O nouă lucrare despre domnia lui Ștefan cel Mare (interviu cu istoricul Liviu Câmpeanu despre cartea sa Cruciada împotriva lui Ștefan cel Mare. Codrii Cosminului 1497”; Interviu cu scriitoarea Cristina Ispas, coordonatoarea antologiei de proză scurtă scrisă de femei Retroversiuni”, apărută la editura Paralele 45; 40 de ani de la ediția princeps a romanului Dimineață pierdută” de Gabriela Adameșteanu.
Acum 40 de ani
se pregătea de publicare cartea Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu.
Apărută efectiv în 1984, din cauza unei întârzieri în tipografie, romanul avea
să cunoască un impresionat succes atât de public, cât și de critic, fiind
considerat azi una dintre cele mai importante lucrări de literatură română
postbelică. Tradus în multe limbi străine, imediat după revoluția din 1989,
romanul a fost și dramatizat în 1986 și piesa de teatru, regizată de Cătălina
Buzoianu, avea să fie jucată cu casa închisă, neîntrerupt până în 1990, într-o
distribuție de excepție. Popularitatea câștigată de dramatizare, multiplele
reeditări și traduceri ale romanului au determinat editura Polirom ca la 40 de
ani de la prima ediție să scoată încă una, aniversară și integrală ce conține
și pasajele cândva cenzurate. Iată cum se raportează la acest succes chiar
autoarea Gabriela Adameșteanu. Succesul nu este ca o scenă pe care te
urci. El ți se dă nu chiar cu lingurița, dar tot cam așa. Mai întâi vine o
cronică, pe urmă mai trăiești un pic, mai apare după un timp altă cronică, după
aia apar niște necazuri. Imediat după aia trăiești altceva. Deci succesul nu e
ceva care se instalează ca o aureolă pe capul tău. Sau cel puțin atunci nu era
așa. Oamenii nu se gândesc și nu trăiesc în cărțile lor. Oamenii trăiesc în
viața lor, nu în cărțile lor. Cel care scrie cărți aș zice că e o altă persoană
și acea persoană n-ar trebui să aibă trăsături omenești sau să fie influențată
de vanitate. Cel care scrie cărți ar trebui să stea să scrie cărți și cealaltă
parte a omului să trăiască.
Prozatoarea
Corina Sabău, colega noastră de la Radio România Internaţional, sintetizează motivele pentru care Dimineață
pierdută își merită locul în istoria literaturii române contemporane, dar și
în bibliotecile cititorilor. Corina Sabău. Așa cum spunea Monica Lovinescu în
cronica ei de la Europa Liberă din 1984, Gabriela Adameșteanu este unul dintre
cei mai importanți romancieri, iar pentru mine Dimineața pierdută este cel
mai complex și puternic roman de după Moromeții de Marin Preda. Voi spune și de ce.
Pentru că Gabriela Adameșteanu face parte din familia prozatorilor adevărați. A
pronunțat ceva mai devreme cuvântul vanitate. Da, este o prozatoare obiectivă,
dar în același timp empatică, o prozatoare generoasă și deloc vanitoasă. Nu-și
încarcă personajele cu propriile opinii, cu propriile idei. Rezistă foarte bine
acestei tentații. Nu întâmplător este unul dintre cele mai obiective romane
care traversează aproape un secol de istorie și unul dintre puținele romane
care nu idealizează perioada interbelică, așa cum au făcut-o scriitorii din
perioada respectivă și cum, din păcate, continuă și alții din ziua de astăzi să
o facă.Este un roman pe care trebuie să-l
citești dacă vrei să vezi cum a evoluat romanul românesc pentru că, dincolo de
tot ce a reușit Gabriela Adameșteanu să facă în acest roman, el reprezintă și o
extraordinară reușită stilistică. Ea a reușit să creeze mai multe registre
stilistice absolut impecabile. Această carte de aproape 500 de pagini include
și un roman de familie, și unul psihologic, și istoric și, după părerea mea,
este și un roman feminist, căci Gabriela Adameșteanu reușește să surprindă
rezistența la emanciparea femeilor.
Ediția aniversară a Dimineții pierdute cuprinde și un
dosar de presă cu cronici și fotografii de epocă referitoare la piesa de teatru
omonimă regizată de regretată Cătălina Buzoianu.
Fin d’avril, l’Institut Culturel Roumain de Paris a invité des écrivains
roumains de renom au Salon du Livre de Paris, l’événement le plus important
dédié aux livres, organisé par la capitale française. Gabriela Adameşteanu,
Adriana Babeţi, Doina Lemny et Stejărel Olaru ont répondu à l’appel. Ils se
sont rendu au stand de la Roumanie ouvert cette année sous le slogan « La Roumanie
– un pays qui se raconte ». Le programme a inclus une vingtaine d’événements,
dédiés aux plus récents livres roumains traduits en français, y compris des
romans, des volumes de poésie, des ouvrages de non-fiction et des bandes dessinées.
La prose a été la vedette d’un de ces événements. Le stand de la Roumanie a
lancé à cette occasion les traductions en français des romans « Zogru »,
par Doina Ruşti (Editions du Typhon, 2022), « Et demain les Russes seront
là », par Cristian Ciocan (Editions Tropismes, traduit par Florica
Courriol 2022) ainsi que « Ioşca », par Cristian Fulaş (Editions La
Peuplade, Canada, 2022). Les deux premiers romans ont été traduits par Florica
Courriol, tandis que pour la traduction du troisième, Florica Courriol a
collaboré avec Jean-Louis Courriol.
Nous avons discuté avec Florica Curiol des qualités des livres qu’elle
avait traduits récemment en français.
« La valeur entière des livres
m’a convaincue. Bien sûr, cela veut dire que tant le style, que l’histoire sont
importants. Il y a des romans écrits par des auteurs roumains qui ont été
traduits dans d’autres langues, mais qui, jusqu’ici, ne sont jamais arrivés en
France. Parmi eux, on compte « Zogru », le roman de l’écrivaine Doina Ruști. En
Roumanie, le livre a paru en 2006. Ensuite, il a été traduit dans d’autres
langues, étant apprécié partout. C’est précisément cette appréciation qui m’a
déterminée à le traduire, car je me suis imaginée qu’il aurait du succès dans
l’espace francophone aussi. Ensuite, « Ioșca », le roman de Cristian
Fulaș, m’a impressionnée dès sa première page. Lorsque je tombe sur un roman
très fort et que je suis persuadée de sa valeur, je lui cherche un éditeur
immédiatement après l’avoir lu. Comme il décrit des scènes qui se passent sur
les sommets enneigés des Carpates, j’ai pensé que les lecteurs canadiens seraient
plus sensibles à cette histoire-là. C’est la raison pour laquelle j’ai choisi
pour lui un éditeur canadien et pas français, qui l’a publié tout de suite. Ma
relation avec Iulian Ciocan est plus ancienne. D’ailleurs, moi, j’aime beaucoup
les écrivains de République de Moldova. Qui plus est, j’ai déjà traduit deux
livres qui ont paru aux Editions Belleville, devenus ensuite les Editions Tropismes.
Le roman dystopique « Et demain les Russes seront là » en est un.
L’année dernière, lorsque l’Ukraine était envahie, Iulian Ciocan, qui est aussi
un journaliste, a accordé une longue interview à la publication « Le
Monde ». La responsable des Editions Tropismes a remarqué cette interview,
où Iulian avait mentionné aussi son roman. C’est comme ça que l’intérêt pour son
livre s’est né. »
România a fost prezentă, la sfârșitul lunii aprilie, la Salon du Livre de
Paris, cel mai important eveniment internaţional dedicat cărţii din capitala
Franţei. Gabriela Adameşteanu, Adriana Babeţi, Doina Lemny şi Stejărel Olaru s-au
numărat printre invitaţii Institutului Cultural Român. Motto-ul prezenţei
româneşti la această ediţie a Festival du Livre de Paris a fost Roumanie – un
pays qui se raconte/România – o ţară care se povesteşte, programul incluzând
peste 20 de evenimente, construite în jurul celor mai recente volume româneşti
traduse în limba franceză: de la romane şi cărţi de poezie, până la volume de
nonficţiune şi cărţi de bandă desenată. Unul dintre evenimentele din cadrul
Festivalului a fost dedicat prozei. La standul României au fost lansate
versiunile în limba franceză ale romanelor Zogru, de Doina Ruşti (Editura
duTyphon, 2022) Iar dimineaţa vor veni ruşii de Iulian Ciocan (Editura
Tropismes, 2022, traducere Florica Courriol) şi Ioşca de Cristian Fulaş
(Editura La Peuplade, Canada, 2022). Primele două romane au fost traduse de
Florica Courriol, iar cel de-al treilea, de Florica Courriol în colaborare cu
Jean-Louis Courriol.
Am vorbit cu traducătoarea Florica Courriol despre calitățile
cărților pe care le-a tradus recent în franceză. Mă convinge valoarea cărții.
Bineînțeles, asta înseamnă că atât stilul cât și povestea sunt importante. Există
romane scrise de autori români foarte apreciate atât în România, dar traduse și
în alte limbi, care până acum nu au ajuns în Franța. Zogru, cartea Doinei
Ruști, este o astfel de carte. În România, Zogru a apărut în 2006, a fost
tradusă și în alte limbi, și peste tot a fost apreciată.
Această recunoaștere a
fost unul dintre motivele care m-au determinat să o traduc, gândindu-mă că va
avea succes și în spațiul francofon. Ioșca, romanul lui Cristian Fulaș, m-a
impresionat de la prima pagină, este un roman foarte puternic, l-am citit
imediat după apariția în România și i-am căutat editor, fiind convinsă de
valoarea lui. Pentru că conține scene
care se petrec în zăpezile din Munții Carpați, m-am gândit că cititorii
canadieni vor fi mai sensibili la povestea respectivă, așa că am ales un editor
canadian, nu francez, care a publicat rapid romanul.
Cu Iulian Ciocan am o
iubire mai veche. Mie îmi plac foarte mult scriitorii din Republica Moldova,
iar din Iulian Ciocan deja am tradus două cărți apărute la Belleville éditions,
care s-a transformat în Tropismes éditions, unul dintre ele fiind acest roman
distopic, Iar dimineaţa vor veni ruşii. Anul trecut, Iulian Ciocan, care
este și jurnalist, a acordat, la momentul invadării Ucrainei, un amplu interviu
publicației Le Monde, iar editoarea de la Tropismes éditions a remarcat
acest interviu, în care Iulian a menționat și romanul său. Așa s-a născut
interesul ei pentru romanul respectiv.
Prozatoarea Gabriela Adameşteanu a participat, la standul României, la un
dialog cu Cristina Hermeziu, dedicat ediţiei franceze a romanului Fontana di
Trevi (Editura Gallimard, traducere de Nicolas Cavailles). Tot la standul
României, cercetătoarea Doina Lemny și-a prezentat în cadrul unui dialog cu
cercetătoarea Mica Gherghescu.cele mai recente lucrări: Brancusi, la chose
vraie şi Brancusi et ses muses (Editura Gourcouff-Gradenigo, 2023).
Gabriela Adameşteanu, écrivaine
exceptionnelle devenue, dès son premier livre, une référence de la littérature
roumaine, a eu 80 ans le 2 avril dernier. Sa consécration est venue avec le
roman « Dimineață pierdută/Une matinée perdue » (1984), récompensé du
prix de l’Union des écrivains de Romanie, traduit dans de nombreuses langues et
transformé en un mémorable spectacle théâtral par la metteur en scène Cătălina
Buzoianu, au Théâtre Bulandra de Bucarest (1986). Le roman le plus récent de Gabriela
Adameșteanu, « Fontana di Trevi » (publié en 2018 aux éditions
Polirom) conclut une trilogie débutée en 1975 avec le roman « Drumul egal
al fiecărei zile/Vienne le jour » et continuée avec « Provizorat/Situation
provisoire » (2010). Elle est également l’auteure des volumes de nouvelles
« Dăruiește-ți o zi de vacanță/Accorde-toi un jour de vacances »
(1979) et « Vară-primăvară/Été-printemps » (1989), du roman « Întâlnirea/La
Rencontre » (2003), de recueils d’articles de presse et du livre de
mémoires « Anii romantici/Les années romantiques » (2014). La maison
d’édition Polirom lui a dédié une série d’auteur. Entre 1991 et 2005, Gabriela
Adameșteanu a été la rédactrice en chef de l’hebdomadaire politique et social
« 22 », du Groupe de Dialogue Social, et du supplément « Bucureștiul
Cultural », qu’elle a conçu et coordonné jusqu’en 2013.
Lors de l’événement
organisé par le Musée national de la littérature roumaine pour marquer son 80e
anniversaire, la critique littéraire et professeure des universités Carmen
Mușat, actuelle rédactrice en chef de la revue Observator cultural, a parlé de l’activité
journalistique de Gabriela Adameșteanu : Gabriela Adameșteanu est une de ces personnalités qui ont donné le ton pour
la presse indépendante d’après 1989. Par son activité de rédaction à la revue « 22 »
et au Groupe de Dialogue Social, Gabriela Adameșteanu a montré que l’on pouvait
faire du vrai journalisme, qui ne dissimule pas les problèmes graves de la
société, mais qui les met sur la table et demande qu’on en débatte. Moi, je
trouve que la profession de journaliste a une contribution essentielle à la
prose de Gabriela Adameșteanu, car je ne vois pas de rupture entre la
journaliste et l’écrivaine. Bien au contraire, j’y vois une continuité et je
suis sûre que la prose de Gabriela Adameșteanu a eu beaucoup à gagner de son
activité journalistique et vice-versa. Cette extraordinaire curiosité pour la
dimension sociale, le quotidien, la destinée de l’être humain confronté à
l’histoire, au temps, à la politique et à la société – autant de thèmes de la
prose écrite par Gabriela Adameșteanu, sont également des thèmes abordés par la
journaliste. Cette rencontre du journalisme et de la prose est, à mon avis,
particulièrement visible dans le volume Anii Romantici/Les années romantiques. C’est
un volume qui, en plus de la dimension autobiographique, extrait sa substance
de son activité de rédac en chef de revue, de leader d’opinion et de personne
qui s’intéresse aux problèmes sociétaux. C’est aussi un livre où nous
retrouvons la structure narrative, les procédés d’écriture et les techniques
narratives de la prose de Gabriela Adameșteanu.
Lors du même événement, Gabriela Adameșteanu a rappelé le
contexte dans lequel elle avait assumé la direction de la revue « 22 » :
Le format de la revue était essentiellement
dû à Stelian Tănase (historien, écrivain, premier président du Groupe de
Dialogue Social (GDS), fondateur et rédacteur en chef de la revue « 22 »).
Moi, j’ai été pour la continuité, mais j’y ai aussi ajouté pas mal de choses.
En fait, la politique rédactionnelle indépendante, le programme d’intégration
européenne et l’orientation pro-atlantique de la revue « 22 » ont
existé dès le début, à l’époque où le ministère des affaires étrangères et la
direction du pays ignoraient tout ça. À l’été 1991, la revue allait mal, elle
avait un gros tirage, mais elle se vendait peu, et donc le GDS a décidé de lancer
un concours de projets. Parmi les candidats, il y avait Alina Mungiu-Pippidi (journaliste
et activiste de la société civile), qui voulait une transformation radicale de
la revue, qui soit différente de celle héritée de Stelian Tănase. Alors, j’ai
eu l’idée de déposer moi-aussi un projet et après, on m’a annoncée que j’allais
être la rédac en chef. J’ai pris la direction de la revue en septembre 1991.
Lors du même événement anniversaire au Musée national de
la littérature roumaine, Carmen Mușat a raconté sa découverte de la littérature
de Gabriela Adameșteanu, dans les années 1980 : J’ai découvert l’écrivaine Gabriela Adameșteanu dans les terribles
années 1980, quand j’étais étudiante et quand tout le monde parlait à mi-voix
et avec admiration de deux livres: Cel mai iubit dintre pământeni/Le Plus Aimé
des Terriens de Marin Preda et Dimineață pierdută/Une matinée perdue de
Gabriela Adameșteanu. C’étaient les années des livres-marchandise de
contrebande, quand il fallait avoir une connaissance libraire pour arriver à se
les acheter, quand il y avait d’immenses files d’attente devant les librairies
et quand les libraires en profiter pour vendre ces livres dans un paquet avec
des volumes de propagande. « Une matinée perdue » était un sujet de
discussions dans les milieux universitaires, dans les cercles de professionnels
de la littérature… même chez le coiffeur on en parlait. On remarquait combien
ce livre était authentique, combien il épinglait les aléas de l’histoire et
leurs effets sur la vie des gens. Pour l’écrivaine Gabriela Adameșteanu, il est
essentiel de comprendre la manière dont la grande histoire influe sur les
petites histoires, sur la vie des gens ordinaires, mais aussi des
personnalités, qui deviennent des victimes de l’histoire en égale mesure, quel
que soit leur rang dans la société.
Gabriela Adameșteanu a été vice-présidente (2000-2004) et
présidente du Centre roumain PEN (2004-2006), membre du jury du Prix de l’Union
latine (2007-2010) et présidente d’honneur du premier jury du Choix Goncourt de
la Roumanie (2012). Elle est chevalier de l’ordre des Arts et des Lettres de
France (2013). Ses livres font l’objet de nombreux tirages et sont traduits en
seize langues, avec de très bonnes chroniques, nationales et internationales. (Trad.
Ileana Ţăroi)
Pe 2 aprilie 2022, Gabriela Adameşteanu – prozatoare de excepție, care a devenit încă de la debut scriitoare canonică a literaturii române – a împlinit 80 de ani. Aniversarea scriitoarei a fost marcată la Muzeul Naţional al Literaturii Române. Gabriela Adameșteanu este una dintre cele mai cunoscute și premiate scriitoare și jurnaliste din România. S-a consacrat cu romanul “Dimineață pierdută” (1984), care a avut șapte ediții în limba română, a fost recompensat cu premiul Uniunii Scriitorilor din România, tradus în numeroase limbi și transpus scenic de regizoarea Cătălina Buzoianu într-un spectacol memorabil la Teatrul Bulandra din București (1986). Cel mai recent roman al Gabrielei Adameșteanu, “Fontana di Trevi” (2018, editura Polirom) încheie o trilogie începută în 1975 cu “Drumul egal al fiecărei zile” și continuată cu “Provizorat” (2010). Sub semnătura sa au mai apărut volumele de proză scurtă “Dăruiește-ți o zi de vacanță” (1979) și “Vară-primăvară” (1989), romanul “Întâlnirea” (2003), volume de publicistică și “Anii romantici” (memorii, 2014).
Editura Polirom i-a dedicat o serie de autor. Gabriela Adameșteanu a fost timp de paisprezece ani (1991-2005) redactor-șef al săptămânalului politic și social “22” editat de Grupul pentru Dialog Social și al suplimentului “Bucureștiul Cultural”, inițiat de ea, pe care l-a coordonat până în 2013. Carmen Mușat, critic literar și profesor universitar, redactor-șef al revistei Observator cultural, a vorbit la evenimentul organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române despre activitatea jurnalistică a Gabrielei Adameșteanu.
“Gabriela Adameșteanu este una dintre personalitățile care au dat tonul presei independente de după 1989. Prin activitatea ei la Revista 22 și la GDS-Grupul pentru Dialog Social, Gabriela Adameșteanu a arătat că se poate face jurnalism autentic, jurnalism care nu ascunde sub covor probleme grave ale societății, ci le pune pe masă și solicită o dezbatere pe marginea lor. În opinia mea, această ipostază a Gabrielei Adameșteanu, cea de jurnalistă, mi se pare esențială pentru proza ei, pentru că eu nu văd o ruptură între jurnalista Gabriela Adameșteanu și prozatoarea Gabriela Adameșteanu. Dimpotrivă, cred că este vorba de continuitate și sunt sigură că proza Gabrielei Adameșteanu a avut de câștigat datorită activității ei de jurnalist, la fel cum jurnalismul Gabrielei a fost infuzat de profilul de prozatoare. Această curiozitate extraordinară față de ce înseamnă dimensiunea socială, viața cotidiană, destinul omului în confruntarea cu istoria, cu timpul, cu politicul și cu societatea, teme ale prozei Gabrielei Adameșteanu, fie că e vorba de proza scurtă sau de roman, sunt totodată și temele jurnalismului pe care l-a făcut ea. Și cred că cel mai bine se vede această întâlnire între jurnalism și proză în Anii Romantici. Un volum care, pe lângă materia autobiografică, își trage seva din activitatea de conducător de revistă, de formator de opinie și de om interesat de problemele cetății. În același timp, este și un volum în care regăsim tot ceea ce înseamnă structură narativă specifică prozei, tot ceea ce înseamnă procedee și tehnici narative evidente în proza Gabrielei Adameșteanu.”
Gabriela Adameșteanu a vorbit despre contextul în care a preluat conducerea revistei 22. “Revista a avut formula aceea de început în mare măsură datorită lui Stelian Tănase (istoric și scriitor, primul președinte al Grupului pentru Dialog Social (GDS), fondator și redactor-șef al revistei “22”. Eu am fost pentru continuitate dar, sigur, am adăugat foarte mult. Însă linia politică independentă, programul de integrare europeană și orientarea pro-atlantică au existat de la început la revista 22, de pe vremea când Ministerul de Externe și conducerea țării nu le aveau în vedere. În vara lui 1991, revista mergea prost, scotea un tiraj foarte mare care nu prea se vindea, așa că GDS-ul a decis să organizeze un concurs de proiecte. La acel concurs s-a înscris Alina Mungiu-Pippidi (jurnalistă, activistă a societăţii civile), care avea în plan o altă formulă de revistă, diferită de cea moștenită de la Stelian Tănase. Atunci m-am gândit și eu să depun un proiect și am fost anunțată că voi fi redactor- șef. Era septembrie 1991 când am preluat conducerea revistei.”
Doar pentru secțiile care au spațiu! La evenimentul organizat de MNLR, Carmen Mușat a povestit cum a descoperit literatura Gabrielei Adameșteanu, în anii 80. “Am descoperit-o pe Gabriela Adameșteanu ca scriitoare în anii 80, în acei cumpliți ani 80, când eram studentă și când se vorbea în șoaptă, cu admirație, despre două cărți: Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda și Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu. Erau anii în care cartea era marfă de contrabandă, dacă nu aveai o relație la librărie era greu să-ți procuri aceste cărți, cozile la librării erau uriașe, iar librăresele profitau și vindeau cărțile respective în pachet cu alte cărți propagandistice. Despre Dimineață pierdută se vorbea la diferite niveluri ale societății. Se vorbea la facultate, se vorbea în cercurile cunoscătoare ale literaților, inclusiv la coafor se vorbea desprea cartea Gabrielei Adameșteanu. Se vorbea despre autenticitatea cărții, despre faptul că e o carte care surprinde răsucirile istoriei și ce se întâmplă cu oamenii în asemenea momente. Pentru prozatoarea Gabriela Adameșteanu este esențial să înțeleagă modul în care istoria mare afectează istoriile mici, destinele oamenilor obișnuiti, dar și destinele personalităților care devin victime ale istoriei fără ca rangul social să facă neapărat diferența.”
Gabriela Adameșteanu a fost vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă a Centrului Român PEN (2004-2006), membră a Juriului pentru Premiul Uniunii Latine (2007-2010) și președintă de onoare a primului juriu pentru Premiul Goncourt român (2012). Deține Ordinul Chevalier de lOrdre des Arts et des Lettres (2013), acordat de Ministerul Culturii din Franța. Cărțile ei, constant reeditate, sunt traduse în 16 limbi, la edituri cunoscute și foarte bine primite de critica literară, națională și internațională.
Considérée comme une des voix les plus importantes de
la littérature roumaine contemporaine, Gabriela
Adamesteanu s’est trouvée sur Paris, à la mi-juin, pour lancer la traduction en
français, par Nicolas Cavaillès, de son roman « La Fontaine de
Trevi » parue chez Gallimard dans la Collection « Du monde
entier ». Quatrième roman traduit en français après « Une matinée
perdue », « Vienne le jour » et « Situation
provisoire », « La Fontaine de Trevi » présente un demi-siècle
d’histoire roumaine à travers l’introspection d’une héroïne lucide. Davantage
sur ce livre avec Laurie Mouret, libraire chez Kyralina, qui en a fait son coup
de cœur.
Gabriela Adameșteanu ist eine der bekanntesten und preisgekrönten Schriftstellerinnen und Journalistinnen Rumäniens. Bekannt wurde sie mit ihrem Roman Der verlorene Morgen, der seit 1984 in sieben Auflagen auf Rumänisch erschien, mit dem Preis des rumänischen Schriftstellerverbandes ausgezeichnet, in viele Sprachen übersetzt und von der Regisseurin Cătălina Buzoianu in eine denkwürdige Aufführung am Bulandra-Theater in Bukarest (1986) umgesetzt wurde. Gabriela Adameșteanus neuester Roman Fontana di Trevi (2018, erschienen bei Polirom) bildet den Abschluss einer Trilogie, die 1975 mit Die gleiche Straße des Alltags begann und mit Provizorat (2010) fortgesetzt wurde.
Auch ihre Kurzgeschichten Schenk dir einen Ferientag (1979) und Sommer-Frühling (1989), der Roman Die Begegnung (2003), Publizistik-Bände und Die Romantischen Jahre (Memoiren, 2014) stammen aus ihrer Feder. Der Verlag Polirom widmete ihr eine Autorenreihe.
Gabriela Adameșteanu war ferner vierzehn Jahre lang (1991-2005) Chefredakteurin der politischen und sozialen Wochenzeitung 22, die von der Gruppe für sozialen Dialog herausgegeben wird, sowie die von ihr initiierten Beilage Bucureștiul Cultural, die sie bis 2013 koordinierte. Carmen Mușat, Literaturkritikerin und Universitätsprofessorin, Chefredakteurin der Zeitschrift Observator cultural, sprach bei der vom Nationalen Museum für Rumänische Literatur organisierten Veranstaltung über Gabriela Adameșteanus journalistische Tätigkeit.
Gabriela Adameșteanu ist eine der Persönlichkeiten, die für die unabhängige Presse nach 1989 den Ton angeben. Durch ihre Arbeit bei Revista 22 und GDS- Grupul pentru Dialog Social – hat Gabriela Adameșteanu gezeigt, dass es möglich ist, authentischen Journalismus zu machen, Journalismus, der ernste Probleme der Gesellschaft nicht unter den Teppich kehrt, sondern sie auf den Tisch legt und eine Debatte darüber fordert. Meiner Meinung nach ist Gabriela Adameșteanus Rolle als Journalistin wesentlich für ihre Prosa, denn ich sehe keinen Bruch zwischen der Journalistin Gabriela Adameșteanu und der Prosaautorin Gabriela Adameșteanu. Im Gegenteil, ich glaube, dass es eine Kontinuität gibt, und ich bin sicher, dass Gabriela Adameșteanus Prosa von ihrer Arbeit als Journalistin profitiert hat, so wie Gabrielas Journalismus von ihrem Profil als Prosaautorin beeinflusst wurde.
Diese außergewöhnliche Neugier auf die soziale Dimension, den Alltag, das menschliche Schicksal in der Konfrontation mit Geschichte, Zeit, Politik und Gesellschaft, Themen der Prosa von Gabriela Adameșteanu, ob Kurzprosa oder Romane, sind auch die Themen ihres Journalismus. Und ich denke, dieses Zusammentreffen von Journalismus und Prosa lässt sich am besten in den Romantischen Jahren beobachten. Ein Band, der sich neben dem autobiografischen Material aus ihrer Arbeit als Zeitschriftenredakteurin, Meinungsbildnerin und an den Problemen der Stadt interessierte Person speist. Gleichzeitig ist es aber auch ein Band, in dem alles zu finden ist, was für die narrative Struktur der Prosa spezifisch ist, alles, was sich in den Erzählverfahren und -techniken der Prosa von Gabriela Adameșteanu zeigt.“
Auf den Kontext angesprochen, in dem sie die Leitung der Zeitschrift 22 übernahm, erinnerte sich die Journalistin Adameșteanu an eine Projektausschreibung aus dem Jahr 1991.
Die Zeitschrift verdankt ihre Entstehung vor allem Stelian Tănase (Historiker und Schriftsteller, erster Vorsitzender der Gruppe für sozialen Dialog, Gründer und Chefredakteur der Zeitschrift 22). Ich habe mich für Kontinuität eingesetzt, aber ich habe auch viel hinzugefügt. Aber die unabhängige politische Linie, das Programm der europäischen Integration und die pro-atlantische Ausrichtung waren von Anfang an im Magazin 22 vorhanden, als das Außenministerium und die Führung des Landes sie noch nicht im Sinn hatten. Im Sommer 1991 ging es der Zeitschrift schlecht, sie hatte eine sehr hohe Auflage, die sich nicht gut verkaufte, so dass die GDS beschloss, eine Projektausschreibung zu veranstalten. Die Journalistin und Aktivistin Alina Mungiu-Pippidi nahm an dem Wettbewerb teil und hatte einen Plan für eine andere Art von Zeitschrift als die von Stelian Tănase geerbte. Da fiel mir ein, auch ein Projekt einzureichen, und man sagte mir später, ich würde Chefredakteurin werden. Es war im September 1991, als ich die Redaktionsleitung übernahm.
Gabriela Adameșteanu war Vizepräsidentin (2000-2004) und Präsidentin des rumänischen PEN-Zentrums (2004-2006), Mitglied der Jury für den Preis der Lateinischen Union (2007-2010) und Ehrenpräsidentin der ersten Jury des rumänischen Goncourt-Preises (2012). Sie ist Trägerin des Ordens Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2013), der vom französischen Kulturministerium verliehen wird. Ihre Bücher, die immer wieder neu aufgelegt werden, werden von namhaften Verlagen in 16 Sprachen übersetzt und finden bei der nationalen und internationalen Literaturkritik großen Anklang.
Pe 2 aprilie 2022, Gabriela Adameşteanu – prozatoare
de excepție, care a devenit încă de la debut scriitoare canonică a literaturii
române – a împlinit 80 de ani. Aniversarea scriitoarei a fost marcată la Muzeul
Naţional al Literaturii Române. Gabriela Adameșteanu este una dintre cele mai
cunoscute și premiate scriitoare și jurnaliste din România. S-a consacrat cu
romanul Dimineață pierdută (1984), care a avut șapte ediții în limba română,
a fost recompensat cu premiul Uniunii Scriitorilor din România, tradus în
numeroase limbi și transpus scenic de regizoarea Cătălina Buzoianu într-un
spectacol memorabil la Teatrul Bulandra din București (1986).
Cel mai recent roman al Gabrielei Adameșteanu, Fontana di Trevi (2018,
editura Polirom) încheie o trilogie începută în 1975 cu Drumul egal al
fiecărei zile și continuată cu Provizorat (2010). Sub semnătura sa au mai apărut volumele de
proză scurtă Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979) și Vară-primăvară (1989),
romanul Întâlnirea (2003), volume de publicistică și Anii romantici
(memorii, 2014). Editura Polirom i-a dedicat o serie de autor. Gabriela
Adameșteanu a fost timp de paisprezece ani (1991-2005) redactor-șef al săptămânalului politic și social 22 editat de
Grupul pentru Dialog Social și al suplimentului Bucureștiul Cultural, inițiat
de ea, pe care l-a coordonat până în 2013.
Carmen Mușat, critic literar și profesor universitar, redactor-șef
al revistei Observator cultural, a vorbit la evenimentul organizat de Muzeul
Naţional al Literaturii Române despre activitatea jurnalistică a Gabrielei
Adameșteanu.
Gabriela Adameșteanu este una dintre personalitățile care
au dat tonul presei independente de după 1989. Prin activitatea ei la Revista
22 și la GDS-Grupul pentru Dialog Social, Gabriela Adameșteanu a arătat că se
poate face jurnalism autentic, jurnalism care nu ascunde sub covor probleme
grave ale societății, ci le pune pe masă și solicită o dezbatere pe marginea
lor. În opinia mea, această ipostază a Gabrielei Adameșteanu, cea de jurnalistă,
mi se pare esențială pentru proza ei, pentru că eu nu văd o ruptură între
jurnalista Gabriela Adameșteanu și prozatoarea Gabriela Adameșteanu.
Dimpotrivă, cred că este vorba de continuitate și sunt sigură că proza Gabrielei
Adameșteanu a avut de câștigat datorită activității ei de jurnalist, la fel cum
jurnalismul Gabrielei a fost infuzat de profilul de prozatoare. Această
curiozitate extraordinară față de ce înseamnă dimensiunea socială, viața
cotidiană, destinul omului în confruntarea cu istoria, cu timpul, cu politicul și
cu societatea, teme ale prozei Gabrielei Adameșteanu, fie că e vorba de proza
scurtă sau de roman, sunt totodată și temele jurnalismului pe care l-a făcut ea.
Și cred că cel mai bine se vede această întâlnire între jurnalism și proză în Anii
Romantici. Un volum care, pe lângă materia autobiografică, își trage seva din
activitatea de conducător de revistă, de formator de opinie și de om interesat
de problemele cetății. În același timp, este și un volum în care regăsim tot
ceea ce înseamnă structură narativă specifică prozei, tot ceea ce înseamnă
procedee și tehnici narative evidente în proza Gabrielei Adameșteanu.
Gabriela Adameșteanu a
vorbit despre contextul în care a preluat conducerea revistei 22: Revista a avut formula aceea de început în mare măsură datorită lui
Stelian Tănase (istoric și scriitor, primul președinte al Grupului pentru
Dialog Social (GDS), fondator și redactor-șef al revistei 22. Eu am fost pentru
continuitate dar, sigur, am adăugat foarte mult. Însă linia politică independentă,
programul de integrare europeană și orientarea pro-atlantică au existat de la început
la revista 22, de pe vremea când Ministerul de Externe și conducerea țării nu
le aveau în vedere. În vara lui 1991, revista mergea prost, scotea un tiraj foarte
mare care nu prea se vindea, așa că GDS-ul a decis să organizeze un concurs de
proiecte. La acel concurs s-a înscris Alina Mungiu-Pippidi (jurnalistă, activistă
a societăţii civile), care avea în plan o altă formulă de revistă, diferită de
cea moștenită de la Stelian Tănase. Atunci m-am gândit și eu să depun un
proiect și am fost anunțată că voi fi redactor- șef. Era septembrie 1991 când
am preluat conducerea revistei.
Doar
pentru secțiile care au spațiu! La evenimentul
organizat de MNLR, Carmen Mușat a povestit cum a descoperit
literatura Gabrielei Adameșteanu, în anii 80:
Am descoperit-o pe Gabriela
Adameșteanu ca scriitoare în anii 80, în acei cumpliți ani 80, când eram
studentă și când se vorbea în șoaptă, cu admirație, despre două cărți: Cel mai
iubit dintre pământeni de Marin Preda și Dimineață pierdută de Gabriela
Adameșteanu. Erau anii în care cartea era marfă de contrabandă, dacă nu aveai o
relație la librărie era greu să-ți procuri aceste cărți, cozile la librării
erau uriașe, iar librăresele profitau și vindeau cărțile respective în pachet
cu alte cărți propagandistice. Despre Dimineață pierdută se vorbea la diferite
niveluri ale societății. Se vorbea la facultate, se vorbea în cercurile
cunoscătoare ale literaților, inclusiv la coafor se vorbea desprea cartea
Gabrielei Adameșteanu. Se vorbea despre autenticitatea cărții, despre faptul că
e o carte care surprinde răsucirile istoriei și ce se întâmplă cu oamenii în
asemenea momente. Pentru prozatoarea Gabriela Adameșteanu este esențial să înțeleagă
modul în care istoria mare afectează istoriile mici, destinele oamenilor obișnuiti,
dar și destinele personalităților care devin victime ale istoriei fără ca
rangul social să facă neapărat diferența.
Gabriela
Adameșteanu a fost vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă a Centrului Român
PEN (2004-2006), membră a Juriului pentru Premiul Uniunii Latine (2007-2010) și
președintă de onoare a primului juriu pentru Premiul Goncourt român (2012).
Deține Ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2013), acordat de
Ministerul Culturii din Franța. Cărțile ei, constant reeditate, sunt traduse în
16 limbi, la edituri cunoscute și foarte bine primite de critica literară,
națională și internațională.
Pe 2 aprilie 2022, Gabriela Adameşteanu, prozatore de excepție, care a devenit încă de la debut scriitoare canonică a literaturii române, a împlinit 80 de ani. Aniversarea scriitoarei a fost marcată recent Muzeul Naţional al Literaturii Române, la evenimentul respectiv participând Carmen Mușat, critic literar și profesor universitar, Anca Hațiegan, critic literar și lector universitar, Șerban Axinte, cercetător științific și publicist, Livius Ciocârlie, critic literar și profesor universitar, Cosmin Ciotloș, critic literar și lector universitar, și Ioan Cristescu, critic literar și profesor universitar, manager al MNLR.
Grande voix de la littérature roumaine contemporaine, Gabriela Adamesteanu
est née en 1942, à TarguOcna, dans le département de Bacau. Issue d’un
milieu d’intellectuels passionnés d’histoire et de généalogie, elle allait
débuter assez tard en littérature, à cause, dit-elle, de son dégoût pour
l’obligation d’obéir aux règnes du « réalisme-socialiste ». Paru en 1975, son
premier roman sera publié en français sous le titre « Vienne le
jour », traduit du roumain par Marily Le Nir, en 2009. Son deuxième roman
date de 1983 et il deviendra son premier roman traduit en français, sous le
titre « Une matinée perdue ». Traduit par Alain Paruit, ce titre
recevra le Prix de l’Union des écrivains de Roumanie en 1985. Et c’est
justement de cette « Matinée perdue » que Mathieu Fabre, libraire
chez Kyralina, a choisi de faire son coup de cœur.
Ministerul Afacerilor Externe a condamnat ferm orice act de violenţă
şi orice formă de xenofobie, rasism şi discriminare după ce doi români au fost
agresaţi în Franţa. Trei persoane, între care doi români, au fost atacate cu o armă
albă pe 12 decembrie în localitatea Antony. Unul dintre conaţionalii răniţi a
fost externat, iar celălalt primeşte în continuare îngrijiri medicale în
spital. MAE arată că reprezentanţii ambasadei României la Paris au luat
legătura cu cei doi şi se află în contact cu administraţia locală şi cu
spitalul unde este internat românul.
Autorităţile franceze îl anchetează pe
atacator sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor comisă din
motive de rasă, etnie sau religie. În acest context, Bucureştiul reiterează
importanţa continuării eforturilor susţinute la nivelul Uniunii Europene pentru
combaterea xenofobiei, a discriminării de orice natură şi a discursului
instigator la ură. MAE le reaminteşte cetăţenilor români că pot solicita
asistenţă consulară la numerele de telefon ale Ambasadei României la Paris +33
0147 052 966, +33 0147 052 755, +33 0145 503 997 şi +33 0147 051 040. Pentru situaţii de urgenţă există numărul
de telefon al misiunii diplomatice +33 0680 713 729.
Administrația Regională de Stat Cernăuți le-a
solicitat Administrațiilor raionale Herța, Hliboca și Noua Suliță să faciliteze
anularea de către consiliile locale și raionale a deciziilor prin care limba
română obținea statut de limbă regională și putea fi folosită în unitățile administrativ-teritoriale,
transmite Agenția BucPress. Adjunctul guvernatorului regiunii Cernăuți, Natalia
Gusak, a trimis o scrisoare prin care arată că Legea privind bazele politicii
lingvistice, adoptată în timpul mandatului președintelui Viktor Ianukovici, a
fost anulată de Curtea Constituţională de la Kiev şi înlocuită cu Legea privind
funcționarea limbii ucrainene ca limbă de stat. Oficialul a atras atenţia
consiliilor locale ale românilor din regiunea Cernăuți că încă nu au anulat
deciziile prin care limba română obține statut special la nivel local şi le
cere acestora să respecte normele
legislației în vigoare.
De la Bucureşti, membrii Partidului Alianţa
pentru Unirea Românilor solicită intervenţia de urgenţă a autorităţilor
competente pentru menţinerea statutului
de limbă regională al limbii române. Aceştia atrag atenţia că dispoziţia
Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi nu corespunde prevederilor
Constituţiei şi angajamentelor internaţionale ale Ucrainei şi afectează
identitatea comunităţii româneşti. Românii din statul vecin reprezintă a treia
etnie ca pondere şi sunt concentraţi în regiunile Cernăuţi, Transcarpatia şi
Odesa.
Albumul bilingv Azur de Lisabona,
realizat de Ambasada României în Portugalia și Institutul Cultural Român de la
Lisabona, cu sprijinul Fundației Bonte, va fi prezentat oficial pe 18
decembrie. Lansarea va avea loc pe paginile de Facebook ale reprezentanţei
Institutului Cultural Român și Ambasadei României la Lisabona în prezenţa
ambasadorului Ioana Bivolaru, şefului ICR Lisabona Daniel Nicolescu,
scriitorului Radu Paraschivescu și directorului Editurii Guerra e Paz, Manuel
Fonseca. Cartea reunește texte ale unor diplomați români, scriitori, artiști,
oameni de teatru sau de film care au avut prilejul să viziteze în decursul
vremii Portugalia. Ilustraţia este asigurată de fotograful Cosmin Bumbuț, iar
textele au fost traduse în portugheză de Corneliu Popa. Volumul, care a apărut în noiembrie, se află deja în cele mai
importante librării din Portugalia.
119 volume semnate de autori români, între care Ana Blandiana,
Gabriela Adameșteanu, Matei Vișniec, Tatiana Țîbuleac și Aura Christi, vor fi
traduse şi publicate în 2021 în spațiul european și internațional, cu sprijinul
Institutului Cultural Român şi al celor 18 reprezentanţe ale sale din lume.
Iniţiativa se va desfăşura prin Translation and Publication Support Programme
și Publishing Romania, din cadrul direcției Centrul Cărții a ICR. Instituţia
arată că numărul cărților traduse aproape că s-a dublat comparativ cu anii
precedenţi. Translation and Publication Support Programme, programul de
finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor români, a fost
lansat în 2006 şi îşi propune să înlesnească accesul publicului străin la
cultura română şi să sprijine prezenţa autorilor români pe piaţa internaţională
de carte, prin finanţarea costurilor de traducere şi editare.
Die Gewinner des Literaturpreises der Europäischen Union, Ioana Pârvulescu und Claudiu Florian, sowie Gabriela Adameşteanu, Matei Vişniec und der Theaterkritiker Georges Banu zählten zu den Gästen des Rumänischen Kulturinstituts auf den besagten Buchmessen. Die Veranstaltungen erfreuten sich einer guten Resonanz beim Publikum.
Rumänien hat sich an der 48. Londoner Buchmesse, die vom 12.–14. März stattfand, bereits zum 12. Mal beteiligt. Unter dem Motto Rumänische Literatur, eine europäische Odyssee“ stellte das Rumänische Kulturinstitut zwei Schriftsteller in den Vordergrund, die den Literaturpreis der Europäischen Union erhalten haben: Ioana Pârvulescu und Claudiu Florian. Die Schriftstellerin Ioana Pârvulescu über die Veranstaltung:
Rumänien ist in der Tat Teil der Odyssee der europäischen Literatur, ist Teil der DNA der europäischen Literatur, das habe ich mehrmals betont. Am Gespräch, das auf der Londoner Buchmesse stattfand, hat sich auch ein rumänischer Schriftsteller beteiligt, den ich sehr schätze, Claudiu Florian. Er wurde mit dem europäischen Literaturpreis 2016 ausgezeichnet. Das Gespräch wurde von der ehemaligen BBC-Journalistin und Direktorin des Literaturhauses Europa, Rosie Goldsmith, moderiert. Rosie Goldsmith hat immer ein ganz großes Interesse für die rumänische Literatur gezeigt. Die Veranstaltung fand beim Rumänischen Kulturinstitut in London statt, wir hofften auf ein zahlreiches Erscheinen und das ist trotz des regnerischen Wetters auch passiert. Das Gespräch war sehr lebendig, wir haben so viele Fragen vom Publikum erhalten, die Diskussion hatte eine ganz gute Resonanz. Das Interesse für die rumänische Literatur in Europa ist deutlich gewachsen, die Europäer möchten mehr über die rumänische Literatur wissen.“
Am Gespräch nahm auch der britische Autor Paul Bailey teil, der ebenfalls eine hohe Affinität zur rumänischen Literatur hat. Thema des Gesprächs war die Literatur, die über die geographischen Grenzen hinausgeht. Im Anschluss fand eine Lesung aus den Romanen von Ioana Pârvulescu und Claudiu Florian statt: Das Leben beginnt am Freitag“ bzw. Zweieinhalb Störche. Eine Kindheit in Siebenbürgen“.
Unter dem Motto 2019 — L’année de la Roumanie en Europe / Das Jahr Rumäniens in Europa“ beteiligte sich das Rumänische Kulturinstitut vom 15. bis 18. März an der Buchmesse in Paris mit über 20 Buchvorstellungen, Gesprächen zum Thema Literaturübersetzungen und das Verhältnis zwischen den bildenden Künsten und Literatur. Das Rumänische Kulturinstitut stellte dem französischen Publikum einige Schriftsteller vor, deren Werke sich einer guten Resonanz in der französischen Fachpresse und einer großen Beliebtheit bei den Lesern erfreuen: Gabriela Adameşteanu, George Banu, Ioana Pârvulescu, Matei Vişniec und Adriana Babeţi. Die Schriftstellerin Ioana Pârvulescu kommt erneut zu Wort mit Einzelheiten über eines der Rundtischgespräche, das auf dem Programm des Rumänischen Kulturinstituts beim Salon du Livre stand:
Der Stand des Rumänischen Kulturinstituts lag auf der Buchmesse sehr nah am Stand der Europäischen Union, wo viele Infos über den EU-Literaturpreis und über Rumänien zu finden waren. Bei diesem Gespräch haben wir das Verhältnis zwischen Gegenwart und Vergangenheit in den Vordergrund gebracht. Die erste Frage der Journalistin Cristina Hermeziu war, wie wir nach Paris gelangt sind. In den Achtzigern und Neunzigern durfte man bekanntlich nicht ausreisen, die Grenzen waren für die Bürger des kommunistischen Rumäniens abgeriegelt; die ersten, die es doch über die Grenzen hinaus geschafft haben, waren unsere Bücher. Im Anschluss befassten wir uns mit rein literarischen Themen, dabei stand die Persönlichkeit der Schriftstellerin und Literaturkritikerin Monica Lovinescu im Mittelpunkt der Diskussion als heroische Figur der rumänischen Literatur.“
Beim Stand des Rumänischen Kulturinstituts im Salon du Livre wurden auch die Werke rumänischer Autoren vorgestellt, die mit der Finanzierung des Nationalen Buchzentrums ins Französische übersetzt und im Vorjahr in französischen Verlagen erschienen sind.
Traduites en 15 langues et récompensées de nombreuses distinctions littéraires, ses oeuvres en prose et en vers ont fait de Gabriela Adamesteanu l’une des figures emblématiques de la littérature contemporaine. Nominée au prix Jean Monnet pour littérature européenne pour « La Monotonie de chaque jour », la romancière a figuré aussi sur la liste des nominés aux prix de l’Union latine pour son roman « Une matinée perdue », tandis que sa « Situation provisoire » a été consacrée best-seller lors du Salon du Livre de Paris, en 2013. Paru en 1975, le roman « Une matinée perdue » a poussé le chroniqueur Alan Brownjohn du Times Literary Supplement d’écrire : « il s’agit, d’une part, d’une étude merveilleusement étrange et originale des promesses oubliées et des rêves inassouvis, et de l’autre d’un regard audacieux, d’un modernisme tardif, posé sur la société tout entière. Un panorama extraordinaire sur la vie roumaine contemporaine ». Sorti en 2010, « Situation provisoire » est considéré par le critique Alex Goldis comme « le roman le plus spécifique de Gabriela Adamesteanu qui, pour une fois, s’est laissé totalement entraîner par la mise en équation de l’individuel et du politique. Avec ce roman, la romancière s’est définitivement tournée vers la littérature pour contribuer à l’épopée troublante de l’individu sous l’aile du temps », écrit M. Goldis.
Les recueils « L’Obsession de la politique » (1995) et « Les deux Roumanies » (2000) renvoient à la carrière journalistique que Gabriela Adamesteanu a menée 13 années durant, à la tête de la Revue 22, et 7 ans, à la tête de la publication « Bucarest culturel ». Une activité pour laquelle Mme Adamesteanu s’est vu distinguer, en 2002, du Prix Hellman-Hammett remis par l’ONG Human Rights Watch.
Vice-présidente entre 2000 et 2004 du Centre PEN de Roumanie avant d’en devenir la présidente et présidente d’honneur de la première édition des Prix Goncourt en Roumanie, Gabriela Adamesteanu s’est vu remettre de la part de la France le titre de Chevalier des Arts et des Lettres. Carmen Musat, rédactrice en chef de la publication Observatorul cultural, disait à propos de Gabriela Adamesteanu: « c‘est une romancière d’une force extraordinaire dont la carrière a commencé bien avant 1989 et qui pourtant n’a pris aucune ride depuis. Sa prose, toujours d’actualité, se concentre sur Monsieur tout le monde, surpris dans des situations de vie ordinaires. C’est une écriture que la romancière construit en posant un regard attentif sur le quotidien et en étant à l’écoute des moindres nuances de l’existence humaine. C’est une plume qui se sent à l’aise aussi bien dans l’univers plutôt étroit des petits récits qu’au sein des romans de longue haleine. C’est une romancière qui s’enorgueillit d’avoir écrit des romans comme Une matinée perdue, La Monotonie de chaque jour, Eté-printemps, Situation provisoire, mais aussi des essais à grande enjambées ou encore des interviews d’une grande diversité avec des interlocuteurs issus de différents milieux. On se retrouve devant un auteur qui a construit non seulement une oeuvre littéraire, mais aussi une revue qui a perdu de sa gloire au moment où Mme Adamesteanu est partie. »
ors de la remise du prix pour l’ensemble de son oeuvre, Gabriela Adamesteanu a évoqué une rencontre qu’elle avait faite, en 2005, avec le feu écrivain Gheorghe Craciun. C’était à l’époque où elle avait participé, aux côtés d’autres écrivains roumains au Festival Les Belles Etrangères de France lors duquel son oeuvre a commencé à être traduit en français. Dans son discours, Gabriela Adamesteanu est revenue sur ses débuts littéraires pour remercier tous ceux qui l’ont épaulée: « Je voudrais saluer la présence de Mircea Martin, l’un des critiques qui ont lu mon tout premier roman. Le premier livre est extrêmement important. Car il peut vous pousser en avant ou vous faire reculer. Et puis, il y a pas mal de personnes qui me reviennent à l’esprit, même si on ne s’est plus rencontré. Et je pense, par exemple, à Nora Iuga, à Paul Goma ou encore à mes éditeurs. Vous savez, à chaque fois que je voyage en Occident pour accompagner mes livres, on me demande: mais comment avez-vous fait pour publier vos romans à l’époque de Ceausescu? Je ne sais pas l’expliquer. En revanche, je sais que l’on a fait de la littérature même sous les communistes. Moi, à l’époque, je publiais aux plus grandes maisons d’édition de Bucarest: Cartea Romaneasca, dirigées par deux grands prosateurs que je tiens à mentionner: Marin Preda et George Bălăiţă. Et puis, je ne saurais oublier de mentionner le nom de mon éditeur, Silviu Lupescu, qui a encouragé toute une nouvelle vague de littérature roumaine parue après 2003. Je voudrais mentionner aussi le nom de Catalina Buzoianu qui a signé la mise en scène d’un spectacle inspiré d’un de mes romans. Un spectacle magique réalisé par une grande réalisatrice dans un pays où être femme et artiste n’est pas toujours facile. Et puis, je voudrais remercier aussi bien ma famille pour les normes horriblement intellectuelles qu’elle m’a imposées et qui m’ont beaucoup servi et que tous ceux qui m’ont encouragée à faire ce métier pas forcément recommandé aux femmes. Et pourtant, qu’est-ce que les romancières exceptionnelles sont nombreuses! »
En 2008, les Maisons d’édition Polirom ont initié la série d’auteur « Œuvres » de Gabriela Adamesteanu. (trad. Ioana Stancescu)
Bei der 12. Gala der Zeitschrift Observator Cultural“ wurde die Schriftstellerin, Essayistin und Journalistin Gabriela Adameşteanu mit dem Preis Opera Omnia Gheorghe Crăciun“ ausgezeichnet. Die Prosawerke der Gabriela Adameşteanu — die Romane Drumul egal al fiecărei zile“ (Der gleiche Weg an jedem Tag“), Dimineaţă pierdută” (Der verlorene Morgen“), Întîlnirea“. (Begegnung“), Provizorat“ (Provisorium“) und die Kurzprosabände Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă“ (Schenk dir einen Ferientag“) und Vară–primăvară“ (Frühling–Sommer“) erhielten wichtige Preise, wurden in 15 Sprachen übersetzt und zählen zu den Klassikern der zeitgenössischen rumänischen Literatur.
Gabriela Adameșteanu wurde am 2. April 1942 in Târgu Ocna (im Osten Rumäniens) geboren und wuchs in Piteşti auf. Ab 1960 studierte sie rumänische Literatur an der Universität Bukarest und 1965 schrieb sie ihre Diplomarbeit über Marcel Proust. Erste literarische Versuche konnte sie 1971 veröffentlichen. Ihr Romandebüt von 1975, Drumul egal al fiecărei zile“ (Der gleiche Weg an jedem Tag“), nominiert für den Preis Jean Monnet“ für europäische Literatur, beschreibt das typische Leben der sechziger Jahre und wechselt zwischen dem Motiv der éducation sentimentale“ eines jungen Mädchens und den Themen Erfolg und Misserfolg. Einige der Kurzgeschichten aus dem Prosaband Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă” (Schenk dir einen Ferientag“), 1979, und Vară–primăvară“ (Frühling–Sommer“), 1989, erzählen von der Hoffnungslosigkeit der späten Jahre unter Ceauşescus Herrschaft und wurden auch in russischen, deutschen, österreichischen, ungarischen und estnischen Anthologien veröffentlicht.
Ihr bekanntestes Werk Dimineaţă pierdută” (Der verlorene Morgen“), 1984, bildete die Vorlage für eines der erfolgreichsten Theaterstücke Rumäniens und wurde 1986 am Bukarester Teatrul Bulandra von Cătălina Buzoianu inszeniert. Mit feinem Gespür für die Redeweisen und Perspektiven der verschiedenen Gesellschaftsschichten und Persönlichkeiten stellt Gabriela Adameşteanu individuelle Schicksale und kollektive Tragödien nebeneinander und schafft ein vielstimmiges Porträt ihres Landes im 20. Jahrhundert. Der Roman wurde auch in Estland und Bulgarien veröffentlicht und erschien in Auszügen in den Magazinen »Words Without Borders« und »Wespennest«. Die französische Ausgabe von 2005 wurde für den Prix Union Latine nominiert.
Der Roman Întâlnirea“ (Begegnung“), 2003, ist ein modernes Echo auf Homers Odyssee“. Das lyrische und dramatische Werk thematisiert die problematische Kommunikation zwischen einem rückgekehrten Emigranten und seinem — in langen Jahren der Diktatur von der Welt isolierten — Heimatland.
Der Roman Provizorat“ (Provisorium“), 2010, wurde vom Literaturkritiker Alex Goldiş wie folgt beschrieben: Es ist ein besonders spezifischer Roman der Schriftstellerin, die das Individuelle und das Politische in allen möglichen Situationen zusammenbringt. »Provisorium« ist der Beweis dafür, dass Gabriela Adameşteanu endgültig zur Literatur zurückgekehrt ist und am beunruhigenden Thema vom Menschen und der Politik weiter arbeitet.“ Beim Salon du Livre in Paris 2013 wurde Adamelteanus Roman Provisorium“ zum Bestseller.
Die Bände Obsesia politicii“ (Die Leidenschaft der Politik“), 1995, und Cele două Românii“ (Die zwei Rumänien“), 2000, gehören zur journalistischen Aktivität Gabriela Adamşteanus. Während der rumänischen Revolution 1989 hatte sie den Mut, einen Protestaufruf bei Radio Free Europe zu unterstützen. Von 1991 bis 2005 war Gabriela Adameşteanu Chefredakteurin der Zeitschrift 22“, einer der wichtigsten bürgerrechtlichen und politischen Publikationen in Rumänien. Für ihre Aktivität als Bürgerrechtlerin erhielt sie 2002 den Hellmann Hammett Award“. Die Journalistin und Schriftstellerin Gabriela Adameşteanu war von 2000 bis 2004 Vizepräsidentin und von 2004 bis 2006 Präsidentin des rumänischen P.E.N.-Clubs. Ab 2005 widmete sich Gabriela Adameşteanu wieder der Literatur. 2007 und 2009 war sie Mitglied der Jury der Union Latine und 2013 Ehrenpräsidentin des Prix Goncourt Rumänien. 2014 wurde sie vom französischen Kulturministerium mit dem Titel Chevalier de L’Ordre des Arts et Lettres“ ausgezeichnet.
Carmen Muşat, Chefredakteurin der Zeitschrift Observator Cultural, über die diesjährige Preisträgerin der Auszeichnung Opera Omnia Gheorghe Crăciun“:
Wir reden hier über eine Schriftstellerin von Format. Auch wenn sie bereits vor 1989 Romane und Prosabände veröffentlicht hat, die sowohl von den Kritikern als auch von den Lesern hochgelobt wurden, haben ihre Werke bis zum heutigen Tage keine Falte bekommen, sie sind genauso frisch und eindrucksvoll, auch für das neue, junge Publikum, das eine andere Literaturrezeption hat. Ihre Prosa stellt die alltägliche Welt vor, normale Menschen in verschiedenen Lebenssituationen. In ihrer Prosa spürt der Leser immer die wachen Augen und die gespitzten Ohren der Schriftstellerin, die die feinsten Nuancen der menschlichen Existenz aufspürt und in ihren Kurzgeschichten und Romanen mögliche Welten schafft, die den Leser in ihren Bann ziehen. Wir reden über die gefeierte Autorin der bekannten Romane »Der gleiche Weg an jedem Tag«, »Der verlorene Morgen«, »Frühling-Sommer«, »Begenung«, »Provisorium«, aber auch über die hochkarätige Essayistin und Journalistin, die exzellente Interviews mit sehr unterschiedlichen Persönlichkeiten aus verschiedenen gesellschaftlichen und kulturellen Bereichen geführt hat. Wir reden von einer Autorin, die nicht nur ein außergewöhnliches literarisches Werk geschaffen, sondern auch jahrelang eine wichtige Zeitschrift gestaltet und geprägt hat. Wir reden hier von Gabriela Adameşteanu.“
Seit 2008 veröffentlicht der Bukarester Verlag Polirom die Autorenreihe Gesammelte Werke — Gabriela Adameşteanu“.