Radio România Internațional

Tag: gratar

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    Sfârşitul acestei săptămâni corespunde cu Ignatul (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. În gospodăriile din Transilvania, regiune unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum decât în alte regiuni ale României, sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. Sacrificarea rituală a porcului este urmată de aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare tradiţională oferită celor care au participat la această operaţiune. Se pregăteşte repede, într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului, iar după ce se transformă în untură se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.



    Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebăr, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, un cârnat preparat din ficat şi grăsime. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, tocate: ficat, splină, rinichi şi inimă. În compoziţie se adaugă orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, câteva boabe de piper şi sare după gust. După ce a fost umplut, caltaboşul trebuie fiert, tăiat felii şi prezentat pe un platou rece, alături de alte preparate din porc.



    Chiar dacă nu mai sacrifică porcul ca odinioară, destui români din mediul urban păstrează această traditie de a pregăti cârnaţi în casă. Prepararea este destul de simplă. Avem nevoie de 2 kg de carne de porc, de preferat pulpă sau fleică deoarece are şi puţină grăsime, de un kg de carne de vită, de usturoi şi de condimente: piper, cimbru, boia de ardei. În cazul în care carnea nu are grăsime, adăugăm şi puţină slănină. Carnea şi slănina sunt tocate, iar apoi amestecate cu puţină supă de carne, cu sare şi cu diferite condimente. De obicei, cârnaţii pregătiţi în perioada Crăciunului sunt consumaţi imediat, iar în acest caz adăugăm usturoi pisat, cimbru şi piper, precum şi sare, după gust. Amestecul trebuie lăsat câteva ore la rece, iar după aceea urmează umplerea maţelor, răsucirea acestora la o distanţă de 10 … 15 centimetri, obţinându-se astfel cârnaţii. În continuare, şirurile de cârnaţi trebuie atârnate pe sfoară şi lăsate la rece, pentru a se zvânta, timp de câteva ore. Aceşti cârnaţi pot fi preparaţi la grătar sau prăjiţi în ceaun sau tigaie, în untură sau ulei şi pot fi serviţi cu varză călită sau cu piure de cartofi. Dacă se doreşte păstrarea lor pentru o perioadă mai mare, cârnaţii pot fi puşi la afumat. În acest caz, în compoziţie trebuie adăugată şi boia de ardei. De menţionat că aceşti cârnaţi afumaţi, tăiaţi rondele, pot fi consumaţi ca aperitiv, fără a mai fi pregătiţi pe grătar sau în tigaie.


  • Preparate la grătar

    Preparate la grătar

    În perioada dintre 23 aprilie, când este sărbătoarea Sfântului Gheorghe şi 21 mai, când este sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, crescătorii de oi se adună, conform tradiţiei, în diferite zone pentru a stabili locurile din zona montană unde vor fi organizate stânele în perioada verii şi pentru a stabili cine vor fi cei care vor păzi oile. Datorită acestui vechi obicei pastoral, au apărut, în timp, şi serbările câmpeneşti, iar de aici şi până la obiceiul de a ieşi la sfârşit de săptămână în aer liber pentru a face un grătar nu a fost decât un pas mic.



    Românii şi-au făcut un obicei de a ieşi la iarbă verde, iar unii dintre ei să îşi instaleze grătarele în zone special amenajate. Pe grătarul cu cărbuni obişnuiesc să pună carne de porc sau de pui, cârnaţi şi tradiţionalii mititei. De luat în considerare este şi varianta de a pune pe grătar un peşte, precum scrumbia, pusă întreagă sau somnul, tăiat transversal, în felii cu o grosime de 2 .. 3 centimetri.



    Frigăruile constituie, de asemenea, o variantă tentantă, chiar dacă necesită ceva mai mult timp de pregătire. Avem nevoie de un kg de ceafă de porc sau, în orice caz, de carne împănată cu puţină grăsime, pe care o tăiem în cuburi cu latura de circa 3 centimetri. Pe ţepuşe de lemn, cu o lungime de circa 30 de centimetri înfigem pe rând bucăţi de carne, foi de ceapă şi, de ce nu?, pălării de ciuperci sau suviţe de ardei gras. Ţepuşele se aşează pe grătar, deasupra jarului, şi, din când în când, trebuie rotite pentru a se rumeni uniform. Se servesc calde, cu garnitură de cartofi prăjiţi şi, desigur, cu bere bine răcită. Poftă bună!

  • Preparate la grătar

    Preparate la grătar

    În perioada dintre 23 aprilie, când este sărbătoarea Sfântului Gheorghe şi 21 mai, când este sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, crescătorii de oi se adună, conform tradiţiei, în diferite zone pentru a stabili locurile din zona montană unde vor fi organizate stânele în perioada verii şi pentru a stabili cine vor fi cei care vor păzi oile. Datorită acestui vechi obicei pastoral, au apărut, în timp, şi serbările câmpeneşti, iar de aici şi până la obiceiul de a ieşi la sfârşit de săptămână în aer liber pentru a face un grătar nu a fost decât un pas mic.



    Românii şi-au făcut un obicei de a ieşi la iarbă verde, iar unii dintre ei să îşi instaleze grătarele în zone special amenajate. Pe grătarul cu cărbuni obişnuiesc să pună carne de porc sau de pui, cârnaţi şi tradiţionalii mititei. De luat în considerare este şi varianta de a pune pe grătar un peşte, precum scrumbia, pusă întreagă sau somnul, tăiat transversal, în felii cu o grosime de 2 .. 3 centimetri.



    Frigăruile constituie, de asemenea, o variantă tentantă, chiar dacă necesită ceva mai mult timp de pregătire. Avem nevoie de un kg de ceafă de porc sau, în orice caz, de carne împănată cu puţină grăsime, pe care o tăiem în cuburi cu latura de circa 3 centimetri. Pe ţepuşe de lemn, cu o lungime de circa 30 de centimetri înfigem pe rând bucăţi de carne, foi de ceapă şi, de ce nu?, pălării de ciuperci sau suviţe de ardei gras. Ţepuşele se aşează pe grătar, deasupra jarului, şi, din când în când, trebuie rotite pentru a se rumeni uniform. Se servesc calde, cu garnitură de cartofi prăjiţi şi, desigur, cu bere bine răcită. Poftă bună!

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    Pentru că am intrat în anotimpul vacanţelor, vă dăm câteva sugestii gastronomice pentru ieşirile la iarbă verde, atunci când aveţi posibilitatea de a instala un grătar. Deasupra jarului, pe grătar, nu vom pune mici, cârnaţi, carne de porc sau de pui, ci peşte. Să presupunem că avem un crap de 2-3 kg, pe care trebuie să îl curăţăm de solzi, îl eviscerăm, îl spălăm şi îl porţionăm tăindu-l transversal în felii groase de circa 2 cm. Presărăm sare pe aceste medalioane de peşte şi le lăsăm la rece. Apoi le punem în lada frigorifică şi, odată ajunşi la iarbă verde, încingem grătarul.



    Spălăm medalioanele de peşte de sare, ungem bucăţile de peşte cu puţin ulei pentru ca să nu se prindă de grătar. Se rumenesc bine, pe ambele părţi, apoi le punem într-o cratiţă cu capac. Separat, pregătim un sos de roşii pentru care avem nevoie de jumătate de kg de roşii, două căpăţâni de usturoi şi pătrunjel verde. Tocăm roşiile, le fierbem în puţină apă. Adăugăm usturoiul tăiat şi, spre final, frunzele de pătrunjel, tăiate mărunt şi sare după gust. Acest sos îl turnăm peste medalioanele de crap aflate deja în cratiţă. Se serveşte cu mămăligă şi, neapărat, cu un vin alb şi sec.



    Un preparat cu adevărat spectaculos obţinut în aer liber este crapul la proţap. Avem nevoie de un crap de 2-3 kilograme, dar merge şi unul mai mare. Înainte de a pleca la iarbă verde, curăţăm şi eviscerăm peştele, îl spălăm, îl sărăm şi îl lăsăm în frigider. Tot acasă, pregătim un mujdei de usturoi pe care îl stingem în suc de roşii şi în care adăugăm puţin busuioc şi cimbru uscat, pe care îl sfărâmăm între degete. Punem şi mujdeiul, şi peştele, pe care în prealabil îl spălăm de sare, în lada frigorifică şi… pornim la iarbă verde, nu înainte de mai lua cu noi o sticlă de ulei şi una, două lămâi. Dacă facem focul într-o groapă, atunci trebuie să înfigem oblic, în marginea gropii, o tijă metalică, în al cărei capăt fixăm crapul la o înălţime de 50 de cm deasupra jarului. Uns în prealabil cu ulei, atât în exterior, cât şi în interior, crapul trebuie aşezat cu burta orientată spre jar.



    De asemenea, pentru a fi mai bine pătruns de dogoarea jarului, burta crapului trebuie să rămână desfăcută, lucru pe care îl putem realiza cu ajutorul unui băţ. Lăsăm peştele deasupra jarului circa trei sferturi de oră, dar ne putem da seama când este gata după culoarea arămie pe care trebuie să o capete. Se porţionează şi se serveşte fie cu mujdei de usturoi, fie cu lămâie şi, bineînţeles, cu un vin alb, sec sau demisec, bine răcit, pe care trebuie, de asemenea, să îl luaţi cu dvs. în lada frigorifică.

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    Pentru că am intrat în anotimpul vacanţelor, vă dăm câteva sugestii gastronomice pentru ieşirile la iarbă verde, atunci când aveţi posibilitatea de a instala un grătar. Deasupra jarului, pe grătar, nu vom pune mici, cârnaţi, carne de porc sau de pui, ci peşte. Să presupunem că avem un crap de 2-3 kg, pe care trebuie să îl curăţăm de solzi, îl eviscerăm, îl spălăm şi îl porţionăm tăindu-l transversal în felii groase de circa 2 cm. Presărăm sare pe aceste medalioane de peşte şi le lăsăm la rece. Apoi le punem în lada frigorifică şi, odată ajunşi la iarbă verde, încingem grătarul.



    Spălăm medalioanele de peşte de sare, ungem bucăţile de peşte cu puţin ulei pentru ca să nu se prindă de grătar. Se rumenesc bine, pe ambele părţi, apoi le punem într-o cratiţă cu capac. Separat, pregătim un sos de roşii pentru care avem nevoie de jumătate de kg de roşii, două căpăţâni de usturoi şi pătrunjel verde. Tocăm roşiile, le fierbem în puţină apă. Adăugăm usturoiul tăiat şi, spre final, frunzele de pătrunjel, tăiate mărunt şi sare după gust. Acest sos îl turnăm peste medalioanele de crap aflate deja în cratiţă. Se serveşte cu mămăligă şi, neapărat, cu un vin alb şi sec.



    Un preparat cu adevărat spectaculos obţinut în aer liber este crapul la proţap. Avem nevoie de un crap de 2-3 kilograme, dar merge şi unul mai mare. Înainte de a pleca la iarbă verde, curăţăm şi eviscerăm peştele, îl spălăm, îl sărăm şi îl lăsăm în frigider. Tot acasă, pregătim un mujdei de usturoi pe care îl stingem în suc de roşii şi în care adăugăm puţin busuioc şi cimbru uscat, pe care îl sfărâmăm între degete. Punem şi mujdeiul, şi peştele, pe care în prealabil îl spălăm de sare, în lada frigorifică şi… pornim la iarbă verde, nu înainte de mai lua cu noi o sticlă de ulei şi una, două lămâi. Dacă facem focul într-o groapă, atunci trebuie să înfigem oblic, în marginea gropii, o tijă metalică, în al cărei capăt fixăm crapul la o înălţime de 50 de cm deasupra jarului. Uns în prealabil cu ulei, atât în exterior, cât şi în interior, crapul trebuie aşezat cu burta orientată spre jar.



    De asemenea, pentru a fi mai bine pătruns de dogoarea jarului, burta crapului trebuie să rămână desfăcută, lucru pe care îl putem realiza cu ajutorul unui băţ. Lăsăm peştele deasupra jarului circa trei sferturi de oră, dar ne putem da seama când este gata după culoarea arămie pe care trebuie să o capete. Se porţionează şi se serveşte fie cu mujdei de usturoi, fie cu lămâie şi, bineînţeles, cu un vin alb, sec sau demisec, bine răcit, pe care trebuie, de asemenea, să îl luaţi cu dvs. în lada frigorifică.