Tag: geografie

  • Dimitrie Cantemir, muzicianul

    Dimitrie Cantemir, muzicianul


    Pe parcursul acestei vieți, Cantemir a condus principatul Moldovei în 1693, apoi între 1710 și 1711, a luptat pentru a-și apăra țara, a citit și a scris lucrări de istorie, geografie, muzicologie, filosofie și literatură, devenind chiar membru al Academiei de Științe din Berlin și fiind recunoscut azi drept primul iluminist român. Dotat cu o mare capacitate intelectuală, Dimitrie s-a bucurat de asemenea, laolaltă cu fratele său Antioh, de o educație aleasă pusă la dispoziție de tatăl lor, Constantin Cantemir. Acesta a fost, la rândul său, domnitor al Moldovei, domnitor despre care, însă, se crede că era semi-analfabet.



    În tinerețe, Dimitrie a fost trimis ostatic la Înalta Poartă de la Istanbul, cum era obiceiul în epocă pentru ca sultanul să-și asigure loialitatea voievozilor vasali din principatele române. Acolo, își va cizela viitorul domnitor cultura și educația: stăpânirea multor limbi străine, cunoștințele de teologie și filosofie precum și pe cele muzicale. Evident, muzica în care va excela Dimitrie Cantemir era cea orientală, dominantă în această parte de Europă. Iar pentru români, și nu doar pentru ei, contribuțiile muzicale ale lui domnitorului vor fi cruciale într-o epocă lipsită de partituri, după cum aflăm de la muzicianul Bogdan Simion:


    “Noi mai devreme de Cantemir n-avem manuscrise și manuscrisele lui Cantemir sunt foarte complicat de citit și mai ales de interpretat. În primul rând, pentru că nu se notează tempo-ul, nu știm cât de repede sau cât de lent se interpretează cântecele respective.


    Sigur, ne putem raporta la cultura iraniană, la cultura afgană, la cultura turcă și să ne imaginăm un tempo lung și tărăgănat. Mai avem niște mici detalii pe care le oferă călătorii străini care au ascultat muzica respectivă. El însă a inventat un sistem de notație melodică. Noi, în Țările Române, n-am scris muzică până la Anton Pann, când a propus Spitalul amorului/cântător al dorului, la 1851, deja era altă lume și deja Anton Pann scria în notație psaltică. El psalmodia. Deci, Cantemir a inventat un sistem destul de ușor de scris și de citit, destul de ușor de folosit, sistem pe care, de pildă, compozitorii din Imperiul Otoman de la curtea sultanului l-au folosit până spre 1900, deci e clar că sistemul a fost bun.


    În primul rând, eu am avut această surpriză când am ajuns la Istanbul, să aflu că Dimitrie Cantemiroglu, cum îi spuneau otomanii, în primul rând e reținut ca un mare pionier al muzicii turcești în Imperiul Otoman. Acolo nu prea se știe că a fost voievod. Nu știe nimeni că a scris tratate de geografie, de filosofie, că vorbea limba latină, cu atât mai puțin că ar fi fost membru al Academiei de la Berlin. În schimb, Dimitrie Cantemiroglu, în mintea lor, provine dintr-o provincie a Imperiului Otoman, care a fost poate de origine tătară, cum se mai speculează, și care a lăsat o urmă extraordinară în cultura muzicală turcească.”



    Principala sa contribuție o constituie tratatul de muzicologie intitulat “Cartea științei muzicii după felul literelor”, scrisă la Istanbul după toate probabilitățile între 1695 și 1700, după cum aflăm tot de la Bogdan Simion:


    “Cartea științei muzicii, care a fost redactată în arabă și a fost dedicată sultanului Ahmed al III-lea, un mare protector al artelor, un sultan pasionat de cultură la modul general.


    E o lucrare despre care specialiștii susțin că ar fi mai degrabă una politică decât una pur culturală. În secolul XVII, Cantemir e pus nici mai mult, nici mai puțin decât să demonstreze că există o muzică turcească. În preajma anului 1700, în Imperiul Otoman exista această dezbatere culturală foarte aprinsă, în care o bună parte din gânditorii turci socoteau că nu există cultură turcă, ci, de fapt, e o cultură persană decăzută. În preajma lui 1700, a apărut această carte, în Istanbulul ăla deosebit de cosmopolit, unde nu erau doar gânditori și filosofii musulmani.


    Erau probabil cei mai înțelepți și cei mai citiți greci ortodocși cu care Cantemir a avut niște legături extraordinare acolo, pentru că el totuși n-a renunțat la religia lui niciodată. Acolo, așadar, unii spuneau că nu există cultură turcă și considerau cultura otomană ca fiind o sumă a mai multor culturi străvechi, între care cea mai importantă este cultura nobilă și înaltă a persanilor. Și bineînțeles că sultanul Ahmed își dorea ca acest tânăr sclipitor să demonstreze că nu e așa.


    Are un cuvânt înainte în care încearcă să facă un traseu istoric în diacronie al genurilor muzicale, după care începe partea interesantă a tratatului și partiturile în sine. Iar la final, poate mai interesant pentru noi, propune niște compoziții originale scrise de el, abordând, de pildă, muzicile sefarde din Africa de Nord și chiar niște suite pe care el le numește suite moldovenești.


    Sigur că noi astăzi, când le ascultăm, nouă ne sună a Istanbul de la un capăt la celălalt. Pot să bag mâna în foc că niciun român nu va spune vreodată că au ceva folcloric acele cântări, dar dacă umblăm prin Moldova de Sus, mergem pe la Botoșani, mergem în Bugeacul tătărăsc, mergem prin centrul republicii Moldova de azi și ascultăm niște triluri de cobză înțelegem cum de fapt muzicile orientale au influențat, bineînțeles, într o primă fază, mahalaua și periferia și ulterior chiar muzicile sătești, odată cu eliberarea romilor din sclavie.”



    Bun cunoscător al Imperiul otoman, despre care a și scris un tratat intitulat “Istoria creșterii și descreșterii curții otomanice”, Dimitrie Cantemir a încercat să scoată Moldova de sub vasalitatea Sublimei Porți, aliindu-se cu țarul Petru cel Mare. Planul său a eșuat însă odată cu înfrângerea suferită în 1711 în bătălia de la Stănilești. Nevoit să se refugieze în Rusia, Dimitrie Cantemir avea să-și petreacă restul vieții la curtea lui Petru cel Mare, în calitate de sfetnic. Osemintele sale au fost aduse în țară în 1935 și înhumate la biserica Trei Ierarhi din Iași.






  • Virgile Prod’homme, Franța

    Virgile Prod’homme, Franța

    Virgile Prod’homme vine din Franța,
    unde a absolvit studii de geografie la Universitatea din Rouen, în cotutelă cu
    Universitatea din Münster, Germania. Și-a continuat studiile în Rouen cu un
    masterat în Geografie și unul în Științele Limbii, fapt care avea să-i modeleze
    cariera viitoare. A devenit profesor de limba franceză ca limbă străină și a
    început prin a preda într-un colegiu din Praga. Apoi a ajuns în România, mai
    întâi la Constanța, unde a predat franceza în cadrul unor licee din oraș. Apoi
    a fost profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, iar ulterior a plecat
    în Austria, unde a avut aceeași experiență de profesorat la Universitatea din
    Salzburg. A revenit în România, de data aceasta la București, unde a fost
    lector la Universitate, apoi a devenit director al librăriei franceze Kyralina.
    Acum, din 2019, este director în cadrul departamentului de Formare și
    Certificări la Institutul Francez din România. Ne spune cum a început povestea
    sa românească:


    Când eram
    la Praga am cunoscut câțiva români care lucrau acolo și care mi-au povestit
    puțin despre francofonia din România. Am fost foarte interesat și am contactat
    fosta mea Universitate din Franța, de la Rouen, am aplicat pentru un stagiu
    prin Ministerul Afacerilor Externe și am reușit să ajung la Constanța. Am
    lucrat acolo aproape 8 luni și am fost încântat de oameni și de cultură. Era
    pentru mine o surpriză plăcută, mi s-a părut incredibil că există în această
    zonă a Europei un popor care vorbește o limbă de origine latină, cu influențe
    din diverse limbi, din limba slavă și din alte limbi. Pentru mine a fost
    fascinant și oamenii au fost foarte călduroși cu mine. Am impresia că, dacă
    ești francez, localnicii sunt foarte primitori, iar mie mi s-a părut minunat.


    Virgile a lucrat cu sute de studenți
    și de elevi, a acumulat o experință bogată în domeniul predării limbii
    franceze. Ce l-a determinat să se întoarcă în România și să rămână aici?


    Pentru mine
    existau mai multe posibilități, eu sunt vorbitor de limba germană, am studiat
    și în Germania, iar fratele meu locuiește acolo. Pe de altă parte, aș putea să
    revin în Franța, unde se află o parte din familia mea. Dar m-am gândit că, din
    punctul de vedere al serviciului, al posibilităților și al vieții de zi cu zi,
    România are un potențial foarte mare, așadar am hotărât să rămân aici. Am avut
    și o oportunitate cu jobul, pentru că eram lector la Universitatea din
    București, iar pentru mine au fost niște ani minunați cu studenții. Am avut
    foarte mulți studenți la cursuri și pentru mine a fost o muncă extrem de
    interesantă. Când m-am dus din nou în Occident, în Austria, mi-a plăcut, dar
    îmi era foarte dor de România. Când m-am putut întoarce aici, m-am bucurat
    enorm, mai ales că am putut veni la București, care e un oraș surprinzător și
    foarte interesant din punct de vedere cultural. Acum e mai greu, pentru că
    suntem în plină pandemie de covid, dar mi se pare un oraș cu un viitor
    interesant. Am început să citesc cărți de autori români, să vorbesc limba
    română, să o învăț sistematic, iar acum mă bucur, pentru că mi se pare că am o
    identitate diferită, iar parte din ea este românească.


    Invitatul din această săptămână
    declară că se simte foarte bine în atmosfera românească și spune că acum se
    simte și el diferit, că viața i s-a schimbat odată cu adaptarea la România:


    În România
    oamenii pot să trăiască apelând la umor. Dacă ceva nu merge, întotdeauna
    românii găsesc acest tip de umor ironic care îmi place foarte mult și pe care
    îl întâlnesc zi de zi. Mi se pare că sunt aspecte pozitive și negative. Ce e
    negativ e că, dacă ne propunem să ne întâlnim peste șase luni la aceeași oră,
    mi se pare imposibil ca în România să faci asta, spre deosebire de Germania,
    unde se poate. Totuși, latura pozitivă e că aici am văzut capacitatea de
    improvizare și de adaptare foarte rapidă și doar aici am găsit aceste
    abilități. Cred că e foarte important, mai ales în timpurile pandemice pe care
    le trăim acum, că oamenii sunt capabili să se adapteze repede. Vorbeam mai
    devreme despre ironie și umor, despre faptul că oamenii pot face glume despre
    ei: mi se pare că acum eu sunt un amestec de identitate franceză, germană și
    română.


    L-am întrebat
    pe Virgile Prod’homme ce i-ar plăcea să îmbunătățească la noi în țară:


    Nu numai în
    România, ci în toată Europa, sau chiar în toată lumea cred că ar fi important
    să fim mai atenți cu deșeurile. Spre exemplu, uneori plec din București și văd
    deșeuri. Sau văd gunoaie pe stradă sau în pădure, oameni care poluează în afara
    orașului. Cred că la acest aspect trebuie să lucrăm noi toți, nu numai în România,
    ci în toate țările. În Austria am apreciat foarte mult atitudinea față de
    ecologie. În Franța era asemănător ca în România acum câțiva ani, însă am luat
    multe măsuri legate de această situație, iar acum e deja ceva mai bine. Cred că
    și în România trebuie să facem la fel, în ideea că natura e foarte importantă.
    Aveți aici o adevărată perlă, aveți de toate, munte, pădure, este o natură
    extraordinară. Sunt de părere că ceea ce trebuie făcut este să fie educată
    populația, să li se explice oamenilor care e problema cu deșeurile. Dacă
    această schimbare ar fi făcută, ar fi minunat. Oricum, mi se pare că deja
    mentalitatea s-a schimbat, iar acest lucru este cel mai important.


  • Călătoria merge mai departe

    Călătoria merge mai departe

    Noţiuni de geografie, meteorologie, astronomie sau biologie vor fi
    împărtăşite publicului, cu începere din aprilie, pe o cale mult mai accesibilă,
    odată cu deschiderea Planetariului de la Grădina Zoologică din Braşov. La
    Grădina Zoologică Braşov, anul 2018 a fost un an al premierelor. Aşa că după ce
    s-a creat o mică Antarctică în oraș, cu pinguini şi foci, pentru care au fost
    ridicate şi adăposturi potrivite, au început lucrările pentru adăpostul
    tamarinilor sau marmosetelor, dar şi a unora pentru păsări exotice şi a unei
    case a insectelor. De asemenea, s-au făcut planuri pentru ţarcul primelor zebre
    aduse la Braşov şi pentru amenajarea adăpostului pentru suricate, precum şi
    lucrări pentru amenajarea casei maimuţelor.


    Dar iniţiativa premium este crearea celui mai mare planetariu din România,
    despre care ne-a vorbit Alin Pînzaru, directorul Zoo Brașov Una
    dintre cele mai mari investiţii este în noul planetariu, este cel mai modern şi
    cel mai mare, atât ca şi număr de locuri, cât şi ca dimensiune a cupolei pe
    care vor fi proiectate spectacolele speciale. Platforma ajunge undeva la 15
    metri şi avem 107 locuri, dintre care două sunt dedicate persoanelor cu
    dizabilităţi. Este cel mai modern şi realizat la standarde europene.


    De ce un Planetariu la grădina zoologică, ne-a spus tot Alin Pînzaru: E o idee care a prins contur acum mulţi ani, începând cu modernizarea
    grădinii zoologice, în 2012. Poate fi foarte bine împletită activitatea
    planetariului cu cea a grădinii zoologice, având în vedere că putem avea
    spectacole dedicate copiilor, ce au ca subiect plantele, animalele şi putem să
    dezvoltăm foarte mult această activitate educaţională.


    La planetariu vor putea fi vizionate filmuleţe din diferite categorii -
    geografie, meteorologie, astronomie sau biologie. Prin spectacole de 30-40 de
    minute, vizitatorii pot călători pe cele mai îndepărtare locuri de pe pământ,
    pe toate planetele din galaxie sau pot vedea animaţii care îi pot ajuta să
    înţeleagă mai bine diverse noţiuni, ne-a povestit directorul grădinii zoologice
    şi a adăugat: Avem în vedere achiziţionarea mai multor
    tipuri de spectacole care să fie dedicate atât celor mici – şi când spun asta
    mă refer la cei cuprinşi între vârstele de 4-6 ani, având în vedere faptul că
    majoritatea planetariilor se adresează în special copiilor peste 6 ani. Vrem
    inclusiv celor mici, de grădiniţă să le oferim spectacole. Bineînţeles, putem
    avea ore de astronomie, lecţii deschise, interactive, unde cei mici pot afla
    lucruri interesante despre spaţiu, planete şamd. Poate fi închiriat şi către
    diferite companii ce vor să-şi lanseze diverse produse. Are un potenţial foarte
    mare.


    Cu acest nou reper al grădinii zoologice, vizitatorii vor putea petrece o
    zi întreagă aici, în funcţie de cât de interesaţi sunt să afle lucruri noi, dar
    şi de cât de mult vor să se plimbe. Şi asta pentru că tentaţiile sunt la tot
    pasul şi foarte diverse. Asta a fost promisiunea pe care Alin Pînzaru ne-a
    făcut-o, deşi a fost zgârcit cu amănuntele privind programul planetariului,
    pentru a păstra elementele surpriză pentru lansarea obiectivului. Cu toate
    acestea, pentru a ne tenta, ne-a mai spus: Multă lume nu înţelege neapărat ce e un
    planetariu. Vă asigur că este o experienţă extraordinară, unde experienţa
    audio-video este redefinită. Imaginaţi-vă o cupolă la 360 de grade, înclinată,
    cu o platformă ce simulează înclinaţia Pământului, 23,5 grade, e o senzaţie de
    imersie şi de coparticipare, o experienţă uimitoare să fii înconjurat de
    imagini şi de conţinut multimedia. Şi experienţa audio este una extraordinară,
    avem un sistem foarte performant, 7.1, pe şapte canale. E o senzaţie
    extraordinară, cu siguranţă şi o experienţă uimitoare!



    Şi cum ieşirea din iarnă ne invită să petrecem
    cât mai mult timp în aer liber, putem da curs invitaţiei lansate de Alin
    Pânzaru: Vă aşteptăm cu drag la Grădina Zoologică şi nu în ultimul rând la noul
    Planetariu.

  • Leçon 29 – Un peu de géographie

    Leçon 29 – Un peu de géographie

    Lecţia douăzeci şi nouă



    Dominique: Bună ziua!


    Alexandra: Bună dimineaţa!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!


    Dragi prieteni, bine v-am găsit — je suis heureuse de vous retrouver après des vacances


    Valentina: la munte — à la montagne


    munte — montagne


    o vacanţă la munte


    Alexandru: O vacanţă în Munţii Carpaţi.


    &


    Alexandra: la mare — à la mer


    mare — mer


    Alexandru: O vacanţă la mare.


    Valentina: Marea Neagră — la mer Noire


    Alexandra: Marea Roşie — la mer Rouge


    Alexandru: Marea Neagră este neagră?


    (La mer Noire est noire?)


    Valentina: Nu, Marea Neagră nu este neagră. Marea Neagră este albastră.


    (Non, la mer Noire n’est pas noire. La mer Noire est bleue.)


    Alexandra: sau verde (ou verte)


    &


    Alexandra: la ocean — au bord de l’océan


    ocean — océan


    Alexandru: Oceanul Atlantic


    Valentina: Oceanul Pacific


    Alexandra: Oceanul Indian


    Alexandru: Oceanul este impresionant.


    &


    Alexandra: Mississippi este un ocean?


    Valentina: Nu, Mississippi este un fluviu.


    fluviu — fleuve


    Alexandra: Dunărea (le Danube) este un fluviu frumos şi maiestos.


    Valentina: Dunărea este un fluviu.


    Mureşul este un râu.


    râu — rivière


    Alexandru: Tisa este un râu.


    &


    Valentina: Londra este un oraş.


    oraş — ville


    Îmi place Londra. (J’aime Londres)


    Alexandra: Îmi place Parisul. (J’aime Paris.). Este un oraş frumos, foarte frumos (très beau), foarte, foarte frumos.


    Alexandru: Şi Praga e un oraş frumos, foarte frumos.


    Valentina: Şi Braşovul este un oraş frumos. Este un oraş de munte (une ville de montagne).


    &


    Alexandru: Mogoşoaia este un sat (un village).


    sat — village


    Mogoşoaia este un sat de lângă (tout près, à proximité de) Bucureşti.


    Alexandra: La Mogoşoaia este un palat (A Mogoşoaia il y a un palais); un palat frumos un beau palais)


    &


    Qu’est-ce que nous pouvons encore apprendre à nos auditeurs ? Ah, les points cardinaux!


    Alexandra: Nord; Polul Nord


    Alexandru: Sud; Polul Sud


    Dominique: Est; Europa de Est


    Valentina: Vest; Europa de Vest


    Et nous avons à dessein omis les collines.


    deal — colline


    pour laisser à Mihai Constantinescu le plaisir de vous apprendre ce mot, en musique.


    Sus în deal — Là-haut sur la colline


    Alexandra: Sus în deal e-o casă — Là-haut sur la colline il y a une maison


    Alexandra: Sus în deal e-o casă


    Şi acolo-i mândra mea


    (Et c’est là qu’habite ma bien-aimée.)


    Valentina: Veselă, frumoasă (Joyeuse et belle)


    Veselă, frumoasă


    Dac-o vezi n-o poţi uita.


    (Si on la voit on ne peut l’oublier.)



    LA REVEDERE !



    Mihai Constantinescu — Sus în deal (Là-haut sur la colline)