Radio România Internațional

Tag: FNT

  • FNT 2017 – teatrul schimbă lumea

    FNT 2017 – teatrul schimbă lumea

    Desfăşurată în perioada 20 – 30
    octombrie, a 27-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru şi-a propus să
    transmită mesajul teatrul schimbă lumea. Tema a deschis o adevărată dezbatere
    între artiştii invitaţi la festival. Despre spectacolele prezente în festival
    şi despre schimbarea pe care teatrul ar putea-o produce asupra lumii discutăm
    cu Mihai Măniuţiu şi Radu Afrim, regizorii cu cele mai multe spectacole în
    programul FNT 2017.


    Regizor de teatru, scriitor, director
    al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, Mihai Măniuţiu a fost prezent în
    Festivalul Naţional de Teatru în toate cele trei calităţi, fiind singurul
    artist cu o reprezentare atât de completă. Mihai Măniuţiu şi-a lansat în
    festival o culegere de proze şi un volum de poeme, iar teatrul pe care îl
    conduce a fost invitat cu două producţii, semnate de tineri regizori:
    Procesul după Franz Kafka, regia Mihaela Panainte şi Playlist, povestea
    unei familii româno-maghiare, urmărită între anii 1989 şi 2008, pusă în scenă
    de Tudor Lucanu. Şi mai mult, Mihai Măniuţiu este regizorul cu cele mai multe
    spectacole selectate pentru ediţia din acest an a FNT: două spectacole montate
    la Bucureşti: Jurnalul lui Robinson Crusoe după Gellu Naum, la Odeon şi
    Iarna de Jon Fosse, la Nottara, un spectacol pus în scenă la Teatrul Regina
    Maria din Oradea, Cafeneaua Pirandello, şi, cel mai recent, Rambuku, tot
    de Jon Fosse, creat cu trupa Teatrului Naţional din Timişoara. Sunt spectacole
    care arată preocuparea regizorului spre ceea ce este dincolo de realitatea
    imediată. Mihai Măniuţiu Jon Fosse mă atrage tocmai pentru că îmi dă
    prilejul să intru în lumi paralele sau, cum spun eu, să privesc lumea într-o
    oglindă prin care intru, la un moment dat, şi ajung dincolo de oglindă. Nu
    practic un teatru realist. După părerea mea, nu există realism. Dar eu
    accentuez acest nerealism al teatrului. Cred că este meditaţie, un mod de
    reflecţie şi, cum am spus, un mod de a intra în lumi paralele, şi de a trece
    dincolo de oglindă şi, cu un ochi nou, vei vedea în felul acesta realitatea.
    Asta cred că face teatrul şi de aceea e important pentru oameni.


    Cât despre mesajul teatrul schimbă
    lumea, Mihai Măniuţiu preferă să spună că teatrul le dă energie oamenilor Teatrul îmi dă energie, îmi dă chef de viaţă. Deci, pe mine mă schimbă,
    în sensul că mă scoate din posibile depresii, este un act exorcistic,
    cathartic. Şi, dacă spectacolele mele au acest efect asupra spectatorilor, cum
    au asupra mea, adică exorcistic, cathartic, energetic, atunci e foarte bine,
    sunt convins. Am spus întotdeauna că spectacolul bun este cel de la care ieşi
    cu mai multă energie decât ai intrat. Deci, primeşti energie de la spectacol şi
    atunci poţi spune da, acesta a fost un spectacol bun. Dacă ţi-ai consumat
    energia privind spectacolul, spectacolul nu e bun.


    În selecţia realizată anul acesta de
    criticul Marina Constantinescu s-au aflat şi trei spectacole montate de
    regizorul Radu Afrim în stagiunea trecută. Pus în scenă la Teatrul Naţional
    Târgu-Mureş – Compania Tompa Miklos, Pasărea retro se loveşte de bloc şi
    cade pe asfaltul fierbinte este o evocare a României anilor ’70, a copilăriei
    regizorului, care este şi autorul textului. Al doilea spectacol, Măcelăria lui
    Iov de Fausto Paravidino, montat la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din
    Iaşi, vorbeşte despre dragoste, religie, capitalism, iar Dacă am gândi cu voce
    tare de Adnan Lugonic, o producţie a Teatrului Naţional Marin Sorescu din
    Craiova, abordează dramele omului contemporan. L-am întrebat pe Radu Afrim dacă
    crede că aceste spectacole pot schimba lumea măcar puţin Lumea din sală
    probabil parţial, da. Pasărea retro… nu şi-a propus neapărat să schimbe
    omenirea. Este un spectacol nostalgic, despre copilăria noastră, în care noi
    ne-am format. Spectacolul de la Craiova da, ar putea deschide nişte minţi.
    Dacă am gândi cu voce tare… Este vorba acolo despre nişte probleme ale unor
    minorităţi din categorii sociale diverse. M-am întors puţin la marginali, m-am
    întors la bătrâni, la oameni pe care societatea îi acceptă mai puţin. Eu sper
    să empatizeze sala cu ei. E un program al meu pe care îl urmez, acesta de
    deschidere a minţilor. Eu asta pot să fac. Măcelăria lui Iov e mai focalizat
    pe o familie. Acolo e problema băncilor… Dar nu se ştie. Fiecare spectacol
    poate să conţină ceva în urma căruia să se producă un declic în mintea omului
    care este în sală. Aceste trei spectacole spun nişte probleme, schimbă ceva în
    oameni. Sunt adeptul teoriei conform căreia teatrul schimbă lumea.


    Radu Afrim nu a fost doar regizor
    invitat al ediţiei 2017 a Festivalului Naţional de Teatru. A fost şi un
    spectator, conştiincios s-ar putea spune, al spectacolelor din programul FNT.
    Aşa că încheiem această discuţie despre teatru, despre schimbarea lumii, cu o
    imagine a teatrului din România văzută prin ochii unui regizor care a schimbat
    teatrul românesc Jumătate este tradiţionalism în continuare.
    Când e bine făcut, nu e rău. Dar pe mine nu mă prea provoacă. Există şi o
    tendinţă, a independenţilor mai mult, politică, socială… Mă bucur că există,
    chiar dacă nu gust toate producţiile. Este necesar. Este o schimbare. Există o
    şcoală tânără, oarecum, de regie bucureşteană, care nu mă şochează prea tare şi
    nu mă provoacă prea tare să le văd spectacolele. Îmi ajunge să văd nişte
    fotografii şi îmi dau seama că nu este o revoluţie teatrală. Deci, ce nu este
    experiment şi revoluţie şi nu duce teatrul înainte cu câţiva paşi pe mine nu
    m-a interesat niciodată.

  • Nationales Theater-Festival (FNT) zu Ende – eine Bilanz

    Nationales Theater-Festival (FNT) zu Ende – eine Bilanz

    Eine Auswahl wie ein Bild dessen, was heutzutage in der Dynamik des rumänischen Theaters passiert, von kleinen Aufführungen, Schmuckstücken, bis zu gro‎ßen Aufführungen, gleicherma‎ßen Schmuckstücken, da Leistung keine Grenzen kennt und überall willkommen ist, in Kammerspielen oder auf sehr gro‎ßen Theaterbühnen. Wir verfolgen die Spuren der Leistung und möchten, dass man das alles beim Nationalen Theaterfestival sieht.“



    Diese Aussage machte die künstlerische Leiterin Marina Constantinescu zu Beginn der 24. Auflage des Nationalen Theaterfestivals (FNT).



    Schauspieler, Clowns, Tänzer und Akrobaten; Akkordeonmusik, Walzer, alte Liebeslieder und traditionelle Chöre. So könnte man das Schauspielereignis beim FNT 2014 Donka — Ein Brief an Tschechow“ zusammenfassen. Dieses wurde von der Gesellschaft Finzi Pasca aus der Schweiz in Zusammenarbeit mit dem Internationalen Theaterfestival Tschechow produziert. Buch und Regie gehören dem berühmten Daniele Finzi Pasca. Maria Bonzanigo, Mitgründerin der besagten Gesellschaft, hat gemeinsam mit Finzi Pasca auch die Choreografie gestaltet. Die Künstlerin hat sich in Bukarest aufgehalten und von ihr erfuhren wir die Geschichte dieses visuellen Gedichts:



    Wir als Kreationsteam haben viel mit Tschechows Tagebuch gearbeitet. Wir haben alles gelesen, aber besonders hat uns die Reise nach Sachalin und das Leben als Arzt und als Mensch, aber auch als Schriftsteller und Angler interessiert… Also mehr die Person als der Künstler und der Schriftsteller. Wir waren an seinem Leben, an seiner Denkweise, an seinen Visionen interessiert. Im Schauspiel treten unsere Darstellungen Tschechows auf. Wir behaupten nicht, Tschechow wäre so oder so gewesen. Es sind unsere Visionen und unsere Huldigung Tschechows.“




    Für diejenigen, die das Schauspiel nicht gesehen haben, beschreibt Maria Bonzanigo die geschaffene Atmosphäre so:



    Voll von Licht, Farbe, eine Mischung zwischen Wirklichkeit und Traum. Es gibt eine Mischung von Ton, Text und Bühnensetzung, die ein einzigartiges, weniger vernünftiges Bild schafft, das eher das Ergebnis der Vorstellungskraft ist. Die Darsteller sind sehr gro‎ßzügig und einfühlsam. Jeder von ihnen hat seine eigene Einstellung Tschechow gegenüber und liebt Tschechow und drückt das aus, was Tschechow für ihn darstellt. Ich denke, dass das sehr aufregend ist.“




    Ein weiteres Schauspiel der 24. Auflage von FNT, das in die Kategorie Ereignisse“ eingestuft werden kann, war Die Nashörner“ von Eugène Ionesco. Inszeniert von Robert Wilson im Nationaltheater Craiova, markierte das Schauspiel den offiziellen Abschluss des Festivals. Somit reiste am 2. November der Gro‎ßteil der Gäste von FNT für einige Stunden nach Craiova.



    Die neue Inszenierung Robert Wilsons in Craiova war ein Triumph. Wilson hat verstanden, dass das kein Schauspiel des Kalten Krieges mehr war. Es war eine Geistesverfassun“, schrieb der Theaterkritiker John Elsom. Der junge Regisseur Bobi Pricop war Robert Wilsons Assistent beim Schauspiel Die Nashörner“ und berichtet über die Beziehung des Regisseurs zum Theater in Craiova und dem Theaterstück von Ionesco:



    Ich denke, dass er in erster Linie von den Schauspielern angezogen war, die er hier in Rumänien kennengelernt hat. Er hatte zwei gro‎ße Augenblicke, in denen er den Texten von Ionesco begegnet und Ionesco selbst in den 1970ern getroffen hat. So ist es gewesen. Es war ein Treffen, eine Kollision, worüber ich nicht theoretisieren kann. Das erscheint mir in dem Schauspiel lebendig: diese Kollision zwischen Ionesco und Wilson. Weil zu einem gewissen Zeitpunkt Eugène Ionesco gesagt hat, er möchte, dass seine Schauspiele von Wilson inszeniert werden. Letztendlich passiert das und ich bin froh, dass dies in unserem Land passiert. Es ist eine Begegnung, deren Zeuge man sein muss. Vielleicht werden daraus auch andere Schauspiele entstehen und es ist deutlich, dass dies Ionesco, Wilson und seinen Visionen zugutekommt.“




    Zum ersten Mal hat das Nationale Theaterfestival auch eine eigene Produktion gehabt. Es handelt sich um das berühmte Musical West Side Story“. Dieses wurde von dem Choreografen Răzvan Mazilu inszeniert, der für diese Produktion 21 junge Schauspieler ausgewählt hat. Răzvan Mazilu, über die Wahl dieses Musicals und über die Überschrift Das Manifest einer Generation“, eine Idee der künstlerischen Leiterin Marina Constantinescu:



    Ursprünglich schlugen wir eine Musicalwerkstatt vor, die im Rahmen von FNT auch ihr Ergebnis präsentiert. Allerdings haben sich die Dinge entwickelt und sind immer wichtiger und bedeutender geworden. Wir sind somit zu diesem für mich besonderen Ergebnis gekommen, denn das Projekt hat eine besondere Ladung. Es handelt sich um ein Projekt der Gro‎ßzügigkeit, ein Projekt, das einer ganz talentierten Generation Chancen gewähren möchte, die zu wenig Chancen im Theaterwesen bekommt. Die »West Side Story« ist selbst ein Manifest. Ein Manifest über Freiheit, Frieden, Menschlichkeit, Freude, über Jugend. Deshalb war ich der Meinung, dass dieses Buch sehr gut zu diesen jungen Künstlern passt, es scheint wie für sie geschrieben zu sein.“




    Zum Schluss stellen wir Ihnen die Meinung der rumänischen Journalistin Irina Wolf vor, die in Wien lebt und beim FNT zu Gast war, über die Initiative einer Produktion des Festivals und über die ganze Auflage 2014:



    Mir scheint es eine sehr gute Idee zu sein, die die Richtung verfolgt, die international auch verfolgt wird. Die Mehrheit der Festivals hat eine eigene Produktion oder Koproduktionen mit anderen Festivals. Auch die Wiener Festwochen und die Salzburger Festspiele, um mich auf die Festivals in Österreich zu beziehen. Ich glaube, dass die Säle sehr voll waren, das Publikum bestand meistens aus jungen Leuten. Diese Offenheit der Jugendlichen hat mich sehr gefreut, denn es waren nicht nur Theaterstudenten. Au‎ßerdem war die Organisation sehr gut. Ich freue mich auch, dass ich einen neuen Saal in Otopeni kennengelernt habe. Erwähnenswert ist auch die Liveübertragung auf der Webpublikation adevarul.ro. Täglich war ein Schauspiel für die Liveübertragung geplant. Somit war dieses auch für in Ausland lebende Rumänen sichtbar, die auf diese Weise mit dem Festival in Kontakt treten konnten.“




    Die 24. Auflage des Nationalen Theaterfestivals wurde vom Rumänischen Theaterverband UNITER zwischen dem 24. Oktober und dem 2. November veranstaltet. Radio Rumänien war traditionsgemä‎ß Partner dieses Ereignisses.

  • Festivalul Naţional de Teatru, la final

    Festivalul Naţional de Teatru, la final

    O selecţie ca o imagine a ceea ce se întâmplă astăzi în dinamica teatrului românesc, de la spectacolele mici, bijuterie, la spectacolele mari, bijuterie, pentru că performanţa este fără frontiere şi nu este alungată de nicăieri, nici din locurile mici, de kammerspiel (teatrul de cameră), nici de pe scenele foarte mari, iar noi mergem pe urmele performanţei şi vrem ca toate astea să fie văzute clar în Festivalul Naţional de Teatru”, spunea directorul artistic Marina Constantinescu, la începutul celei de-a 24-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru.



    Actori, clovni, muzicieni, dansatori şi acrobaţi; muzică de acordeon, valsuri, romanţe vechi şi coruri tradiţionale. Cam aşa ar putea fi caracterizat spectacolul-eveniment din FNT 2014: “Donka — O scrisoare către Cehov”, producţie a Companiei Finzi Pasca, Elveţia şi a Festivalului Internaţional de Teatru Cehov, cu textul şi regia semnate de celebrul Daniele Finzi Pasca. Maria Bonzanigo, co-fondatoare a companiei, a creat muzica spectacolului şi a semnat coregrafia, împreună cu Finzi Pasca. Artista a fost prezentă la Bucureşti şi de la ea am aflat povestea acestui adevărat poem vizual: “Am lucrat mult ca echipă de creaţie cu jurnalul lui Cehov. Am citit tot, dar în special ne-a interesat călătoria la Sahalin şi viaţa ca medic şi ca fiinţă umană, cu familia lui şi, de asemenea, ca scriitor, ca pescar… Deci, persoana, mai mult decât artistul şi scriitorul. Ne-a interesat viaţa lui şi modul de a gândi, viziunile sale… Iar în spectacol sunt imaginile noastre cu privire la Cehov. Nu pretindem să spunem Cehov a fost aşa sau aşa. Sunt viziunile noastre şi omagiul pe care noi îl aducem lui Cehov”.



    Pentru cei care nu au văzut spectacolul, Maria Bonzanigo descrie astfel atmosfera creată: “Plină de lumină, de culoare, un amestec de realitate şi vis. Există un amestec de sunet, text şi un fel de a sta pe scenă care, cred, compune o imagine unică, mai puţin raţională, mai mult rezultat al puterii imaginaţiei. Interpreţii sunt foarte generoşi şi empatici. Fiecare dintre ei are propria viziune asupra lui Cehov şi îl iubeşte pe Cehov şi exprimă ce înseamnă pentru el Cehov. Şi cred că e foarte emoţionant”.



    Un alt spectacol din a 24-a ediţie a FNT care ar putea fi încadrat la categoria evenimente, a fost “Rinocerii”, de Eugene Ionesco. Pus în scenă de către Robert Wilson la Teatrul Naţional din Craiova, spectacolul a marcat închiderea oficială a festivalului, pe 2 noiembrie cea mai mare parte a invitaţilor din FNT deplasându-se, pentru câteva ore, la Craiova. “Noua punere în scenă de către Robert Wilson la Craiova este un triumf. Wilson a înţeles că aceasta nu mai era o piesă a Războiului Rece. Era de fapt o stare de spirit…”, scria criticul de teatru John Elsom. Tânărul regizor Bobi Pricop a fost asistentul lui Robert Wilson la spectacolul “Rinocerii” şi povesteşte despre relaţia regizorului cu teatrul din Craiova şi cu textul lui Ionesco: “Cred că a fost atras în primul rând de actorii pe care i-a cunoscut aici, în România. El a avut două momente mari în care a trecut pe lângă textele lui Ionesco, a avut şi o întâlnire cu el în anii ’70. Asta a fost. E o întâlnire, o coliziune pe care nu aş şti să o teoretizez. Asta mi se pare viu în spectacol: această coliziune între Ionesco şi Wilson. Pentru că, la un moment dat, Eugene Ionesco a şi spus că îşi doreşte ca piesele lui să fie regizate de Wilson. În sfârşit, se întâmplă asta, şi mă bucur că se întâmplă la noi în ţară. Cred că e o întâlnire care trebuie urmărită. Poate o să nască şi alte spectacole, dar e clar că îi serveşte foarte mult Ionesco lui Wilson şi viziunii lui”.



    Pentru prima dată, Festivalul Naţional de Teatru a avut şi o producţie proprie. Este vorba despre celebrul musical “West Side Story”, pus în scenă pentru festival de coregraful Răzvan Mazilu, care a selectat pentru această producţie 21 de actori tineri. Răzvan Mazilu, despre alegerea acestui musical şi despre supratitlul “Manifestul unei generaţii”, o idee a directorului artistic Marina Constantinescu: “Noi ne-am propus iniţial un workshop de musical, care să aibă o finalitate în FNT. Dar lucrurile au evoluat şi au căpătat o dimensiune din ce în ce mai importantă şi mai mare. Am ajuns, astfel, la acest rezultat care pentru mine este cu totul special, deoarece proiectul are o încărcătură specială. E un proiect despre generozitate, este un proiect de a acorda o şansă unei generaţii foarte talentate, dar căreia i se oferă prea puţine şanse în sistemul teatral. West Side Story este el însuşi un manifest. Un manifest despre libertate, despre pace, despre umanitate, despre fericire, despre tineri. Şi atunci mi s-a părut că acestor tineri artişti li se potriveşte de minune acest text, care pare scris pentru ei”.



    Vă prezentăm la final opinia jurnalistei române Irina Wolf, stabilită la Viena şi invitată la FNT, despre iniţiativa unei producţii a festivalului şi despre întreaga ediţie 2014: “Mi se pare o idee foarte bună, aflată pe direcţia în care se merge la nivel internaţional. Majoritatea festivalurilor au o producţie a lor sau coproducţii cu alte festivaluri. Şi Wiener Festwochen, Salzburg Festspiele, ca să mă refer la festivalurile din Austria… Mi s-a părut că sălile sunt foarte pline, în special cu tineri. M-a bucurat foarte mult această dorinţă a tinerilor. Din câte am înţeles, nu au fost numai studenţi de la facultatea de teatru. De asemenea, mi s-a părut o organizare excelentă. Îmi pare bine şi că am cunoscut o sală nouă la Otopeni. Aş mai menţiona livestream-ul pe adevarul.ro. Zilnic a fost programat câte un spectacol care să fie transmis în direct din sala de spectacol. Fiind vizibil pe internet, la ore rezonabile, poate fi vizualizat chiar şi de românii plecaţi în străinătate, care pot, astfel, să aibă un contact cu festivalul”.



    Organizată de UNITER, a 24-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru a avut loc în perioada 24 octombrie — 2 noiembrie. Radio România fiind partener de tradiţie al acestui eveniment.