Radio România Internațional

Tag: ignat

  • Prepararea cârnaţilor

    Prepararea cârnaţilor

    La 20 decembrie este Ignatul, o zi în care, în tot
    spaţiul românesc, gospodarii taie porcul, după un ritual special, de la
    sacrificarea animalului şi până la obţinerea unor preparate tradiţionale, precum
    cârnaţii, toba, caltaboşul sau şunculiţa. Tăierea porcului este urmată de aşa-zisa pomană a porcului, o masă la
    care iau parte toţi cei care au ajutat sau asistat la sacrificare.


    Chiar dacă nu mai sacrifică
    porcul ca odinioară,
    destui români din mediul urban păstrează această tradiţie, de a pregăti cârnaţi în casă. Avem nevoie de 2 kg de carne de porc, de preferat pulpă sau fleică deoarece are şi puţină grăsime, de un kg de carne de vită, de usturoi şi de condimente: piper, cimbru, boia de ardei. În cazul în care carnea nu are grăsime, adăugăm şi puţină slănină. Carnea şi slănina sunt tocate, iar apoi amestecate cu puţină supă de oase, cu sare şi cu
    diferite condimente. De obicei, cârnaţii pregătiţi în perioada Crăciunului sunt
    consumaţi imediat, iar în acest caz adăugăm usturoi pisat, cimbru şi piper,
    precum şi sare, după gust.

    Amestecul trebuie lăsat câteva ore la rece, iar după
    aceea urmează umplerea maţelor, răsucirea acestora la o distanţă de 10 … 15
    centimetri, obţinându-se astfel cârnaţii. În continuare, şirurile de cârnaţi
    trebuie atârnate pe sfoară şi lăsate la rece, pentru a se zvânta, timp de
    câteva ore. Aceşti cârnaţi pot fi preparaţi la grătar sau prăjiţi în ceaun sau
    tigaie, în untură sau ulei şi pot fi serviţi cu varză călită sau cu piure de
    cartofi. Dacă se doreşte păstrarea lor pentru o perioadă mai mare, cârnaţii pot
    fi puşi la afumat. În acest caz, în compoziţie trebuie adăugată şi boia de
    ardei. De menţionat că aceşti cârnaţi afumaţi, tăiaţi rondele, pot fi consumaţi
    ca aperitiv, fără a mai fi pregătiţi pe grătar sau în tigaie.


    Referindu-ne la
    cârnaţii afumaţi sau semiafumaţi, trebuie subliniat că există diferenţe în ceea
    ce priveşte prepararea acestora, în funcţie de tradiţiile gastronomice din
    fiecare regiune a României. Bineînţeles, există cârnaţi care
    poartă şi denumirea de origine. Există de exemplu, cârnaţii olteneşti, subţiri şi lungi, din carne de
    porc şi de vită, cu cubuleţe de slănină de porc, condimentaţi şi uşor afumaţi. Există cârnaţi de Pleşcoi, după numele unei localităţi din Buzău,
    din carne de oaie, picanţi, subţiri şi mai mici decât cei
    olteneşti.

    Există cârnaţi ardeleneşti, mai groşi şi mai lungi, făcuţi din carne de porc ceva mai grasă, cu usturoi şi cu alte condimente. Există cârnaţi bănăţeni, din
    carne de porc, precum şi cârnaţi secuieşti, produşi în partea estică a
    Transilvaniei, la care se mai adaugă, eventual, carne de vită şi, în mod
    obligatoriu, boia. Aceştia au o culoare roşiatică pronunţată din cauza
    procesului de afumare la care au fost supuşi pentru a putea fi păstraţi o
    perioadă mai îndelungată.

  • Prepararea cârnaţilor

    Prepararea cârnaţilor

    La 20 decembrie este Ignatul, o zi în care, în tot
    spaţiul românesc, gospodarii taie porcul, după un ritual special, de la
    sacrificarea animalului şi până la obţinerea unor preparate tradiţionale, precum
    cârnaţii, toba, caltaboşul sau şunculiţa. Tăierea porcului este urmată de aşa-zisa pomană a porcului, o masă la
    care iau parte toţi cei care au ajutat sau asistat la sacrificare.


    Chiar dacă nu mai sacrifică
    porcul ca odinioară,
    destui români din mediul urban păstrează această tradiţie, de a pregăti cârnaţi în casă. Avem nevoie de 2 kg de carne de porc, de preferat pulpă sau fleică deoarece are şi puţină grăsime, de un kg de carne de vită, de usturoi şi de condimente: piper, cimbru, boia de ardei. În cazul în care carnea nu are grăsime, adăugăm şi puţină slănină. Carnea şi slănina sunt tocate, iar apoi amestecate cu puţină supă de oase, cu sare şi cu
    diferite condimente. De obicei, cârnaţii pregătiţi în perioada Crăciunului sunt
    consumaţi imediat, iar în acest caz adăugăm usturoi pisat, cimbru şi piper,
    precum şi sare, după gust.

    Amestecul trebuie lăsat câteva ore la rece, iar după
    aceea urmează umplerea maţelor, răsucirea acestora la o distanţă de 10 … 15
    centimetri, obţinându-se astfel cârnaţii. În continuare, şirurile de cârnaţi
    trebuie atârnate pe sfoară şi lăsate la rece, pentru a se zvânta, timp de
    câteva ore. Aceşti cârnaţi pot fi preparaţi la grătar sau prăjiţi în ceaun sau
    tigaie, în untură sau ulei şi pot fi serviţi cu varză călită sau cu piure de
    cartofi. Dacă se doreşte păstrarea lor pentru o perioadă mai mare, cârnaţii pot
    fi puşi la afumat. În acest caz, în compoziţie trebuie adăugată şi boia de
    ardei. De menţionat că aceşti cârnaţi afumaţi, tăiaţi rondele, pot fi consumaţi
    ca aperitiv, fără a mai fi pregătiţi pe grătar sau în tigaie.


    Referindu-ne la
    cârnaţii afumaţi sau semiafumaţi, trebuie subliniat că există diferenţe în ceea
    ce priveşte prepararea acestora, în funcţie de tradiţiile gastronomice din
    fiecare regiune a României. Bineînţeles, există cârnaţi care
    poartă şi denumirea de origine. Există de exemplu, cârnaţii olteneşti, subţiri şi lungi, din carne de
    porc şi de vită, cu cubuleţe de slănină de porc, condimentaţi şi uşor afumaţi. Există cârnaţi de Pleşcoi, după numele unei localităţi din Buzău,
    din carne de oaie, picanţi, subţiri şi mai mici decât cei
    olteneşti.

    Există cârnaţi ardeleneşti, mai groşi şi mai lungi, făcuţi din carne de porc ceva mai grasă, cu usturoi şi cu alte condimente. Există cârnaţi bănăţeni, din
    carne de porc, precum şi cârnaţi secuieşti, produşi în partea estică a
    Transilvaniei, la care se mai adaugă, eventual, carne de vită şi, în mod
    obligatoriu, boia. Aceştia au o culoare roşiatică pronunţată din cauza
    procesului de afumare la care au fost supuşi pentru a putea fi păstraţi o
    perioadă mai îndelungată.

  • Ce face românul de Ignat?

    Ce face românul de Ignat?

    Ignatul e un ceremonial popular arhaic, păstrat, la români, sub semnul jertfei purifcatoare, prin sânge. Taierea porcului devine prilej de bucurie și prevesteşte un an nou, cu belșug și sănătate.



  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum, sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune. Pentru a conserva aceste tradiţii, în ultimii ani, în judeţul Covasna este organizat, este adevărat nu în decembrie, ci în februarie, Festivalul Internaţional de Pomana Porcului, internaţional pentru că au participat echipe din Croaţia, Slovacia, Ungaria şi din România. În interval de câteva ore, aceste echipe se străduie să obţină, sub atenta supraveghere a juriului, diferite preparate din carne de porc.



    Cum ajungem la “pomana porcului”, un preparat necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin.



    Adăugăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, mâncare care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu. Poftă bună!

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum, sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune. Pentru a conserva aceste tradiţii, în ultimii ani, în judeţul Covasna este organizat, este adevărat nu în decembrie, ci în februarie, Festivalul Internaţional de Pomana Porcului, internaţional pentru că au participat echipe din Croaţia, Slovacia, Ungaria şi din România. În interval de câteva ore, aceste echipe se străduie să obţină, sub atenta supraveghere a juriului, diferite preparate din carne de porc.



    Cum ajungem la “pomana porcului”, un preparat necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin.



    Adăugăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, mâncare care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu. Poftă bună!

  • Pregătirea cârnaţilor

    Pregătirea cârnaţilor

    La 20 decembrie este Ignatul, o zi în care, în tot spaţiul românesc, gospodarii taie porcul, după un ritual special, de la sacrificarea animalului şi până obţinerea unor preparate tradiţionale, precum cârnaţii, toba, caltaboşul sau şunculiţa. Tăierea porcului este urmată de aşa-zisa pomană a porcului, o masă la care iau parte toţi cei care au ajutat sau asistat la sacrificare. Sunt multe obieciuri şi superstiţii legate de Ignat. Se spune că, la tăierea porcului, nu trebuie să asiste nicio persoană miloasă, existând credinţa că porcul moare cu greutate, iar carnea nu va mai fi bună. De obicei, coada, urechile şi băşica porcului sunt date copiilor. Apoi, fetele care vor să aibă părul lung, trebuie neapărat să mănânce din splina porcului. Gospodarii care găsesc sânge închegat în inima porcului au motive de bucurie, deoarece asta înseamnă că vor avea noroc la bani.



    Chiar dacă nu mai sacrifică porcul ca odinioară, destui români din mediul urban păstrează această traditie de a pregăti cârnaţi în casă. Avem nevoie de 2 kg de carne de porc, de preferat pulpă sau fleică deoarece are şi puţină grăsime, de un kg de carne de vită, de usturoi şi de condimente: piper, cimbru, boia de ardei. În cazul în care carnea nu are grăsime, adăugăm şi puţină slănină. Carnea şi slănina sunt tocate, iar apoi amestecate cu puţină supă de carne, cu sare şi cu diferite condimente. De obicei, cârnaţii pregătiţi în perioada Crăciunului sunt consumaţi imediat, iar în acest caz adăugăm usturoi pisat, cimbru şi piper, precum şi sare, după gust. Amestecul trebuie lăsat câteva ore la rece, iar după aceea umplerea maţelor, răsucirea acestora la o distanţă de 10 … 15 centimetri, obţinându-se astfel cârnaţii. În continuare, şirurile de cârnaţi trebuie atârnate pe sfoară şi lăsate la rece, pentru a se zvânta, timp de câteva ore. Aceşti cârnaţi pot fi preparaţi la grătar sau prăjiţi în ceaun sau tigaie, în untură sau ulei şi pot fi serviţi cu varză călită sau cu piure de cartofi. Dacă se doreşte păstrarea lor pentru o perioadă mai mare, cârnaţii pot fi puşi la afumat. În acest caz, în compoziţie trebuie adăugată şi boia de ardei. De menţionat că aceşti cârnaţi afumaţi, tăiaţi rondele, pot fi consumaţi ca aperitiv, fără a mai fi pregătiţi pe grătar sau în tigaie.


  • Pregătirea cârnaţilor

    Pregătirea cârnaţilor

    La 20 decembrie este Ignatul, o zi în care, în tot spaţiul românesc, gospodarii taie porcul, după un ritual special, de la sacrificarea animalului şi până obţinerea unor preparate tradiţionale, precum cârnaţii, toba, caltaboşul sau şunculiţa. Tăierea porcului este urmată de aşa-zisa pomană a porcului, o masă la care iau parte toţi cei care au ajutat sau asistat la sacrificare. Sunt multe obieciuri şi superstiţii legate de Ignat. Se spune că, la tăierea porcului, nu trebuie să asiste nicio persoană miloasă, existând credinţa că porcul moare cu greutate, iar carnea nu va mai fi bună. De obicei, coada, urechile şi băşica porcului sunt date copiilor. Apoi, fetele care vor să aibă părul lung, trebuie neapărat să mănânce din splina porcului. Gospodarii care găsesc sânge închegat în inima porcului au motive de bucurie, deoarece asta înseamnă că vor avea noroc la bani.



    Chiar dacă nu mai sacrifică porcul ca odinioară, destui români din mediul urban păstrează această traditie de a pregăti cârnaţi în casă. Avem nevoie de 2 kg de carne de porc, de preferat pulpă sau fleică deoarece are şi puţină grăsime, de un kg de carne de vită, de usturoi şi de condimente: piper, cimbru, boia de ardei. În cazul în care carnea nu are grăsime, adăugăm şi puţină slănină. Carnea şi slănina sunt tocate, iar apoi amestecate cu puţină supă de carne, cu sare şi cu diferite condimente. De obicei, cârnaţii pregătiţi în perioada Crăciunului sunt consumaţi imediat, iar în acest caz adăugăm usturoi pisat, cimbru şi piper, precum şi sare, după gust. Amestecul trebuie lăsat câteva ore la rece, iar după aceea umplerea maţelor, răsucirea acestora la o distanţă de 10 … 15 centimetri, obţinându-se astfel cârnaţii. În continuare, şirurile de cârnaţi trebuie atârnate pe sfoară şi lăsate la rece, pentru a se zvânta, timp de câteva ore. Aceşti cârnaţi pot fi preparaţi la grătar sau prăjiţi în ceaun sau tigaie, în untură sau ulei şi pot fi serviţi cu varză călită sau cu piure de cartofi. Dacă se doreşte păstrarea lor pentru o perioadă mai mare, cârnaţii pot fi puşi la afumat. În acest caz, în compoziţie trebuie adăugată şi boia de ardei. De menţionat că aceşti cârnaţi afumaţi, tăiaţi rondele, pot fi consumaţi ca aperitiv, fără a mai fi pregătiţi pe grătar sau în tigaie.


  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum, sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune. Pentru a conserva aceste tradiţii, în ultimii ani, în judeţul Covasna este organizat, este adevărat nu în decembrie, ci în februarie, Festivalul Internaţional de Pomana Porcului, internaţional pentru că au participat echipe din Croaţia, Slovacia, Ungaria şi din România. În interval de câteva ore, aceste echipe se străduie să obţină, sub atenta supraveghere a juriului, diferite preparate din carne de porc.



    Cum ajungem la “pomana porcului”, un preparat necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, mâncare care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu. Poftă bună!

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum, sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune. Pentru a conserva aceste tradiţii, în ultimii ani, în judeţul Covasna este organizat, este adevărat nu în decembrie, ci în februarie, Festivalul Internaţional de Pomana Porcului, internaţional pentru că au participat echipe din Croaţia, Slovacia, Ungaria şi din România. În interval de câteva ore, aceste echipe se străduie să obţină, sub atenta supraveghere a juriului, diferite preparate din carne de porc.



    Cum ajungem la “pomana porcului”, un preparat necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, mâncare care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu. Poftă bună!