Radio România Internațional

Tag: Institutul National de Statistica

  • Tinerii, angajabilitate şi mobilitatea pe piaţa muncii

    Tinerii, angajabilitate şi mobilitatea pe piaţa muncii

    În România, locuiesc peste 4,8 milioane de tineri
    cu vârste cuprinse între 15 şi 34 de ani, conform unei cercetări întreprinse în
    trimestrul doi din 2016 de Institutul Naţional de Statistică. Dintre ei puţin
    peste jumătate erau ocupaţi, ceea ce în limbaj de specialitate nu înseamnă
    neapărat că aveau o slujbă stabilă, ci că au lucrat cel puţin o oră într-o
    săptămână pentru a obţine un venit. Aproape
    trei sferturi (74,6%) dintre tinerii ocupaţi erau salariaţi, în marea lor
    majoritate cu regim de lucru permanent: cam 50% lucrau în sectorul serviciilor,
    28% în industrie şi construcţii şi 21% în sectorul agricol. Cei care lucrează
    în agricultură au o situaţie aparte, nu tocmai fericită, după cum o descrie
    Vladimir Alexandrescu, purtătorul de cuvânt al Institutului Naţional de
    Statistică. A lucra în
    sectorul agricol înseamnă în cea mai mare măsură, din păcate, a lucra în
    gospodăriile de subzistenţă. Există, bineînţeles, şi o parte modernizată a
    agriculturii sau a vieţii rurale, dar, în general, şi ea este organizată tot pe
    tipul unei structuri familiale, adică produc în primul rând pentru a satisface
    nevoile de consum ale unui grup restrâns, familial. Aceşti oameni sunt, însă,
    din punct de vedere statistic consideraţi persoane ocupate sau persoane care
    lucrează. Dar, din punctul de vedere al realităţii mai profunde, ocupaţia lor
    este una care are un aport social şi economic mai mic sub ceea ce ar fi putut
    să realizeze dacă ar fi avut posibilitatea să lucreze în cadrul unor
    întreprinderi agricole mai dezvoltate, cum ar fi fermele de tipul celor din
    Vestul Europei sau din SUA.


    În acelaşi timp, peste 2,3 milioane de tineri
    erau inactivi, dintre aceştia doar puţin peste 270.000 fiind şomeri, adică
    oameni care încercau să se integreze pe piaţa muncii sau care au fost incluşi,
    la un moment dat, în forţa de muncă a României. Restul se aflau încă în diverse
    etape de şcolarizare. În afara lor, aproximativ un milion de tineri,
    reprezentând 19,9% din
    populaţia ţintă a anchetei şi 28% din numărul tinerilor care îşi încheiaseră
    studiile, nici nu lucrau şi nici nu erau cuprinşi în educaţia formală. Procentele acestea constituie o tragedie,
    consideră Mihai Dragoş, preşedintele Consiliului
    Tineretului din România. Alte
    cercetări arată că, dacă se depăşesc 4 luni de inactivitate de acest tip,
    există consecinţe asupra întregii vieţii a unui tânăr în sensul în care vor
    tinde să aibă slujbe mai puţin constante, să fluctueze mai des între perioade
    în care au şi n-au slujbe, să progreseze mai greu în carieră şi să accepte
    salarii mai mici.


    Dacă cei care abandonează şcoala de timpuriu o
    fac, adesea, din cauza sărăciei, tinerii care-şi termină studiile se opresc, în
    proporţie de 53%, la nivelul instituţiilor medii de educaţie. Doi din cinci
    tineri români consideră căle e suficient liceul ca ultima şcoala
    absolvită, neavând intenţia de a urma o facultate, deşi absolvenţii de universitate
    îşi găsesc mult mai uşor de lucru. Cele mai de succes metode de găsire a unui loc de muncă sunt contactarea
    directă a angajatorului (49,3% dintre tinerii care lucrau găsindu-şi locul de
    muncă actual trimiţându-şi CV-ul la instituţia sau firma vizată) şi apelul la
    rude, cunoştinţe sau prieteni (metodă prin care 28,8% dintre tineri şi-au găsit
    de lucru). Recomandarea cunoştinţelor e ceva firesc consideră Vladimir
    Alexandrescu, iar Mihai Dragoş completează: Referitor la
    modalitatea de angajare, e interesant că în jur de 30% se angajează apelând la
    prieteni, cunoştinţe, rude – PCR, cum se spunea în comunism. Şi în străinătate
    acest sistem de relaţii – networking cum se spune în engleză – contează. A avea
    o reţea de cunoştinţe, a cunoaşte diverşi oameni, profesionişti în anumite
    domenii, precum şi angajatori pot fi lucruri folositoare.


    Cei care reuşesc să se
    angajeze sau să aibă o ocupaţie remunerată nu sunt, pe de altă parte, prea
    dispuşi să se deplaseze prea a-şi îmbunătăţi situaţia. Dintre tinerii care lucrează, doar 3,8%
    îşi schimbaseră reşedinţa pentru a obţine un alt loc de muncă, cei mai mulţi
    având vârsta între 25-29 de ani. În
    acelaşi timp, doar 20% dintre tinerii fără loc de muncă ar fi dispuşi
    să se mute pentru a-şi găsi un loc mai bun de muncă. Vladimir Alexandrescu. Mobilitate are un dublu sens, e vorba de
    mobilitatea celor care sunt deja angajaţi şi mobilitatea celor care nu sunt
    angajaţi şi care ar putea avea un loc de muncă în altă parte decât în oraşul
    sau comuna unde locuiesc momentan. Pe de altă parte, faptul că avem atâţia
    tineri care pleacă peste mări şi ţări, ar veni să infirme această idee. Pentru
    cei mai activi şi mai bine pregătiţi dintre tineri nu contează unde este locul
    de muncă. Dacă-l găsesc la o distanţă de o mie de kilometri de casă, se duc
    acolo.


    Ce explicaţi are un reprezentant al tinerilor pentru această situaţie?
    Mihai Dragoş. Există o
    reticenţă destul de mare în rândul tinerilor de a se muta şi de a-şi căuta un
    loc de muncă în afara localităţii de reşedinţă. Dar asta ţine şi de politicile
    de locuire concepute de stat. Cum reuşeşte statul să-i ajute pe tineri să-şi
    găsească o locuinţă cu chirie pe care să şi-o poată permite? Aici mă refer şi
    la nivelul salariului minim pe economie. E dificil pentru o persoană angajată
    pe salariul minim care are de plătit în jur de 150-200 de euro pe lună pentru
    chirie într-un oraş mare să se descurce cu un venit net în jur de 1.500 de lei.
    Pur şi simplu nu rentează să te muţi, dacă ai un salariu mic.



    De
    aceea, consideră reprezentanţii organizaţiilor de tineret, ar trebui ca
    situaţia tinerilor să fie redresată prin diverse politici publice începând cu
    mai buna corelare din sistemul de educaţie şi piaţa muncii şi terminând cu
    diverse stimulente pentru a încuraja mobilitatea, dar şi stagiile de pregătire
    (internshipul plătit) în diverse instituţii publice şi private.

  • România, creştere economică record

    România, creştere economică record

    În primul trimestru al anului, România a înregistrat o
    creştere economică de 5,7% faţă de primul trimestru al lui 2016, în condiţiile în care
    pentru întregul an guvernul mizează pe un avans de 5,2%. Trimestrul I din acest
    an a fost al 7-lea la rând de creştere economică, arată datele Institutului Naţional de Statistică.
    Nivelul depăşeşte valoarea considerată de mulţi drept optimistă luată în calcul
    de către executiv la construcţia bugetului pentru acest an.

    Creşterea anunţată
    de INS este confirmată şi de Oficiul European de Statistică, care a anunţat că
    România a înregistrat cel mai semnificativ avans dintre statele membre ale UE,
    cu o creştere a PIB-ului de 5,6% pentru aceeaşi perioadă.

    Economistul Aurelian
    Dochia spune că, deşi deocamdată vorbim numai de primul trimestru al anului,
    după înregistrarea acestei performanţe, probabilitatea ca economia românească
    să avanseze aşa cum estima executivul, a crescut semnificativ. Asta, dacă
    cifrele anunţate nu vor suferi corecţii majore în perioada următoare. Analistul
    atrage atenţia, însă, că se pune şi problema sustenabilităţii creşterii
    economice din primul trimestru. Aurelian Dochia:     Uneori sunt diferenţe importante între cifra semnal şi cifra
    definitivă şi asta nu e numai la noi, în toată lumea se practică această
    procedură, dar dincolo de asta este clar că performanţa înregistrată în primul
    trimestru în ceea ce priveşte creşterea este foarte mare, este peste aşteptări,
    aş zice chiar peste asteptările guvernului pe care într-adevăr lumea le
    considera optimiste. Nu ar trebui totuşi să ne lăsăm furaţi de un entuziasm
    prea mare, este vorba doar de primul trimestru, să vedem în ce măsură pe
    următoarele trei trimestre se va menţine o dinamică similară. Este puţin
    probabil să rămână la 5,7%, dar din ce în ce mai mult începe să devină mai
    probabilă creşterea pe care se bazează guvernul când a construit bugetul pe
    2017, respectiv 5,2% devine o cifră deja realistă.

    Consiliul Fiscal avertizează,
    însă: creşterea a fost generată în primul rând de consum. Premierul Sorin
    Grindeanu apreciază că performanţa reprezintă o confirmare a măsurilor
    economice luate de guvern, dar şi rezultatul încrederii mediului de afaceri în
    măsurile anunţate pentru perioada următoare. Potrivit guvernului, creşterea
    economică din primul trimestru a fost anticipată de alte evoluţii pozitive din
    economie. Astfel, exporturile au ajuns la un maxim istoric de 5,7 miliarde de
    euro în luna martie, în primele patru luni ale anului s-au creat peste 100.000
    de noi locuri de muncă stabile, producţia industrială are rate de creştere
    ridicate, iar rata şomajului se află la cel mai scăzut nivel de după 1989.

  • Jurnal românesc – 14.11.2016

    Jurnal românesc – 14.11.2016

    Liderul Partidului Socialist, filorus, Igor Dodon, a
    câştigat, cu peste 52% din voturi, al doilea tur, de duminică, al alegerilor
    prezidenţiale din Republica Moldova. Adversara sa, pro-europeana Maia Sandu,
    lidera Partidului Acţiune şi Solidaritate, a acumulat aproape 48% din sufragii
    – relevă rezultatele comunicate de Comisia Electorală Centrală. Au participat
    peste 53% din cetăţenii moldoveni cu drept de vot. Scrutinul a fost marcat de
    proteste, după epuizarea buletinelor de vot la numeroase secţii din diaspora,
    inclusiv din Bucureşti. Preşedintele Comisiei Electorale Centrale, Alina Russu,
    şi-a manifestat regretul faţă de situaţia creată. Aceasta a declarat, într-o
    conferinţă de presă susţinută după închiderea urnelor, că problemele cu care
    s-au confruntat alegătorii din diaspora sunt o lecţie care trebuie învăţată. Ea
    a subliniat că decizia de organizare a secţiilor de votare din străinătate a
    fost luată în funcţie de numărul de cereri prealabile depuse de cetăţenii din străinătate,
    dar şi de participarea acestora la alegerile parlamentare din 2014. La ultimele
    alegeri parlamentare, la cele 95 de secţii de votare deschise în afara ţării,
    s-au prezentat 73.000 de persoane cu drept de vot, în condiţiile în care la
    alegerile prezidenţiale de duminică numărul acestora a depăşit 130.000.
    Alegerile au fost primele, după 20 de ani, în care cetăţenii Republicii Moldova
    şi-au votat direct preşedintele. Până acum, acesta era ales de Parlament.


    Rata anuală a inflaţiei, care măsoară evoluţia preţurilor de consum în
    ultimul an, a crescut uşor în luna octombrie, faţă de luna precedentă, potrivit
    datelor Institutului Naţional de Statistică. Cifrele INS arată că toate
    categoriile de produse şi serviciile s-au scumpit luna trecută, dar cel mai
    mult au crescut preţurile la alimente, precum cartofii, fructele proaspete şi
    ouăle. De asemenea, energia termică s-a scumpit cu 3,2%, chiar în luna în care
    populaţia a început să folosească sistemele de încălzire. La polul opus,
    ieftiniri importante s-au înregistrat doar la citrice, celelalte preţuri având
    fluctuaţii mici. În urma evoluţiei din ultimele luni, BNR a menţinut prognoza
    de inflaţie pentru finalul anului 2016, dar a urcat uşor estimarea pentru
    inflaţia de la sfârşitul anului viitor.


    În România, puţin peste o treime din populaţia rurală are acces la
    servicii financiare de bază precum un cont bancar. Astfel, 85% dintre adulţii
    din mediul urban mare şi metropolă, 78% din urbanul mic şi doar 35% din rural,
    au un cont bancar, conform unui studiu prezentat cu ocazia aniversări a
    20 de ani de carduri în România. Mai mult, în mediul rural se remarcă şi un
    abandon accentuat în materie de produse bancare. Datele cercetării mai relevă
    faptul că un sfert dintre cei care au declarat că nu deţin un cont bancar spun
    că au avut dar, din diverse motive, au renunţat la el. Situaţia
    abandonului de servicii financiar-bancare este mai pronunţată
    pentru populaţia din mediul rural. O altă concluzie a cercetării de piaţă este
    că peste 50% dintre respondenţii de la oraş îşi primesc salariul pe card, faţă
    de doar 23% dintre cei de la sat. Cu toate acestea, 95% din populaţie
    utilizează numerarul des şi foarte des. O notă interesantă este apetitul în
    creştere al românilor pentru comerţul electronic, notează realizatorii
    studiului. În primele nouă luni din acest an, 20% dintre respondenţi au făcut
    cumpărături din magazinele online româneşti şi 6% din magazinele online din
    afara ţării.

  • Retrospectiva săptămânii 30/06-6/07/2013

    Retrospectiva săptămânii 30/06-6/07/2013

    Vizita în China a premierului Victor Ponta


    Premierul român Victor Ponta a vizitat, la începutul săptămânii, China — ultima etapă a unui turneu asiatic care cuprinsese, anterior, Azerbaidjan, Kazahstan şi Uzbekistan. La Beijing, Victor Ponta le-a propus preşedintelui Xi Junping şi omologului Li Keqiang ridicarea relaţiei bilaterale la nivel de parteneriat strategic: Poziţia geografică a României este foarte importantă în dezvoltarea relaţiilor dintre China şi ţările din Europa Centrală şi de Est. O poartă pentru accederea la o piaţă mai mare şi un potenţial coridor pentru produsele chinezeşti pot fi Marea Neagră şi ţările din această zonă. Din acest punct de vedere, Dunărea poate fi considerată, cu participarea firmelor chinezeşti, ca un segment al unui reînnoit drum al mătăsii, al secolului XXI, traversând Europa şi venind din China, prin poarta sud-estică a Uniunii Europene.


    Victor Ponta i-a îndemnat pe oamenii de afaceri chinezi să se îndrepte spre piaţa din România şi a anunţat o serie de proiecte: S-a convenit dezvoltarea prezenţei în România a marilor companii de telecomunicaţii Huawei şi ZTE şi transformarea României, practic, într-un centru european regional pentru aceste două mari companii. Putem avansa foarte mult cu investiţiile şi în zona energiei. E, deja, în derulare proiectul de 1 miliard de dolari de la Rovinari, investiţie chineză. De asemenea, a fost prezentat proiectul grupurilor 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă. Dinspre partea română, principala solicitare a fost urgentarea procedurilor de verificare pentru a deschide piaţa chineză pentru produsele agroalimentare, în special pentru cele din carne şi pentru vinurile româneşti.




    Românii din România, mai puţini cu peste 1,5 milioane


    Populaţia stabilă a României, în octombrie 2011, era de 20.121.641 de persoane, în scădere cu peste 1,5 milioane. Este rezultatul definitiv al recensământului populaţiei şi al locuinţelor, anunţat, joi, de Institutul Naţional de Statistică, al cărui preşedinte, Tudorel Andrei, a completat: Migraţia a contribuit în cea mai mare măsură la reducerea populaţiei. Aproape 77% din această reducere s-a datorat factorului migrator extern. In plus, cunoaştem cu toţii că în această perioadă, chiar dacă speranţa de viaţă a crescut, rata natalităţii a scăzut şi a scăzut destul de mult. Alte date ale recensământului arată că în municipii şi oraşe trăiesc echivalentul a 54% din totalul populaţiei stabile. Că majoritare sunt femeile, cu peste 51%, şi că aproximativ jumătate din ele sunt căsătorite. In fine, că majoritatea populaţiei — peste 55% — este formată din persoane mature cu vârsta cuprinsă între 25 şi 64 ani. Datele anunţate de Institutul Naţional de Statistică au repus, pe de altă parte, pe tapet chestiunea validităţii referendumului din vara trecută, prin care puterea de centru-stânga a încercat, fără succes, să-l demită pe şeful de centru-dreapta al statului, Traian Băsescu. Referendumul a fost, atunci, invalidat din lipsă de cvorum, calculat pe baza unor cifre privind românii cu drept de vot superioare celor făcute publice, săptămâna aceasta, de statisticieni.



    Proba de foc a bacalaureatului


    Odată cu proba de vineri, 5 iulie — la alegere, specifică profilului şi specializării — emoţiile concursului, pentru cei aproape 190 de mii de absolvenţi de liceu din România, au luat sfârşit. In weekend vor aştepta, însă, cu sufletul la gură rezultatele, care urmează să fie afişate luni. Va fi atât pentru elevi şi profesori, cât şi pentru autorităţi momentul adevărului, dată fiind experienţa nefericită din ultimii ani. In 2011, de exemplu, rezultatele indicau cel mai slab bacalaureat din ultimii 20 de ani. Răspunzătoare de rezultatele foarte slabe sunt dezinteresul profesorilor şi al elevilor, precum şi disfuncţionalităţile sistemului de învăţământ. Mulţi dau, însă, vina şi pe marşul forţat împotriva fraudei, încă de acum câţiva ani în sălile de examen fiind instalate camere video şi fiind interzise “atenţiile” care să “înmoaie” viligenţa supraveghetorilor. Anul acesta au izbuncnit noi scandaluri legate de încercări de corupere a profesorilor. Cel mai răsunător a fost cel al unei directoare a unui liceu bucureştean, arestată preventiv, săptămâna aceasta, după ce ar fi pretins bani de la elevii înscrişi la bacalaureat pentru a influenţa membrii comisiei de evaluare.



    Reaşezări de preţuri la mijloc de an


    1 iulie a adus, în România, creşterea preţului la gaze cu 8 procente pentru consumatorii casnici şi cu 3 pentru cei industriali. De la începutul lunii, a crescut şi punctul amenzilor rutiere. Totodată, în mai multe oraşe din ţară s-au majorat taxele plătite pentru apă şi canalizare. Ca şi cum ar dori să atenueze efectul acestor scumpiri, guvernul României a majorat la 800 de lei salariul minim brut garantat, echivalentul a mai puţin de 200 de euro. De această creştere vor beneficia peste 600 de mii de salariaţi din sectorul bugetar şi privat.




    România şi situaţia din Egipt


    Ministerul român de externe urmăreşte cu mare atenţie evoluţiile din Egipt şi face apel părţilor să dea dovadă de reţinere şi să evite escaladarea violenţelor. Ca reacţie la evenimentele din ultimele zile din ţara arabă, diplomaţia de la Bucureşti şi-a exprimat speranţa că se va reveni cât mai curând la ordinea constituţională şi că procesul de tranziţie democratică va fi reluat. România şi-a exprimat regretul pentru pierderile de vieţi omeneşti cauzate de violenţele din ultimele zile şi a reiterat necesitatea respectării drepturilor fundamentale ale omului şi libertăţilor cetăţeneşti.

  • Datele ultimului recensământ

    Datele ultimului recensământ

    Datele finale ale recensământului realizat în octombrie 2011 confirmă faptul că populaţia României a scăzut în deceniul scurs de la precedentul recensământ. Astfel, românii cu domiciliul stabil în ţară sunt circa 20,1 milioane, cu peste 1,5 milioane mai puţini faţă de anul 2002. Principala explicaţie o constituie migraţia externă, justificată preponderent economic, dar nu este singura. Preşedintele Institutului Naţional de Statistică, Tudorel Andrei: Migraţia a contribuit în cea mai mare măsură la reducerea populaţiei. Aproape 77% din această reducere s-a datorat factorului migrator extern. Mai există factorul natural cunoaştem cu toţii că în această perioadă, chiar dacă speranţa de viaţă a crescut, rata natalităţii a scăzut, şi a scăzut destul de mult”.



    Recensământul oferă date revelatoare în ce priveşte dimensiunea migraţiei. Astfel, mai bine de 700 de mii de persoane recenzate în 2011 sunt plecate în străinătate pentru cel puţin un an, iar cifra ar reprezenta o treime din cea reală, afirmă şeful Institutului Naţional de Statistică. În rest, jocul procentelor nu aduce schimbări spectaculoase. Etnicii români sunt majoritari în proportie de 89%, în consecinţă şi cultul ortodox rămâne dominant. La capitolul componenţei etnice, românii sunt urmaţi de maghiari, 6,5% şi de romi, 3,3%. Femeile sunt mai multe, undeva la 51%, în vreme ce 54% din români locuiesc în municipii şi oraşe. Cu aproape 1,9 milioane de locuitori, capitala Bucureşti este cel mai mare oraş al României.



    Pe grupe de vărstă, copiii de până la 14 ani reprezintă doar 16% din populaţie, în vreme ce persoanele mature, ce se încadrează între 25 şi 64 de ani, formează majoritatea, respectiv 56 de procente. Numărul cetăţenilor trecuţi de 18 ani depăşeşte 16 milioane. Populaţia României este – potrivit datelor recensământului – mai bătrână, ceea ce alimentează îngrijorările cu privire la raportul descurajator economic dintre persoanele active şi pensionari, în schimb este mai educată. În ultimii 10 ani, numărul absolvenţilor de studii superioare s-a dublat, de la 7 la 14 procente.



    Prima reacţie cu privire la datele recensământului a aparţinut unui om politic şi a avut, cum altfel, o marcată componentă politică. Premierul Victor Ponta a declarat că scăderea confirmată a populaţiei certifică faptul că cvorumul de 50% necesar demiterii preşedintelui Traian Băsescu, la referendumul de vara trecută, a fost, de fapt, întrunit. Preşedintele l-a acuzat, în replică, pe premier de iresponsabilitate şi a amintit că recenzarea nu a vizat decât o parte a românilor cu drept de vot din afara ţării.



    Disputa este nu doar tardivă, ci şi falsă. Reperul luat în calcul de Curtea Constituţională atunci când a invalidat referendumul a fost numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente. Că ele trebuie, acum, actualizate este, deja, o altă discuţie.

  • Soluţii privind copiii din afara sistemului de educaţie

    Soluţii privind copiii din afara sistemului de educaţie

    Abandonul şcolar, un subiect important pentru instituţiile europene, a devenit o temă de discuţie şi pe agenda publică din România. Nu doar aflarea exactă a dimensiunilor fenomenului este importantă, ci şi găsirea de soluţii. Iar acestea nu pot veni decât prin colaborarea dintre autorităţile competente în mai multe domenii: educaţie, protecţie socială şi dezvoltare locală. La toate acestea, se referă cercetarea Toţi copiii la şcoală până în 2015, iniţiativă globală privind copiii în afara sistemului de educaţie: studiu naţional”, elaborată sub egida UNICEF. Este un studiu bazat pe o metodologie comună celor 26 de state participante, România inclusiv. La întocmirea raportului privitor la ţara noastră, au contribuit Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii, Institutul Naţional de Statistică şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Obiectivul studiului este să analizeze contextul abandonului şcolar, să crească gradul de conştientizare legat de acest fenomen şi să propună soluţii. Dar până la găsirea soluţiilor, trebuie să cunoaştem amploarea unui fenomen ale cărui cauze nu ţin doar de domeniul învăţământului.



    Sandie Blanchet, reprezentanta UNICEF în România vorbeşte despre o parte din aceste cauze: Copiii aflaţi în pragul abandonului şcolar sunt cei foarte săraci, cei care provin din zone rurale, cei care aparţin etniei rome şi cei cu dizabilităţi. Sistemul de educaţie ar trebui să se axeze mai degrabă pe prevenirea abandonului decât pe măsurile de intervenţie. Trebuie să ne asigurăm că aceşti copii sunt înscrişi la şcoală şi rămân la şcoală. Acest fapt ar reprezenta şi un avantaj financiar, căci e mai ieftin.”



    Dezavantajele pe termen lung ale abandonului şcolar afectează întreaga societate şi economie a unei ţări. Potrivit unor date furnizate de Institutul Naţional de Statistică, 52% din tinerii care au părăsit şcoala de timpuriu au ajuns mult mai repede în starea de şomaj. Şi o altă dovadă că abandonul şcolar este o problemă socială constă în faptul că există diferenţe între regiunile ţării. În unele dintre ele fenomenul este mai redus decât în altele în funcţie de situaţia economică şi etnică a zonei. În localităţile unde ponderea etniei rome depăşea 5% din populaţia locului, rata abandonului şcolar era mai mare. Alte date statistice ni le oferă tot Sandie Blanchet: Rata părăsirii timpurii a şcolii a ajuns la 17,5%. E în creştere. Conform agendei Europa 2020, ţintele României sunt de 15% până în 2014 şi 11% până în 2020. Pentru că abandonul şcolar este influenţat de factori sociali precum sărăcia, sănătate, alimentaţie şi mediu familial, sunt necesare soluţiile transversale la nivel sectorial. La nivel local, şcolile, asistenţii sociali, primăriile trebuie să colaboreze ca să prevină abandonul. Calitatea actului educativ este, de asemenea, problematică. 40% din tinerii de 15 ani au un nivel scăzut de alfabetizare. În Polonia, acest procent este de 15%, iar în Ungaria, de 18%. Soluţiile în acest sens sunt reprezentate de profesori calificaţi şi motivaţi şi de o programă şcolară care să accentueze dezvoltarea competenţelor şi nu memorarea informaţiilor. România investeşte 3,5% din PIB-ul său în sistemul de învăţământ. Comparativ, Polonia şi Ungaria alocă 5%.”



    Cu toate acestea, statisticile pot fi înşelătoare atunci când nu se cunoaşte întregul context al abandonului şcolar, dar şi modalitatea de calcul a acestei rate. Ciprian Fartuşnic, cercetător la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, ne spune cum se calculează în România această rată.


    Ne uităm la numărul de copii care s-au înscris în septembrie într-o şcoală şi verificăm câţi dintre ei termină anul şcolar în iunie. Rata abandonului se calculează comparând intrările cu ieşirile. Ce aduce nou acest studiu e faptul că se întreabă câţi trebuiau să fie la şcoală. Aflăm astfel că numărul lor e mai mare decât cel al elevilor înscrişi. Cu ajutorul INS, am aflat câţi copii ar fi de vârsta intrării în ciclul preşcolar sau primar. Am comparat această cifră cu numărul copiilor înscrişi în sistemul de educaţie. Făcând o scădere simplă, am aflat că în clasa I intră mai puţini copii decât ar trebui conform datelor demografice. După care fenomenul se accentuează. În ciclul primar, vezi că la grupa de vârstă 7-10 ani sunt peste 55.000 de copii care nu apar în sistemul de educaţie. La gimnaziu, lucrurile stau la fel, deşi copiii ar fi trebuit să fie înscrişi, căci în datele demografice, ei există.”



    Folosind metoda de calcul a instituţiilor UE, fenomenul capătă alte dimensiuni şi trebuie înţeles altfel. Ciprian Fartuşnic: La nivelul UE, nu se compară ratele de abandon între statele-membre pentru că există importante diferenţe metodologice. De pildă, există o metodă care face un calcul pe cohorte, urmărite pe mai mulţi ani de studiu. Indicatorul utilizat este această rată a părăsirii timpurii a şcolii. Aceasta se focalizează pe o anumită grupă de vârstă, între 18 şi 24 de ani. De ce? Pentru că acolo te aştepţi să găseşti tineri care au un nivel de bază al educaţiei. Calculând aşa, vedem că aproape 1 din 5 tineri nu au reuşit să termine măcar învăţământul obligatoriu de 10 clase.”



    Indiferent de metoda de calcul, soluţiile pentru abandonul şcolar presupun conlucrarea dintre mai multe instituţii şi nu pot trece cu vederea date statistice precum cele incluse în cercetarea Toţi copiii la şcoală până în 2015, iniţiativă globală privind copiii în afara sistemului de educaţie: studiu naţional”.