scris cu luciditate și sensibilitate, ca rezultat al unui exerciţiu meditativ impresionant şi elevat, ivit după o îndelungă sondare a psihologiei umane şi care a dobândit o calitate sonoră aparte, prin accentele inspirate, prin atenţia la nuanţe, prin extraordinara armonizare a vocilor cu muzica.

De asemenea, vom difuza, în memoria strălucitului critic şi profesor universitar, spectacolul de teatru-document Teatrul: Neîmpliniri solitare și împlinire comună sau Monologuri retrospective de George Banu (2015).

Realizat în regia lui Gavriil Pinte, spectacolul reprezintă un document de extraordinară valoare teatrală şi culturală, purtând semnătura unui mare om de teatru român, racordat la fenomenul teatral contemporan de pe întreg teritoriul artistic, un caz unic în arsenalul teatral românesc actual și privilegiu radiofonic.

Spectacolul a fost realizat în patru episoade, în cadrul proiectului Biografii, memorii. Confesiunile lui George Banu. Teme de reflecție, care l-au însoțit de-a lungul vieții, se regăsesc în aceste patru episoade, subintitulate: De ce nu am devenit actor? / De ce nu am devenit scriitor? / De ce nu am devenit profesor? / Cine devine regizor?

La Radio România Actualităţi, spectacolele radiofonice pe care le vom difuza în Secţiunea ON AIR a FNT33 sunt adecvate temei din acest an a Festivalului: Laboratoarele sensibilului. Toate sunt producţii care cultivă inovaţia în domeniul teatrului radiofonic, experimentarea unor modalităţi de expresie noi, incitante, în spiritul evoluţiei formelor auditive şi al posibilităţilor, din ce în ce mai rafinate, de explorare a lumii sunetelor. Ideea de cercetare artistică, de laborator teatral, componenta etică şi puterea de reprezentativitate, care se află printre principiile selectării producţiilor din FNT de anul acesta, conform argumentului selecţionerilor, se regăsesc şi în producţiile sonore pe care vi le vom oferi spre audiţie.

Spectacolele propuse s-au bucurat din plin de aprecierea publicului şi a specialiştilor, unele dintre ele fiind multiplu premiate la festivaluri internaţionale de teatru radiofonic. Sunt creații puternice și captivante, care explorează, prin mijloace auditive, teritorii fascinante, având toate atuurile pentru a interesa şi pentru a cuceri publicul contemporan.

În perioada festivalului, vor fi active, de asemenea, pe site-ul www.eteatru.ro, colecţiile In memoriam Ion Caramitru şi In memoriam George Banu.

Programul săptămânal al difuzărilor spectacolelor radiofonice poate fi găsit pe site-ul nostru: www.tnr.srr.ro/program.

Rămâneţi alături de Radio România Cultural, Radio România Actualităţi şi site-ul www.eteatru.ro, pentru a fi racordaţi la mişcarea teatrală contemporană, urmărind secţiunea ON AIR a Festivalului Naţional de Teatru.

20 October 2023
Retrospectivă teatrală 2022

La finalul anului 2022, privim cu bucurie și
optimism spre ce s-a întâmplat pe scena teatrală din România, scenă care și-a
reluat activitatea în mediul fizic, față în față cu publicul iubitor de teatru,
odată cu eliminarea restricțiilor sociale datorate pandemiei de COVID-19. Un an
plin, un an în care actorii și oamenii de teatru s-au putut reîntâlni cu
publicul, în care scena a redevenit ceea ce este menită să fie: oglinda vie a
vremurilor, în contact direct și nemijlocit cu oamenii.

La începutul lunii noiembrie a avut loc cea
de-a 32-a ediție a Festivalului Național de Teatru (FNT), ocazie în care
publicul s-a putut întâlni la București cu spectacole din țară și
internaționale care au fost alese de către organizatori având criterii precum:
provocările timpului actual, inovația pe scena teatrală, fragilitatea
financiară a lunii culturale.

Gala UNITER (Uniunea Teatrală din România) din
2022, din luna iulie, a fost organizată la Palatul Culturii din Bistrița (nord-vestul
României). Întreaga ediție, cu numărul 30, a fost o reverență adusă omului de
cultură Ion Caramitru (1942-2021), președintele timp de 31 de ani și fondatorul
UNITER în 1990, și directorul Teatrului Național din București (TNB) din 2005.
Dintre premiile Galei, amintim: Premiul de excelență – In memoriam Ion
Caramitru; cel mai bun spectacol al anului – Plugarul și moartea de la
Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași (nord-estul României), după
textul lui Johannes von Tepl (1350-1515), unul dintre cei mai timpurii
scriitori germani de ficțiune din Evul Mediu, spectacol în regia cunoscutului Silviu
Purcărete.

2022 a fost și un an în care teatrele
independente din România au avut seria lor de premiere, revenirea la formatul
fizic și readaptarea după lunga pauză a contactului cu publicul spectator.

Astfel, la Teatrul Unteatru din Capitală au
avut loc în 2022 mai multe premiere dintre care amintim: spectacolul Yonkers
după un text de Neil Simon (1927-2018), dramaturg și scenarist american, cel
mai premiat scriitor de la Hollywood;
spectacolul Domnișoara Iulia după piesa celebră a lui August
Strindberg (1849-1912), scriitor, dramaturg, poet și pictor suedez, în regia
lui Andrei și a Andreei Grosu, printre cei mai apreciați regizori contemporani
din România. Amintim, de asemenea, spectacolul musical Dac-ar avea gură,
spectacol ce aduce în fața publicului problematica anxietății, a nesiguranței
și a unei societăți în care stresul este perpetuat pentru a fi exploatat de
marile companii. La finalul anului, în luna noiembrie, a avut loc cea mai
recentă premieră la Teatrul Unteatru, spectacolul de dans contemporan
Interior/Exterior, care vorbește despre problematica psiho-emoțională a
femeii în perioada pandemiei de COVID-19.

Teatrul ACT ne-a adus o reîntâlnire modernă cu
lumea lui Ion Luca Caragiale (1852-1912), considerat cel mai mare dramaturg
român, spectacol care prilejuiește întâlnirea publicului cu actorii consacrați
ai teatrului, sub bagheta unuia dintre cei mai apreciați și premiați regizori,
Alexandru Dabija. Spectacolul Rosto are la bază o dramatizare realizată de
Dabija, care pune în legătură fragmente din mai multe schițe ale marelui
scriitor. De asemenea, publicul a avut ocazia experienței unui one-woman show
– spectacolul Fete și băieți, având-o ca protagonistă pe actrița Raluca
Aprodu, una dintre cele mai talentate actrițe ale generației sale.

2022 a reprezentat revenirea la normalitate
pentru actori și public, pentru viața culturală și pentru viața scenei
românești. Actorii au nevoie de public, de vibrația acestuia, de sala plină,
vie, care să respire, să simtă și să reacționeze odată cu spectacolul teatral.
Privind invers, publicul are nevoie de întâlnirea față în față cu actul scenic
– în aceasta constă magia și anduranța teatrului.

RadioRomaniaInternational · Eveniment cultural – 19.12.2022

19 December 2022
Românii de lângă noi

Teatrul Național Mihai Eminescu din Chișinău, la Festivalul național de teatru 2022 (ediția 32, 5-13 noiembrie 2022).

Interviu cu Petru Hadârcă, director al TNME (Teatrul Național Mihai Eminescu din Chișinău), cel care semnează regia şi adaptarea textului piesei Capcana după Fuga de Mihail Bulgakov, prezentată marţi, 8 noiembrie, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

RadioRomaniaInternational · Românii de lângă noi 10.11.2022

10 November 2022
Retrospectiva teatrală a anului 2021

Acum, la finalul
anului 2021, al doilea an în care pandemia ne-a obligat să ne reorganizăm viața
socială, profesională și culturală, scena teatrală românească a reușit să
inoveze, să se reinventeze și să răzbească, în pofida dificultăților, a
restricțiilor sau provocărilor din toate domeniile, aducând publicului puțină
alinare sufletească și intelectuală în mijlocul tumultului cotidian. Au fost
premiere teatrale importante, scenele au fost redeschise în anumite perioade,
păstrând măsurile de siguranță impuse de pandemie, teatrul a ajuns la
spectatori în sălile de spectacol, în spații publice și online.

În noiembrie a avut
loc a 31-a ediție a Festivalului Național de Teatru (FNT), ocazie în care
spectatorii s-au întâlnit cu 136 de evenimente (spectacole de teatru,
instalații performative și vizuale, producții din străinătate invitate în
România, conferințe, expoziții, teatru radiofonic și spectacole online). O amplă
secțiune in memoriam a fost dedicată marelui actor Ion Caramitru, dispărut
dintre noi în luna septembrie. Ion Caramitru a fost un actor de teatru și film,
regizor și politician, președintele și amfitrionul UNITER (Uniunea Teatrală din
România) din 1990 și directorul Teatrului Național din București din 2005.
Printre marile roluri ale artistului, de pe scândura scenei, se numără de la
Hamlet (1963) și Profesorul din Steaua fără nume (1964), ambele sub bagheta
regizorală a lui Costache Antoniu, Herault din Moartea lui Danton (1966,
regia Liviu Ciulei), Romeo (1967, regia Vlad Mugur), Iulius Cezar (1968, regia
Andrei Șerban), până la Eduard al III-lea (2008, regia Alexandru Tocilescu).
Din filmografia lui Ion Caramitru amintim titluri precum Ștefan Luchian (1981),
Lumini și umbre (1981-1982), și celebra serie Liceenii în care a
interpretat personajul profesorului Socrate.

Gala UNITER 2021, din
iulie, al cărei amfitrion a fost pentru ultima dată Ion Caramitru, a adus,
între altele, următoarele premii teatrale: Premiul pentru debut – Diana
Mititelu, Premiul pentru întreaga activitate – Marcel Iureș, Premiul pentru
spectacole online – Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu, cel mai bun actor
– Răzvan Vicoveanu, cea mai bună actriță – Emöke Kató, cel mai bun spectacol -
Inimă și alte preparate din carne, regia Radu Afrim, Teatrul Național Marin
Sorescu din Craiova.

Ca o dovadă a
adaptării la noile condiții de spectacol impuse de pandemie, în mediul online
au apărut piesele de teatru VR (Virtual Reality) și spectacolele online,
difuzate fie în direct, fie înregistrări de pe scena teatrelor.

2021 a fost și un an
al premierelor pe scenă. Teatrul Municipal Baia Mare (nord) a adus 4 premiere
în fața publicului, dintre care Descompus după texte de Matei Vișniec, apreciat
scriitor român emigrat la Paris. Teatrul din Suceava (nord) a avut 7 premiere, printre
care Micul Prinț după Antoine de Saint-Exupéry și O noapte furtunoasă de
marele dramaturg român Ion Luca Caragiale. În Pitești (sud), Teatrul Alexandru
Davila a avut 7 premiere, iar teatrele din Satu Mare (nord-vest) și Sfântul
Gheorghe (centru) câte 3 premiere. Teatrul Odeon din București a avut 4
premiere în 2021, printre care Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward
Albee și Henric al IV-lea de Luigi Pirandello. Teatrul Evreiesc de Stat a
avut 4 premiere, printre care Alice în Țara Minunilor după Lewis Carroll. La
Naţionalul bucureştean notăm 3 premiere, între care D-ale carnavalului, de
Ion Luca Caragiale, regia Alexandru Dabija.

Teatrele independente
au avut și ele seria lor de premiere, mișcarea teatrală independentă fiind una
cu o din ce în ce mai mare greutate pe scena culturală și teatrală din România:
Apollo111 – două premiere, Teatrul Act – premiera spectacolului Rosto după
I.L.Caragiale, iar unteatru – 8 premiere.

2021 a fost un an
dificil și provocator pentru teatru, pentru scena culturală din România. Dar,
pasiunea, devotamentul pentru meșteșugul actoricesc, iubirea de scenă și mai
ales de public a făcut ca acest an să fie trecut cu bine, cu realizări, cu
premiere, cu săli cu spectatori și cu reinventarea limbajului teatral în mediul
online, adaptat pentru noile condiții de joc.

29 December 2021
Festivalul Național de Teatru, ediția a 31-a

Cea de-a 31-a ediție a Festivalului Național de Teatru s-a desfășurat în
perioada 06 – 14 noiembrie 2021, în format online, din cauza restricțiilor
impuse de pandemie.

Criticii Oana Cristea Grigorescu, Cristina Rusiecki și
Claudiu Groza, selecționeri și directori artistici ai acestei ediții, au ales 38
de spectacole din cele aproape 200 de producții teatrale care au avut premiera
în stagiunea 2020 – 2021. FNT a propus întâlniri cu dramaturgi, regizori, sau
actori din generațiile tinere și nu numai, în producții contemporane în care
putem recunoaște problemele și sensibilitatea prezentului nostru românesc.
Scenografilor li s-a dedicat o secțiune aparte, Next to Stage, care a propus un
dialog între cei care aflați la debut și scenografii consacrați, deja repere
ale teatrului românesc și străin. Spectacolelor selectate din țară li s-au
adăugat instalații performative, instalații vizuale, producții din străinătate,
precum și evenimente conexe, iar accesul la toate manifestările online din
cadrul FNT 31 a fost gratuit.

Criticul Oana Cristea Grigorescu, unul din
selecționerii și directorii artistici ai acestei ediții:

Conceptul nostru, intitulat Creaţia. Recreaţia.
Re-creaţia, grupează spectacole în această idee, a felului în care noile
estetici sunt subordonate sau redimensionate la noile condiții de producție.
Este vorba mai ales de spectacole gândite și transmise prin ecrane, de felul în
care teatrele au învățat să filmeze spectacolele de scenă și să livreze un
produs care nu e nici teatru de scenă, nici film, dar este, cu siguranță, un
produs artistic. Mă gândesc, de asemenea, la spectacole care vorbesc prin
subiect și prin maniera sa de abordare despre timpurile pe care le trăim. Sunt
spectacole pentru toate gusturile, din estetici diferite. Am dorit să realizăm
o ediție a FNT racordată la prezent și la prezentul esteticilor teatrale. Am
pus accent pe dramaturgia contemporană, pe artiștii și creatorii tineri sau în
afirmare, care abordează aceste probleme apropiate spectatorului de rând. Cred
că este important ca teatrul să ne pună întrebări, să chestioneze felul în care
trăim și reacționăm la provocările prezentului. Este ceea ce încearcă
festivalul nostru să propună prin programul divers de anul acesta.

Peste 40 de volume au fost lansate în cadrul acestei ediții a Festivalului
Național de Teatru. Este vorba de romane, eseuri, cronici de teatru,
dezvăluiri, istorie, piese de teatru – prinse în volume care fie au ca
protagoniști, fie poartă (multe dintre ele) semnăturile unor nume cu rezonanță
în domeniul artelor scenei Andrei Șerban, Silviu Purcărete, Alexandru Darie,
Alexander Hausvater, Liliana Tomescu, Mihai Măniuțiu, George Banu, Mihai
Mălaimare, Cornel Todea, Vlad Mugur, Laurence Olivier.

Oana Cristea Grigorescu: Mă bucur că amintim această secțiune
pentru că -în mod tradițional -aceasta se desfășura față în față, aveau loc
niște lansări de carte care aduceau autorii în fața publicului și prezentau cărțile
într-o manieră clasică. Noi ne-am gândit că această manieră pentru un festival
online este ineficientă și ne-am întrebat cum am putea promova aceste cărți.

Pe
site secțiunea lansărilor de carte se constituie acum ca o mică bibliotecă
virtuală care conține nu doar informațiile pe care le poți citi pe coperta a
IV-a ori în prefața oricărei cărți. Cei interesați pot găsi și un argument al
autorului sau al editurii, un argument filmat,
care în două minute ne ajută să înțelegem de ce cartea merită citită sau
ni se adresează. Dincolo de festival, această secțiune va rămâne activă pe
site-ul www.fnt.ro. Când căutați o carte despre teatru puteți vizita și această
secțiune a festivalului pentru a verifica dacă găsiți acolo ceea ce căutați.
Cred că în acest fel secțiunea respectivă va continua să fie activă și utilă,
mai utilă decât o lansare pe zoom care se consumă și nu lasă urme.

RadioRomaniaInternational · Eveniment cultural 15.11.2021

15 November 2021
Theaterbranche während der Pandemie: vielfältige Probleme, Notlösungen mit Potential

Der 21. September 2020 war ein weiterer Wendepunkt im rumänischen Theaterbetrieb. Um 22.30 Uhr Bukarester Zeit startete die 28. Ausgabe der UNITER-Gala. Ursprünglich für das Frühjahr 2020 geplant, wurde der Abend auf die Herbst-Tagundnachtgleiche verschoben. Die UNITER-Gala wurde diesmal in der südrumänischen Stadt Craiova veranstaltet und markierte 170 Jahre seit der Gründung des dortigen Theaters, das heute den Namen des 1996 verstorbenen Dichters und Dramatikers Marin Sorescu trägt. Die Gala fand im Sommertheater im Park Nicolae Romanescu“ statt, und der Kultursender von Radio Rumänien übertrug die Gala live — wer Bilder wollte, konnte online zusehen auf den Websites des Staatsfernsehens und der Theatervereinigung UNITER, die die Gala auch organisierte. Diese unpolitische, nichtstaatliche und gemeinnützige Berufsorganisation, die durch den freien Zusammenschluss von Theaterschaffenden in Rumänien sofort nach der Wende gegründet wurde, feierte 2020 ihr drei Jahrzehnte langes Bestehen.

Am 10. September 2020 begann die UNITER mit der Videopromotion der Künstler, die für die Preise nominiert worden aren. Die Nominierungen erfolgten auf der Grundlage der Leistungen des Vorjahres, und ab dem 14. September konnten alle Zuschauer ihre Favoriten unterstützen, indem sie ihre Stimme auf uniter.ro abgaben. Ob es der Ort der Veranstaltung war, oder die besondere Lockdown-Atmosphäre — es war auf jeden Fall ein Triumph der Kreativität über die Angst, meint die Theaterkritikerin Oana Cristea Grigorescu, Mitglied im UNITER-Verband:

Die UNITER-Gala-Veranstaltung hat es diesmal geschafft, etwas zu verändern — sie hat den etwas konservativen Ansatz der letzten 20 Jahren hinter sich gelassen. Jeder hat vor allem eine Umgestaltung des Formats gespürt, was nicht nur daran lag, dass die Veranstaltung unter freiem Himmel in Craiova stattfand… Ich glaube, all das war vor allem aufgrund des Vertrauens möglich, das die Organisatoren in die beiden Produzenten der Gala, den Regisseur Bobi Pricop und die Bühnenbildnerin Irina Moscu, gesetzt haben. Hinter ihnen stand ein ganzes Team, und jeder spürte den lebensspendenden Wind in den Segeln dieser Gala… Und wir haben auch eine Dosis Optimismus abbekommen, durch den prägnant-sauberen Ablauf. Aber da war noch etwas anderes, vielleicht der wichtigste Aspekt. Einige der Reden der Preisträger haben ein wichtiges Thema aufgegriffen. In der rumänischen Kultur gibt es, zumindest formal, aber vor allem aus organisatorischer Sicht, eine Kluft zwischen den unabhängigen Künstlern und den Künstlern, die von subventionierten Institutionen kommen. Diese Kluft ist ein Fehler, und die Künstler konzentrierten sich auf die sehr spezifische Idee, dass es an der Zeit sei, administrative Lösungen zu finden, um die verdienten unabhängigen Künstler zu unterstützen. Das sollte so geschehen, dass ihr Beitrag zur Vielfalt der Theaterbühne gewürdigt wird. Am Ende der Gala versprachen der Präsident von UNITER und der Intendant des Nationaltheaters in Bukarest, Ion Caramitru, dass Lösungen zur Unterstützung des unabhängigen Theaters gefunden werden. Und das ist ein Punkt von strategischer Bedeutung. Es ist eine Art von Kulturpolitik, die UNITER gelobt hat, fortan umzusetzen.“

Und dann kam im Spätherbst die 30. Ausgabe des Nationalen Theaterfestivals in Bukarest. Die Veranstaltung Ende November war zugleich eine Premiere. Die drei Persönlichkeiten, die das online übertragene Programm inszenierten und kuratierten, hatten eine klare Absicht: einen Dialog zwischen der Ästhetik der Schöpfer von gestern und der künstlerischen Suche von heute herzustellen. Radio Rumänien ist einer der traditionellen Partner der Veranstaltung, daher auch das Label der Sondersektion FNT ON AIR. Eine der drei treibenden Kräfte hinter der Veranstaltung war Maria Zărnescu, au‎ßerordentliche Professorin an der Bukarester Universität für Theater und Film (UNATC).

Jede der geposteten Veranstaltungen war 48 Stunden lang zu sehen, man kann sie aber wieder besuchen, wenn jemand das möchte. Es war ein volles Programm, da wir die Vergangenheit des Festivals, also seine drei Jahrzehnte, Revue passieren lassen wollten. Und dabei haben wir teilweise bemerkenswerte schauspielerische Vorträge entdeckt, in enger Verbindung mit dem Dreiergespann Schauspieler-Regisseur-Dramatiker. Kürzere Beiträge haben wir in einer speziellen Sektion zusammengefasst, die den Titel »Die gro‎ße Schauspielkunst« trägt. Die Sektion legt den Schwerpunkt auf die Schauspieler, die beim rumänischen Publikum sehr beliebt sind, aber alle an der künstlerischen Arbeit beteiligten Schöpfer sind nicht weniger wichtig.“

Natürlich gab es auch bemerkenswerte internationale Stücke, die im Rahmen des Nationalen Theaterfestivals in Bukarest aufgeführt wurden und zudem sozusagen Pandemieprojekte wie ZOOM BIRTHDAY PARTY, basierend auf einem Text von Saviana Stănescu, in der Regie von Beth Milles (aus den USA) oder POOL (NO WATER) von Mark Ravenhill, ein Projekt, das von Radu Nica, Andu Dumitrescu und Vlaicu Golcea getragen wurde.

Die rumänischen Bühnenkünstler waren wirklich fähig, Ideen zu finden, um die aktuellen Zustände auf den Prüfstand zu stellen, und zwar in Formen, die sie mit der Gesellschaft und ihren Fragen in Verbindung halten. Einige der Notlösungen haben bereits ihre Machbarkeit bewiesen und haben vielleicht auch das Zeug zu neuen Meilensteinen in der rumänischen darstellenden Kunst.

6 February 2021
Le Festival national de théâtre – 30 ans de liberté

Arrivé à sa 29ème édition, le Festival national de théâtre de cette année s’est déroulé sous le signe des trente ans de liberté écoulés depuis la chute du régime communiste, en décembre 1989. A l’époque, les Roumains regagnaient leur liberté et, avec elle, le droit à la liberté d’expression à travers les arts. Voilà pourquoi, une année avant l’édition anniversaire, le FNT a décidé de rendre hommage au droit à la culture. La directrice du festival, Marina Constantinescu, a affirmé en ouverture de l’édition 2019 que la première rencontre que le public se verrait réserver serait avec les voix de Radio Free Europa, considérée comme la voix de la liberté à l’époque de Ceauşescu.

Marina Constantinescu : « C‘est un devoir moral, celui de rendre possible une telle rencontre à l’occasion d’une édition consacrée aux 30 ans de liberté. Voilà pourquoi on a voulu nous incliner devant tous ceux qui ont résisté pour nous présenter, à l’époque, les réalités dont on n’était pas conscient, qui nous ont appris, ne serait-ce qu’un tout petit peu, ce que sont liberté intérieure et dignité. Peut-être que nombre d’entre vous se sont demandés pourquoi un festival de théâtre se penche sur un tel sujet. Sachez que notre festival s’occupe de plein de choses, y compris de nos devoirs de moralité comme celui dont je viens de parler. »

L’invitation lancée par Marina Constantinescu n’a pas tardé à faire écho. La preuve? Parmi ceux qui y ont donné cours, a figuré l’ambassadeur américain à Bucarest, Hans Klemm, qui a mis en évidence, dans son intervention, le rôle joué par Radio Free Europe dans la vie des Roumains à l’époque du régime communiste. L’occasion pour le responsable américain de rappeler le moment où Radio Free Europe s’était relancée en Roumanie. Hans Klemm affirme que et on cite « C’est une occasion de célébrer les souvenirs que les Roumains gardent des émissions de Radio Free Europe et du rôle joué par cette antenne durant toutes ces années amères, d’avant 1989. C’est une occasion de rendre hommage à tous ceux qui ont travaillé pour cette chaîne de radio – journalistes et directeurs – mais aussi au gouvernement des Etats-Unis, qui a mis en place le service roumain de Radio Free Europe à l’époque de la Guerre Froide. Je ne saurais vous mentir en affirmant connaître le véritable impacte que ces émissions-là ont eu dans la Roumanie communiste. Mais, d’après l’Ambassadeur roumain à Washington, Emil Hurezeanu, 90% des Roumains détenant, à l’époque, un poste de radio, écoutaient Radio Free Europe. Et c’est avec grande joie que j’ai appris que l’année dernière, l’organisme gouvernemental basé à Washington et qui soutient cette antenne, a décidé de sa réouverture, en Roumanie. »

Ancienne voix de Radio Free Europe, actuellement diplomate, Emil Hurezeanu disait que « Basée à Munich, avec le siège central à Londres et les bureaux à Paris, cette chaîne de radio, lancée au début de la Guerre Froide, s’adressait à certains pays par des émissions culturelles comme celles réalisées par Monica Lovinescu et Virgil Ierunca pour la Roumanie, ou encore par des correspondances politiques depuis Washington. Ce fut une antenne mise en place par les adeptes d’une idéologie de blocage de la propagation communiste vers l’Ouest, afin de préserver une certaine normalité à travers la connexion des pays du Pacte de Varsovie aux informations occidentales. »

A une époque où la peur était monnaie courante à l’intérieur des frontières fermées de la Roumanie, les voix des journalistes de Radio Free Europe étaient associées à juste titre avec la vérité et l’objectivité. Le journaliste Neculai Constantin Munteanu fut une de ces voix, comme il l’a avoué en ouverture du Festival national de théâtre : « Je faisais partie de ces voix nocturnes qui captaient, à l’époque, l’attention de la Roumanie. Avec Hurezeanu, on a pris le micro seulement les dernières 14 années de communisme, les plus dures pour la Roumanie, et on a résisté jusqu’à la fermeture de Radio Free Europe. Il y avait, à l’époque, un noyau dur d’auditeurs à l’écoute depuis les années 1950-1960 et qui étaient fans de Cornel Chiriac. Ce fut surtout à partir de 1980 que cette radio a intégré le quotidien des Roumains. On était les seuls à pouvoir parler librement de l’actualité roumaine et on l’a fait, tout en restant conscients des possibles répercussions auxquelles on s’exposait. »

La chute du régime Ceausescu en décembre 1989 a déclenché une vague d’optimisme et d’enthousiasme, qui s’est propagée d’un bout à l’autre de la Roumanie, en imprégnant tous les milieux, y compris celui théâtral. Le critique Georges Banu s’en souvient: «Je me souviens que je me suis lié d’une grande amitié avec les comédiens Marcel Iureş et Oana Pellea, avec le metteur en scène Mihai Măniuţiu et avec la théâtrologue Cipriana Petre. Par la suite, les relations se sont légèrement refroidies, mais à l’époque, on sortait tous les jours dans un endroit branché de la capitale. D’une certaine manière, ces 30 années se rattachent aux amitiés reconfirmées ou pas, ou tout simplement, nouvellement créées. J’ai la ferme conviction que, pour perdurer, l’amitié doit être entretenue comme un jardin. »

Déroulée dans la deuxième moitié du mois d’octobre, sur plusieurs scènes de Bucarest, la 29ème édition du Festival de théâtre de Roumanie a proposé aux spectateurs une sélection des meilleures productions théâtrales à l’affiche des principales compagnies de Roumanie. Un véritable régal culturel, qu’on n’aurait jamais pu imaginer dans un pays non démocratique. (Trad. Ioana Stăncescu)

2 November 2019
Selecţia naţională pentru Festivalul Naţional de Teatru

41 de spectacole, provenind de la 32 de teatre și companii teatrale din
România, vor fi prezente în cea de-a 29-a ediție a Festivalului Național de
Teatru, care va avea loc între 18-27 octombrie 2019. Despre spectacolele
selecţionate la următoarea ediţie a FNT, toate produse în stagiunea 2018-2019, Marina
Constantinescu, directorul și selecționerul Festivalului, a vorbit recent
într-o conferinţă de presă. Această selecţie îşi propune să atragă atenţia asupra tendinţelor şi
asupra unor regizori. Pot spune că îi urmăresc de multă vreme, le urmăresc
producţiile şi de aceea consider că acum teatrul este într-un moment foarte
bun. Este vorba de diversitate şi sper ca propunerile mele să fie pe măsura
acestui fenomen teatral care ne aduce pe toţi împreună, creatori şi spectatori,
şi care, de fapt, ne susţine să mergem mai departe prin valoare. Vreau să mai
spun că sunt ataşată, într-un fel sau altul, de fiecare spectacol selecţionat.

Radu Afrim, Victor Ioan Frunză, Alexandru Dabija
sunt regizorii cu cele mai multe spectacole selecţionate în FNT. Selecția, a
declarat selecționerul Festivalului,
Marina Constantinescu, a fost făcută pornind de la o stagiune complicată pentru
teatrul românesc: unele premiere nu au mai avut loc, alte premiere au avut o
întârziere mare față de programările inițiale – dar bine că au putut apărea,
într-un final, pe scenă.

Marina Constantinescu despre două dintre spectacolele
pe care le vedem la FNT 2019. Pădurea Spânzuraţilor, după Liviu Rebreanu, regia, scenariul şi
universul sonor Radu Afrim, scenografia Cosmin Florea, coregrafia Andreea Gavriliu,
producţie a Teatrului Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti. Cred că este
spectacolul eveniment a viitoarei ediţii FNT, într-un fel cel mai elaborat şi
cel mai atent lucrat spectacol din câte a făcut Radu Afrim până la acest
moment. De asemenea, cred că spectacolul respectiv a avut şi o miză personală,
şi mai cred că modernitatea lui Liviu Rebreanu a fost, în cea mai mare parte,
motorul scenariului. Este un spectacol complex, o mărturie extraordinară şi
inteligentă care parcurge toate palierele romanului lui Liviu Rebreanu, anumite
replici devenind în spectacol chei de rezistenţă.

Un alt spectacol selecţionat
este Republica Melania, de Irina Nechit, în regia lui Gelu Colceag, montat la
Teatrul Odeon din Bucureşti. Este vorba de un one woman show cu Rodica
Mandache, un text pe care poeta din Republica Moldova, Irina Nechit, l-a scris
mai demult. Cred că datorită alegerii pe care regizorul Gelu Colgeag a făcut-o,
mă refer la Rodica Mandache, montarea aduce un plus de vulnerabilitate unui
personaj pe care-l mai salvează doar jocul cu amintirea şi aşteptarea.

Marina
Constantinescu a vorbit şi despre noua identitate vizuală a Festivalului,
precizând că aceasta a fost inspirată de o fotografie parte a unei expoziții de
la Theàtre de la Ville din Paris.
Fotografia este semnată de artistul Jean Louis Fernandez, care a încercat să
surprindă momentele de transformare a chipului actorului în Mască

8 July 2019
Marina Constantinescu a anunțat selecția națională a spectacolelor din FNT 2019

Selecția națională a spectacolelor care vor fi prezente
în cea de-a 29-a ediție a Festivalului Național de Teatru a fost anunțată ieri,
în cadrul unei transmisii livestreaming de la sediul UNITER din
București.

Lista celor 41 de spectacole participante în FNT 2019,
provenind de la 32 de teatre și companii teatrale din România, a fost detaliată
de directorul și selecționerul Festivalului, Marina Constantinescu, în fața
unei audiențe care a reunit jurnaliști, critici de teatru sau simpli iubitori
ai artelor scenei interesați să participe la prima manifestare publică a
ediției FNT cu numărul 29. Spectacolele vizionate sunt produse în stagiunea
2018-2019.

Selecția a fost
făcută pornind de la o stagiune complicată pentru teatrul românesc: unele
premiere nu au mai avut loc, alte premiere au avut o întârziere mare față de
programările inițiale – dar bine că au putut apărea, într-un final, pe scenă.
Însă toate aceste probleme au făcut ca oamenii de teatru să se concentreze
foarte atent pe munca lor. Sunt spectacole foarte variate, sunt trupe și
artiști selecționați pentru prima oară care vor veni în FNT la București, sunt
universuri umane și dramaturgice foarte diferite. Iar numărul spectacolelor
cred că arată că această breaslă este foarte coerentă, foarte atentă la munca
pe care o face, foarte concentrată, aș spune. Regizorii sunt într-o continuă
căutare de texte noi, sau de accente noi pe texte foarte cunoscute. Am întâlnit
foarte multă minuție, multă fantezie, creativitate și mai ales – bucuria de a
ne face această meserie. Am vrut să pun în valoare tot ce înseamnă tendințe
noi, evoluțiile unor regizori, contactul unor creatori cu anumite colectivități
teatrale cu care fie au mai lucrat, fie se întorc și își dezvoltă colaborarea
pe alte coordonate.

Am descoperit locuri minunate în
țară și am fost foarte emoționată să văd că o Românie fără cultură nu este
posibilă. – a declarat la
încheierea evenimentului directorul Festivalului Național de Teatru, Marina
Constantinescu

Cu această ocazie Marina Constantinescu a făcut referiri
și la noua identitate vizuală a Festivalului, precizând că aceasta a fost
inspirată de o fotografie parte a unei expoziții de la Theàtre de la Ville din Paris. Fotografia este semnată de
artistul Jean Louis Fernandez, care a încercat să surprindă momentele de
transformare a chipului actorului în Mască. Noi amănunte despre această imagine
vor fi relevate în momentul anunțării spectacolelor internaționale invitate în
cea de-a 29-a ediție a FNT, care va avea loc între 18-27 octombrie 2019.

Lista spectacolelor selecționate în FNT 29, precum și
înregistrarea întregului eveniment pot fi accesate pe www.fnt.ro.

FESTIVALUL NAŢIONAL DE TEATRU

Ediţia a 29-a

18 – 27 octombrie 2019, Bucureşti

SELECŢIA NAȚIONALĂ A SPECTACOLELOR

(ordine alfabetică)

1.ACEASTĂ
SONIA

textul și regia Lia Bugnar, Teatrul LUNI de la Green
Hours, București

2.ARLECCHINO ȘI PIERDUTELE IUBIRI

commedia dell’arte de Enrico Bonavera, inspirată dintr-o canava de Flaminio
Scala, traducerea Ioana Rufu, regia Enrico Bonavera, măștile Sarah Sartori,
scenografia Corina Grămoșteanu, Teatrul Excelsior București

3.AVALANȘA

de Tuncer Cücenoğlu, traducerea Nermin Hogea Susam, dramaturgia Claudiu
Groza, regia Petru Vutcărău, decorul Ianis Vasilatos, costumele Amalia Buie,
Teatrul Regina Maria Oradea

4.BALADELE MEMORIEI

un spectacol colectiv de Ionela Pop,
Raul Coldea, Nicoleta Esinencu, Oana Hodade, Doru Taloș, coordonat de Nicoleta
Esinencu, Reactor de creație și experiment, Cluj

5.BEFORE BREAKFAST

de Eugene O’Neill, versiunea scenică și regia Andrei și Andreea Grosu,
scenografia Vladimir Turturică, Teatrul Maria Filotti Brăila

6.CHIRITZA ÎN CONCERT

după
Vasile Alecsandri și Matei Millo, spectacol concert de Ada Milea, cântece de
Ada Milea și Anca Hanu, scenografia Alexandra Constantin, Teatrul Național
Cluj-Napoca

7.CLASS

de Iseult Golden și David Horan, traducerea Andrei Marinescu, regia și
ilustrația muzicală Felix Alexa, scenografia Andrada Chiriac, Teatrul Național
I. L. Caragiale din București

8.COLIVIA CU NEBUNE

de Jean Poiret, în românește de Adrian Solomon, dramaturgia Adrian Nicolae,
direcția de scenă Victor Ioan Frunză, decorul și costumele Adriana Grand,
Teatrul Metropolis București

9.CUI I-E FRICĂ DE VIRGINIA WOOLF?

de Edward Albee, regia Andrei și Andreea Grosu, scenografia Vladimir
Turturică, Teatrul Național Radu Stanca Sibiu

10.DANSUL DELHI

de Ivan Vîrîpaev, traducerea Elvira Rîmbu, regia și universul sonor Radu
Afrim, scenografia Cosmin Florea, Teatrul Național Vasile Alecsandri Iași

11.DELIRIUM

de Enda Walsh, după Frații Karamazov de F. M.
Dostoievski, traducerea şi regia Vlad Massaci, decorul Adrian Damian, costumele
Luiza Enescu, Teatrul Odeon București

12.DESPRE TANDREȚE

de Matei Vișniec, versiunea scenică, regia, ilustraţia
muzicală, light-design-ul Felix Alexa, scenografia Andrada Chiriac, Teatrul
Dramaturgilor Români, București

13.FAMILIA IBSEN

scenariu colectiv inspirat din piesele lui Henrik Ibsen,
regia şi scenografia Cristian Ban, mişcarea scenică Maura Cosma, costumele
Arina Varga, Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad

14.HENRIC AL IV-LEA

de Luigi Pirandello, traducerea József Füsi, dramaturgia Eszter Gyulay, direcţia de scenă Victor
Ioan Frunză, scenografia Adriana Grand, Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely
Timișoara

15.IDIȘ?

textul și versurile Peca Ștefan, ideea, dramaturgia şi
regia Andreea Vălean, scenografia Mălina Ionescu, Teatrul Evreiesc de Stat,
Bucureşti

16.IL NULLAFACENTE. ALEG SĂ NU FAC NIMIC

de
Michele Santeramo, traducerea Maria Rotar, regia
Roberto Bacci, scenografia Cristian Rusu, Teatrul Național Cluj-Napoca

17.IN A FOREST DARK AND DEEP

de Neil laBute, traducerea Luiza Vasiliu, regia Iarina Demian, scenografia
Irina Moscu, coproducţie ArtEst Foundation şi unteatru

18.IONA

de Marin Sorescu, regia Gábor Tompa, muzica Ada Milea,
scenografia Carmencita Brojboiu, coproducție Teatrul Nottara, București și
Teatrul Maghiar de Stat Cluj

19.ISTORIE LA PERSOANA I

echipa de proiect Oltița Cîntec, Ioana Natalia Corban,
George Cocoș, Alex Iurașcu, filmările Alex Condurache, video Andrei Botnaru,
muzica Diana Roman, Teatrul pentru Copii şi Tineret Luceafărul Iași

20.ITINERARII. ÎNTR-O ZI, LUMEA SE VA
SCHIMBA

textul șiadaptarea Yann Verburgh, regia Eugen
Jebeleanu, scenografia Velica Panduru, construcția decorului Tukuma Works,
coproducţie teatrală internațională ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului
Bucureşti şi Compagnie des Ogres, Franța

21.JANNA

de Iaroslava
Pulinovici, traducerea Raluca Rădulescu, regia Dumitru
Acriș, scenografia Cristian Gătina, Teatrul de Nord Satu Mare, secția română

22.JURNAL DE ROMÂNIA. TIMIȘOARA

textul și regiaCarmen Lidia Vidu, dramaturgia Andrea Wolfer,
Teatrul German de Stat Timișoara

23.LAS MENINAS

de Ernesto Anaya, traducerea Mariana Radu, regia Andrei Măjeri, decorul Irina
Chirilă, costumele Lucian Broscățean, Teatrul Maghiar de Stat Cluj

24.LEGĂTURI PRIMEJDIOASE

de Christopher Hampton, traducerea Irina Velcescu, regia Cristi Juncu,
decorul și costumele Cristina Milea, Teatrul Mic București

25.LIMITE

de
Mihaela Michailov și Radu Apostol, regia Radu Apostol,
scenografia arh. Gabi Albu, costumul Irina Gâdiuță, Centrul de
Teatru Educațional Replika Bucureşti

26.MOȘ NICHIFOR

după Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creangă, regia Alexandru Dabija,
costumele Manuela Pungan, Teatrul ACT București

27.NAVIGATORUL

de Conor
McPherson, traducerea Bogdan Budeș, regia
Cristi Juncu, scenografia și video Cosmin Ardeleanu, Teatrul Național
Târgu-Mureș – Compania Liviu Rebreanu

28.NEGUȚĂTORUL
DIN VENEȚIA

de William Shakespeare, traducerea în limba maghiară Ádám Nádasdy,
dramaturgia András Visky, regia Gábor Tompa, scenografia Dragoș Buhagiar,
Teatrul Maghiar de Stat Cluj

29.NEVERMORE

după Crimele din Rue Morgue și după alte povestiri din seria Short
stories de E. A. Poe, scenariul, dramatizarea, regia, decorul și coloana
sonoră Dragoș Galgoțiu, costumele Lia Manțoc, Teatrul Mic București

30.NU REGRET NIMIC

de Székely Csaba, regia Zoltán Lendvai, decorul György Bátonyi, costumele
Anna Szabó, Teatrul de Nord Satu Mare, trupa Harag György

31.ORAȘUL NOSTRU

de Thornton Wilder, versiunea scenică Vladimir Anton și
Réka Dálnoky, pe baza traducerilor de Radu Lupan (versiunea în limba română) și
Marcell Benedek (versiunea în limba maghiară), regia Vladimir Anton, video
Petruşka Eranio, decorul Gellért Szucs-Olcsváry, costumele Boglárka Biró,
Teatrul Tomcsa Sándor Odorheiu Secuiesc

32.PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR

după
Liviu Rebreanu, regia, scenariul și universul sonor Radu Afrim,
scenografia Cosmin Florea, coregrafia Andrea Gavriliu, Teatrul Național I. L. Caragiale
din București

33.REPUBLICA MELANIA

de Irina
Nechit, regia Gelu Colceag, scenografia Adrian Damian, Teatrul Odeon București

34.SALBA DRACULUI

de Vasile Alecsandri, regia și scenografia Alexandru Dabija, Teatrul Dramatic
Fani Tardini Galați

35.SAM SAU INTRODUCERE ÎN VIAȚA DE FAMILIE

de Maria Wojtyszko, traducerea Patrícia Pászt, regia László Bocsárdi,
decorul József Bartha, costumele Zsuzsanna Kiss, coproducţie Teatrul Tamási
Áron Sfântu Gheorghe şi Universitatea de Arte din Târgu-Mureş

36.SUB FIECARE PAS E O MINĂ NEEXPLODATĂ DINTR-UN RĂZBOI NETERMINAT
CU TINE

scenariul și regia Radu Afrim, scenografia Alexandra
Constantin, Teatrul Tineretului Piatra Neamț

37.ȘI CAII SE ÎMPUȘCĂ, NU-I AȘA?

de Horace McCoy, dramaturgia Réka Szabó, regia Mădălin Hîncu, scenografia
Răzvan Bordoș, Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania Tompa Miklós

38.TREI SURORI

de A. P. Cehov, regia István Albu, scenografia Erika Márton, Teatrul Figura
Stúdió Gheorgheni

39.TRUE WEST

de Sam Shepard, traducerea Vlad Cristache și Silviu Debu, regia şi
ilustraţia muzicală Vlad Cristache, scenografia Andreea Tecla și Mădălina
Niculae, Teatrul Maria Filotti Brăila

40.UN TRAMVAI NUMIT DORINȚĂ

de Tennessee Williams, traducerea Antoaneta Ralian, regia Claudiu Goga,
decorul Ștefan Caragiu, costumele Lia Dogaru, Teatrul Metropolis București

41.ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE CUCI

de Dale Wasserman, după un roman de Ken Kesey, în românește de Adrian
Nicolae, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, decorul și costumele Adriana
Grand, Teatrul Metropolis București

4 July 2019
Teatrul şi societatea. Acum

În ultimii ani,
se poate cu uşurinţă observa în teatrul românesc un interes din ce în ce mai
mare al creatorilor pentru teme inspirate din problemele, provocările
societăţii noastre. Dovadă a relevanţei şi valorii acestor demersuri stă şi
faptul că în programul Festivalului Naţional de Teatru (FNT) a apărut o
secţiune nouă: Teatrul şi societatea. Acum. În ediţia din acest an au fost
incluse în această secţiune şase spectacole, cele mai multe venind din zona
teatrului independent.

Produs de Centrul
de Teatru Educațional Replika, spectacolul participativ Totul e foarte
normal, creat de autoarea dramatică Alexa Băcanu şi regizoarea Leta Popescu,
invită părinții și preadolescenții (10 -15 ani) la un dialog deschis despre
schimbările fizice, emoţionale şi intelectuale de la începutul adolescenţei. În
încercarea de a uşura comunicarea dintre generații, spectacolul abordează, în
același timp, teme care ne interesează pe toți: cât de importantă e educația
sexuală în școli, de unde mai află azi adolescenții despre corpul lor, cât de
înțeleși se simt și câtă nevoie au să comunice despre ceea ce li se întâmplă.
Regizoarea Leta Popescu explică alegerea temei spectacolului, din ce nevoi
artistice, sociale s-a născut:
Era perioada în care se discuta chiar în
Parlament legea educaţiei sexuale şi apăruseră tot felul de personaje care se
opuneau vehement unui astfel de curs în educaţia de stat. Eu şi Alexa Băcanu suntem destul de atente
la ce se întâmplă şi cum putem prin teatru să sprijinim un anumit tip de
dezbatere. Adică, unul din aspectele pe care le iau în calcul când creez este să
fie relevant pentru cineva. De aceea, apare şi în spectacol un moment în care
sunt foarte multe păreri. Iar pentru mine, toţi au dreptate. Sigur că e un
subiect atât de delicat încât trebuie să avem curaj, totuşi, să vorbim, să
înţelegem toate problemele şi să nu milităm nici de o parte, nici de alta cu
atâta vehemenţă.

Spectacolul
Totul e foarte normal se construieşte prin interacţiunea directă a actorilor,
Viorel Cojanu şi Silvana Negruţiu, cu spectatorii. Ideea a pornit de la
arhitectul Gabi Albu, creatorul scenografiei, povesteşte regizoarea Leta
Popescu. Arhitectul
a împărţit spaţiul. Şi de acolo, sigur, am preluat eu mai departe. Bine, îi
împărţim în două şi ce facem? Şi am ajuns la această formulă la care invit pe
toată lumea – tot timpul ţin să zic că este absolut esenţial pentru spectacol
să vină părinţi cu propriii lor copii… Publicul e împărţit în două. Părinţii
stau într-o parte, copiii în cealaltă parte. E un spectacol foarte prietenos şi
foarte intim, delicat construit, nu e forţat nimeni să participe. Metodele prin
care am ales să participe nu aruncă reflectorul pe nimeni. Toată lumea
participă în acelaşi fel. Dar, deşi e foarte delicat, discuţiile de după devin
mai fierbinţi. E imposibil ca, după ce pleci de la spectacolul acesta şi te
urci în maşină cu copilul, să nu discuţi despre corp. E imposibil.

Produs de
Asociaţia Art No More, din Bucureşti, spectacolul În numele Tatălui vorbeşte
despre oameni și despre istorii personale, despre cum mediul religios
interferează cu viața intimă, profesională și socială, despre schimbări,
acceptări și suferință, despre formare și zestre culturală.
Scriitoarea şi jurnalista Elena Vlădăreanu este autoarea textului care stă la
baza spectacolului: Am plecat la drum dorind să ascult cât mai
multe voci, să aflu cât mai multe experienţe ale unor oameni care au crescut în
medii religioase, care s-au desprins sau nu s-au desprins, care s-au desprins
şi au redescoperit religia la o vârstă matură, într-un alt fel, mult mai
radical, poate. A fost o cercetare. Am vorbit cu oameni, dar am şi citit mult.
Am citit şi platforme online, unde se vorbea, se scria despre religie şi tot
felul de cărţi.

Reacţiile
celor care au venit să vadă spectacolul au convins-o pe Elena Vlădăreanu că
această temă este importantă pentru ei:
Am fost foarte plăcut surprinsă că
oamenii au venit şi au vorbit despre spectacolul acesta, că de fiecare dată s-au
creat discuţii informale. După fiecare spectacol rămân grupuri de oameni
vorbind despre propriile lor experienţe. Pare că tema asta a religiei, a
religiozităţii, a vieţii religioase e în continuare foarte importantă. De fapt,
nu pare, chiar este foarte importantă. Şi că pentru oameni este important ca
această temă să fie tratată cu seriozitate şi în profunzime. Că lucrurile stau
diferit şi sunt mult mai intense pentru noi. Că religia face parte din acest
construct social care este identitatea, din corpul nostru social.

Dorinţa
regizorului Robert Bălan a fost ca spectacolul În numele Tatălui să nu se
poziţioneze într-o tabără sau alta. Dorinţa mea a fost să nu lăsăm impresia
că avem ceva împotriva religiei, a vieţii religioase de orice tip. De asta am
ales să pun la început un monolog care promovează toleranţa religioasă, iar la
final să închei cu un text despre ideea că Dumnezeu înseamnă iubire. Pentru că
între ele sunt nişte monologuri în care se ating teme destul de grave, destul
de incomode şi n-am vrut să lăsăm impresia că ne luptăm împotriva ideii de
religie în sine. Ci mai degrabă că suntem pentru acceptarea tuturor formelor şi
da, că trebuie să spunem că în viaţa religioasă există şi multe abuzuri. Important
este să vedem cum viaţa religioasă din perioada copilăriei a creat şi lucruri
bune pe mai departe. Cred că cea mai mare reuşită a spectacolului este că am
reuşit să nu luăm partea nimănui.

Spectacolul
face parte dintr-un proiect mai mare, Teatru intim, în care intenţia regizorală este de a nu exista o distanţă
între spectatori şi actori, în producţia despre care vorbim aceştia fiind Virgil
Aioanei, Carmen Florescu şi Ozana Oancea. Regizorul Robert Bălan: Ideea a fost să renunţ cât pot la mijloace teatrale clasice, să nu existe
zona aceea în care actorul e pe scenă şi spune el adevăruri de pe scenă, ci să
apropii publicul, să-l integrez în spectacol, dar fără să-l deranjez prea tare.
Am încercat ca această interactivitate să fie cât mai puţin introdusă în
spectacol, dar în aceaşi timp, publicul este participant şi nu este doar un
simplu privitor.

Teatrul
pe teme sociale se face şi în instituţiile de stat. Invitată în FNT anul acesta
a fost şi producţia Despre oameni şi cartofi, a Teatrului Andrei Mureşanu
din Sfântu Gheorghe. Regizorul Radu Afrim a creat un spectacol documentar, prin
care readuce în atenţia opiniei publice o tragedie petrecută în localitate în
2012, în urma căreia au murit nouă oameni. Remorca în care se aflau a fost
spulberată de un tren în timp ce se întorceau de la cules de cartofi. Erau
zilieri, persoane de etnie romă. Gravul incident a avut atunci puține ecouri în
mass-media. Spectacolul e despre pierdere și supraviețuire. Iar după spectacol
– e despre solidaritate, a declarat regizorul Radu Afrim. În preajma
Crăciunului, la Sfântu Gheorghe a avut loc un eveniment caritabil, la care a
participat inclusiv actriţa Rodica Mandache, şi care a avut drept finalitate
ajutorarea a trei cazuri sociale, preluate din spectacolul lui Radu Afrim.

29 December 2018
Le Festival national de Théâtre de Bucarest

Chaque année, à l’occasion du Festival national de Théâtre de Bucarest, le public roumain présent en salle se voit proposer aussi quelques spectacles de danse contemporaine. Cette année, le Festival a même repoussé d’une journée sa clôture pour pouvoir inviter sur scène, en fin d’édition, la célèbre compagnie néerlandaise Nederlands Dans Theater. Un véritable régal qui a mis débout la salle archipleine du Théâtre national de Bucarest.

Venue en Roumanie pour présenter au public sa création « Moeder », « La Mère », Gabriela Carrizo, co-fondatrice aux côtés de Franck Chartier de la compagnie belge Peeping Tom, a tenu à préciser que ce spectacle est la seconde partie d’une trilogie ayant débuté en 2014, avec « Vader » (Le Père) avant de continuer, en 2019, avec «Kind» (L’Enfant). Reconnue pour son style original, avec cette touche personnelle qui fait toujours la différence, Gabriela Carrizo se sert du corps et de ses mouvements pour créer un fort impact émotionnel sur les spectateurs, leur présentant de nouvelles perspectives sur les thèmes qu’elle aborde. Dans ses spectacles, le décor joue un rôle essentiel, comme l’affirme la chorégraphe elle-même dans une interview en exclusivité pour RRI.

Gabriela Carrizo : « Pour ce spectacle, j’ai pris comme point de départ l’absence de la mère, sa mort. J’ai voulu prendre mes distances par rapport à l’idée de famille, de maternité, pour me concentrer plutôt sur les liens forts que chacun d’entre nous développe avec sa mère, sur ce qu’être mère signifie et sur ce que la perte d’une mère suppose. L’espace me sert de musée. On pourrait en faire une sorte d’antichambre, quoiqu’il soit plutôt un endroit censé permettre de nous exposer progressivement avant d’en faire un chez soi. Pour cela, j’ai demandé à mes danseurs d’apporter des photos d’enfance, avec leurs mamans, de me raconter des anecdotes… L’idée autour de laquelle gravite mon spectacle est qu’en l’absence d’une mère, on est toujours enclin à faire revivre ses souvenirs d’enfance. Et du coup, l’espace devient très important, puisqu’il nous permet de faire marche arrière dans notre passé. J’ai fait construire sur scène un espace clos, avec un mur en verre, qui ressemble aussi bien à un studio d’enregistrement qu’à une couveuse pour les bébés. Que ça soit l’une ou l’autre, les deux idées ont quelque chose en commun: elles permettent d’y exposer des choses, de regarder à l’intérieur, tout en restant à distance. Voilà la façon dont j’ai imaginé mon spectacle. Une construction qui tourne autour de plusieurs espaces, censée provoquer des changements de perspective au fond de nous-mêmes. »

Après avoir quitté la Roumanie à l’âge de 12 ans à destination du Canada où elle a obtenu une bourse de l’Ecole canadienne de danse, la danseuse et la chorégraphe Ana Maria Lucaciu vit actuellement aux Etats-Unis. Revenue dans son pays natal à plusieurs reprises pour revoir sa famille et ses amis, elle a dansé, cette année, en première devant le public roumain. L’occasion pour elle de faire connaître aux spectateurs de Roumanie son premier spectacle dont elle a signé la chorégraphie: « Slightly Off Stage » (Des désaccords en dehors de la scène), réalisé en collaboration avec Nathan Grisworld.

Ana Maria Lucaciu : « J’ai senti dernièrement au fond de moi des choses que j’aurais bien voulu exprimer. La danse contemporaine, telle qu’elle se fait actuellement dans le monde, ne me représente pas. Du coup, je me suis laissé inspirer plutôt par les formations de clown auxquelles j’ai participé. Ces ateliers offrent aux participants la chance de se découvrir eux-mêmes, ils révèlent tout ce qu’il y a d’humain ou d’inhumain au fond de nous. J’ai donc essayé de faire le clown à travers la danse, en partant des prémisses absurdes qu’on pourrait argumenter nos réponses en disant tout simplement à nos interlocuteurs « eux, ils m’ont dit que… » ou bien « eux, ils l’ont fait », sans préciser de qui on parle. Comme si « eux », c’étaient les chefs de la scène, des personnes haut placées qui nous commandent. Et du coup, tout serait à l’envers, plus rien ne se passerait normalement. J’ai bien aimé l’idée que nous, sur scène, on est obligés de se soumettre à une force extérieure qui dispose de nous ».

Lors de la 28ème édition du Festival national de théâtre, la Roumanie a figuré dans la section de danse avec le spectacle « La célébration/To_R » réalisé par le chorégraphe Pal Frenak au Studio M de Sfantu Gheorghe.

Sa directrice, Imola Marton, affirme : « Pal Frenak est venu me dire qu’il souhaiterait construire un spectacle fondé sur l’idée d’une célébration imaginaire qui pourrait être aussi bien celle de la mort de quelqu’un qu’un mariage… Le spectacle est donc créé à la frontière entre la réalité et l’imagination et il surprend différents types de relations entre les individus: la solitude, l’incapacité d’avoir des rapports normaux avec les autres ou avec soi-même, les conflits, l’amour… Il emmène le spectateur à travers plusieurs états d’âme propres à une célébration de ce type. Pal Frenak produit des images à même de faire naître des sentiments. C’est pourquoi le spectacle n’a pas une histoire explicite, mais il se veut plutôt une expérience lyrique et visuelle. »

Comme on disait en début d’émission, l’édition 2018 du Festival national de théâtre s’est clôturée par un spectacle de danse de la célèbre compagnie néerlandaise Nederlands Dans Theater, NDT en abrégé. Leur présence à l’affiche de cette 28ème édition du FNT a été un événement non seulement pour le public roumain, mais aussi pour les danseurs de cette troupe.

Le chorégraphe, Paul Lightfoot, a précisé au micro de RRI : « Cela fait 12 ans que je n’ai plus visité la Roumanie. Or, de retour dans votre pays, j’ai voulu faire la preuve de la diversité de notre travail, de nos capacités caméléonesques de danseurs et producteurs, car tous nos spectacles sont créés par nous-mêmes. »

La NDT a présenté quatre spectacles : « Shoot the Moon » – « Tue la Lune » de Sol Leon et Paul Lightfoot, « Woke Up Blind » – « Réveil aveuglé » de Marco Goecke, « The Statement » – « La Déclaration » de Crystal Pite et « Vladimir » de Hofesh Shechter.

Le directeur artistique de la compagnie, Paul Lightfoot, précise : « Tue la Lune est une création où moi et Sol, on s’est servi de la musique de Philip Glass et on a créé un décor proche de celui d’une pièce de théâtre. Le spectacle invite à une réflexion sur les relations, sur la solitude au sein des couples. On parle de l’isolement, de la claustrophobie, mais aussi des libertés, des rêves… Le spectacle de Marco Goecke est une folie, un vrai manifeste du mouvement physique. Vous serez surpris par la vitesse et la méticulosité de cette danse. Elle est éblouissante, d’autant plus qu’elle a été créée en très peu de temps, sur une musique de Jeff Buckley. Crystal Pite est une créatrice très intelligente. Elle a écrit une pièce de théâtre en collaboration avec Jonathon Young, un écrivain très doué, et elle a transformé par la suite le texte en un spectacle de danse avec 4 danseurs qui ont joué chacun un rôle. C’est un des spectacles de danse les plus importants que j’ai eu la chance de voir ces dernières années. »

Quant à « Vladimir », il s’agit d’un spectacle récent et dont la musique et la chorégraphie appartiennent au même Hofesh Shechter, un Britannique très en vogue ces derniers temps. A résumer la présence de la troupe néerlandaise à l’affiche du Festival national de théâtre de Bucarest, on pourrait citer la critique Oana Stoica affirmer « ce fut là la meilleure clôture que l’on aurait pu offrir » à un événement d’une telle envergure. (Trad. Ioana Stancescu)

17 November 2018
Nationales Theaterfestival 2018: Programm steht fest

Die Auswahl des 28. Nationalen Theaterfestivals steht fest. Die künstlerische Leiterin Marina Constantinescu schlägt dieses Jahr 30 in der Spielzeit 2017–2018 produzierten Aufführungen verschiedener Theater aus dem ganzen Land vor. Auf dem Programm stehen sowohl Produktionen renommierter Theaterregisseure wie Silviu Purcărete, Andrei Şerban, Yuri Kordonski wie auch junger Theatermacher, die noch am Anfang ihrer Karriere stehen. Unter dem Titel Theater und Gesellschaft heute“ präsentiert das Festival dieses Jahr zum ersten Mal sechs Aufführungen, die aktuelle Probleme der rumänischen Gesellschaft thematisieren.

Wir haben die künstlerische Direktorin Marina Constantinescu um Einzelheiten über das diesjährige Theaterfestival gebeten:

Ich glaube, dass das rumänische Theater nach wie vor seinen Wert unter Beweis stellt und der ganzen Welt ein genaues Bild vom Leben in diesem Teil Europas mit allem, was dazu gehört, vermittelt: die Gegebenheiten unseres Lebens, was uns weh tut, was uns gefällt, was uns individualisiert. Das Treffen im Theater bereitet uns eine gro‎ße Freude. Die diesjährigen Festspiele widmen wir einer ausgezeichneten Theatermacherin und Regieprofessorin, der das rumänische Theater so viel verdankt: Cătălina Buzoianu. Ich freue mich, dass das Nationale Theaterfestival diese Persönlichkeit der rumänischen Kunst feiert, die ihr ganzes Leben dem Theater gewidmet hat. Dieses Jahr, in dem Rumänien sein hundertjähriges Jubiläum feiert, erwarten wir die Theaterliebhaber mit 100 besonderen Veranstaltungen. Unser Schriftzug ist dieses Jahr #fnt100.“

Auf dem Programm steht auch dieses Jahr eine den ausländischen Aufführungen gewidmete Sektion. Die Darstellerin Ozana Oancea ist Koordinatorin des Projektes:

Die drei Aufführungen, die wir in dieser Sektion präsentieren, werden unter einem gemeinsamen Dach vereint: Schaubühne am Lehniner Platz. Das Theater wurde im Jahr 1962 gegründet. Künstlerischer Leiter ist seit 1999 Thomas Ostermeier. Das Theater zeigt zehn Premieren in jeder Spielzeit und befindet sich ständig auf der Suche nach einer aktuellen, unverwechselbaren und experimentalen Theatersprache. Das Nationale Theaterfestival Rumäniens und die Berliner Schaubühne blicken auf eine langjährige Zusammenarbeit zurück. Erstmals wurden in Bukarest vor elf Jahren zwei Aufführungen der Schaubühne in der Regie von Thomas Ostermeier auf die Bühne gebracht. Der deutsche Regisseur war damals zum ersten Mal Gast der Festspiele.“

Auf dem Programm der Sektion, die die Organisatoren dieses Jahr den internationalen Theateraufführungen widmen, stehen auch Tanzaufführungen. Unter den Gästen zählen dieses Jahr das belgische Tanzensemble Peeping Tom, die die Aufführung Moeder / Mutter“ in der Regie von Gabriela Carrizo präsentiert, die niederländische Tanzgruppe Nederlands Dance Theater mit vier Aufführungen des künstlerischen Leiters Paul Lightfoot sowie die US-amerikanische Aufführung OUTO“ der Choreographen Ana Maria Lucaciu und Nathan Griswold.

Dieses Jahr laden die Organisatoren die Festivalgäste auch zu einem Kulturhub, der in der Stadtmitte stattfinden wird. Wie die Organisatoren sagten, bringt der Kulturhub die begleitenden Veranstaltungen der Festspiele unter einem Dach zusammen. Es handelt sich um einen vielfältigen und abwechslungsreichen Kunstraum, der rund um das Thema Theater eingerichtet wird und Workshops, Ausstellungen, Theater-Tanzaufführungen, Buchpräsentationen, Stadtkunst-Veranstaltungen beherbergt. Der Hub gilt auch als Treff- und Informationsort für die Festivalgäste.

18 July 2018
Le théâtre change le monde

Au micro aujourd’hui pour nous parler des spectacles de cette édition et des changements que le théâtre peut produire dans le monde, deux metteurs en scène réputés, Mihai Măniuţiu et Radu Afrim, qui ont monté le plus grand nombre de spectacles à l’affiche du festival. Mihai Măniuţiu a été présent cette année au Festival national de théâtre en tant que metteur en scène, écrivain et directeur du Théâtre national de Cluj-Napoca. Lors de cette édition, il a lancé un recueil de récits et un volume de poésie.

Le théâtre à la tête duquel il se trouve a proposé au public deux productions signées par deux jeunes metteurs en scène : « Le Procès », d’après Kafka, monté par Mihaela Panainte et « Playlist », l’histoire d’une famille roumano-hongroise, mise en scène par Tudor Lucanu. Mihai Măniuţiu est le metteur en scène ayant proposé le plus grand nombre de spectacles sélectionnés pour l’édition de cette année du festival, à savoir deux spectacles montés à Bucarest « Le journal de Robinson Crusoe », d’après Gellu Naum, au théâtre Odeon et « Hiver » de Jon Fosse, au théâtre Nottara, puis un spectacle mis en scène au Théâtre « Regina Maria » d’Oradea et « Rambuku », toujours de Jon Fosse, au Théâtre national de Timişoara.

Ces spectacles prouvent l’intérêt du metteur en scène pour tout ce qui se cache derrière la réalité immédiate. Mihai Măniuţiu : « Jon Fosse m’attire justement parce qu’il me permet de voyager dans des mondes parallèles, comme je me plais à dire, de regarder le monde dans un miroir, qu’à un moment donné je traverse, pour me retrouver de l’autre côté de ce miroir. Je ne pratique pas un théâtre réaliste. A mon avis, il n’y a pas de réalisme, mais moi, j’accentue davantage ce manque de réalisme du théâtre. Je pense qu’il c’est de la méditation, une sorte de réflexion, comme je disais, une incursion dans des mondes parallèles, une manière de traverser le miroir et de jeter de là-bas un regard neuf qui vous fera voir la réalité. A mon avis, c’est ce que fait le théâtre et c’est pour cela qu’il est important pour le monde. »

En parlant du message « Le théâtre change le monde », Mihai Măniuţiu préfère dire que le théâtre infuse de l’énergie aux gens : « Le théâtre me donne de l’énergie, il me donne une joie de vivre. Il me change, donc, me sortant des éventuelles déprimes. C’est un acte d’exorcisation, un acte cathartique. Et si mes spectacles ont sur le public le même effet qu’ils ont sur moi – c’est-à-dire cathartique, énergétique, d’exorcisation – alors c’est très bien, j’en suis sûr. J’ai toujours dit qu’un bon spectacle est celui dont on sort avec plus d’énergie que l’on n’avait en arrivant. Si l’on reçoit de l’énergie du spectacle, alors, oui, on peut dire que c’était un bon spectacle. Si l’on a perdu de l’énergie en regardant le spectacle, c’est que le spectacle n’était pas bon. »

Dans la sélection réalisée cette année par le critique Marina Constantinescu, on retrouve aussi trois spectacles montés par le metteur en scène Radu Afrim lors de la saison précédente. Mis en scène au Théâtre national de Târgu-Mureş – Compagnie « Tompa Miklos », le spectacle « L’Oiseau rétro percute la barre d’immeuble et tombe sur l’asphalte brûlant » est une évocation de la Roumanie des années ’70, de l’enfance du metteur en scène, qui est également l’auteur du texte. Le deuxième spectacle, « La Boucherie de Job » de Fausto Paravidino, monté au Théâtre national Vasile Alecsandri de Iaşi, parle de l’amour, de la religion, du capitalisme. « Si on réfléchissait à haute voix » d’Adnan Lugonic, une production du Théâtre national Marin Sorescu de Craiova, aborde les drames de l’homme contemporain.

Nous avons demandé à Radu Afrim s’il pense que ces spectacles peuvent changer le monde un tant soit peu : « Le monde dans la salle, probablement oui, en partie. L’Oiseau rétro… ne s’est pas nécessairement proposé de changer l’humanité. C’est un spectacle nostalgique, sur notre enfance, le moment de notre formation. Le spectacle de Craiova, oui, il pourrait ouvrir quelques esprits. Si on réfléchissait à haute voix… Il s’agit là de différents problèmes de certaines minorités de catégories sociales diverses. Je suis un peu revenu chez les marginaux, chez les vieux, des gens moins acceptés par la société. J’espère que la salle sympathise avec eux. C’est mon programme que je suis, censé ouvrir les esprits. C’est ce que moi je peux faire. La Boucherie de Job est plus ciblé sur une famille. Là, c’est le problème des banques… mais on ne peut pas savoir. Chaque spectacle peut contenir quelque chose et produire un déclic dans l’esprit de celui qui est dans la salle. Ces trois spectacles posent certains problèmes, ils changent quelque chose dans les gens. Je suis l’adepte de la théorie selon laquelle le théâtre change le monde. »

Radu Afrim n’a pas été seulement metteur en scène invité de l’édition 2017 du Festival national de théâtre. Il a également été un spectateur, consciencieux, pourrait-on dire, des spectacles du FNT. Nous terminons cette discussion sur le théâtre, sur le changement du monde, par une image du théâtre de Roumanie vue par les yeux d’un metteur en scène qui a changé le théâtre roumain : « La moitié, c’est toujours du traditionnalisme. Quand c’est bien fait, ça va. Mais pour moi, cela ne crée pas de défi. Il y a aussi une tendance, celle des indépendants plutôt, politique, sociale… je me félicite de ce qu’elle existe, même si je n’apprécie pas toutes ses productions. Cela est nécessaire. C’est un changement. Il y a une école de mise en scène – jeune en quelque sorte – bucarestoise, qui ne me choque pas trop ni ne me provoque pas trop à voir ses spectacles. Il me suffit de regarder quelques photos et je me rends compte que ce n’est pas une révolution théâtrale. Ce qui n’est pas une expérimentation ni une révolution et qui ne fait pas avancer le théâtre de quelques pas, moi, cela ne m’a jamais intéressé. »

18 November 2017
Nationales Theaterfestival 2017: „Theater verändert die Welt“

Die 27. Auflage des Nationalen Theaterfestivals FNT lief vom 20. bis 30. Oktober unter dem Motto Theater verändert die Welt“. Dieses ambitionierte Motto entfachte interessante Debatten zwischen den Schauspielern, Regisseuren, Theaterkritikern und anderen Theaterleuten, die am Festival teilgenommen haben. Über die Aufführungen, die beim diesjährigen Theaterfestival präsentiert wurden, und über die Veränderungen, die das Theater in unserer Welt bewirken könnte, unterhielten wir uns mit Mihai Măniuţiu und Radu Afrim, den Regisseuren, die am Nationalen Theaterfestival 2017 mit den meisten Inszenierungen vertreten waren.

Mihai Măniuţiu ist Theaterregisseur, Schriftsteller und Intendant des Nationaltheaters in Cluj (Klausenburg) und beim Nationalen Theaterfestival 2017 war er in diesen drei Eigenschaften präsent. Der Autor Mihai Măniuţiu stellte im Rahmen des Festivals eine Prosasammlung und ein Gedichtband vor. Das Theater, das er leitet, war bei FNT mit zwei Produktionen vertreten — Der Prozess“ eine Bühnenadaption nach Franz Kafka, Regie Mihaela Panainte, und Playlist“, eine Inszenierung von Tudor Lucanu, die die Geschichte einer rumänisch-ungarischen Familie von 1989 bis 2008 darstellt. Darüber hinaus ist Mihai Măniuţiu der Regisseur, der bei der diesjährigen Auflage des Nationalen Theaterfestivals mit den meisten Inszenierungen präsent war. Das waren zwei Inszenierungen bei Bukarester Theatern, Robinson Crusoes Tagebuch“, eine Bühnenadaption nach Gellu Naum am Theater Odeon, und Winter“ von Jon Fosse am Theater Nottara, die Produktion Café Pirandello“ am Theater Regina Maria in Oradea (Gro‎ßwardein) und noch ein Stück von Jon Fosse, Rambuku“, inszeniert am Nationaltheater in Temeswar. Diese Produktionen beweisen die Beschäftigung des Regisseurs mit etwas, das über die unmittelbare Realität hinausweist. Mihai Măniuţiu:

Jon Fosse finde ich extrem interessant, weil er mir die Möglichkeit bietet, parallele Welten zu erleben, oder, wie ich gerne sage, durch den Spiegel zu gehen und die Welt hinter dem Spiegel zu erkunden. Ich mache kein realistisches Theater. Wenn Sie mich fragen, gibt es überhaupt keinen Realismus. Ich aber betone bewusst den Non-Realismus des Theaters. Theater ist für mich eine Form von Meditation, eine Art der Betrachtung, eine Möglichkeit, durch den Spiegel zu gehen und parallele Welten zu entdecken. Hinter dem Spiegel öffnet sich ein neues Auge, und mit diesem neuen Auge sieht man die Wirklichkeit auf eine andere Art. Das, glaube ich, kann Theater bewirken, und deshalb ist Theater für die Menschen so wichtig.“

In Bezug auf das Motto Theater verändert die Welt“ sagte Mihai Măniuţiu, dass das Theater den Menschen neue Energie verleiht:

Das Theater gibt mir Energie, es gibt mir Lebenslust. Das Theater verändert mich, in dem Sinne, dass es mich aus möglichen Depressionen herausholt. Theater ist für mich eine Art Exorzismus, es ist Katharsis. Wenn meine Inszenierungen auch auf andere Menschen dieselbe kathartische und energieverleihende Wirkung haben, dann ist alles gut, davon bin ich überzeugt. Ich sage es immer: Eine gute Theateraufführung ist eine Aufführung, aus der das Publikum mit mehr Energie weggeht, als es vor dem Theaterabend hatte. Wenn ein Theaterbesuch die Energie des Zuschauers erschöpft, dann ist die Aufführung nicht gut.“

Auf der diesjährigen Liste der für das Nationale Theaterfestival ausgewählten Produktionen gab es auch drei Inszenierungen des Regisseurs Radu Afrim von der letzten Spielzeit. Die Produktion Der Retro-Vogel stö‎ßt gegen das Hochhaus und stürzt auf den hei‎ßen Asphalt“ vom Nationaltheater in Târgu Mureş (Neumarkt am Mieresch) ist eine Erinnerung an die 1970er Jahre, an die Kindheit des Regisseurs und Textautors Radu Afrim. Das Stück Hiobs Schlachthof“ von Fausto Paravidino, inszeniert am Nationaltheater in Iaşi (Jassy), erzählt eine Geschichte von Liebe, Religion, Kapitalismus, und die Produktion des Nationaltheaters in Craiova Wenn wir lautstark denken würden“ von Adnan Lugonić befasst sich mit den Dramen des heutigen Menschen. Wir fragten Radu Afrim, ob diese Theateraufführungen die Welt vielleicht ein bisschen verändern könnten:

Diese Theateraufführungen könnten die Zuschauer im Saal vielleicht ein bisschen verändern. »Der Retro-Vogel« hat sich zum Beispiel nicht unbedingt vorgenommen, die Menschheit zu verändern. Es ist eine nostalgische Geschichte über unsere Kindheit, über die Welt, die uns dazu gemacht hat, was wir heute sind. Das andere Stück, die Inszenierung in Craiova, »Wenn wir lautstark denken würden«… ja, das könnte schon neue Perspektiven erschlie‎ßen, das Denkvermögen erweitern. Es geht dabei um Probleme einiger Minderheiten aus verschiedenen sozialen Kategorien. Ich konzentrierte mich auf die Marginalisierten, auf die Alten, auf die Menschen, die von der Gesellschaft nicht so leicht akzeptiert werden. Ich hoffe, dass die Zuschauer im Saal Empathie für diese Menschen empfinden. Ich habe mir eine Art Programm vorgenommen, ich möchte das Denkvermögen der Menschen erweitern, und das versuche ich mit jeder Aufführung zu erreichen. »Hiobs Schlachthof« fokussiert auf eine Familie, da haben wir dazu noch das Problem der Banken… Man wei‎ß ja nie… Bei jeder der drei Inszenierungen gibt es etwas, das bei dem Zuschauer eine Aha-Reaktion auslösen kann. Diese drei Theaterstücke stellen Fragen, sie könnten die Menschen verändern. Ja, ich bin fest davon überzeugt: Theater verändert die Welt.“

11 November 2017