Tag: Gigi Caciuleanu

  • Memories. Magia Nocturnelor a revenit pe scena TNB

    Memories. Magia Nocturnelor a revenit pe scena TNB

    Performance-ul Radio Nocturn ”Gigi Căciuleanu/Confesiuni” a readus pe scena Teatrului Național din București atmosfera celebrelor Nocturne care au fascinat spectatorii Teatrului Țăndărică începând cu finalul anilor ‘60.


    Evenimentul a fost organizat, pe 11 septembrie, cu prilejul sărbătoririi, în anul 2023, a 95 de ani de la înființarea Radio România.


    Un spectacol conceput de Gigi Căciuleanu, un tribut adus ”Măiastrei” Miriam Răducanu, de al cărei spirit a fost impregnată întreaga seară.



    Confesiunile emoționante, momentele coregrafice semnate de Miriam Răducanu și Gigi Căciuleanu, proiecțiile cu dansurile Măiastrei, au fost deliciile unei seri de neuitat, pe care marele coregraf a pus-o sub semnul poeziei, dansului și libertății artistice.



    Alături de Gigi Căciuleanu a revenit pe scenă actorul Virgil Ogășanu, cel care a fost prezent și la primul Nocturn, când a spus monologul din “Revizorul” de Gogol, monolog pe care nu l-a uitat niciodată, care i-a rămas întipărit în minte ca și alte sute de roluri, și pe care l-a redat cu măiestrie, spre încântarea publicului.



    Actorul Lari Giorgescu, care spune că el, la fel ca Gigi Căciuleanu, a fost crescut de bogăția artistică minunată a lui Miriam Răducanu, a interpretat un fragment din spectacolul “Poezia Visului”, de la Unteatru, un spectacol creat în spiritul Nocturnelor, cu versuri de Emil Botta și cu coregrafia “Măiastrei”. Tot el a fost aplaudat îndelung pentru monologul lui Cațavencu din “D’ale noastre”, făcut din dans și onomatopee. Iar împreună cu actrița Alina Petrică, a oferit un moment special, intens, din “Jungla TV”, un spectacol lucrat de cei doi cu Gigi Căciuleanu, la distanță, în pandemie, cu un text semnat de acesta.



    Au mai evoluat coregrafa Lelia Marcu-Vladu, care de asemenea a transformat poezia în gest și gestul în poezie, demonstrând încă o dată simbioza dintre cele două elemente, care a fost miezul Nocturnelor, și soprana Oana Berbec, care a făcut o Coana Chirița absolut specială, o Chiriță cu veleități de soprană, care a dansat pe poante, un moment plin de umor și rafinament.



    Evenimentul a marcat, de asemenea, debutul grilei de toamnă a Radio România Cultural, sezon intitulat Memories. Înregistrarea acestuia va putea fi ascultată on air și vizionată online pe 1 Noiembrie, ziua în care Radio România împlinește 95 de ani.


  • Nocturnele, inițiate de Miriam Răducanu

    Nocturnele, inițiate de Miriam Răducanu

    Radio România Cultural aduce, pe scena Teatrului Național din București, un eveniment emblematic: Nocturnele, inițiate de Miriam Răducanu, cu prilejul sărbătoririi, în 2023, a 95 de ani de la înființarea Radio România,

    Luni, 11 septembrie 2023, de la ora 19.00, la Sala Studio a Teatrului Național din București, va avea loc performance-ul: RADIO-NOCTURN. Gigi Căciuleanu / Confesiuni.

    Coregrafiile lui Miriam Răducanu și Gigi Căciuleanu vor readuce pe scenă atmosfera celebrelor Nocturne care au fascinat spectatorii Teatrului Țăndărică începând cu finalul anilor ’60.

    De asemenea, confesiunile lui Gigi Căciuleanu însoțite de imagini inedite cu Miriam Răducanu, Măiastra, vor reda momente emoționante, unele nespuse până acum, din laboratorul de creație sau din culisele acestor evenimente unice în epocă.

    La primul Nocturn 9 ½, invitat special a fost actorul Virgil Ogășanu, care a acceptat cu bucurie să revină pe scenă și de această dată.

    Vor mai evolua, la invitația lui Gigi Căciuleanu, actorul Lari Giorgescu, coregrafa Lelia Marcu-Vladu, actrița Alina Petrică și soprana Oana Berbec.

    Accesul publicului se va face gratuit, pe bază de invitații care se pot obține prin rețeaua bilet.ro. (https://bilet.ro/eveniment/nocturnele-11928-37315)

    Nocturnele, spectacole inițiate de Miriam Răducanu la propunerea tot atât de curajoasă a Margaretei Niculescu, emblematica directoare a teatrului de marionete Țăndărică, din București, au reprezentat atât pentru noi, artiștii, cât și pentru spectatori niște momente și prilejuri de evadare.

    Acele Nocturne, poate mai mult chiar decât o serie de spectacole-cult, sunt o metaforă, dacă nu a libertății, cel puțin a unei eliberări.

    Am avut norocul să fiu alături de Miriam de la primul Nocturn până la al VI-lea.

    Nu dansam alături de o dansatoare sau coregrafă, și mai puțin profesoară, dansam cu o idee, cu o METAFORĂ, în sensul brâncușian, cu o Măiastră. Miriam Răducanu, mărturisește Gigi Căciuleanu.

    Evenimentul va marca, de asemenea, debutul grilei de toamnă a Radio România Cultural, sezon intitulat Memories. Înregistrarea acestuia va putea fi ascultată on air și vizionată online pe 1 Noiembrie, ziua în care Radio România împlinește 95 de ani.

    Primele coregrafii de capul meu, pot să afirm, chiar dacă acest lucru poate suna cam straniu, că le-am făcut la radio…

    Era înainte de Nocturne. Miriam plecase pentru un timp în SUA, iar eu rămăsesem… de capul meu! Și iată că mi s-a ivit posibilitatea să particip la niște recitaluri. Să dansez.

    Ceea ce am și făcut. Pe rupte. Pe versuri de mari poeți, spuse de imenși actori… Într-o serie de evenimente de poezie puse în scenă, la Sala Radio, de Elena Negreanu. Atunci am gustat pentru prima oară, în mod profesionist, ce este libertatea. O libertate de creație care, pe deasupra, era și super-bine primită de către un public extrem de special. (Gigi Căciuleanu)

    Producător: Radio România Cultural

    Coproducători: Teatrul Național din București/Fundația ArtProduction

    Cu sprijinul: JTI

  • Jurnal românesc – 28.04.2021

    Jurnal românesc – 28.04.2021

    Parlamentul European a adoptat, cu o largă majoritate, un amendament al eurodeputatului Dan Nica la Acordul comercial şi de cooperare dintre UE şi Marea Britanie, prin care se cere stoparea discriminării unor cetăţeni europeni obligaţi după Brexit să plătească o taxă mai mare pentru a obţine viza de lucru sezonieră în Regatul Unit. Amendamentul condamnă tratamentul discriminatoriu aplicat cetăţenilor din Bulgaria, Estonia, Lituania, România şi Slovenia, care nu beneficiază de aceeaşi taxă pentru vize ca cea aplicată de Regatul Unit cetăţenilor din celelalte 22 de state membre ale UE.


    “Este inadmisibil modul în care guvernul britanic a decis această taxă discriminatorie, contrară Cartei Sociale Europene. Pretextul formal stă într-o interpretare restrictivă a Londrei faţă de procedura semnării tratatului respectiv de către ţara noastră şi alte patru state est-europene”, a declarat Dan Nica. Acesta a cerut guvernului de la Bucureşti să acţioneze mult mai ferm pentru eliminarea acestei măsuri pe care o apreciază drept “jignitoare” la adresa românilor. Londra a aplicat o reducere de 55 de lire sterline a costului vizei de muncă pentru 22 de state membre ale UE, semnatare ale Cartei Sociale Europene din 1961. Cetăţenii din ţările care au ratificat ulterior acest document, între care şi România, trebuie însă să achite costul întreg de 244 de lire sterline.



    Curtea Constituţională a României dezaprobă “atacurile concertate” la adresa instituţiei omoloage din Republica Moldova. Judecătorii români apreciază că prin criza constituţională creată în acest stat se urmăreşte “anihilarea eforturilor de a construi, menţine şi consolida o democraţie autentică”. “A îndemna la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale echivalează, fără echivoc, cu a instiga la nerespectarea legii, a statului de drept, a anula însăşi esenţa democraţiei”, se arată într-un comunicat transmis de instituţia de la Bucureşti.


    CCR apreciază că, de la înfiinţarea sa, Curtea Constituţională a Republicii Moldova şi-a câştigat o bună reputaţie internaţională, fiind expresia unui veritabil constituţionalism european care a şi justificat alegerea sa pentru exercitarea preşedinţiei Conferinţei Curţilor Constituţionale europene în perioada 2021-2024. Curtea Constituţională a Republicii Moldova a declarat neconstituţională hotărârea Parlamentului de la Chişinău, prin care a fost anulată numirea Domnicăi Manole în funcţia de judecător al CCM. Majoritatea parlamentară din stânga Prutului a propus un alt şef, care a depus jurământul în lipsa preşedintelui ţării, Maia Sandu, şi nu a recunoscut avizul Curţii privind existenţa circumstanţelor de dizolvare a Legislativului. Deciziile parlamentarilor au atras critici atât din partea Bucureştiului, cât şi a instituţiilor europene.



    Prima retrospectivă de film documentar românesc contemporan din Marea Britanie, organizată de ICR Londra are loc în perioada 26 aprilie – 31 iulie. Intitulată “Framing the Change”, retrospectiva cuprinde peste 30 de filme și evenimente speciale şi își propune o sondare a temelor actuale pentru societatea românească, precum efectele emigrației masive, intersecția dintre perspectiva religioasă și seculară, relația complicată dintre școală și educația la domiciliu şi reflecția asupra istoriei recente a României. Prima parte a selecţiei, care se desfăşoară până pe 12 iunie, a fost deschisă de o discuţie despre ultimele două decenii de documentar românesc, la care au participat directorii artistici ai festivalurilor Astra Film Sibiu, One World România, Sheffield Doc Fest și Open City Doc, urmată de proiecția filmului “La drum”, în regia lui Dumitru Budrala. Retrospectiva continuă pe 29 aprilie cu filmul “Acasă” de Radu Ciorniciuc şi se reia după Paşte, pe 4 mai cu “Home Alone – A Romanian Tragedy”, regizat de Ionuț Carpatorea. Filmele sunt prezentate pe canalele online ale ICR Londra, cu subtitrare în limba engleză. Programul complet se găseşte pe site-urile ICR şi ICR Londra.



    Reprezentanţa în Portugalia a Institutului Cultural Român transmite online, pe 29 aprilie, un material video în care Gigi Căciuleanu, unul dintre cei mai apreciați coregrafi români, va vorbi despre însemnătatea dansului în cultură și în existența umană în general. Filmul, care va prezenta parcursul pe care coregraful îl străbate de la idee la creație, va fi difuzat pe rețelele de socializare ale ICR Lisabona cu ocazia Zilei Internaționale a Dansului. Gigi Căciuleanu este director de teatru, coregraf, dansator, profesor şi una dintre cele mai originale personalităţi ale dansului contemporan. Deţinător a numeroase premii şi decoraţii internaţionale, acesta a colaborat, de-a lungul anilor, cu artişti faimoşi din lumea dansului şi a muzicii şi este fondator al Companiei Naționale de Balet din Chile. În 2007 a înfiinţat la București Gigi Căciuleanu Romania Dance Company, ale cărei spectacolele “D`ale noastre” și “Folia” s-au bucurat de un succes deosebit în spaţiul lusitan.






  • Giornata Mondiale della Danza con Gigi Căciuleanu all’Accademia di Romania in Roma

    Giornata Mondiale della Danza con Gigi Căciuleanu all’Accademia di Romania in Roma

    In occasione della Giornata Mondiale della Danza, celebrata il 29 aprile, l’Accademia di Romania in Roma regala al pubblico un incontro virtuale con un simbolo della danza romena: il coreografo Gigi Căciuleanu. L’artista di fama mondiale è il protagonista di una nuova conferenza della rosa presentata dal Teatro Nazionale Ion Luca Caragiale di Bucarest e proposta quest’anno dall’Accademia di Romania in Roma con i sottotitoli in italiano. L’Om Gigi: Linee_ Percorsi_ Segni_ Sensi è il tema scelto dall’artista stesso per la puntata che andrà sulla pagina Facebook dell’Accademia di Romania e sul canale YouTube del Teatro Nazionale di Bucarest.



    Il direttore del Teatro Nazionale di Bucarest, il maestro Ion Caramitru, diceva che è straordinario come Gigi Căciuleanu sia riuscito ad essere in tutti questi anni così tanto romeno e al tempo stesso così tanto universale, spiega a Radio Romania Internazionale la vicedirettrice dell’Accademia di Romania in Roma, prof.ssa Oana Boșca-Mălin, invitando il pubblico ad una conferenza in cui l’artista balla, recita e disegna con il corpo, come se disegnasse con la penna su carta, il che peraltro fa. Quindi, una conferenza che proponiamo non per conoscere, ma per riconoscere Gigi Căciuleanu, aggiunge la nostra ospite.



    Avviate 80 anni addietro dallo scrittore e drammaturgo Ion Marin Sadoveanu, le Conferenze del Teatro Nazionale Ion Luca Caragiale di Bucarest sono state riprese nel 2006, con la partecipazione di personalità romene da vari campi. La stagione 2021 all’Accademia di Romania in Roma è partita il 27 marzo, con il giornalista e drammaturgo Matei Vișniec, e si concluderà il 27 luglio, con la conferenza L’interesse nazionale e l’attualità della sovranità. La politica estera della Romania e il paradigma del vincitore, tenuta dal capo della diplomazia di Bucarest, Bogdan Aurescu.



  • Musicisti romeni a Roma: stagione musicale virtuale all’Accademia di Romania

    Musicisti romeni a Roma: stagione musicale virtuale all’Accademia di Romania

    La cultura va avanti anche nell’epoca dell’emergenza coronavirus. E lo dimostra pienamente la ricca rosa di eventi online promossi in questo periodo dall’Accademia di Romania in Roma, che da due mesi invita il pubblico a scoprire anche dalle proprie case il patrimonio culturale romeno. Dal 16 aprile, la prestigiosa istituzione ha dato il via al progetto Musicisti romeni a Roma. La stagione musicale virtuale dell’Accademia di Romania, un’iniziativa che ha accolto l’adesione di molti artisti di fama internazionale.



    La cultura non si può fermare soprattutto in questo periodo in cui si sente fortemente un bisogno fisico di cultura, ha detto a Radio Romania Internazionale la vicedirettrice responsabile per i programmi di promozione culturale dell’Accademia di Romania, prof.ssa associata dr. Oana Boşca-Mălin, spiegando che i concerti, gli spettacoli, i dibattiti sono vivi online soprattutto grazie alla straordinaria generosità delle personalità culturali. La vicedirettrice dell’Accademia di Romania ha anche ricordato alcune delle iniziative volte ad arricchire il dialogo con il pubblico, soprattutto su Facebook. Ad esempio, proprio ieri, il 21 aprile, l’Accademia di Romania ha rivolto i migliori auguri alla Città Eterna nel suo 2773/o compleanno, presentando al pubblico un brano della memorialistica del grande poeta, narratore, drammaturgo e giornalista Gheorghe Asachi, la prima personalità romena ad aver dato vita al mito dell’Italia nella cultura del nostro Paese.



    A loro volta, i professori Horia Corneliu Cicortaş e Paolo Vanini hanno evocato la personalità di Emil Cioran in una videoconferenza tenuta l’8 aprile, il giorno di nascita del grande filofoso e scrittore romeno. L’Accademia di Romania ha celebrato anche la Giornata Internazionale della Cultura e la Giornata Mondiale dell’Arte con una visita virtuale alla casa museo del pittore romeno Alexandru Ţipoia, accanto a George Tzipoia, il figlio del grande artista, che ha seguito la stessa strada dell’arte.



    E gli appuntamenti virtuali all’Accademia di Romania in Roma andranno avanti, aggiunge Oana Boşca-Mălin, svelando – come assaggio – la presentazione dello spettacolo Caffè Salter dal 1918 del noto poeta e drammaturgo Matei Vișniec, messo in scena a settembre nella splendida cornice dell’Accademia di Romania dal gruppo teatrale italiano Eranos, con la regia di Francesco Polizzi e Christian Angeli. A breve, verranno ripresi i Mercoledì letterari e dalla rosa di performance virtuali non mancherà la danza, che regalerà al pubblico un incontro con Gigi Căciuleanu, personalità della coreografia mondiale.



    Intanto, è stato lanciato anche il progetto virtuale Musicisti romeni a Roma. La stagione musicale virtuale dell’Accademia di Romania, in programma dal 16 aprile al 24 giugno, al quale hanno aderito rinomati artisti: i violinisti Remus Azoiței, Clara Cernat, Mălina Ciobanu, Gabriel Croitoru, Vlad Maistorovici, i pianisti Dana Ciocârlie, Mara Dobrescu, Thierry Huillet, Diana Ionescu, Horia Mihail, il flautista Matei Ioachimescu, i violoncellisti Marin Cazacu e Ștefan Cazacu, il soprano Rodica Vica, la pianista jazz Ramona Horvath, il fisarmonicista Ghenadie Rotari e l’Ensemble Imago Mundi.



    La violinista Clara Cernat e il pianista Thierry Huillet sono stati i protagonisti della performance del 16 aprile, aprendo la mini-stagione musicale virtuale con il brano Buenos Aires di Thierry Huillet, ha spiegato a Radio Romania Internazionale il responsabile del progetto, Mihai Stan, addetto per i programmi di promozione culturale presso l’Accademia di Romania, presentando l’intero programma. Il prossimo appuntamento musicale, che si terrà il 23 aprile, dalle ore 15:00 (le 16:00 in Romania), avrà come ospite il flautista Matei Ioachimescu, con Capriccio di Joachim Andersen.



    Il progetto si svolge in collaborazione con l’Associazione Culturale ISVOR di Bucarest, l’Associazione Culturale Romeno-Italiana Propatria di Roma, il Centro Nazionale d’Arte Tinerimea Română di Bucarest, l’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, Radio Romania Musicale e Vibrate! Festival Brașov, precisa l’Accademia di Romania, che riporta sul suo sito il programma integrale.



    Seguite la stagione musicale virtuale sulla pagina Facebook dell’Accademia di Romania in Roma! Buona visione e buon ascolto!




  • Coregraful Gigi Căciuleanu dansează pentru Măiastră

    Coregraful Gigi Căciuleanu dansează pentru Măiastră

    Gigi Căciuleanu este invitatul special al Galei Premiilor Radio România Cultural care va avea loc pe 30 martie, pe scena Teatrului Odeon. Artistul va veni special de la Paris cu un moment dedicat fostei sale profesoare şi partenere de dans, Miriam Răducanu, supranumită de el Măiastra, care va primi, din partea Radio România Cultural, Premiul de Excelenţă.

    Cariera lui Gigi Căciuleanu a fost profund influenţată de Miriam Răducanu pe care artistul o consideră: o singularitate pe scena lumii, a dansului românesc şi, în general, în viaţă.

    Relaţia specială dintre Miriam Răducanu şi Gigi Căciuleanu a început încă din anii de şcoală ai lui Gigi. Când a intrat în sala de clasă am simţit un fel de magnetism, magnetism de trăsneală. Ea a venit şi ne-a spus: o să improvizăm. Iar eu i-am improvizat şi atunci cred că ne-am îndrăgostit unul de altul. A fost dragoste la prima vedere pentru că am descoperit o nouă etapă a libertăţii, a spus Gigi Căciuleanu, într-un interviu pentru Radio România Cultural.

    Debutul ca dansator al lui Gigi Căciuleanu este, de asemenea, strâns legat de întâlnirea cu Miriam Răducanu. Am debutat chiar în şcoală fiind, într-un spectacol al lui Miriam Răducanu, la Teatrul Mic, în urmă cu peste 50 de ani, spune artistul în acelaşi interviu în care îşi aminteşte cum chiulea de la şcoală ca să vadă spectacolele profesoarei sale: Primul lucru pe care l-am văzut era un moment în care ea ridica mâna, într-un gest lent, încet, homeopatic. Această mână se ducea spre ochi şi se contopea cu arcada. Atunci mi-am dat seama că gândul se poate dansa. Am mers acasă şi le-am spus părinţilor că eu vreau să dansez cu această doamnă.

    Unul dintre momentele importante din cariera celor doi artişti este reprezentat de Nocturnele din anii ’60, de la Teatrul Ţăndărică, evenimente culturale atipice pentru acele vremuri prin libertatea de care dădeau dovadă. Timp de cinci ani, Gigi Căciuleanu şi Miriam Răducanu au repetat prin casele oamenilor şi au dansat împreună, construind spectacole de referinţă în istoria culturală bucureşteană.

    Începusem să dansăm prin case, la oameni, pentru că nu aveam o scenă unde să ne facem spectacolele. Cine avea un salon mai mare sau o cameră, se dădeau mobilele la o parte şi Miriam şi Gigi veneau şi dansau. Noi am crezut că la Ţăndărică vom dansa de câteva ori dar a fost atâta lume de am dansat cinci ani de zile, îşi aminteşte Gigi Căciuleanu.

    Gigi Căciuleanu şi Miriam Răducanu se reîntâlnesc, aşadar, pe 30 martie, pe scena Teatrului Odeon, unde Radio România Cultural îi va acorda artistei care a revoluţionat dansul modern din România, Premiul de Excelenţă.

    Prezenţa lui Gigi Căciuleanu la Gala Premiilor Radio România Cultural este sprijinită de compania JTI şi Fundaţia Art Production.

    Accesul la Gala Radio România Cultural se va face pe bază de invitaţii care pot fi solicitate la numărul de telefon 021.303.1515, de luni până vineri, între orele 9:00 şi 14:00, sau la adresa de email cultural@rornet.ro.

    Evenimentul va fi transmis în direct la Radio România Cultural şi va fi înregistrat şi redifuzat de TVR3, coproducător al evenimentului. Detalii, pe www.radioromaniacultural.ro.

  • Danse à Sibiu

    Danse à Sibiu

    La présence israélienne à Sibiu est très attendue par un large public.



    Fondée en 1992 à Jérusalem, par Noa Wertheim et Adi Shaal, Vertigo Dance Company est une des compagnies de danse les plus connues dIsraël. Présente déjà à 5 éditions du Festival international de théâtre de Sibiu, elle compte parmi les favorites du public. A lédition actuelle, la 24e, elle a présenté à Sibiu deux spectacles : le premier, « Vertigo 20 », une production anniversaire, récompensée dun prix dexcellence accordé par le ministère israélien de la Culture et du Sport. Le second spectacle, « Yama », est plus récent. La chorégraphie des deux spectacles est signée par Noa Wertheim.



    Noa Wertheim explique: « Jai imaginé ce spectacle comme une célébration, pourtant il mest difficile de créer uniquement pour le divertissement ou la fête. Je ne suis pas ce genre dartiste. Je souhaite toujours aller jusquà la quintessence de mon travail. Ce qui est intéressant, dans ce spectacle, cest le thème du choix, qui est, je pense, intrinsèque à ma création. Car je me demande toujours dans quelle mesure nous pouvons décider et ce que nous pouvons contrôler dans nos vies. Aussi, le choix sur ce que je dois faire et comment le faire est pour moi la grande question. Intégrer à mes spectacles les moments de fête de notre vie, le temps et lespace entre la terre et le ciel. Ces endroits-là où lon peut sasseoir de façon à ce que vos pieds ne touchent pas le plancher, sur des chaises conçues de manière très astucieuse, abstraite. Lespace créé est comme un cellier entre le ciel et la terre. A chaque fois que nous voulons agir, nous entrons dans ce monde en faisant des roulés-boulés et nous en sortons en quelque sorte comme des marionnettes maniées par Dieu, par le public… »





    Le second spectacle invité au Festival international de théâtre de Sibiu, « Yama », est complètement différent de «Vertigo 20». Il sort de cette zone de la célébration pour entrer dans un espace beaucoup plus spirituel.



    Noa Wertheim : « Yama signifie “eau”, mais les costumes sont noirs, tout est noir. Au-dessus de nous sont suspendues des boîtes, de plus en plus bas. Car il est écrit dans la Bible quau deuxième jour ont été créés leau et le ciel. Cest donc comme un reflet. Jutilise leau en mouvement, les vagues, une forte matérialité qui, dans les arts martiaux, sappelle Fa jing. En outre, à la fin jai imaginé une danse des derviches. Cest tout à fait différent du spectacle « Vertigo 20 ». « Vertigo 20 » est une célébration, cest la fête ; « Yama », lui, est un spectacle sérieux, profond, lourd, mais je pense quil apporte à la fin un espoir spirituel. »





    Deux autres compagnies israéliennes de danse ont été présentes cette année au Festival de Sibiu : Kibbutz Contemporary Dance Company, avec le spectacle « Horses In the Sky » (Chevaux dans le ciel), dont la chorégraphie était signée par Rami Beer, et Batsheva Dance Company, avec « Naharins Virus », dans la chorégraphie dOhad Naharin. Un spectacle pour lequel Naharin a reçu, en 2002, le prix New York Dance and Performance « Bessie ». Créateur du Gaga, un langage du mouvement, Ohad Naharin est un des 6 artistes qui auront une étoile sur lAllée des célébrités de Sibiu, un projet du Festival international de théâtre.





    Toujours dans la section danse, notons la participation, pour la deuxième année daffilée, de la Brenda Angiel Dance Company, dArgentine. Brenda Angiel, qui, en 1994, fondait la compagnie de danse portant son nom, allait jeter, en 1998, les bases de la première école de danse aérienne de Buenos Aires. Après le formidable succès remporté lan dernier à Sibiu, avec le spectacle « Tango en hauteur », Brenda Angiel Dance Company a proposé cette année un kaléidoscope de mouvements et danimation, où les danseurs flottent dans lair et essaient de dépasser leurs propres limites, se servant aussi du plancher et des murs. Cette danse aérienne na rien à voir avec les acrobaties de cirque, car elle emploie un langage à part.



    Brenda Angiel parle de cette « aerial dance » : « Ce que nous montrons maintenant est le fruit de 22 années de travail. Jaime bien étudier le mouvement, afin dobtenir des perspectives diverses et didentifier de nouvelles possibilités dexpression. Si je me suis penchée sur la danse aérienne, cest justement parce quelle moffre une autre approche du mouvement et ouvre le public sur une perspective différente. En plus, cest très attractif. Cest, si vous voulez, une sorte dopportunité sans fin. Il est vrai que de nos jours la danse aérienne est plutôt assimilée à un art du cirque, mais ce que je fais, moi, cest de la danse. Je ne cherche pas à faire des acrobaties, je danse. Le langage de la danse, cest le mouvement. Tout le reste vient après. Des fois, la danse peut devenir émouvante ou raconter de petites histoires. Bref, je joue en quelque sorte avec les abstractions, pour finalement retourner au mouvement. »



    La Roumanie a elle aussi participé au festival de Sibiu, avec un spectacle portant la signature du chorégraphe Gigi Căciuleanu et qui sadresse surtout aux jeunes. Intitulé #EMOJIPLAY, il a été mis en scène au Théâtre Excelsior de Bucarest. « #EMOJIPLAY mélange, de manière apparemment ludique, le langage tridimensionnel de la danse des comédiens avec lunivers visuel, étrange, et bidimensionnel des symboles et des nouvelles métaphores », précise le chorégraphe.



    Gigi Căciuleanu : « Lidée de la communication, du dialogue, est très présente dans ce spectacle. Des fois, ça ressemble à un dialogue de sourds, alors que dautres fois on assiste à de véritables échanges fulgurants. Pour vous donner une idée, pensez au geste que vous faites pour effacer quelque chose de lécran de votre ordinateur ou lorsque vous frottez une allumette contre le grattoir. Il nest pas moins vrai que ce geste peut anéantir votre partenaire. Un simple « je naime pas » peut avoir un tel effet. Lidée phare du spectacle cest le besoin dhumanité que lon ressent dans un monde toujours plus déshumanisé, envahi par une multitude décrans et dacquis de la science et de la technologie. Faudra-il devenir des robots ou au contraire, être encore plus humains? Notre chair, notre peau, nos yeux, notre regard peuvent mieux servir à nouer un dialogue que des signes sur un écran. »



    Depuis 2013, date du lancement de ce projet, Gigi Căciuleanu a son étoile sur lAllée des célébrités, à Sibiu. Un geste de reconnaissance de « loriginalité de sa création dans lunivers de la danse et du théâtre. » (Trad. : Mariana Tudose, Dominique)

  • Club cultura: La danza en el Festival Internacional de Teatro de Sibiu 2017

    Club cultura: La danza en el Festival Internacional de Teatro de Sibiu 2017

    El baile ocupa un lugar privilegiado en el programa del Festival Internacional de Teatro de Sibiu. Este año uno de los grandes atractivos del Festival ha sido la compañía de danza Vertigo Dance Company de Israel.



    Fundada en 1992 en Jerusalén por Noa Wertheim y Adi Sha’al, Vertigo Dance Company es una de las más famosas compañías de danza de Israel, y es la quinta vez que ha venido este año a Sibiu para participar en el Festival. Este año ha presentado dos espectáculos: ”Vértigo 20”, producción ganadora del premio de excelencia del Ministerio de Cultura de Israel, y un espectáculo más reciente, ”Yama”, firmado igual que el primero por la coreógrafa Noa Wertheim quien nos ha hablado primero sobre ”Vértigo 20”.



    ”He empezado el espectáculo pensando en una celebración pero para mí como artista es muy fácil crear una danza solo para la diversión o para una fiesta. No soy ese tipo de artista. Siempre procuro llegar a la esencia de mi trabajo. Lo que me parece muy interesante es el tema de la elección y en este tema he centrado mi trabajo. Porque siempre me hago la pregunta de si nosotros podemos decidir algo y qué es lo que podemos controlar en esta vida. Así pues, la gran pregunta es qué deberíamos elegir y cómo hacerlo. Con este espectáculo quise celebrar los momentos de fiesta de nuestra vida, sugerir el tiempo de celebración y el espacio entre la tierra y el cielo. Sugerimos los lugares donde los pies no tocan el suelo, como unas sillas, pero creadas de forma abstracta, creando un espacio como si fuera una habitación entre el cielo y la tierra. Siempre que queramos actuar entramos en este mundo dando saltos y salimos como unos títeres manejados por Dios, por el público…”.



    ”Yama” es diferente completamente de ”Vertigo 20”, salimos de esta zona de la celebración para entrar en un mundo mucho más espiritual. Noa Wertheim.



    Yama significa agua, pero los trajes son negros, todo es negro. Tenemos una cajas que cuelgan encima de nosotros porque queremos sugerir lo que está escrito en la Biblia, que el segundo día fueron creados el agua y el cielo. Uso el agua en movimiento, las olas, una física muy fuerte que en las artes marciales se llama ”Fa jin”. Al final creamos un baile de derviches. Es completamente diferente. ”Vertigo 20” es fiesta, mientras que ”Yama” es difícil, serio, profundo y al final trae esperanza espiritual, creo yo.



    En la sección Danza del Festival de Teatro de Sibiu ha vuelto a participar por segundo año consecutivo la Compañía de Danza Aérea Brenda Angiel de Argentina. Fundada en 1994, de la compañia que lleva su nombre Brenda Angiel crea la primera escuela de baile aéreo de Buenos Aires en 1998. El año pasado tuvo un éxito enorme en Sibiu con su producción ”Tango a la altura” y este año ha vuelto con un espectáculo que continua al anterior en que los bailarines flotan por el aire, creando un caleidoscopio de movimiento y animación. Este tipo de baile es un lenguaje especial, no una acrobacia de circo. Brenda Angiel.



    Lo que estoy mostrando ahora es resultado de 22 años de trabajo en que practicamos los mismos movimientos. No es algo que se puede hacer de un día para otro. Me gusta mucho investigar el movimiento, para obtener perspectivas diferentes, para cambiar las posiblidades. Me he centrando en la danza aérea, y he descubierto que puede ofrecer nuevas dimensiones al movimiento, y puede ofrecer al público una nueva perspectiva. Esto me parece muy atractivo. De alguna forma ofrece oportunidades infinitas. También es cierto que hoy día el baile aéreo es un género relacionado más bien con el circo, pero yo vengo de la danza y describo mi trabajo como danza. No busco hacer acrobacias. Yo bailo. Y los elementos acrobáticos vienen de aqui. Por eso creo que la esencia de mi trabajo es la danza. Y la danza habla con el movimiento, no necesita nada más. A veces la danza puede llegar a ser muy emotiva o puede contar cuentos… yo juego de alguna forma con lo abstracto, sugiero cuentos pero al final siempre vuelvo al movimento”.



    Además de Israel, Argentina, España, Francia y Corea del Sur, Rumanía no podía faltar en la serie de espectáculos de baile del Festival de Sibiu. Gigi Căciuleanu ha vuelto este año con un espectáculo de teatro coreográfico que se dirige sobre todo a los jovenes: #EMOJIPLAY, llevado al escenario del Teatro Excelsior, de Bucarest. “#EMOJIPLAY combina de forma aparentemetne lúdica el lenguaje tridimensional de los BailActores con la visión y un mundo extraño bidimensional de nuevos símbolos y metáforas” afirma el artista. Gigi Căciuleanu.



    La idea de comunicación es la protagonista del espectáculo, la idea del diálogo. A veces puede ser un diálogo de sordos, otras veces relámpagos dialogantes, tal como ocurre cuando limpias el polvo de una pantalla o pasas el dedo como si fuera una cabeza de cerrilla por el raspador del cerillero. … Es cierto que este gesto puede destrozar a un interlocutor si le das un no me gusta por ejemplo… Además, esta necesidad de humanidad en un mundo que se está deshumanizando es muy importante. Esta sería la idea del espectáculo. El hombre moderno pasa mucho tiempo delante de todo tipo de pantallas y se aprovecha de los progresos de la teconología que finalmente no sabemos si son beneficiosos para la humanidad. A lo mejor deberíamos transformarnos en robots o todo lo contrario: como vivimos entre tantas pantallas es posible que nuestro cuerpo cobre más importancia. Es posible que nuestra carne, nuestra piel, nuestros ojos, nuestra mirada se conviertan en un diálogo mucho más interesante que los signos en una pantalla.”.



    Gigi Căciuleanu recibió una estrella en el Paseo de la Fama de Sibiu en la primera edición de este proyecto lanzado en 2013, por la ”unicidad de su creación en el mundo de la danza y del teatro”.












  • Tanzaufführungen beim Internationalen Theaterfestival in Hermannstadt FITS 2017

    Tanzaufführungen beim Internationalen Theaterfestival in Hermannstadt FITS 2017

    Eine argentinische Tanzgruppe, die in den schwebenden Lufttanz innovative Elemente eingeführt hat, und das weltweit berühmte israelische Ensemble Vertigo Dance Company waren einige der Gäste der dem Tanz gewidmeten Sektion des Internationalen Theaterfestivals in der siebenbürgischen Stadt. Die israelische Tanzgruppe Vertigo Dance Company, die einen hohen Anspruch an künstlerische Kreativität stellt, wurde 1992 in Jerusalem von Noa Wertheim und Adi Sha’al gegründet. Das berühmte Ensemble war bereits fünf Mal beim Internationalen Theaterfestival in Sibiu zu Gast, an der 24. Ausgabe nahm es mit zwei Choreographien teil: der feierlichen Aufführung Vertigo 20“, die mit dem Exzellenzpreis für Performance des israelischen Kulturministeriums geehrt wurde, und Yama“, einer aktuellen Aufführung der Choreographin Noa Wertheim. Über die berühmte Aufführung Vertigo 20“ der Tanzgruppe, die dieses Jahr ihr 25. Jubiläum feierte, sagt Noa Wertheim:



    Am Anfang wollte ich eine Aufführung schaffen, die Elemente einer Feier erahnen lässt, aber es fällt mir immer schwer, Kunst für Unterhaltung oder ein feierliches Ereignis zu schaffen. Ich bin nicht diese Art von Künstlerin. Jedes Mal versuche ich, zum Kern meiner Schöpfung vorzudringen. Besonders interessant ist für mich das Thema des freien Willens, das ich als Teil meiner Schöpfung betrachte. Ich frage mich selbst oftmals, inwiefern gehören uns die Entscheidungen in unserem Leben, was steht überhaupt in unserer Macht, was können wir kontrollieren und was nicht? Die gro‎ße Frage steht also in enger Verbindung damit, ob die freie Wahl meine Handlungen wirklich bestimmt. In meinen Aufführungen versuche ich, die feierlichen Momente des Lebens sowie die Zeit und den Raum zwischen Erde und Himmel zum Ausdruck zu bringen. Es handelt sich um abstrakte Plätze, die den Stühlen ähnlich sind, wo man sich setzen kann, ohne dass die Zehen den Boden berühren; der somit geschaffene Raum ähnelt einem Abstellraum zwischen Erde und Himmel. Jedes Mal, wenn wir handeln, betreten wir diese Welt, am Ende gehen wir aber aus dieser Welt als Marionetten heraus, die von Gott und dem Publikum gehandhabt werden.“




    Yama“ ist eine Aufführung, die hingegen um ein spirituelles und schwerwiegendes Thema kreist. Noa Wertheim erläutert:



    »Yama« steht für Wasser, die Kostüme der Darsteller sind aber schwarz, alles ist schwarz. Laut der Bibel habe Gott am zweiten Tag das Wasser und den Himmel geschaffen. Das haben wir auf der Bühne mit Hilfe einiger Schachteln ausgedruckt, die über unseren Köpfen hängen. Die Schöpfung Gottes bringen wir zudem mit Hilfe flie‎ßenden Wassers und der Wellen zum Ausdruck. Es handelt sich um eine explosionsartige Energie, die in chinesischen Kampfkünsten durch den Begriff Fa jin definiert wird. »Yama« ist völlig anders im Vergleich zu »Vertigo 20«. Mit »Vertigo 20« haben wir das 20. Bestehen unserer Tanzgruppe gefeiert, es ist ein Fest für Auge und Ohr, mit »Yama« wenden wir uns hingegen einem tiefgreifenden Thema zu: der spirituellen Hoffnung.“




    Auch die Aufführung Horses In the Sky“ der Tanzgruppe Kibbutz Contemporary Dance Company in der Choreographie von Rami Be’er wurde vom Publikum des Internationalen Festivals in Hermannstadt begeistert aufgenommen. Batsheva Dance Company ist die dritte israelische Tanzgruppe, die beim Festival zu Gast war. Die Aufführung Naharin’s Virus“ von Ohad Naharin wurde 2002 bei der Gala New York Dance and Performance Awards“ mit dem Bessie-Preis geehrt. Ohad Naharin hat mit seiner Tanzgruppe eine neue Bewegungssprache, die Gaga-Sprache, entwickelt. Der israelische Tänzer und Choreograph ist einer der sechs Künstler, die dieses Jahr mit einem Stern auf der Ruhmesmeile in Sibiu ausgezeichnet wurden.




    Die dem zeitgenössischen Tanz gewidmete Sektion der Festspiele brachte dieses Jahr auch eine argentinische Tanzgruppe nach Sibiu, es handelt sich um das Ensemble Brenda Angiel Dance Company. Die Choreographin hat 1994 die Tanzgruppe gegründet, die ihren Namen trägt. Brenda Angiel gilt weltweit als Innovatorin des schwebenden Lufttanzes. Brenda Angiel Dance Company beteiligt sich das zweite Jahr in Folge an den Internationalen Festspielen in Sibiu. Nach dem herausragenden Erfolg der Aufführung Tango la înălţime“ (Tango in der Höhe“) schlagen die argentinischen Tänzer dem siebenbürgischen Publikum eine Fortsetzung vor. Die Darsteller scheinen frei im Raum zu schweben, der Boden und die Wände dienen ihnen als Stützpunkt, sie gehen über ihre Grenzen hinaus und schaffen ein Kaleidoskop der Bewegung und der Animation. Brenda Angiel erläutert das Konzept aerial dance“ (schwebender Lufttanz):



    Was wir jetzt auf die Bühne bringen, ist das Ergebnis einer 22-jährigen Erfahrung. Das kann man nicht von heute auf morgen machen. Ich will die Bewegung erforschen, um neue Perspektiven und Möglichkeiten zu entdecken. Ich konzentriere mich ausschlie‎ßlich auf den schwebenden Lufttanz, der den Darstellern im Tanz neue Bewegungsmöglichkeiten und dem Publikum neue Perspektiven anbietet. Das ist irgendwie mit einer endlosen Gelegenheit zu vergleichen. Heutzutage gilt das Konzept ›aerial dance‹ als Zirkusakrobatik und so wird es meistens vom Publikum wahrgenommen. Ich bin ausgebildete Tänzerin und meine Arbeit besteht aus Tanz, und nicht aus Akrobatik. Ich tanze und die Akrobatik entsteht daraus. Deswegen gilt für mich der Tanz als Kern meiner Arbeit und der Tanz kann sich durch Bewegung ausdrücken, mehr braucht er nicht. Manchmal kann er von starken emotionalen Zügen geprägt werden oder er kann Geschichten schaffen. Man kann sagen, dass ich mit der Abstraktion spiele, ich schaffe Geschichten, dann kehre ich zur Bewegung zurück.“




    Berühmte Tanzgruppen aus Israel, Argentinien, Spanien, Frankreich, Südkorea traten beim Internationalen Festival im mittelrumänischen Sibiu auf. Rumänien durfte natürlich nicht fehlen. Der Choreograph Gigi Căciuleanu schlägt dem Hermannstädter Publikum eine Aufführung vor, die spezifische Themen für das Universum der Jugendlichen angeht. Zum ersten Mal brachte der Choreograph die Aufführung #EMOJIPLAY auf die Bühne des Bukarester Theaters Excelsior. Gigi Căciuleanu:



    Ein wichtiges Thema meiner Aufführung ist die Kommunikation und der Dialog. Manchmal ein Dialog der Tauben oder ein Dialog, der funkt, als ob man ein Streichholz auf einer Reibfläche anzündet. In dieser Aufführung betonen wir diese Idee des Menschlichen in einer unmenschlich gewordenen Welt. Das Leben des modernen Menschen wird zunehmend von den Fortschritten der Technik geprägt, die ihn seiner menschlichen Natur berauben.“




    Der Choreograph Gigi Căciuleanu wurde 2013, bereits bei der ersten Ausgabe des Projektes Ruhmesmeile, für die Einzigartigkeit seiner Schöpfung in der Tanz- und Theaterwelt“ mit einem Stern ausgezeichnet.

  • Dansul ca eveniment la FITS 2017

    Dansul ca eveniment la FITS 2017


    De mulţi ani, dansului îi este rezervat un loc special în programul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Ba chiar sezonul israelian este un adevărat eveniment pentru publicul larg. Fondată în 1992 în Ierusalim de Noa Wertheim şi Adi Shaal, Vertigo Dance Company este una dintre cele mai faimoase companii din Israel, foarte apreciată deja de publicul FITS, în faţa căruia a venit deja până acum la cel puţin cinci ediţii ale festivalului. Anul acesta, la a 24-a ediţie, a fost invitată cu două spectacole: “Vertigo 20”, producţie aniversară câştigătoare a premiului de excelenţă pentru performanţă, oferit de Ministerul Culturii şi Sportului din Israel şi “Yama”, un spectacol mai recent, semnat, ca şi primul, de coregrafa Noa Wertheim.



    Despre “Vertigo 20”, spectacol care continuă să fie invitat, deşi compania a ajuns deja la a 25-a aniversare, Noa Wertheim povesteşte: “Am început acest spectacol cu gândul la o celebrare, dar, ca artist este foarte greu pentru mine să creez doar pentru amuzament sau sărbătoare. Nu sunt genul acesta de artist. Întotdeauna vreau să pătrund în esenţa muncii mele. Ceea ce mi se pare interesant aici este tema alegerii, care cred că este parte din creaţia mea. Pentru că îmi pun mereu întrebarea în ce măsură putem decide şi ce putem controla în această viaţă. Deci, alegerea în legătură cu ce să fac şi cum să fac este marea întrebare. Să pun în spectacol momentele de sărbătoare din viaţa noastră, timpul şi spaţiul între pământ şi cer. Acele locuri unde te poţi aşeza astfel încât picioarele nu ating podeaua, ca nişte scaune, dar create într-un mod foarte deştept şi abstract – spaţiul creat e ca o cămară între cer şi pământ. Deci, de fiecare dată când vrem să acţionăm, intrăm rostogolindu-ne în această lume, ieşim oarecum ca nişte marionete mânuite de Dumnezeu, de public…”.



    “Yama” este complet diferit de “Vertigo 20”, ieşind din această zonă a celebrării şi intrând într-una mult mai spirituală. Noa Wertheim: “Yama înseamnă apă, dar costumele sunt negre, totul este negru. Avem nişte cutii care atârnă deasupra noastră din ce în ce mai jos. Pentru că în Biblie este scris că în a doua zi au fost create apa şi cerul. Deci, este ca o reflecţie. Folosesc apa în mişcare, valurile, o fizicalitate foarte puternică, care în artele marţiale se numeşte Fa jin. Mai mult, la final, am creat un dans al dervişilor. Este complet diferit de spectacolul “Vertigo 20″. Vertigo 20 este sărbătoare, iar Yama este greu, serios, profund şi, la final, aduce speranţă spirituală, cred”.



    Tot din Israel, au revenit anul acesta la Sibiu şi Kibbutz Contemporary Dance Company, cu “Horses In the Sky”, în coregrafia lui Rami Beer şi Batsheva Dance Company, cu spectacolul “Naharins Virus”, de Ohad Naharin. Cu acest spectacol, Naharin a câştigat în 2002 Premiul Bessie, în cadrul “New York Dance and Performance Awards”. Creator al pedagogiei Gaga ca limbaj al mişcării, Ohad Naharin este unul dintre cei şase artişti care primesc anul acesta o stea pe Aleea Celebrităţilor din Sibiu, proiect al Festivalului Internaţional de Teatru.



    Tot la secţiunea Dans a revenit la Sibiu în al doilea an consecutiv Brenda Angiel Dance Company, din Argentina. Întemeietoare, în 1994, a companiei care îi poartă numele, pune bazele primei şcoli de dans aerian din Buenos Aires în 1998. După succesul extraordinar avut anul trecut la Sibiu cu spectaculoasa producţie “Tango la înălţime”, anul acesta s-a întors cu o continuare a acesteia, în care dansatorii plutesc în aer, îşi depăşesc limitele folosindu-se de podea şi de pereţi, creând un caleidoscop de mişcare şi animaţie. Un limbaj special, acest dans aerian nu este o acrobaţie de circ. Brenda Angiel, despre “aerial dance”: “Ceea ce arăt acum este rezultatul a 22 de ani în care am făcut acelaşi lucru. Nu este ceva ce poţi face de la o zi la alta. Îmi place foarte mult să cercetez mişcarea, pentru a obţine perspective diferite, pentru a schimba posibilităţile. M-am fixat pe dansul aerian, despre care am descoperit că poate oferi o nouă natură mişcării şi, de asemenea, poate da publicului o nouă perspectivă. Şi asta este foarte atractiv. Într-un fel, e o oportunitate nesfârşită. Este adevărat că, în zilele noastre, “aerial dance” este un gen mai degrabă din zona circului şi cred că lumea tratează acest termen foarte diferit. Background-ul meu este din dans şi îmi descriu munca drept dans. Nu caut în mod special să folosesc acrobaţii. Dansez. Iar elementele acrobatice vin din asta. De aceea, cred că esenţa muncii mele e dansul. Iar dansul poate vorbi prin mişcare şi asta e, nu are nevoie de nimic altceva. Şi uneori dansul poate deveni din ce în ce mai emoţional sau poate crea mici poveşti… Deci, mă joc, într-un fel cu abstractizările, mă duc către mici poveşti, apoi mă întorc la mişcare”.



    Pe lângă Israel, Argentina, dar şi Spania, Franţa, Coreea de Sud, cu siguranţă că România nu putea lipsi cu partea ei de dans. A revenit la Sibiu, coregraful Gigi Căciuleanu, cu un spectacol de teatru coregrafic care se adresează în special tinerilor: #EMOJIPLAY, pus în scenă la Teatrul Excelsior, din Bucureşti. “#EMOJIPLAY îmbină, într-un mod aparent ludic, limbajul tridimensional al DansActorilor cu vizuala şi strania lume bidimensională a acestor noi simboluri şi metafore”, spune artistul. Gigi Căciuleanu: “Ideea comunicării se regăseşte foarte mult în spectacol, ideea dialogului. Câteodată dialog de surzi, câteodată străfulgerări dialogante, adică atunci când vrei să ştergi ceva de pe ecran, dai cu degetul precum cu un chibrit pe cutia de chibrituri… E adevărat că acest gest îl poate dărâma pe partener, de exemplu dacă dai unlike… Pe undeva, nevoia asta a umanului într-o lume care se dezumanizează devine foarte importantă. Şi cam asta ar fi ideea spectacolului. Omul modern este pus în faţa a tot felul de ecrane şi tot felul de “progrese” ale tehnologiei, care, până la urmă, nu ştiu cât îl păstrează ca uman. Poate va trebui să devenim roboţi sau, dimpotrivă, tocmai trăind în mijlocul ecranelor, să devenim noi mult mai cărnoşi. Carnea noastră, pielea noastră, ochii noştri, privirea noastră să devină un fel de a dialoga mai interesant decât doar nişte semne pe un ecran”.



    Gigi Căciuleanu a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Sibiu încă de la prima ediţie a acestui proiect, lansat în 2013, pentru “unicitatea creaţiei sale în lumea dansului şi a teatrului”.


  • Entrevista al coreógrafo y bailarín Gigi Căciuleanu

    Entrevista al coreógrafo y bailarín Gigi Căciuleanu

    Tiene una actividad artística impresionante y ha recorrido el mundo bailando y creando espectáculos. Tiene además una relación especial con Latinoamérica. Ha sido director artístico del Ballet Nacional Chileno durante 12 años, pero ha trabajado también en otros países latinoamericanos como Uruguay o Brasil.




    Después de mucho tiempo fuera de su país de origen, está cada vez más presente en el ámbito artístico de Rumanía. Al mismo tiempo, Gigi Căciuleanu sigue desarrollando numerosos proyectos en el extranjero.




    El Teatro Nacional “I.L. Caragiale” de Bucarest ha celebrado recientemente el 70 cumpleaños del artista de origen rumano mediante dos acontecimientos. En esta ocasión, el público ha podido ver el espectáculo D´ale noastre, probablemente el más atípico inspirado en la obra de I.L. Caragiale, y participar en la conferencia L’Om GiGi: Linii_Trasee_Semne_Sensuri ofrecida por el artista.




    El coreógrafo y bailarín Gigi Căciuleanu ha ofrecido antes de los acontecimientos una entrevista al programa Paseo cultural. El artista ha hablado sobre su actividad artística y su relación especial con Latinoamérica.





  • Dance, an important part of the 2016 National Theatre Festival

    Dance, an important part of the 2016 National Theatre Festival


    The 26th edition of the National Theatre Festival was dedicated to choreographer Miriam Raducanu, “a unique personality of the Romanian stage”. The festivals official opening was marked by the personality of another celebrated choreographer, Gigi Caciuleanu, through an exhibition entitled “Caciuleanu” and a show. Two of the three foreign guests invited at the 26th edition of the festival have been Angelin Preljocaj and Carolyn Carlson. This years programme has included several shows in which dance played an important part, with choreographies signed by Pal Frenak, Razvan Mazilu and Andrea Gavriliu. We may say that “dance was in the air” during the entire festival.



    “When you dedicate a festival to such a personality as Miriam Raducanu, you dedicate it not only to dance but also to culture and beauty,” Gigi Caciuleanu, one of Romanias artistic personalities discovered and guided by Miriam Raducanu, has said. Born in 1924, Miriam Raducanu “revolutionized the art of dance in Romania by the manner in which she put together arts such as poetry or music, reunited (…) through the force and message of a unique body expression,” dance critic Gina Serbanescu has said.



    “The dance maker”, as Gigi Caciuleanu prefers to be called, opened the National Theatre Festival and also closed it with the launch of a book entitled “Mirrors”, with texts that he has written along the years:


    “I have always had the habit of writing on small pieces of paper, wherever I could find one. This is my way of writing down the dances that I choreograph. This is something I also said at the launch that this book is made up of dances, just like dances are made up of poetry and drawings. This is by no means a boring or difficult-to-read book. On the contrary, it includes poems worth telling. The volume is written in several different languages because I wrote many of the poems in languages other than Romanian. But I have translated into Romanian the poems written in French and I have rediscovered our beautiful language. And I wonder why is there Esperanto, when we have the Romanian language, that includes so many elements that could have unified an international language.”



    The first two days of the festival saw on stage one of the most celebrated European choreographers – the Albanian-born French Angelin Preljocaj. After “Snow White”, Preljocaj presented the audience a show inspired by a Chinese fairytale. The show entitled “The Fresco” had its world premiere a month before its presentation at the National Theatre Festival.



    Choreographer Angelin Preljocaj: “I was very interested in finding stories other than the traditional ones, which we usually use for romantic ballet, such as Cinderella and Swan Lake. I wanted to find out how stories are being told and what their message is in other cultures. And I came across this medieval Chinese fairytale, which is absolutely magnificent, as it approaches a very subtle issue, such as the one of representation or portrayal. Ultimately, this is the whole history of painting, a form of art dating back to the stone age, when prehistoric people used to draw hunting scenes on the caves walls, and up to the conceptual art of todays world. I find this history of painting and representation very interesting. At present, in the age of the Internet, we live representation in such an odd way. Moreover, this is a beautiful love story, a story dreamt by someone who falls in love with a representation.”



    Choreographer Carolyn Carlson, an artist born in California who later settled in Paris, held a workshop during the National Theatre Festival and also presented two of her shows – “Short Stories” and “Now”. The latter is built on ideas such as “dance lives and dies now” or “we have the chance to change the world now”. Carolyn Carlson: VF TRACK : “I love Gaston Bachelard. Ive done three pieces with Gaston Bachelard. “Water and Dreams”, “Air and Dreams” and this is “Poetics of Space”. It talks about forest, intimacy and immensity. And then, I was telling my class: I started taking the metro, and nobody was there. Everyone is working on their cell phone, you know this is Paris (…) and Im just looking around, I come home, everyones pulling out their cell phone. And I thought – is anybody here? Really? Why cant you just look at people, enjoy the ride. Now I find were getting more distracted in life, theres too many things. So I said, Im goanna call this piece Now.”



    Also at the 26th edition of the National Theatre Festival, dance was an important component of several theatre shows. Two of them presented on the last day of the festival were choreographed by Andrea Gavriliu and included in a show by Vlad Massaci, staged at the Sica Alexandrescu Theatre in Brasov and entitled “Dancing in the Dark”, after the famous film “Dancer in the Dark” by Lars von Trier. The second show, entitled “At Your Service, Fuhrer!” was staged by Mihai Maniutiu at the Aureliu Manea Theater in Turda, with Maia Morgenstern in the leading role. Andrea Gavrilius choreography creates an entire new world in the two shows.



    “In Dancer in the Dark we have tried to create an as expressive a sonorous world as possible, because when someone is almost blind all other senses heighten, hearing in particular. In terms of body movement, I tried to express this idea through the fact that the rhythm and the sounds around us become deeper and have a certain effect on our body. Thats why I chose a very suggestive music in which the apparently common sounds that we hear every day around us turn into music. At Your Service, Fuhrer! is a completely different story. It is about the destiny of a woman brought up in the Nazi ideology, but who wanted to do good, although this regime was catastrophic for mankind. In terms of choreography, I have tried to develop a language inspired from the rigors of the Nazi regime.”



    Andrea Gavriliu tells us more about the poignant presence of dance in the 26th edition of the National Theatre Festival:


    “Everything that an actor does in building his or her character includes a highly important choreographic component. And I believe this fact should be more and more visible for theater creators and audiences alike.”



    In turn, talking about that, Gigi Caciuleanu has said:


    I find it very symbolic and Im very happy for being part of this theatre festival, as dance is a particularity of the generality called theatre.”




  • CLUB CULTURA: El baile, un elemento importante en el FNT 2016

    CLUB CULTURA: El baile, un elemento importante en el FNT 2016

    El Festival Nacional de Teatro ha dedicado su 26ª edición a la coreógrafa Miriam Răducanu, ”una personalidad única en el escenario rumano”. En la apertura oficial del festival, el famoso coreógrafo Gigi Căciuleanu ha inaugurado su exposición ”Căciuleanu” y ha presentado un espectáculo-coupe. Entre los invitados extranjeros, también figuraron los conocidos coreógrafos Angelin Preljocaj y Carolyn Carlson. El baile ha sido una parte importante en esta edición, con espectáculos firmados por Pal Frenak, Răzvan Mazilu y Andrea Gavriliu. Podemos decir que el baile ha dominado todo el ambiente del festival.



    Cuando dedicas un festival a una personalidad como Miriam Răducanu, lo dedicas no solo al baile, sino también a la cultura y la belleza”, ha dicho Gigi Căciuleanu, una de las personalidades artísticas descubiertas y formadas por la artista. Nacida en 1924, Miriam Răducanu ”ha revolucionado el baile en Rumanía a través de su manera de mezclar artes como la poesía o la música (…) unidas por la fuerza y el mensaje de unos gestos únicos”, ha dicho la crítica de baile Gina Şerbănescu.



    ”El creador de bailes”, como es conocido Gigi Căciuleanu, ha inaugurado el Festival Nacional de Teatro, donde también ha lanzado su libro titulado ”Miroirs”:



    ”Siempre apunto todo en pequeños trozos de papel, así preparo mis coreografías. Como les decía en el lanzamiento del libro, este es un libro que contiene bailes, y mis bailes incluyen poesías y dibujos. No es un libro aburrido, ni tampoco difícil de leer, sino todo lo contrario, contiene poesías que se pueden recitar. El libro ha sido escrito originalmente en varios idiomas, ya que muchas poesías no son en rumano. Quise traducir al rumano mis poesías escritas en francés y así he redescubierto nuestra bonita lengua. Y me pregunto por qué existe el esperanto, ya que tenemos la lengua rumana que incluye tantos elementos que podrían ser utilizados para crear un idioma internacional”.



    Durante los 2 primeros días del festival, el público rumano ha podido ver a uno de los más importantes coreógrafos europeos: el francés de origen albanés Angelin Preljocaj. Después de ”Blancanieves”, Preljocaj ha presentado un espectáculo inspirado por un cuento chino: ”El fresco”/”La Fresque”, que tuvo su estreno mundial hace un mes. El coreógrafo Angelin Preljocaj:



    ”Me interesaba descubrir otras historias aparte de las tradicionales, que aparecen en los ballets románticos, como ”La Cenicienta ” o ”El lago de los cisnes”. También quería buscar en otras culturas una manera distinta de contar historias, y cómo se transmiten o qué mensaje tienen. Así encontré este cuento chino medieval, que es maravilloso de verdad y que se refiere a un aspecto muy sútil, el de la representación…. Creo que aquí está toda la historia de la pintura, que es un arte que data desde la época de las cuevas, ya que los hombres prehistóricos dibujaban escenas de caza, utilizando el arte conceptual. Me parece muy interesante toda esta historia de la pintura y de la representación. Ahora en la época del internet, la representación tiene un carácter raro. Además, se trata de una bonita historia de amor, un sueño de alguien que se enamora de una representación”.


    Nacida en California y radicada en París, la coreógrafa Carolyn Carlson ha ofrecido un taller artístico en el marco del Festival Nacional de Teatro, donde ha presentado dos espectáculos: ”Short Stories/Breves relatos” y ”Now/ Ahora”. El espectáculo ”Ahora” incluye temas como ”el baile vive y muere ahora” o ”tenemos la oportunidad de cambiar el mundo ahora”. Carolyn Carlson:



    ”Por un lado, me gusta mucho Gaston Bachelard. He realizado 3 espectáculos sobre sus textos : ”Water and dreams”, ”Air and dreams”, y este último, ”La poétique de lespace”. Habla sobre bosques, intimidad e inmensidad. Por otro lado, ahora cojo el metro para ir a los ensayos. Y así he visto que todos estaban ocupados con su móvil. Estamos hablando de París… y pensé: ¿hay alguien aquí? ¿por qué no puedes mirar a la gente y disfrutar del viaje? Creo que ahora ya no nos interesa la vida. Por eso, mi espectáculo se titula ”Ahora”.



    El FNT también ha contado con elementos de baile en algunas representaciones de teatro. En el último día del festival, el público ha podido ver un espectáculo firmado por Vlad Massaci en el Teatro “Sică Alexandrescu” de Braşov titulado “Bailando en la noche”, inspirado en la famosa película “Dancer in the Dark” de Lars von Trier y otro, dirigido por Mihai Măniuţiu, en el Teatro “Aureliu Manea” de Turda bajo el título de “¡A sus órdenes, Fuhrer!”, con Maia Morgenstern como primera protagonista. A través de sus coreografías, Andrea Gavriliu ha logrado crear auténticos mundos en los espectáculos.:



    Con el ”Dancer in the Dark”, intentamos crear un mundo sonoro más expresivo, ya que para una persona casi ciega, el oído es lo más importante . El ritmo y los sonidos que nos rodean llegan a ser más fuertes y tienen efectos sobre nuestro cuerpo. Por esta razón, hemos optado por una música muy sugestiva, que hace que todos los sonidos habituales se conviertan en música. ”¡A sus órdenes, Fuhrer!” es otra cosa. Se trata del destino de una mujer formada según la ideologia nazi, pero que quiere hacer cosas buenas, aunque este régimen ha sido un desastre para la humanidad. He intentado desarrollar un lenguaje coreográfico inspirado por el rigor del régimen nazi”.



    Andrea Gavriliu: ”Todo lo que hace un actor para construir su personaje tiene un elemento coreográfico muy importante. Creo que este elemento debe ser más visible para los creadores de teatro y también para los espectadores ”.


    Gigi Căciuleanu cree que todo ha sido una celebración del arte: ”Me parece algo simbólico y me alegra haber participado en este festival de teatro, ya que el baile es una parte de este conjunto general llamado teatro”.


    (versión española S. Sarbescu)

  • Nationales Theaterfestival 2016: Mehr Tanz als Theater

    Nationales Theaterfestival 2016: Mehr Tanz als Theater

    Vom 21.-30. Oktober 2016 fand in Bukarest das Nationale Theaterfestival statt. Im Mittelpunkt jedes Theatertreffens stehen der Dialog und die Idee, dass Künstler zusammenkommen und Erfahrungen austauschen, das ist auch, was wir beim 26. Nationalen Theaterfestival unseren Gästen anbieten werden“, erklärte die Theaterkritikerin Marina Constantinescu, Intendantin der Festspiele, auf der ersten Pressekonferenz des Festivals.



    Die 26. Auflage des Nationalen Theaterfestivals wurde der Choreographin Miriam Răducanu gewidmet, einer herausragenden Persönlichkeit des rumänischen Gegenwartstanzes. Bei der offiziellen Eröffnung des Festivals stand der Choreograph Gigi Căciuleanu, ein ehemaliger Schüler und Bühnenpartner von Miriam Răducanu, im Mittelpunkt. Eröffnet wurde das Nationale Theaterfestival 2016 mit der Foto-, Video- und Graphikausstellung Căciuleanu“ und einer Coupé-Tanzaufführung mit mehreren kurzen Tanzstücken. Ehrengäste waren die amerikanische Choreographin Carolyn Carlson und der französische Choreograph Angelin Preljocaj. Ferner wurden im Rahmen des Festivals Tanzaufführungen des ungarischen Choreographen Pál Frenák und der der rumänischen Choreographen Răzvan Mazilu und Andreea Gavriliu präsentiert.



    Wenn man ein Theaterfestival einer Persönlichkeit wie Miriam Răducanu widmet, bedeutet das nicht nur Tanz, sondern auch Kultur und Schönheit“, sagte Gigi Căciuleanu, der seine Karriere als Tänzer und Choreograph seiner Mentorin Miriam Răducanu zu verdanken hat. Die 1924 geborene Miriam Răducanu revolutionierte den Gegenwartstanz in Rumänien. Sie brachte Poesie und Musik zusammen, mit der Kraft und der Botschaft einer einmaligen Tanzsprache“, sagte die Tanzkritikerin Gina Şerbănescu bei der Eröffnung des Theaterfestivals.



    Der Tanzmacher“ (wie er sich selbst nennt) Gigi Căciuleanu eröffnete das Nationale Theaterfestival mit der Ausstellung Căciuleanu“ und schloss es mit einer Buchvorstellung ab. In dem Band Miroirs“ (Spiegel“) sammelte er zahlreiche Texte, die im Laufe der Jahre entstanden sind. Gigi Căciuleanu:



    Soweit ich mich erinnern kann, habe ich immer auf Papierstücken etwas gekritzelt. So schreibe ich meine Tänze auf. »Miroirs« ist ein Buch, das vor allem aus Tänzen besteht, genauso wie meine Tänze grö‎ßtenteils aus Gedichten und Zeichnungen bestehen. Das Buch lässt sich leicht lesen, es ist gar nicht langweilig. Es enthält viele Gedichte, die ich auf Französisch geschrieben, dann ins Rumänische übertragen habe. Und während ich meine auf Französisch geschriebenen Gedichte ins Rumänische übertrug, entdeckte ich unsere wunderbare Sprache wieder, und begann, wieder in meiner Muttersprache zu schreiben.“




    In den ersten zwei Tagen des Nationalen Theaterfestivals hatte das rumänische Publikum die Gelegenheit, einen der besten europäischen Choreographen kennenzulernen. Der französische Choreograph albanischer Abstammung Angelin Preljocaj kam nach Bukarest mit der Tanzaufführung La Fresque“ (Das Fresko“), die von einem chinesischen Märchen inspiriert wurde und vor einem Monat ihre Weltpremiere hatte. Angelin Preljocaj dazu:



    Ich wollte andere Märchen entdecken, ich wollte etwas Anderes, und nicht mehr die bekannten »Aschenputtel« oder »Schwanensee«, die traditionsgemä‎ß für romantische Ballettaufführungen verwendet werden. Ich wollte herausfinden, wie Geschichten oder Märchen in anderen Kulturen übermittelt werden, was sie vermitteln, welchen tieferen Sinn sie enthalten. Ich entdeckte dieses mittelalterliche chinesische Märchen, das ich wirklich wunderbar finde, ein Märchen, das die äu‎ßerst subtile Frage der Vorstellung behandelt. Im Grunde genommen ist die Geschichte der Malerei, die mit den Höhlenmalereien der prähistorischen Menschen angefangen hat, bis zum heutigen Tage mit der Konzeptkunst verbunden. Diese gesamte Geschichte der Malerei und der Vorstellung finde ich besonders interessant, und in der heutigen Zeit des Internets erleben wir die Vorstellung auf höchst seltsame Art. Abgesehen davon erzählt das Märchen eine wundervolle Liebesgeschichte — jemand träumt, dass er sich in eine Vorstellung verliebt.“




    Die in Kalifornien geborene und in Paris lebende Choreographin Carolyn Carlson hielt ein Workshop im Rahmen des Nationalen Theaterfestivals und präsentierte in Bukarest zwei Tanzaufführungen: Short Stories“ (Kurzgeschichten“) und Now“ (Jetzt“). Jetzt“ vermittelt Hauptgedanken wie Tanz lebt und stirbt jetzt“, oder wir haben die Möglichkeit, die Welt jetzt zu ändern“. Carolyn Carlson über diese Tanzaufführung:



    Einerseits habe ich eine Vorliebe für den französischen Philosophen Gaston Bachelard. Ich schuf bereits zwei Tanzaufführungen nach seinen Texten »Leau et les rêves« (»Das Wasser und die Träume«) und »Lair et les songes« (»Die Luft und die Traumbilder«). Die dritte Tanzaufführung, »Jetzt«, basiert auf »La poétique de lespace« (»Die Poetik des Raumes«). Es geht dabei um Wälder, Grenzenlosigkeit und Intimität. In Paris fuhr ich mit der Metro zu den Proben, und es fiel mir auf, dass niemand wirklich da war. Das hei‎ßt, dass alle Leute mit ihren Handys beschäftigt waren. Und ich fragte mich: Ist noch jemand wirklich da? Warum kann man sich nicht mehr seine Mitfahrer anschauen und einfach die Fahrt genie‎ßen? Wir nehmen das Leben nicht mehr wahr, wir sind zu beschäftigt, wir sind nicht mehr hier und jetzt. Und ich nannte meine Tanzaufführung »Jetzt«.“




    Die Tanzkunst war beim Nationalen Theaterfestival in mehreren Theateraufführungen präsent. Bei zwei Aufführungen, die am letzten Festivaltag präsentiert wurden, gestaltete Andreea Gavriliu die Choreographie. Es handelt sich um Tänzerin im Dunkeln“, in der Regie von Vlad Massaci, eine Bühnenadaption nach dem Spielfilm Dancer in the Dark“, von Lars von Trier, und um das Stück Zu Befehl, mein Führer“, eine Aufführung des Regisseurs Mihai Măniuţiu mit Maia Morgenstern in der Hauptrolle. Andreea Gavriliu spricht über ihre Choreographien:



    In »Dancer in the Dark« versuchten wir, eine besonders expressive Welt der Klänge zu schaffen. Wenn jemand fast blind ist, verfeinern sich die anderen Sinne, vor allem das Gehör. Wir versuchten, dies mit der Körpersprache darzustellen, wir wollten zeigen, dass die Rhythmen und die Klänge, die uns im Alltag umgeben, viel prägnanter werden und eine stärkere Wirkung auf unseren Körper haben. Deshalb haben wir eine besonders suggestive Musik ausgewählt — alle gewöhnlichen Geräusche und Klänge, die wir normalerweise kaum noch wahrnehmen, werden zu Musik. Das Stück »Zu Befehl, mein Führer« ist etwas ganz Anderes. Es geht um das Schicksal einer Frau, die während des Nationalsozialismus aufgewachsen ist, aber immer versucht hat, nur Gutes zu tun, auch wenn das Nazi-Regime eine Katastrophe für die Menschheit war. Mit meiner Choreographie wollte ich die Härte des Nazi-Regimes ausdrücken.“




    Über die Bedeutung der starken Präsenz des Tanzes auf dem Nationalen Theaterfestival 2016 sagte Andreea Gavriliu:



    Alles, was ein Schauspieler bei der Gestaltung seiner Rolle macht, hat eine bedeutende choreographische Komponente. Das sollte immer deutlicher werden, sowohl für die Theaterprofis, Darsteller, Regisseure usw. aber auch für die Zuschauer im Saal.“

  • Dansul – un loc important în FNT 2016

    Dansul – un loc important în FNT 2016

    A 26-a ediţie a
    Festivalului Naţional de Teatru i-a fost dedicată coregrafei Miriam Răducanu, o personalitate de neegalat a scenei
    româneşti. Deschiderea oficială a
    festivalului a fost marcată de personalitatea coregrafului Gigi Căciuleanu -
    vernisajul expoziţiei Căciuleanu şi un spectacol-coupe. Iar doi dintre cei
    trei invitaţi străini au fost celebrii coregrafi Angelin Preljocaj şi Carolyn
    Carlson. Şi lista poate fi completată de alte câteva spectacole în care dansul
    a fost parte importantă, cu coregrafii semnate de Pal Frenak, Răzvan Mazilu,
    Andrea Gavriliu. S-ar putea spune că dansul a plutit în aer pe tot parcursul
    festivalului.


    Când
    dedici un festival unei personalităţi ca Miriam Răducanu, îl dedici nu numai
    dansului, dar şi culturii şi frumuseţii, spune Gigi
    Căciuleanu, una dintre personalităţile artistice care îi datorează descoperirea
    şi formarea. Născută în 1924, Miriam Răducanu a
    revoluţionat dansul în România prin modul în care a adus laolaltă arte precum
    poezia sau muzica, reunite (…) prin forţa şi mesajul unei gestualităţi unice, apreciază criticul de dans Gina Şerbănescu.


    Făcătorul
    de dans, cum preferă să fie numit, Gigi Căciuleanu a deschis, după cum
    spuneam, Festivalul Naţional de Teatru, dar l-a şi închis prin lansarea
    volumului Miroirs, care cuprinde texte scrise de-a lungul timpului De când mă ţin minte, tot scriu pe bucăţele de
    hârtie, pe unde s-o nimeri, aşa îmi notez dansurile. Aşa am şi spus la lansarea
    cărţii, că este o carte care conţine dansuri, aşa cum dansurile mele conţin
    poezie şi desene. Nu este deloc o carte plicticoasă şi nici greu de citit.
    Dimpotrivă, conţine poezii de spus. Volumul e în mai multe limbi, pentru că
    foarte multe dintre poezii nu le-am scris direct în română. Dar mi-am tradus în
    română poeziile scrise în franceză şi am reînceput să scriu şi am redescoperit
    limba noastră frumoasă. Şi mă întreb de ce există esperanto, când există limba
    română, care conţine atâtea elemente care ar fi putut unifica o vorbire
    internaţională.


    Primele două zile de festival l-au readus în
    faţa publicului român pe unul dintre cei mai apreciaţi coregrafi de pe continent:
    francezul de origine albaneză Angelin Preljocaj. După Albă ca Zăpada,
    Preljocaj a venit acum cu un spectacol inspirat dintr-un basm chinezesc:
    Fresca/ La Fresque, care a avut premiera mondială cu doar o lună mai
    devreme. Coregraful Angelin Preljocaj Am fost foarte interesat să descopăr alte poveşti decât cele
    tradiţionale, pe care le folosim, de obicei, pentru baletele romantice, de
    exemplu Cenuşăreasa, Lacul lebedelor. Am vrut să caut în alte culturi modul
    în care se transmit poveştile şi ce transmit ele, ce sensuri dau. Şi am
    descoperit acest basm chinezesc medieval, pe care îl consider cu adevărat
    magnific, care abordează o problemă extrem de subtilă precum cea a
    reprezentării. Adică, în cele din urmă, întreaga istorie a picturii, care este
    o artă ce dăinuie de la epoca peşterilor, pentru că oamenii preistorici desenau
    scene de vânătoare, şi până azi, cu arta conceptuală. Găsesc foarte interesantă
    toată această istorie a picturii şi a reprezentării. În prezent, în epoca internetului,
    trăim reprezentarea într-un mod atât de ciudat. În plus, este o poveste de
    dragoste foarte frumoasă, o poveste visată de cineva care se îndrăgosteşte de o
    reprezentare.


    Născută în
    California şi stabilită la Paris, coregrafa Carolyn Carlson a susţinut un
    workshop în cadrul Festivalului Naţional de Teatru şi a venit în FNT cu două spectacole: Short Stories / Scurte
    povestiri şi Now/ Acum. Spectacolul Acum are la bază idei precum dansul
    trăieşte şi moare acum sau avem posibilitatea de a schimba lumea acum.
    Carolyn Carlson, despre gândurile care au născut acest spectacol Pe de o parte,
    îmi place foarte mult Gaston Bachelard. Am făcut trei spectacole după textele
    sale: Water and dreams, Air and dreams, iar acesta este după La poétique
    de l’espace. Vorbeşte despre păduri, intimitate şi imensitate. Pe de altă
    parte, am început să iau metroul ca să merg la repetiţii. Şi am observat că
    nimeni nu era acolo. Adică, fiecare era preocupat de telefonul său mobil.
    Vorbim despre Paris… Şi m-am gândit: este cineva aici cu adevărat? De ce nu
    te poţi uita pur şi simplu la oameni şi să te bucuri de călătorie? Găsesc că
    acum suntem mai neatenţi la viaţă. Sunt prea multe lucruri. Deci, m-am hotărât
    să numesc spectacolul Acum.


    Dansul s-a regăsit în FNT şi ca formă de
    exprimare în cadrul unor spectacole de teatru. Două dintre ele, prezentate în
    ultima zi de festival, au avut coregrafia semnată de Andrea Gavriliu. Este
    vorba despre un spectacol montat de Vlad Massaci la Teatrul Sică Alexandrescu,
    Braşov – Dansând în noapte, după celebrul film Dancer in the Dark regizat
    de Lars von Trier şi despre un spectacol semnat de Mihai Măniuţiu, pus în scenă
    la Teatrul Aureliu Manea, Turda – La ordin, Fuhrer!, cu Maia Morgenstern în
    rol principal. Prin coregrafiile sale,
    Andrea Gavriliu reuşeşte să creeze adevărate lumi în cele două spectacole La Dancer in the Dark,
    am încercat să inventăm o lume sonoră cât mai expresivă, pentru că în momentul
    în care cineva este aproape orb, celelate simţuri i se ascut foarte tare, în
    special auzul. Am încercat să exprimăm asta corporal prin faptul că ritmul şi
    sunetele din jurul nostru devin mult mai pregnante şi au un efect asupra
    corpului nostru. De aceea, am ales o muzică foarte sugestivă, prin care toate
    sunetele aparent obişnuite, care ne înconjoară în viaţa de zi cu zi devin
    muzică. La La ordin, Fuhrer! e cu totul altceva. Este vorba despre destinul
    unei femei crescute în ideologia nazismului, dar este cineva care a dorit să
    facă bine, chiar dacă acest regim a fost catastrofal pentru omenire.
    Coregrafic, am încercat să dezvolt un limbaj inspirat din rigoarea regimului
    nazist.


    Despre
    semnificaţia prezenţei atât de pregnante a dansului în FNT 2016, Andrea
    Gavriliu spune: Tot ce face un actor în
    construcţia rolului său are o componentă coregrafică foarte importantă. Şi cred
    că lucrul acesta trebuie să fie din ce în ce mai vizibil şi pentru creatorii de
    teatru, dar şi spectatorii trebuie să vadă asta.
    Iar Gigi Căciuleanu este de părere că a fost o sărbătoare a artei: Mi se pare foarte simbolic şi îmbucurător
    pentru mine personal faptul că am făcut parte din acest festival de teatru,
    dansul fiind o particularitate a acestei generalităţi care este teatrul.