Radio România Internațional

Tag: integrare

  • Romii, România, Europa

    Romii, România, Europa

    Cu o vehemenţă defel uzuală în mediile diplomatice, ministrul suedez pentru Afaceri Europene, Birgitta Ohlsson, şi-a exprimat, textual, “furia” faţă de ceea ce a numit dezinteresul României pentru integrarea romilor. Evident fără suport, declaraţiile acesteia sunt, totuşi, simptomatice pentru percepţia eronată a unor cabinete occidentale asupra situaţiei de fapt.



    Înaintea responsabilei de la Stockholm, n-au fost puţine, la Roma sau la Paris, la Bruxelles sau la Londra, vocile care au reproşat Bucureştiului pasivitatea sau indiferenţa faţă de acest subiect, pe care o parte a mass-media sau a clasei politice europene încearcă să-l acrediteze ca fiind exclusiv românesc. Or, cifrele sunt elocvente. Din cele circa 12 milioane de romi de pe continent, în România trăiesc doar 620 de mii, echivalentul a 3,3% din totalul cetăţenilor români. Problema acestei minorităţi, cea mai numeroasă de pe continent, dar fără un stat-mamă, care s-o revendice şi să pledeze pentru protecţia ei, e, de multă vreme, una general europeană. Mai peste tot ţintă a prejudecăţilor, romii cad pradă excesului de zel al jandarmilor francezi sau sunt ţinte predilecte ale retoricii xenofobe în care se exersează extrema dreaptă ungară. Percepuţi, în cel mai bun caz, drept pitoreşti, când nu de-a dreptul asociaţi cu lenea, marginalitatea, delincvenţa, mizeria şi dezordinea, ei rămân un corp străin în cadrul multor societăţi de pe continent, deşi, plecaţi din nord-vestul Indiei, au ajuns în Europa acum aproape un mileniu.



    Într-o radiografie pe cât de severă, pe atât de exactă, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, recunoştea că: “Mulţi romi trăiesc în continuare în sărăcie şi sunt excluşi social în unele localităţi din Europa. E inacceptabil faptul că în anumite oraşe copii romi sunt înscrişi la şcolile pentru cei cu dizabilităţi mintale şi pierd astfel orice şansă de a primi o educaţie prin care să-şi atingă potenţialul şi să fie apoi plătiţi la adevărata lor valoare. E inacceptabil ca romii să fie în continuare discriminaţi în spitale, la angajare, în şcoală şi să nu aibă o locuinţă şi astfel să nu aibă nici un viitor. De asemenea, e total inacceptabil ca retorica rasistă anti-roma să câştige popularitate în rândul cetăţenilor europeni.”



    Deşi, la rândul său, defel complezentă cu realităţile româneşti, organizaţia pentru protecţia drepturilor omului Amnesty International recunoaşte că, peste tot în Uniunea Europeană, se înregistrează abuzuri, exercitate inclusiv de autorităţile locale. În numele organizaţiei, Nicolas Beger susţine că: “A venit vremea să trecem dincolo de cuvinte. Sunt necesare angajamente clare ale autorităţilor locale, responsabile în multe cazuri de evacuări forţate sau de segregarea romilor. Violenţele motivate rasial, inclusiv săvârşite de Poliţie, trebuie să înceteze. Noi încă aşteptăm ca cei de la Comisia Europeană să impună proceduri de infringement statelor care încalcă drepturile etniei.”



    Departe, deci, de a fi un caz singular în Europa, România are propriul ei pasiv istoric în raport cu această comunitate. Din Evul Mediu şi până în secolul al 19-lea, reduşi la condiţia de robi, romii erau mână de lucru extrem de ieftină pe moşiile domnitorilor, boierilor sau mănăstirilor din epocă. Statul român modern i-a eliberat din robie, dar i-a şi ignorat. În timpul ultimei conflagraţii mondiale, parte dintre ei au fost deportaţi de regimul mareşalului Ion Antonescu, aliat al Germaniei naziste. Cu metode evident poliţieneşti, dictatura comunistă post-belică I-a sedentarizat forţat. În societate, prejudecăţile sunt vii şi astăzi. Dintre toate minorităţile din România, romii rămân cel mai prost prizaţi de către majoritari.



    Însuşi preşedintele Traian Băsescu recunoaşte că peste 50% dintre romii care lucrează au un nivel de educaţie scăzut, iar cei cu şcoală au mai multe dificultăţi în a se angaja în locuri de muncă adecvate pregătirii lor. Preşedintele subliniază că evaluările Bruxellesului sunt exacte, dar şi că, la firul ierbii, atât autorităţilor române, cât şi comunităţii rome le rămân enorm de multe de făcut. Traian Băsescu: “Concluziile Comisiei nu sunt negative şi remarcă nişte progrese. Spre exemplu, subliniază faptul că am rezervat locuri în facultăţi pentru tinerii romi, subliniază faptul că s-au făcut oarecare progrese în mersul la şcoală, în şcoala primară, dar este puţin. Sigur, rapoartele Comisiei sunt întotdeauna pline de speranţă, însă realitatea, şi nu numai în România, este inacceptabilă pentru romi. Pe de altă parte, orice ar face guvernele şi administraţiile locale, dacă nu facem un parteneriat în care minoritatea roma să vrea să evolueze pozitiv, nu facem nimic.”



    Preşedintele Băsescu deplânge şi faptul că, în România, o mare parte dintre romii care s-au integrat nu îşi mai recunosc etnia. Într-adevăr, poveşti de succes în artă sau sport, în afaceri sau în politică, nu sunt puţini cei care-şi neagă ascendenţa.



    La rându-le, sociologii semnalează că, inclusiv la recensăminte, sunt romi de confesiune creştin-ortodoxă care, pradă complexelor de inferioritate, se declară români, catolici din Transilvania care-şi spun maghiari sau musulmani din Dobrogea recenzaţi drept turci.



    Cât timp nu doar majoritatea românească, ci şi minoritatea romă nu se eliberează de prejudecăţi, integrarea va rămâne un proces lent şi cu rezultate îndoielnice.

  • Cine este Republica Moldova?

    Cine este Republica Moldova?

    Republica Moldova a făcut un pas uriaş pe drumul său european şi, cu acte în regulă, pregăteşte integrarea în organizaţia comunitară a bătrânului continent. Desigur, vorbim de asociere şi nu, încă, de aderare, dar este fără îndoială un mare progres al tinerei republici fost sovietice, un succes esenţial pentru care trebuie felicitaţi decidenţii de la Chişinău şi cetăţenii moldoveni. Mai ales că această opţiune vine în condiţii extrem de dure, cu evoluţii rapide şi violente. Când Ucraina vecină, cu care Republica Moldova are cea mai lungă frontieră, a decis şi ea că va merge pe calea europeană, Rusia i-a luat, pur şi simplu, o parte din teritoriu, peninsula Crimeea, şi secesiunea armată şi sângeroasă a cuprins Estul de lângă Rusia. Republica Moldova însăşi s-a confruntat cu acest gen de sancţiune ce se iscă atunci când ţara vrea să evolueze independent.



    În 1990, când moldovenii îşi afirmau identitatea naţională, cerându-şi dreptul la limbă, alfabet, cultură şi istorie, în Estul de dincolo de Nistru a fost lansată o secesiune susţinută de-a dreptul cu tancul de Armata Roşie. Şi în prezent, Transnistria este un conflict îngheţat, adică un spaţiu care evoluează după propriile reguli, susţinut de Moscova, o parte a Republicii Moldova scoasă cu forţa de sub juridiscţia centrală. Reacţiunea cripto-comunistă, sovietic nostalgică şi pro-rusă se reactivează de câte ori Republica Moldova îşi cere dreptul la decizii proprii şi a promis că şi în cazul demersului european va acţiona pentru a schimba această orientare cu una pro-rusă, estică. Istoric, prezenţa acestui spaţiu românesc în sfera de interes insistent al Rusiei este un şir de abuzuri şi rapturi, cu foarfeca pe hartă.



    Prima dată, în 1812, Rusia, ajunsă până la Nistrul Moldovei, impune Turciei un act prin care aceasta îi cedează un teritoriu care nu îi aparţinea. Era jumătate din principatul Moldovei, partea dintre Nistru şi Prut, de la Marea Neagră până în codrii nordici ai Orheiului, cunoscută sub numele de Basarabia. Acest nume a fost preluat şi de gubernia rusească impusă în acest spaţiu. În 1918, la prăbuşirea imperiilor europene, inclusiv a celui ţarist, Basarabia şi basarabenii au ales să se alipească la regatul României, chiar înainte ca ardelenii şi bucovinenii să aibă ocazia să o facă.



    În 1940, Stalin reuşeşte să răzbune această opţiune democratică a basarabenilor şi rupe din nou Basarabia din spaţiul său firesc, cel al naţiei române. Atunci, machiavelicul specialist sovietic în probleme naţionale, sângerosul dictator Stalin, a dat României un ultimatum pe care l-a grăbit cu ocuparea rapidă a Basarabiei. Cu acelaşi creion nervos cu care a luat Basarabia de la România, a amputat acest spaţiu, hăcuind teritorii, vieţi şi destine.



    În 1991, fosta Republică Sovietică îşi proclamă independenţa, primind din Est o insurecţie secesionistă. De aproape un sfert de secol, Republica Moldova luptă pentru fiecare pas pe care îl face în consolidarea independenţei, pentru modernizare şi dezvoltare, pentru integrarea în sistemul democraţiilor occidentale.



    Toate aceste sacrificii şi eforturi sunt recunoscute prin semnarea Asocierii la Uniunea Europeană, iar de aici încolo, ştim foarte bine, aderarea deplină şi funcţională va fi pregătită printr-un efort comun, european.

  • Romii, România, Europa

    Romii, România, Europa

    Cu o vehemenţă defel uzuală în mediile diplomatice, ministrul suedez pentru Afaceri Europene, Birgitta Ohlsson, şi-a exprimat, textual, “furia” faţă de ceea ce a numit dezinteresul României pentru integrarea romilor. Evident fără suport, declaraţiile acesteia sunt, totuşi, simptomatice pentru percepţia eronată a unor cabinete occidentale asupra situaţiei de fapt.



    Înaintea responsabilei de la Stockholm, n-au fost puţine, la Roma sau la Paris, la Bruxelles sau la Londra, vocile care au reproşat Bucureştiului pasivitatea sau indiferenţa faţă de acest subiect, pe care o parte a mass-media sau a clasei politice europene încearcă să-l acrediteze ca fiind exclusiv românesc. Or, cifrele sunt elocvente. Din cele circa 12 milioane de romi de pe continent, în România trăiesc doar 620 de mii, echivalentul a 3,3% din totalul cetăţenilor români. Problema acestei minorităţi, cea mai numeroasă de pe continent, dar fără un stat-mamă, care s-o revendice şi să pledeze pentru protecţia ei, e, de multă vreme, una general europeană. Mai peste tot ţintă a prejudecăţilor, romii cad pradă excesului de zel al jandarmilor francezi sau sunt ţinte predilecte ale retoricii xenofobe în care se exersează extrema dreaptă ungară. Percepuţi, în cel mai bun caz, drept pitoreşti, când nu de-a dreptul asociaţi cu lenea, marginalitatea, delincvenţa, mizeria şi dezordinea, ei rămân un corp străin în cadrul multor societăţi de pe continent, deşi, plecaţi din nord-vestul Indiei, au ajuns în Europa acum aproape un mileniu.



    Într-o radiografie pe cât de severă, pe atât de exactă, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, recunoştea că: “Mulţi romi trăiesc în continuare în sărăcie şi sunt excluşi social în unele localităţi din Europa. E inacceptabil faptul că în anumite oraşe copii romi sunt înscrişi la şcolile pentru cei cu dizabilităţi mintale şi pierd astfel orice şansă de a primi o educaţie prin care să-şi atingă potenţialul şi să fie apoi plătiţi la adevărata lor valoare. E inacceptabil ca romii să fie în continuare discriminaţi în spitale, la angajare, în şcoală şi să nu aibă o locuinţă şi astfel să nu aibă nici un viitor. De asemenea, e total inacceptabil ca retorica rasistă anti-roma să câştige popularitate în rândul cetăţenilor europeni.”



    Deşi, la rândul său, defel complezentă cu realităţile româneşti, organizaţia pentru protecţia drepturilor omului Amnesty International recunoaşte că, peste tot în Uniunea Europeană, se înregistrează abuzuri, exercitate inclusiv de autorităţile locale. În numele organizaţiei, Nicolas Beger susţine că: “A venit vremea să trecem dincolo de cuvinte. Sunt necesare angajamente clare ale autorităţilor locale, responsabile în multe cazuri de evacuări forţate sau de segregarea romilor. Violenţele motivate rasial, inclusiv săvârşite de Poliţie, trebuie să înceteze. Noi încă aşteptăm ca cei de la Comisia Europeană să impună proceduri de infringement statelor care încalcă drepturile etniei.”



    Departe, deci, de a fi un caz singular în Europa, România are propriul ei pasiv istoric în raport cu această comunitate. Din Evul Mediu şi până în secolul al 19-lea, reduşi la condiţia de robi, romii erau mână de lucru extrem de ieftină pe moşiile domnitorilor, boierilor sau mănăstirilor din epocă. Statul român modern i-a eliberat din robie, dar i-a şi ignorat. În timpul ultimei conflagraţii mondiale, parte dintre ei au fost deportaţi de regimul mareşalului Ion Antonescu, aliat al Germaniei naziste. Cu metode evident poliţieneşti, dictatura comunistă post-belică I-a sedentarizat forţat. În societate, prejudecăţile sunt vii şi astăzi. Dintre toate minorităţile din România, romii rămân cel mai prost prizaţi de către majoritari.



    Însuşi preşedintele Traian Băsescu recunoaşte că peste 50% dintre romii care lucrează au un nivel de educaţie scăzut, iar cei cu şcoală au mai multe dificultăţi în a se angaja în locuri de muncă adecvate pregătirii lor. Preşedintele subliniază că evaluările Bruxellesului sunt exacte, dar şi că, la firul ierbii, atât autorităţilor române, cât şi comunităţii rome le rămân enorm de multe de făcut. Traian Băsescu: “Concluziile Comisiei nu sunt negative şi remarcă nişte progrese. Spre exemplu, subliniază faptul că am rezervat locuri în facultăţi pentru tinerii romi, subliniază faptul că s-au făcut oarecare progrese în mersul la şcoală, în şcoala primară, dar este puţin. Sigur, rapoartele Comisiei sunt întotdeauna pline de speranţă, însă realitatea, şi nu numai în România, este inacceptabilă pentru romi. Pe de altă parte, orice ar face guvernele şi administraţiile locale, dacă nu facem un parteneriat în care minoritatea roma să vrea să evolueze pozitiv, nu facem nimic.”



    Preşedintele Băsescu deplânge şi faptul că, în România, o mare parte dintre romii care s-au integrat nu îşi mai recunosc etnia. Într-adevăr, poveşti de succes în artă sau sport, în afaceri sau în politică, nu sunt puţini cei care-şi neagă ascendenţa.



    La rându-le, sociologii semnalează că, inclusiv la recensăminte, sunt romi de confesiune creştin-ortodoxă care, pradă complexelor de inferioritate, se declară români, catolici din Transilvania care-şi spun maghiari sau musulmani din Dobrogea recenzaţi drept turci.



    Cât timp nu doar majoritatea românească, ci şi minoritatea romă nu se eliberează de prejudecăţi, integrarea va rămâne un proces lent şi cu rezultate îndoielnice.

  • Jurnal românesc – 13.11.2013

    Jurnal românesc – 13.11.2013

    Cetăţenii români care merg în Grecia cu ocazia disputării, vineri, a meciului de fotbal dintre reprezentativele celor două ţari, sunt sfătuiţi să respecte cu stricteţe măsurile de ordine şi siguranţă publică stabilite de către autorităţile elene. Pentru prevenirea oricăror situaţii defavorabile în care ar putea fi implicaţi cetăţeni români, MAE le recomandă atât consultarea în prealabil a rubricii Sfaturi, alerte de călătorie de pe www.mae.ro, cât şi a ghidului Informaţii Utile de Călătorie în Grecia de pe website-ul Ambasadei României la Atena, atena.mae.ro. Grecia şi România se vor înfrunta în prima manşă a barajului pentru Cupa Mondială de anul viitor din Brazilia pe 15 noiembrie, de la ora ora 21,45, pe stadionul Giorgios Karaiskakis din Pireu, iar pe 19 noiembrie, de la ora 21,00, va avea loc partida retur, pe Arena Naţională din Bucureşti.



    România are frontiere sigure şi foarte întărite — a afirmat inspectorul general al poliţiei de frontieră române, chestorul şef de poliţie Ioan Buda, la întâlnirea anuală a şefilor Poliţiilor de Frontieră din ţările riverane Mării Negre, forum a cărui preşedinţie a fost preluată de România. Buda a precizat că Poliţia de Frontieră este pe deplin mulţumită de activităţile depuse pentru intrarea României în spaţiul Schengen şi că, din punct de vedere tehnic, şi-a îndeplinit toate sarcinile. Luni, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a afirmat că, deşi îndeplinesc criteriile tehnice, România şi Bulgaria nu vor intra în spaţiul Schengen la 1 ianuarie 2014, din cauza opoziţiei unor state membre, care denunţă corupţia şi proasta funcţionare a justiţiei la Bucureşti şi Sofia.



    Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, a afirmat că, pentru soluţionarea problemelor comunităţilor istorice româneşti de peste hotare, este necesar ca atât autorităţile de la Bucureşti, cât şi misiunile diplomatice şi oficiile consulare să cunoască problemele specifice acestora. David a accentuat importanţa promovării limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti în comunităţile istorice şi a susţinut ideea creării unor centre de limbă, cultură şi civilizaţie română pentru aceste comunităţi. Ministrul delegat a reiterat importanţa protejării drepturilor etnicilor români din comunităţile istorice, a atenţiei care trebuie să li se acorde şi s-a referit la sprijinul pe care trebuie să îl primească fiecare român din afara graniţelor României. David a făcut aceste declaraţii la Istanbul, unde a participat la o reuniune regională consulară, alături de reprezentanţi ai misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare româneşti din Turcia, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Serbia, Slovenia şi Ucraina.



    Guvernul Republicii Moldova a lansat portalul gov.md/europa/ care îşi propune să ofere informaţii cât mai clare şi accesibile privind procesul de integrare europeană. Potrivit Executivului de la Chişinău, noua pagină web va sistematiza informaţiile despre integrarea europeană şi va oferi detalii despre impactul parcursului european al Republicii Moldova. Portalul mai conţine informaţii despre fondurile UE pentru Republica Moldova şi despre proiectele europene realizate în acest stat. Lansarea portalului gov.md/europa/ are loc în preajma Summitului de la Vilnius al Parteneriatului Estic, unde Republica Moldova va parafa Acordul de asociere cu UE, document care include şi Acordul de liber schimb. Săptămâna trecută, rezultatele unui sondaj relevau că doar circa o treime dintre cei intervievaţi se consideră suficient de bine informaţi pentru a-şi face o opinie despre Uniunea Europeană şi integrarea europeană a Republicii Moldova.