Tag: Ion Iliescu

  • The Revolution case, in Court again

    The Revolution case, in Court again

    After being adjourned a couple of times, the Bucharest Court of Appeal rejected all the exceptions and requests raised by the lawyers and decided that the indictment presented by prosecutors, in the Revolution Case, was legal. As a result, the Court ordered the start of the trial on its merits. In this case, 34 years after the anti-communist revolution, former head of state Ion Iliescu, the first president of post-communist Romania, as well as former deputy prime minister Gelu Voican Voiculescu and the former head of the Military Aviation, general Iosif Rus, are accused of committing crimes against humanity, crimes which the statute of limitations does not apply to.




    The saga of the Revolution Case began four years ago. In the first phase, it was sent to Court by the Military Prosecutor’s Office in April 2019, but it was returned to the Prosecutor’s Office two years later by the judges with the High Court of Cassation and Justice, on grounds of irregularities in the indictment. After the military prosecutors redid the indictment, the former General Prosecutor of Romania, Gabriela Scutea, announced, in August 2022, that the Revolution Case was being resent to the Supreme Court, only for a preliminary chamber judge to decide, six months later, that the case was not within the Supreme Court’s competence, and to send it to the Bucharest Court of Appeal.




    A senior figure of the communist regime, the main defendant, Ion Iliescu, fell out of dictator Nicolae Ceaușescus favor in the 1970s, being consequently marginalized and removed from major political positions. In 1989 he became the central political figure of the anti-communist Revolution, and headed the Romanian state three times: first, between December 22nd, 1989 and 1992, then as elected president in 1992-1996 and again in 2000-2004. According to the indictment, during the Revolution, Ion Iliescu allegedly sought to obtain popular legitimacy intentionally, by directly spreading misinformation through televised appearances and press releases, thus contributing to the the institution of a generalized psychosis. At the same time, between December 22 and 30, he allegedly orchestrated the operation of misleading the public opinion systematically, by using military officials. Their actions and statements intentionally increased the risk of instances of friendly fire, chaotic shooting and contradictory military orders, leading to the death of 857 people, the injuring of 2,382 and the illegal detainment of 585. Ion Iliescu, as well as the other defendants, have always denied any wrongdoing. In time, the events of December 1989 were the subject of investigation in over 4,500 criminal cases. In 112 of them, 275 people were sent to Court. (EE)

  • Dosarul Revoluției din nou pe rol

    Dosarul Revoluției din nou pe rol

    După mai multe amânări, Curtea de Apel Bucureşti a respins toate excepţiile şi cererile ridicate de avocaţi și a constatat legalitatea rechizitoriului întocmit de procurori în Dosarul Revoluției. Ca urmare, instanța a dispus începerea judecării pe fond a acestui dosar în care, 34 de ani de la Revoluția anticomunistă, fostul preşedinte Ion Iliescu, primul al României post-comuniste, precum și fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu şi generalul în retragere Iosif Rus, ex-şef al Aviaţiei Militare, sunt acuzaţi de săvârşirea unor infracţiuni contra umanităţii, infracțiuni care nu se prescriu.


    Saga cronologică a Dosarului Revoluției a început în urmă cu patru ani! În primă fază, acesta a fost trimis în judecată de Parchetul Militar în aprilie 2019, însă a fost restituit la Parchet doi ani mai târziu de către judecătorii de la ICCJ, fiind invocată existenţa unor nereguli în rechizitoriu. După ce procurorii militari au refăcut rechizitoriul, fostul procuror general al României, Gabriela Scutea, anunţa, în august 2022, retrimiterea la Instanţa supremă a Dosarului Revoluţiei, doar că, şase luni mai târziu, un judecător de cameră preliminară decidea că nu este de competenţa Instanţei supreme să-l judece, așa că l-a trimis la Curtea de Apel Bucureşti.


    Pe fond, să începem prin a spune că, fost nomenclaturist al regimului comunist, principalul inculpat – Ion Iliescu – a căzut, în anii 1970, în dizgrația dictatorului Nicolae Ceaușescu, care l-a marginalizat și l-a îndepărtat din funcțiile politice majore. Până în 1989!, când a devenit figura politică centrală a Revoluției anti-comuniste, ulterior conducând statul român în trei rânduri: între 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales în 1992-1996 și 2000-2004. Or, potrivit rechizitoriului din Dosarul de pe masa judecătorilor, la Revoluție, Ion Iliescu ar fi urmărit intenționat să obţină legitimitate populară, inducând în eroare opinia publică prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate. Totodată, el şi-ar fi asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.

    Aceste fapte ar fi generat şi amplificat o psihoză generalizată, cauzatoare a numeroase situaţii de foc fratricid, ceea ce face că în intervalul respectiv 857 de oameni au murit, 2.382 au fost răniți, iar 585 au fost reținuți ilegal. Ion Iliescu, dar și ceilalți inculpați au declarat, de-a lungul timpului, că sunt nevinovați de acuzațiile aduse. În timp, evenimentele din Decembrie 1989 au făcut obiectul cercetării în peste 4.500 de dosare penale. În 112 dintre ele, au fost trimise în judecată 275 de persoane.


  • SRI declassifies the Revolution files

    SRI declassifies the Revolution files

    33 years since the anti-communist revolution, the Romanian Intelligence
    Service (SRI) has declassified all documents concerning the events of 1989. 13
    volumes with copies of archive pages, correspondence, reports and notifications
    compiled by the Securitate, the communist secret police, are included in the
    archive. One of the volumes comprises messages sent by the Securitate to the National
    Television Station, one of the focal points of the revolution. In one such
    message, Securitate officers expressed support for ousting Ceaușescu. The
    message never reached the public however, but Securitate officers expressed
    readiness to come in person to the radio and TV public broadcasters to support
    this move.

    SRI Director Eduard Hellvig recalls that, unfortunately, millions of
    Romanians still want the truth about the events of 1989 in order to close once
    and for all one of the darkest chapters in Romanian history. In turn, president
    Klaus Iohannis said that failing to bring to serve justice for the crimes of
    the Revolution remains a vulnerability of our society that further fuels pain
    and frustration. This summer, the Revolution investigation, whereby former
    president Ion Iliescu, former deputy Prime Minister Gelu Voican Voiculescu and
    former General Iosif Rus, the head of the Military Aviation at the time, stand
    accused of crimes against humanity, was sent back to the Supreme Court. At
    first the case was registered at the Supreme Court in 2019, but judges referred
    it back to the Military Prosecutor’s Office for correcting several issues in
    the indictment. Military prosecutors say Ion Iliescu’s inner circle acted
    skillfully and effectively to take over the political and military power reins
    in December 1989. Iliescu reportedly misled the public constantly, repeatedly
    and systematically.

    A far-reaching nationwide and carefully planned military
    action of unprecedented scope designed to misinform the audiences was carried
    out across Romania, prosecutors say. This led to generating and amplifying
    terrorism psychosis, which eventually brought many people to their graves.
    Romania’s entire military force was allegedly at the whim of the National
    Salvation Front (FSN) Council, a provisional authority that subsequently grew
    into a political party, led by Ion Iliescu. In May 1990, Iliescu was elected
    president of Romania. He secured another two terms, over 1992-1996 and
    2000-2004. Over the years, FSN evolved into PDSR, and then PSD, which is a part
    of the current ruling coalition. (VP)









  • 03.08.2022 (mise à jour)

    03.08.2022 (mise à jour)

    Catastrophes
    Le gouvernement de Bucarest a majoré de 50% le montant des aides sociales d’urgence
    censées être accordées cette année aux personnes victimes des catastrophes
    naturelles. C’est ce qu’a précisé le Ministère du Travail et de la Solidarité
    sociale. La mesure a été adoptée mercredi, suite à la hausse de jusqu’à 80% de
    l’indice du coût de la construction. Du coup, les aides sociales seront de 300
    à 2000 euros. Les plus grandes sommes seront versées aux familles dont les
    foyers ont été détruits en proportion de 75%. En cas de décès, l’aide sera
    supplémentée de 1500 euros, quel que soit le nombre de victimes. Par ailleurs,
    l’Administration des Eaux roumaines affirme que les réserves en eau des 40
    principaux lacs de Roumanie, quoiqu’en baisse par rapport au mois de juillet,
    sont capables d’assurer le nécessaire en eau des populations concernées. Selon
    les données fournies, presque 800 localités à travers la Roumanie, ont
    rationalisé l’usage de l’eau. La sécheresse continue à sévir, notamment dans
    les petites villes et dans les villages de Moldavie. L’absence des
    précipitations a détruit plus de 250.000 hectares de terrain agricole.
















    Révolution – La procureure générale de la Roumanie,
    Gabriela Scutea, a décidé mercredi de renvoyer sur la table du Tribunal le
    dossier de la Révolution roumaine dans lequel l’ancien président roumain, Ion
    Iliescu, l’ancien vice premier-ministre, Gelu Voican Voiculescu et l’ancien
    chef de l’Aviation militaire, Iosif Rus sont accusés de crimes contre l’humanité.
    Selon l’enquête déroulée par les procureurs, leurs déclarations contradictoires
    de décembre 1989 ont alimenté des « situations de tirs fratricides, de
    fusillades confuses et d’ordres militaires contradictoires », soldés par 862
    personnes tuées et 2380 blessées.


    Agriculture
    – La récolté de blé de la Roumanie est suffisamment importante pour couvrir la
    demande interne et aussi pour permettre des exportations, a déclaré mercredi, Petre
    Daea, ministre de l’agriculture. A l’heure où l’on parle, la moisson a été
    réalisée sur 96% des cultures. Les récoltes de tournesol et de maïs ont été
    particulièrement touchées par les températures élevées et la sécheresse
    prolongée à travers le pays. La Roumanie
    compte parmi les plus importants exportateurs de céréales de l’UE vers le Proche
    Orient. La récolte de 2021 a été un véritable record, avec 11,3 millions de
    tonnes de blé. Généralement, les récoltes de blé de la Roumanie dépassent deux à
    trois fois la consommation interne.




    Covid
    19
    – Les prochains variants du nouveau coronavirus ne seront pas forcément plus
    agressifs, en revanche, ils seront plus contagieux, a déclaré Adrian Marinescu,
    directeur médical de l’Institut national des maladies infectieuses « Matei
    Bals » de Bucarest. Selon lui, à
    partir de ce moment, on devra cohabiter avec le virus et pour la majorité des
    personnes, l’infection sera similaire à un simple rhume. Le ministre de la
    Santé, Alexandru Rafila, n’a pas exclus la possibilité d’une septième vague
    pandémique à la rentrée. Le Ministère de la défense a annoncé que trois
    hôpitaux militaires de Sibiu, Cluj et Timisoara rouvriront leurs sections
    destinées aux patients positifs. Mercredi, les autorités de Bucarest ont
    rapporté plus de 9100 nouveaux cas d’infection. Plus de 4 000 malades sont
    actuellement hospitalisés, dont 550 enfants. 248 malades sont actuellement dans
    des unités de soins critiques. 41 décès des suites de la Covid 19 ont été
    rapportés durant les dernières 24 heures. Un enfant a également figuré parmi
    les personnes décédées des suites de la Covid 19.













    Météo
    – Le temps sera au beau fixe dans les 24 prochaines heures dans la plupart des
    régions de Roumanie. La canicule touchera le sud-ouest du territoire, tandis
    que le ciel sera plutôt variable et que des pluies éparses tomberont sur l’est,
    le nord-est et à la montagne. Le vent soufflera légèrement sur le relief et plus
    fort sur le sud et l’est. Jeudi, les températures maximales iront de 28 à 35
    degrés.

  • Mineriada ditu cirişaru, 32 di añi

    Mineriada ditu cirişaru, 32 di añi

    După cama di trei dekenii, România nu poati s’limbidzască nai cama scutidoslu episod ali istorie a llei post-comunistă. Ari trei ani di cându Analta Curte di Casaţie şi Justiţie apufusi turnarea a dosarlui aşi-număsităllei Mineriadi ditu 13-15 cirişaru 1990, ti adrarea diznău a rechizitoriului, pi cari ălu lugursi paranom. Tru 2017, procurorllii militari avea bitisită cercetărli. Elli pitricură tu giudico 14 di persoane. Veditili a pareiillei era fostul prezidentu Ion Iliescu, adză nonagenar, premierlu ditu aţelu kiro, Petre Roman, adjunctul aluştui, Gelu Voican-Voiculescu, şi directorul ditu atelu kiro a SRI, Virgil Măgureanu. Uidisitu cu anchetatorlli, elli s’pari că ndreapsiră şi coordonară directu ataca contra a manifestanţălor ditu Piaţa ali Universitati, ditu misuhorea a Bucureştiului, cari şi spunea iriñeaticu minduerli politiţi, tru contradicţie cu ali majoritati ţi eara putearea politică ditu atelu kiro.



    Tru 20 di mai 1990, dupu ţinţi meşi di la surparea-a dictaturăllei comunistă al Nicolae Ceauşescu, fostul a lui ministru ditu añilli 70, Ion Iliescu, lugursitu ca lideru ali Revoluţie, fu, practic, plebiscitat, amintănda protili alidzeri prezidenţiale elefteri cu aproapea 85% ditu voturi. Partidlu a lui, ună ndziminari eterogenă di revoluţionari autentiţ si comunişti di mâna a daua, avea amintată, tu arada-lli dauă cirecuri ditu locurli a Parlamentului. Piaţa Universitatillei, acăţată nica ditu apriiuru di studenţă şi proclamată “zonă elefteră di neocomunismu”, s’avea gulită, di itia că manifestanţăllii avea aprukeată serta apofasi a urnilor. Aclo iu un kiro avea dzăţ di ñilli di oamiñi hărăcoki si ici cu preşcăville, avea armasă maş ndauă dzăţ di grevişti a foamitillei, canda niaxiziţ tra ş-ducă bana ma largu nafoara a Piaţăllei. Avinarea a lor di cătră Poliţie, tru noaptea di 13 cirişaru, s-feaţi cu ună forţă disproporţionată, ţi adusi aminti di represiunea ditu dzălili a Revoluţiillei. NIţi adză nu easti limbidu desi aţelli cari, a daua dzuuă, reacţionară di dusiră alumti pi geadii cu poliţia şi acăţară sediile a Ministerului di Interne şi Televiziunillei publiţi, avea cadealihea vără ligătură cu Piaţa. Iliescu si oamiñilli a lui ălli spusiră cu numa “legionari” (extrema dreapta interbelică) şi, acă armata avea adusă arada, cllimară populaţia s’ascapă “democraţia ditu piriclliu”.



    Minerllii ditu Valea a Jiului apăndăsiră la căndăseari. Maş dauă dzăli, 14 si 15 cirişaru, stăpuiră aeşţă Capitala, iu să spusiră ca hiinda iţi autoriritati legală. Duri tra s’alasă năpoia a loru 1.300 di pliguiţ, cama di ună ñille di oamiñi ţănuţ ncllişi paranom şi nai ma pţănu şasi morţă. Universitatea profanată, sediile a partidilor di opoziţie şi a jurnaliloru indipendenti asparti s’adavgă la tabloulu a aputrusearillei. Curtea Europeană ti Ndrepturli a Omului emisi ună apofasi cari impunea a Româniillei s’ducă ma largu investigaţiile tru aestu dosar, iar fostul procuror general, Laura Codruţa Koveşi, pricunuştea că ancheta mutrinda mineriada fu “ună ditu nai ma mărli niagiundzeri di tută istoria a Ministerlui Public”.



    Autoru: Bogdan Matei


    Armânipsearea: Taşcu Lala






  • Mineriada din iunie, 32 de ani

    Mineriada din iunie, 32 de ani

    După
    mai bine de trei decenii, România nu reuşeşte să clarifice cel mai negru episod
    al istoriei sale post-comuniste. Sunt
    trei ani de când
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis returnarea
    dosarului aşa-numitei Mineriade din 13-15 iunie 1990, pentru refacerea
    rechizitoriului, pe care l-a considerat nelegal. În 2017, procurorii militari
    finalizaseră cercetările. Ei au trimis în judecată 14 persoane. Vedetele
    lotului erau fostul preşedinte Ion Iliescu, azi nonagenar, premierul de la acea
    vreme, Petre Roman, adjunctul acestuia, Gelu Voican-Voiculescu, şi directorul
    din epocă al SRI, Virgil Măgureanu. Potrivit anchetatorilor, ei ar fi organizat
    şi coordonat direct atacul împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii,
    din centrul Bucureştiului, care îşi exprimau un mod paşnic opiniile politice,
    în contradicţie cu ale majorităţii ce forma puterea politică din acel moment.


    Pe 20 mai 1990, la cinci
    luni de la căderea dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceauşescu, fostul său
    ministru din anii 70, Ion Iliescu, perceput ca lider al Revoluţiei, fusese,
    practic, plebiscitat, câştigand primele alegeri prezidenţiale libere cu circa
    85% din voturi. Partidul sau, o combinaţie eterogenă de revoluţionari autentici
    si comunişti de mâna a doua, îşi adjudecase, la rându-i, două treimi din locurile
    din Parlament. Piaţa Universităţii, ocupată încă din aprilie de studenţi şi
    proclamată zonă liberă de neocomunism, se golise, deja, fiindcă manifestanţii
    acceptaseră severul verdict al urnelor. Unde odinioară fuseseră zeci de mii de
    oameni exuberanţi si non-violenţi, rămăseseră doar câteva zeci de grevişti ai
    foamei, parcă incapabili să-şi continue viaţa în afara Pieţei. Evacuarea lor de
    către Poliţie, în noaptea de 13 iunie, s-a făcut cu o forţă disproporţionată,
    ce a evocat represiunea din zilele Revoluţiei. Nici azi nu e clar dacă aceia
    care, a doua zi, au reacţionat ducând lupte de strada cu poliţia şi ocupând
    sediile ministerului de Interne şi Televiziunii publice, aveau realmente vreo
    legatură cu Piaţa. Iliescu si oamenii lui i-au calificat drept legionari
    (extrema dreapta interbelică) şi, deşi armata restabilise deja ordinea, au
    chemat populaţia sa salveze democraţia in pericol.


    Minerii din Valea Jiului le-au urmat îndemnul. Doar două zile, 14 si 15 iunie, au stăpânit
    aceştia Capitala, unde s-au substituit oricărei autorităţi legale. Suficient cât să
    lase în urma lor 1.300 de răniţi, peste o mie de oameni reţinuţi abuziv şi cel
    puţin şase morţi. Universitatea profanată, sediile partidelor de opoziţie şi
    ale ziarelor independente devastate completează tabloul invaziei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o decizie care impunea
    României să continue investigaţiile în acest dosar,
    iar fostul procuror general, Laura
    Codruţa Koveşi, recunoştea că ancheta privind mineriada a fost una dintre cele
    mai mari neîmpliniri din întreaga istorie a Ministerului Public.


  • Presa scrisă în România de după cel de-al doilea război mondial

    Presa scrisă în România de după cel de-al doilea război mondial

    Presa română în secolul 20 a trecut prin toate tipurile de
    existență, de la cea liberă la cea cenzurată ori suprimată. Cele mai grave
    încălcări ale drepturilor presei, care erau și ale drepturilor omului, au avut
    loc între 1945 și 1989, în timp funcționării regimului comunist. După 1945, abia
    scăpată din chingile cenzurii regimului fascist, după câțiva ani de libertate,
    noul regim o va reintroduce și mai drastic. Dar și în timpul acelui regim au
    existat jurnaliști care să încerce să-și facă profesia atât de bine cât se
    putea, pe bazele principiilor pe care funcționează o entitate media.


    Dorel Dorian a fost jurnalist de la sfârșitul celui de-al
    doilea război mondial, a scris aproape în toate tipurile de ziare și reviste. În
    1997 el povestea Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română despre
    cât de importante erau ziarele în casa părinților săi. M-a fascinat presa cu mult înainte de a mă apropia de presă. Ziarele
    erau sfinte pentru mine şi în familia mea. Nu ştiam cum se fac. Învăţasem de la
    tata că nici nu trebuie să cred în ce spun ziarele, deşi, dacă ştii să citeşti
    printre rânduri şi dacă ziariştii sunt bine intenţionaţi, adevărul răzbate. Era
    o chemare, cuvântul era pentru mine sfânt, eram convins atunci că trebuie să
    caut cuvântul care spune adevărul. Era tinereţe, era o perioadă de mare avânt
    sufletesc, spiritual, în pofida unor erori pe care aveam să le descoperim mai
    târziu. A fost o investire, o sfântă investire în nişte idealuri care ni se
    păreau a fi singurele şi ultimele: de dreptate socială, eliberare şi distincţie
    morală, de afirmare a valorii. Credeam în toate aceste lucruri, cred şi în ele
    astăzi, deşi multă vreme drumul pe care am mers s-a dovedit a fi nu cel mai
    bun.


    Tânărul Dorian a început să scrie de
    la 16 ani, din 1945. Însă a observat curând că avea o alegere de făcut, între
    pasiune și realitățile cotidiene. Prin vara lui ’48, o serie întreagă de circumstanţe particulare – nu ştiam
    cât se poate câştiga şi rezista din scris, aveam o familie pe care trebuia s-o
    ajut – m-au făcut să iau decizia de a urma ingineria. Eram în paralel foarte
    bun la matematică, la lucruri abstracte. Am ajuns să fac un Institut Politehnic,
    Facultatea de Energetică, în ’53 am terminat-o, și continuam să scriu în presa
    vremii. În perioada Festivalului din ’53, care a fost la Bucureşti, am fost
    dintre cei mai solicitaţi gazetari: am scris povestiri, însemnări, reportaje. Dar
    îndată ce am terminat facultatea am plecat spre Valea Jiului şi aveam să ajung
    şeful secţiei tehnice şi electrice a primei mari termocentrale din România


    După invadarea Ungariei în 1956,
    Dorian a observat o schimbare de atitudine a presei: de la avântul revoluționar
    precedent ea trecea la blazare. Revista Viața
    studențească la care lucra era un exemplu. Văzusem că presa începuse să devină cenuşie, că erau foarte
    multe lucruri pe care le simţeam de comandă, era o foarte directă şi de acum
    vizibilă politizare a fiecărui demers. Iar noi am înţeles că se încearcă
    altceva după ’56, că era o replică pentru studenţime. Mărturisesc că asta a şi
    fost revista la început. După al doilea număr a fost un mare scandal de presă
    despre problemele pe care le aborda Viaţa
    studenţească. Era o discuţie gravă şi cu riscuri mari la Comitetul Central,
    discuție condusă chiar de Ceauşescu la care participau Leonte Răutu și Petre
    Gheorghe. Toţi am fost chemaţi să spunem ce vrem, ce ne propunem în viaţă, cum
    am ajuns să facem ceea ce făceam, dacă ne considerăm nişte iluminişti.


    Soluția pentru Dorian a fost
    îndreptarea către un tip nou de presă, spre cel tehnic. Ion Iliescu, care era de-acum secretar al Comitetului
    Central al Partidului, m-a întrebat ce s-ar putea face pentru ca să se atragă
    din nou tineretul, care se ştia că fusese pierdut. I-am spus cu mare
    sinceritate că ceea ce cred eu şi văd este o revistă de construcţii de amatori,
    care să le dea o profesionalizare, un hobby. Şi am scos revista Tehnium. După trei ani în care lucram şi
    la Ştiinţă şi tehnică şi la Tehnium ele au evoluat foarte bine.
    Preşedintele Academiei Drăgănescu m-a întrebat de ce nu aş trece la o revistă
    de popularizare ştiinţifică de mare ţinută. El conducea pe-atunci România liberă, la care era conectată
    revista Magazin. Şi am acceptat
    lucrul ăsta. Trebuie să spun că în paralel am mai cochetat şi cu alte
    publicaţii, am scris şi pentru revista Femeia
    foarte mult. Mă chema Dorina Petcu pe vremea aceea şi răspundeam cititoarelor.
    Ele voiau întotdeauna să se întâlnească cu Dorina Petcu şi întâlnirea asta cu
    Dorina Petcu nu se putea face sub nici o formă.


    În 1989, presa română se schimbă din
    nou pentru că vremurile se schimbau. A fost momentul care a dus la
    diversificarea pe care o avem azi.


  • 32 di añi di la cădearea al Ceaușescu

    32 di añi di la cădearea al Ceaușescu

    Tru 16 di andreu 1989, Timișoara nkisiră protili protesti contra a regimlui comunist, cari s-teasiră deapoa tru tuţ căsăbadzlli a văsiliillei. București, revolta avu kipita, tu 22 di andreu, cu fuga a dictatorlui Nicolae Ceauşescu şi a nicukirăllei a lui, Elena, cu elicopterlu, di pi casa-a Comitetlui Central a PCR. Cama amănatu, elli fură acăţaţ şi executaţ tamam tru dzuua di Cărciun, după ună giudicată minutişu faptă. Tru andreu 1989, tru România, muriră cama di 1.100 di oamiñi, iara naima pţănu 3.000 fură pliguiţ, Cunuscuta antribari grită aoa şi 32 di añi – “21 – 22, cari amină tu noi noi?”, easti ma largu fără apandisi. Ancheta a procurorlor nică nu fu bitisită si stipsiţlli nu fură pidipsiţ. Nu să știe căţe numirlu a aţiloru tufikisiţ criscu după 22 di andreu, cându regimlu eara avinatu. Nu fură aflati tuti forțili militare ică ţivile partiţipanti la reprimarea a manifestanțălor, nu fu recuperată bărutea cu cari s’amină. Acă SRI adră unu document lărguriu mutrinda evenimentili di atumţea, aesta nu s’veadi tru dosar. Tutunăoară, nu fură căftati documenti multu importanti ditu arhivili a MApN.



    România fu condamnată ma multi ori arada, la CEDO, tră amanarea-a cazlui. Protili condamnări definitive fură dati tăş tru anlu 2000, cându generalii Mihai Chițac și Victor Stănculescu fură condamnaț la 15 di añi di hăpsani, ama elibearaț dupu recursu. Ncllişi tru 2008, Chițac muri tru 2010 acasă, iara Stănculescu fu elibeara tru 2014 și muri doi ani ma amănatu tru un azil di lux. Meslu ţi tricu, Analta Curte di Casașie și Justiție apufusi pitriţearea diznău la Parchetlu Militar a dosarlui Revoluţiillei tru cari fostul prezidentu Ion Iliescu şi fostul viţeprim-ministru Gelu Voican Voiculescu şi generalu (r.) Iosif Rus, fostu şef ali Aviaţie Militară, sunt stipsiţ că feaţiră născănti infracţiuni contra uminitatillei.



    Simfunu cu rechizitoriulu, tru hăvaia aspărdzearillei ligăturli anamisa di România şi URSS, după momentul “Praga 1968”, ama şi di itia a caatandisillei di niifharistuseari ahănda, cabaia mari ditu societate, s-nclligă şi criscu ună parei dizidentă cari avu protu scupo avinarea-a fostului dictator Nicolae Ceauşescu, ama cari mutrea ţănearea ali Românie tru sfera di influenţă a URSS. Procurorlli militari spunu că pareia ţi eara anvărliga di Ion Iliescu lucră abilu şi cu hăiri ti priloarea a putearillei politiţi şi militare tru andreu 1989. Ma multu, fu criscută psihoza mutrinda aşi spusili ică existenti parei di terorişti. Tută forţă militară a Româniillei s-băgă la dispoziţia a Consiliului Frontului Salvarillei Naţionale (CFSN) – organ provizoriu a putearillei di stat, cari ma amănatu agiundzi partid politic – FSN, cumăndusitu di Ion Iliescu, fostu membru a nomenclaturălleii comunisti. Tru mai 1990, sunt organizati protili alidzeri libire și el easti aleptu prezidentu cu un scor ti nipistipseari: 85% ditu voturi. Ma amănatu, avu nica dauă mandate, anamisa di 1992-1996 şi 2000-2004. Pi hiotea a kirolui, FSN s’alăxeaşti tru PDSR, deapoa tru PSD, aestu ditu soni hiinda la guvernare, tru aestu kiro, tru România.




    Autor: Mihai Pelin

    Armânipsearia: Taşcu Lala








  • 32 Jahre nach antikommunistischer Revolution: Ereignisse von Dezember 1989 nicht restlos geklärt

    32 Jahre nach antikommunistischer Revolution: Ereignisse von Dezember 1989 nicht restlos geklärt






    Die ersten Proteste begannen am 16. Dezember 1989 in der westrumänischen Stadt Timișoara (Temeswar), der Revolutionsfunke sprang in den darauffolgenden Tagen auf die meisten Gro‎ßstädte des Landes über. Die Ereignisse fanden ihren Höhepunkt am 22. Dezember in Bukarest. Tausende Menschen waren auf die Stra‎ße gegangen, den protestierenden schlossen sich auch die Arbeiter der gro‎ßen Industriewerke an. Der Diktator Nicolae Ceaușescu und seine Ehefrau Elena flohen mit dem Helikopter vom Dach des Zentralkomitees. Nach wenigen Tagen wurden sie gefasst und am ersten Weihnachtstag nach einem kurzen und umstrittenen Prozess standrechtlich hingerichtet.



    Im Dezember 1989 sind während der Unruhen mehr als 1000 Menschen ums Leben gekommen und mindestens 3000 wurden verwundet. Somit war Rumänien das einzige Land unter den Ostblock-Staaten, in dem der Regimewechsel einen Blutzoll forderte. 32 Jahre später sind die Ermittlungen der Staatsanwälte immer noch nicht abgeschlossen und die Verantwortlichen für die Schie‎ßbefehle nicht zur Rechenschaft gezogen worden. Ungeklärt ist auch, warum nach der Flucht des Diktatoren-Ehepaars die Repression gegen die Demonstranten weiterging; im Grunde genommen wurde auf die Zivilbevölkerung weitergeschossen, dabei kamen mehr Menschen ums Leben als bis zum 22. Dezember 1989. Wer genau geschossen hat und mit welcher Munition, ist auch nicht geklärt.



    Der rumänische Nachrichtendienst SRI hat zwar einen detaillierten Bericht über die Ereignisse vom Dezember 1989 erarbeitet, doch im Zivilverfahren für die Aufklärung der Vorgänge wurde er nicht berücksichtigt, ebenso wenig wie geheime Dokumente aus dem Archiv des Verteidigungsministeriums in die Gerichtsverhandlung flossen.



    Der Europäische Gerichtshof für Menschenrechte hat Rumänien mehrfach wegen Verzögerung der Aufklärung verurteilt. Die ersten Gerichtsentscheidungen waren in Rumänien erst im Jahr 2000 getroffen worden, als die Armeegenerale Mihai Chițac und Victor Stănculescu als Schlüsselfiguren der Repression zu jeweils 15 Jahren Haft verurteilt wurden. Die Verurteilten gingen jedoch in Revision und wurden wieder auf freien Fu‎ß gesetzt. Beide führten ihr Leben unbehelligt weiter, Chițac starb 2010 bei sich zu Hause, Stănculescu 2016 în einem Luxus-Seniorenheim.



    Vergangenen Monat hat der Oberste Gerichts- und Kassationshof Rumäniens die Militärstaatsanwaltschaft angewiesen, die Akte Revolution von 1989“ wiederaufzurollen. Im wiederaufzunehmenden Prozess sind u.a. der ehemalige Staatspräsident Ion Iliescu, der ehemalige Vize-Premierminister Gelu Voican-Voiculescu und der Reservegeneral Iosif Rus, ehemaliger Chef der rumänischen Luftwaffe, der Verbrechen gegen die Menschlichkeit angeklagt.



    Der Fall hat somit auch politische Brisanz. In der Anklageschrift ist zu lesen, nach der Verschlechterung des Verhältnisses zwischen der Sozialistischen Republik Rumänien und der Sowjetunion sei eine dissidente Gruppierung um Ion Iliescu entstanden, deren Ziel die Beseitigung des Diktators Ceaușescu gewesen sei, aber keineswegs der Sturz des Kommunismus oder ein Ausbruch aus der Einflusssphäre des mächtigen Nachbars im Osten. Die Militärstaatsanwälte sagen, die Gruppierung habe gut durchdachte und effiziente Schritte unternommen, um im Dezember 1989 die politische und militärische Macht an sich zu rei‎ßen. So habe sich das Militär der provisorischen Front der Nationalen Rettung (FSN) eiligst untergeordnet und somit die Machtübernahme erleichtert.



    Die Front lie‎ß sich bald darauf als politische Partei registrieren, an deren Spitze setzte sich Ion Iliescu als markantes Mitglied der ehemaligen kommunistischen Nomenklatura. Bei den ersten freien, aber von vielen Unregelmä‎ßigkeiten und Einschüchterung der politischen Gegner begleiteten Wahlen im Mai 1990 gewann die FSN die Wahlen mit 85% haushoch, und Iliescu wurde der erste postkommunistische Staatspräsident Rumäniens. Dieses erste Mandat galt in der Auffassung seiner Anhänger und mächtigen Unterstützer im Staatsapparat nur als provisorisch, in der Folge bekleidete er von 1992–1996 und von 2000–2004 noch zweimal das höchste Amt im Staat. Die Front spaltete sich in mehrere Flügel auf, der harte Kern jedoch benannte sich im Laufe der Jahre mehrmals um, zunächst in Partei der Sozialen Demokratie Rumäniens (PDSR), um schlie‎ßlich unter dem Namen Sozialdemokratische Partei (PSD) das Land im Alleingang oder in Koalition mit anderen Parteien mehrfach zu regieren.

  • 32 years since the fall of the Ceausescu dictatorship

    32 years since the fall of the Ceausescu dictatorship

    On December 16, 1989, in Timișoara (west), the first protests against the communist regime broke out, which subsequently spread to all the cities of the country. In Bucharest, the revolt culminated, on December 22, with the fleeing of dictator Nicolae Ceausescu and his wife, Elena, by helicopter, from the roof of the building of the Romanian Communist Party – PCR Central Committee. Later, they were caught and shot dead on Christmas Day, after a perfunctory trial. In December 1989, more than 1,100 people died in Romania and at least 3,000 were injured. The famous question asked 32 years ago – “21-22, who fired at us?”, is still unanswered. The prosecutors investigation has not yet been completed and the culprits have not been punished. It is not known why the number of people shot dead increased after December 22, when the regime had already been removed. Not all the military or civilian forces involved in the repression of the protesters were identified, and the ammunition used was not recovered. Although the Romanian Intelligence Service – SRI has drafted an extensive document on the events that took place at the time, the document is not in the Revolution file.



    Also, the ones who were supposed to shed light on the December 1989 events did not request extremely important documents from the Ministry of National Defense archives. Romania has been repeatedly convicted at the European Court of Human Rights – ECHR for delaying the case. The first final sentences were ruled hardly in 2000, when Generals Mihai Chițac and Victor Stănculescu were sentenced to 15 years in prison, but they were later released on appeal. Imprisoned in 2008, Chitac died at home in 2010, and Stanculescu was released in 2014 and died two years later in a luxury asylum. Last month, the High Court of Cassation and Justice decided to remit to the Military Prosecutors Office the Revolution file in which the former President Ion Iliescu, the former Deputy Prime Minister Gelu Voican Voiculescu and General (r.) Iosif Rus, former head of the Military Aviation, are accused of crimes against humanity. According to the indictment, against the background of the souring relations between Romania and the USSR, after the “Prague 1968” moment, but also as a result of the deep and general dissatisfaction in the society, a dissident group coagulated and developed with the purpose of removing the former dictator Nicolae Ceausescu, but the group was actually seeking to keep Romania in the sphere of influence of the USSR.



    Military prosecutors claim that the group around Ion Iliescu acted skillfully and efficiently in order to take over the political and military power in December 1989. Moreover, the group acted to intensify the psychosis regarding the alleged existence of terrorists. The entire Romanian military forces was supposedly made available to the Council of the National Salvation Front (CFSN) – a temporary body of state power, which later became a political party — the National Salvation Front – FSN, led by Ion Iliescu, a former member of the communist nomenclature. In May 1990, the first free elections were held and he was elected president with an incredible score: 85% of the vote. Subsequently, he had two more terms, between 1992-1996 and 2000-2004. In time, FSN transformed into the Party of Social Democracy in Romania – PDSR, then into the Social Democratic Party – PSD, the latter being in the governing coalition currently ruling Romania. (LS)

  • 32 de ani de la căderea lui Ceaușescu

    32 de ani de la căderea lui Ceaușescu

    Pe 16 decembrie 1989, la Timișoara au
    izbucnit primele proteste împotriva regimului comunist, care s-au extins apoi
    în toate oraşele ţării. La București, revolta a culminat, pe 22 decembrie, cu
    fuga dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena, cu elicopterul, de pe acoperișul
    clădirii Comitetului Central al PCR.
    Ulterior, ei au fost prinşi şi executaţi chiar în
    ziua de Crăciun, după o judecată sumară. În decembrie 1989, în România, au
    murit peste 1.100 de oameni, iar cel puţin 3.000 au fost răniţi, Celebra întrebare
    rostită acum 32 de ani – 21 – 22,
    cine-a tras în noi?, este în continuare fără răspuns.
    Ancheta procurorilor încă nu
    a fost finalizată si vinovatii nu au fost pedepsiti. Nu se știe de ce numărul
    celor împuşcaţi a crescut după 22 decembrie, când regimul era deja înlăturat. Nu au fost identificate toate forțele militare
    sau civile participante la reprimarea manifestanților, nu a fost recuperată
    muniția cu care s-a tras. Deși SRI a întocmit un document amplu referitor la
    evenimentele de atunci, acesta nu se regăsește în dosar. De asemenea, nu au
    fost cerute documente extrem de importante din arhivele MApN.

    România a fost
    condamnată în repetate randuri, la CEDO, pentru tergiversarea cazului.
    Primele condamnări definitive au fost date abia în anul 2000, când generalii
    Mihai Chițac și Victor Stănculescu au fost condamnați la 15 ani de închisoare,
    dar eliberați în urma recursului. Încarcerați în 2008, Chițac a murit în 2010
    acasă, iar Stănculescu a fost eliberat în 2014 și a murit doi ani mai târziu
    într-un azil de lux. Luna trecută, Înalta Curte de Casașie și Justiție a
    decis retrimiterea la Parchetul Militar a dosarului Revoluţiei în care fostul
    preşedinte Ion Iliescu şi fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu
    şi generalul (r.) Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare, sunt acuzaţi
    de săvârşirea unor infracţiuni contra umanităţii.

    Conform rechizitoriului, pe
    fondul degenerării relaţiilor dintre România şi URSS, după momentul Praga
    1968, dar şi ca urmare a stării de nemulţumire profundă şi generală din
    societate, s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop
    înlăturarea fostului dictator Nicolae Ceauşescu, dar care urmărea menţinerea României
    în sfera de influenţă a URSS. Procurorii militari susţin că gruparea din jurul
    lui Ion Iliescu a acţionat abil şi eficient în preluarea puterii politice şi
    militare în decembrie 1989. În plus, a fost amplificată psihoza privind
    pretinsa existenţă a unor terorişti. Întreaga forţă militară a României s-ar fi
    pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) – organ
    provizoriu al puterii de stat, care ulterior devine partid politic – FSN,
    condus de Ion Iliescu, fost membru al nomenclaturii comuniste. În mai 1990,
    sunt organizate primele alegeri libere și el este
    ales preşedinte cu un incredibil scor: 85% din voturi. Ulterior, a mai avut
    două mandate, între 1992-1996 şi 2000-2004. Pe parcursul timpului, FSN se
    transformă în PDSR, apoi în PSD, ultimul aflându-se la guvernare, în acest
    moment, în România.


  • Revolution von 1989: mutmaßliche Urheber der Schießbefehle immer noch nicht zur Rechenschaft gezogen

    Revolution von 1989: mutmaßliche Urheber der Schießbefehle immer noch nicht zur Rechenschaft gezogen

    Seit der antikommunistischen Revolution vom Dezember 1989 sind 32 Jahre verstrichen. Viele damals aufgekommene Hoffnungen haben sich zerschlagen und die Ereignisse sind immer noch nicht restlos geklärt — insbesondere auf die Frage, wer für die Toten unter den Demonstranten schuldig ist, hat die rumänische Justiz keine zufriedenstellende Antwort gefunden.



    In Temeswar finden in diesen Tagen Gedenkveranstaltungen statt. Der US-amerikanische Botschafter Adrian Zuckerman war am Donnerstag zugegen und drückte seine Dankbarkeit für die Aufopferung der Helden aus, die im Dienste der Freiheit und Demokratie ihr Leben lie‎ßen. Am 16. Dezember waren Demonstranten durch die Innenstadt gezogen und hatten in Sprechchören gegen das Regime skandiert. Freiheit“ und Nieder mit Ceaușescu“ war damals zu hören — es war ein Ausdruck der Verzweiflung der Menschen in einem kommunistischen Polizeistaat. Doch das Regime gab sich nicht sofort geschlagen und lie‎ß auf die Demonstranten schlie‎ßen.



    Der Funke sprang am 21. Dezember auf Bukarest über, tausende Menschen gingen auf die Stra‎ße. Die Ereignisse kulminierten am 22. Dezember 1989 mit der Flucht des Diktatoren-Ehepaars Ceaușescu — mit dem Helikopter vom Dach des Zentralkomitees in Bukarest. Nicolae und Elena Ceaușescu wurden nach wenigen Tagen gefasst und am ersten Weihnachtstag nach einem kurzen und umstrittenen Prozess standrechtlich hingerichtet.



    Im Dezember 1989 sind während der Unruhen mehr als 1000 Menschen ums Leben gekommen und mindestens 3000 wurden verwundet. Somit war Rumänien das einzige Land unter den Ostblock-Staaten, in dem der Regimewechsel einen Blutzoll forderte. 32 Jahre später sind die Ermittlungen der Staatsanwälte immer noch nicht abgeschlossen und die Verantwortlichen für die Schie‎ßbefehle nicht zur Rechenschaft gezogen worden.



    Vergangenen Monat hat der Oberste Gerichtshof die Militärstaatsanwaltschaft angewiesen, die Akte Revolution von 1989“ wiederaufzurollen. Im wiederaufzunehmenden Prozess werden u.a. der ehemalige Staatspräsident Ion Iliescu, der ehemalige Vize-Premierminister Gelu Voican-Voiculescu und der Reservegeneral Iosif Rus, ehemaliger Chef der rumänischen Luftwaffe, der Verbrechen gegen die Menschlichkeit beschuldigt.



    Der Fall auch politische Brisanz. In der Anklageschrift ist zu lesen, nach der Verschlechterung des Verhältnisses zwischen dem sozialistischen Rumänien und der Sowjetunion sei eine dissidente Gruppierung um Ion Iliescu entstanden, dessen Ziel die Beseitigung des Diktators Ceaușescu gewesen sei, aber keineswegs ein Ausbruch aus der Einflusssphäre des mächtigen Nachbars im Osten. Die Militärstaatsanwälte sagen, die Gruppierung habe gut durchdachte und effiziente Schritte unternommen, um im Dezember 1989 die politische und militärische Macht an sich zu rei‎ßen. So habe sich das Militär der provisorischen Front der Nationalen Rettung (FSN) eiligst untergeordnet und somit die Machtübernahme erleichtert.



    Die Front lie‎ß sich bald darauf als politische Partei registrieren, an deren Spitze setzte sich Ion Iliescu als markantes Mitglied der ehemaligen kommunistischen Nomenklatura. Bei den ersten freien, aber von vielen Unregelmä‎ßigkeiten und Einschüchterung der politischen Gegner begleiteten Wahlen im Mai 1990 gewann die FSN die Wahlen haushoch und Iliescu wurde der erste postkommunistische Staatspräsident Rumäniens. Dieses erste Mandat galt in der Auffassung seiner Anhänger nur als provisorisch, in der Folge bekleidete er von 1992–1996 und von 2000–2004 noch zweimal das höchste Amt im Staat. Die Front spaltete sich in mehrere Flügel auf, der harte Kern jedoch benannte sich im Laufe der Jahre mehrmals um, zunächst in Partei der Sozialen Demokratie Rumäniens (PDSR), um schlie‎ßlich unter dem Namen Sozialdemokratische Partei (PSD) das Land im Alleingang oder in Koalition mit anderen Parteien mehrfach zu regieren.

  • 03/12/2021

    03/12/2021

    Coronavirus en Roumanie — Près de 1 700 nouveaux cas de Covid-19 ont été rapportés vendredi en Roumanie, et plus de 200 décès. A Bucarest, le taux d’incidence a baissé à 1,58 cas par mille habitants. Côté immunisation, plus de 7,4 millions de personnes ont été complètement vaccinées jusqu’ici. Par ailleurs, deux des trois Roumains rapatriés d’Afrique du Sud et dépistés positifs à l’infection au coronavirus pourraient avoir en fait le variant Omicron, selon les premiers tests effectués. Les trois sont vaccinés, asymptomatiques et à l’isolement. L’un des 122 Roumains rapatriés jeudi soir du Maroc après l’annulation des vols à cause du nouveau variant Omicron est atteint de Covid-19, informe le ministère de la Santé de Bucarest. Selon la source citée, la personne est à l’isolement à domicile et la Direction de santé publique procèdera à l’enquête épidémiologique. L’échantillon prélevé a été envoyé pour séquençage afin de déterminer la souche du virus. Les autres passagers ont été testés négatifs.



    Liste — A Bucarest, le Comité national pour les situations d’urgence a mis à jour vendredi la liste des pays et des territoires en fonction du taux d’incidence cumulé de Covid-19. Ainsi, la France, le Portugal, l’île Maurice sont entrés en zone rouge. Suite à la baisse du taux d’incidence, la Bosnie-Herzégovine, la Macédoine du Nord, la République de Moldova et la Mongolie passent du rouge au jaune. Suite à la hausse du taux d’incidence, l’Espagne, la Suède et le Vietnam passent du vert au jaune. La Guyane, le Surinam, les Îles Vierges des Etats-Unis, entre autres, entrent en zone verte.



    Corruption — A Bucarest, l’ancien ministre social-démocrate de la Jeunesse et des Sports et de la Santé, Nicolae Bănicioiu, fait l’objet de poursuites pénales. Les procureurs du Parquet national anticorruption (la DNA) l’ont renvoyé devant la juridiction de jugement dans une affaire où il est accusé de corruption passive et de trafic d’influence. Selon la DNA, au cours de la période pendant laquelle il a détenu à tour de rôle les deux fonctions précitées, Bănicioiu aurait reçu l’équivalent de 260 000 euros, et respectivement 360 000 euros de dividendes afférents aux années 2013 et 2014, distribués par deux sociétés qui vendaient des biens à des hôpitaux publics et à des instituts. En échange de cela, il aurait fait du trafic d’influence au bénéfice de ces sociétés.



    Handicap — La Roumanie compte 861 000 personnes en situation de handicap, dont 98 % sont soignées par la famille ou mènent une vie indépendante et 2 % seulement sont institutionnalisées, selon les dernières statistiques fournies par les autorités. Bucarest compte le plus grand nombre de personnes en situation de handicap. Les femmes représentent plus de la moitié de l’ensemble de ces personnes. Le premier ministre Nicolae Ciucă a déclaré qu’un projet de loi relatif à des mesures de protection pour les personnes en situation de handicap intellectuel et psycho-social sera approuvé la semaine prochaine. L’Assemblée générale de l’ONU a proclamé le 3 décembre Journée internationale des personnes handicapées.



    PNRR — La Roumanie vient de recevoir une première tranche de 1,8 milliards d’euros de préfinancement dans le cadre du Plan national de relance et de résilience, des montants qui seront utilisés pour démarrer les investissements et les réformes négociées avec l’UE. Au fur et à mesure que le plan est mis en application, la Roumanie devrait recevoir au total 29,2 milliards d’euros, dont 14,2 milliards d’euros de financements non remboursables. Le reste des 14,9 milliards d’euros provient de crédits contractés à des taux d’intérêt très bas, garantis par la Commission européenne. Ces fonds devront être effectivement investis avant 2026. Les montants seront versés uniquement si la Roumanie atteint les cibles assumées dans son plan.



    OSCE — Le ministre roumain des AE, Bogdan Aurescu, a participé, jeudi et vendredi, à Stockholm, à la 28e session du Conseil ministériel de l’Organisation pour la sécurité et la coopération en Europe (OSCE). La réunion a eu lieu sur la toile de fond de tensions provoquées par la crise de l’instrumentalisation des migrants à la frontière entre le Belarus, la Pologne, la Lituanie et la Lettonie et les conflits dans l’est de l’Ukraine et dans le Haut Karabach. Selon le ministère roumain des AE, le premier jour de la réunion, le ministre roumain a souligné l’accroissement de la capacité de l’OSCE de gérer la situation sécuritaire dans la région de la mer Noire ainsi que la solution des conflits prolongés de la région. Dans son intervention, Bogdan Aurescu a souligné que la solution des conflits de la région de la mer Noire et du Voisinage est était une priorité stratégique pour la Roumanie et a précisé qu’il avait promu activement ce thème dans des formats multilatéraux, y compris au niveau de l’UE. Par ailleurs, dans son discours, le chef de la diplomatie roumaine a réagi aussi aux affirmations du ministre russe des Affaires étrangères, Sergueï Lavrov, selon lesquelles le bouclier antimissile de l’OTAN installé en Roumanie, à Deveselu (sud), peut être utilisé pour lancer des coups offensifs. Bogdan Aurescu a expliqué que le bouclier a un caractère purement défensif, il est utilisé uniquement pour la légitime défense et n’est pas dirigé contre la Fédération de Russie, il vise des objectifs extérieurs à l’espace euro-atlantique.



    Justice — La Haute Cour de Cassation et de Justice de Roumanie a déclaré recevable la demande de redémarrer les poursuites pénales à l’encontre de l’ex-président roumain de gauche, Ion Iliescu, au sujet de la mort de quatre personnes dans le cadre de la descente sur Bucarest des mineurs de la Vallée du Jiu du 13 au 15 juin 1990. Il s’agit d’une partie du dossier de la descente des mineurs où Ion Iliescu a été mis en accusation pour des faits de participation à homicide aux côtés du ministre de l’Intérieur de l’époque, Mihai Chiţac. En 1990, les gueules noires du bassin carbonifère de la Valée du Jiu ont été utilisés en tant que forces de répression contre les contestataires du régime instauré après la Révolution anticommuniste de décembre 1989.



    Gouvernement — Le gouvernement de Bucarest a décidé ce vendredi d’accorder des aides d’urgence aux familles des personnes décédées suite à l’explosion produite à une usine du département de Vâlcea, dans le sud. Le 18 novembre, une explosion a ravagé l’Usine mécanique de Băbeni, et fait quatre morts et 3 blessés. Deux autres personnes ont subi des chocs traumatiques. L’exécutif de Bucarest a également évoqué le projet du budget pour l’année prochaine. Il devra être approuvé avant le 24 décembre.





  • Alexandru Muraru: Tergiversarea Dosarului Revoluţiei trebuie sancţionată

    Alexandru Muraru: Tergiversarea Dosarului Revoluţiei trebuie sancţionată

    Tergiversarea Dosarului Revoluţiei trebuie aspru sancţionată, consideră deputatul liberal Alexandru Muraru. Avem nevoie de un serviciu specializat la Parchetul General pentru anchetarea crimelor Revoluţiei din 1989 şi a altor infracţiuni complexe. Modul în care a fost instrumentat Dosarului Revoluţiei este o nouă palmă dată istoriei şi o dovadă a ignoranţei faţă de adevărul faptelor sângeroase petrecute în Decembrie 1989, afirmă Muraru.



    Întoarcerea definitivă a dosarului la Parchetul Militar şi reluarea completă a anchetei, pe fondul neregulilor descoperite în rechizitoriu, conduce la o serie de riscuri pe care nu ni le mai putem permite la 32 de ani de la Revoluţie. Reluarea de la zero a cercetărilor poate să conducă, în primul rând, la absolvirea de vinovăţie a celor responsabili, prin lentoarea cu care o astfel de anchetă se desfăşoară. Trecerea timpului riscă să ducă la deteriorarea ori pierderea probelor, voluntar sau involuntar, asupra unor fapte petrecute în urmă cu mai bine de trei decenii şi, totodată, dispariţia fizică a martorilor, consideră deputatul.



    Este nevoie de acţiuni urgente, respectiv de crearea unui serviciu specializat în cadrul Parchetului General pentru investigarea infracţiunilor împotriva umanităţii, genocid, precum si alte tipuri de infracţiuni ca instigare la ură sau negarea Holocaustului. Un astfel de serviciu specializat ar putea avea priceperea şi resursele necesare pentru a desfăşura, cu celeritate, o anchetă minuţioasă astfel încât cei responsabili de suferinţele Revoluţiei din 1989 să dea socoteală în faţa justiţiei. De asemenea, acest demers de înfiinţare a unui serviciu dedicat în cadrul Parchetului General trebuie să fie dublat de o amplă anchetă asupra modului în care Dosarul Revoluţiei a fost tergiversat, a adăugat Alexandru Muraru.



    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis definitiv, ieri, restituirea la Parchetul Militar a dosarului Revoluţiei în care fostul preşedinte al României Ion Iliescu şi fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu sunt acuzaţi de săvârşirea unor infracţiuni contra umanităţii.

  • 30 ans depuis la descente des mineurs sur Bucarest

    30 ans depuis la descente des mineurs sur Bucarest

    La flambée de violence enregistrée les jours du 13 au 15 juin 1990, qui a culminé avec la descente des mineurs sur Bucarest et les agressions sauvages perpétrées par ces derniers contre la population, a projeté pour quelques jours la Roumanie dans les heures les plus sombres de la dictature communiste, quelques mois seulement après le renversement officiel de cette dernière. Cas décole dune société tout juste sortie de la nuit du totalitarisme, mais toujours en proie à ses démons, la descente des mineurs sur Bucarest, le matin du 14 juin 1990, marquait un tournant. Venus en aide au Front du Salut national pour la 3e fois déjà, larrivée des mineurs à Bucarest donna le coup denvoi dune sarabande de haine et dintolérance, censée étouffer le pluralisme démocratique encore balbutiant. La nervosité du pouvoir, confisqué par le Front du Salut national, héritier en ligne droite du parti communiste, se trouvait à son comble devant les protestations marathon, organisées par lopposition et la société civile, par les étudiants surtout, à partir du mois davril 90. Les élections du 20 mai 1990, remportées haut la main par le Front après une campagne émaillée dincidents, ne semblaient pas avoir découragé le mouvement de protestation. Le 13 juin, au petit matin, la police intervient alors en force, pour déloger ceux qui sentêtent à réclamer linstauration dune véritable démocratie dans le pays. Cest le début dune journée daccrochages violents entre police et manifestants, soldés par 6 morts et 750 blessés, selon le décompte officiel.


    Lhistorien Cristian Vasile sattache à cerner le particularisme de ces violences dun caractère inouï, qui débutèrent alors : « Certains historiens montrent du doigt le contexte de lépoque. Cela se passait quelques mois seulement après la chute du communisme et du régime de Ceausescu. Les événements du 13/15 juin sont perçus comme la dernière répression à caractère communiste qui a eu lieu en Roumanie. Et je crois quils ont raison de la classer ainsi, parce que les caractéristiques de la répression exercée par le pouvoir à lencontre de la population civile revêt une bonne partie des caractéristiques de la répression dont lon avait déjà été témoin au début du régime communiste, après loccupation de la Roumanie par lArmée rouge, à partir de 1944. Cela sexplique par une sorte de continuité au sein de lappareil politique et militaire, en termes de personnes et de pratiques. Instiguer certaines catégories de gens contre dautres, cela fait partie de larsenal communiste. Et cest cette tactique qui a été employée au mois de juin 1990. »



    Dautre part, daucuns ont mis les événements tragiques de juin 1990 sur le compte de la faiblesse de lEtat dalors, et de ses forces de lordre. Cristian Vasile : « Cest une lecture des choses à laquelle je suis enclin dadhérer dans une certaine mesure. Celle selon laquelle les forces de lordre étaient trop faibles pour être capables de mettre un terme au désordre engendré par les manifs marathon. Mais si lon regarde les événements de plus près, surtout les évènements du 13 juin, car cest à partir de là que les choses se sont fortement dégradées, nous constatons en effet la faiblesse des forces de lordre, mais lon constate aussi que dautres acteurs font leur apparition. Il existe des enregistrements dont la véridicité ne fait aucun doute, par exemple les ordres radio de ladjoint au ministre de lIntérieur, le général Diamandescu, qui dit à son interlocuteur, je cite le général: « Il faut mettre le feu aux bus, comme lon était convenu ». Que peut-on y comprendre, sinon quil y avait des agents provocateurs glissés parmi les manifestants, et commandés par le pouvoir. Il y a aussi des témoignages concordants qui racontent que lorigine de lincendie qui a embrasé les locaux de lInspection générale de la police de Bucarest na pas été le fait des manifestants, mais que le feu partit depuis lintérieur des locaux de police. Et puis, élément tout aussi étrange, cest le retrait sans combat des centaines de policiers que lon voit abandonner ledit siège, sans le défendre, tout comme le bâtiment du ministère de lIntérieur. »



    Le désir de lhomme fort du moment, le président Ion Iliescu, de consolider son pouvoir en manipulant les masses, est généralement considéré comme la cause principale des événements. Cristian Vasile : « Les fauteurs de troubles qui se trouvaient encore dans la zone du centre-ville, près de la place de lUniversité et de lavenue de la Victoire, dans la soirée du 13, ont été retenus pendant la nuit par les forces de lordre. Ces dernières maîtrisaient alors entièrement la situation. Larrivée des mineurs à laube du 14 juin était tardive et inutile. Ils sont accueillis par le président Ion Iliescu en personne qui, au lieu dessayer daplanir les tensions, au lieu de leur expliquer que larmée et la police maîtrisaient la situation, il les invite à se rendre place de lUniversité et à loccuper. Cela servait à quoi ? Cétait superflu et dangereux. Mais, en les incitant dès leur arrivée à Bucarest, à la descente des trains, en leur donnant carte blanche, le président Iliescu les incite à commettre les violences qui suivront et qui ont émaillé les journées du 14 et du 15 juin. Il sagit dune instigation aux troubles et à la violence, sanctionnée par des articles du code pénal. »



    Cristian Vasile pense, en effet, que la descente des mineurs du mois de juin 90 a de fait représenté le dernier sursaut de la bête communiste : « Lon peut se poser légitimement la question pourquoi le pouvoir avait jeté son dévolu sur les mineurs pour commettre la sale besogne. Le pouvoir avait déjà essayé de manipuler les ouvriers de la capitale, pour les tourner contre les manifestants démocrates. Ils avaient encore retenté le coup pendant les journées du 13 et du 14 juin. Mais les syndicats sy opposent. Ils avaient vu juste, car il sagissait dun combat politique. Or, il semblerait que les mineurs avaient été plus vulnérables à la manipulation du régime. Ion Iliescu sest par la suite défendu davoir fait appel nommément aux mineurs, prétendant sêtre adressé aux forces sociales vives au sens large. Mais, même ainsi, il sagit dune circonstance aggravante. Il avait été élu président, il avait un tout autre rôle à remplir. Et toute la tragédie réside dans cette fêlure qui a durablement séparé les deux pans de la société roumaine, de la société bucarestoise même. Car il y a eu même des bucarestois qui ont manifesté leur joie devant le spectacle de la barbarie déchaînée. Et puis les mineurs, auteurs de cette barbarie, en prenant en chasse tous ceux qui ressemblaient, de près ou de loin, à limage quils se faisaient des opposants : les jeunes, les étudiants, les hommes barbus, les femmes en mini jupes. Cela rappelle la chasse aux sorcières lancée par Ceausescu contre les rockeurs dans les années 70. »



    La Roumanie a payé un lourd prix pour ces violences et les exactions commises par les mineurs descendus sur Bucarest. Elle sest très vite retrouvée isolée sur le plan international, avec laccord gelé quelle venait de conclure avec le FMI, et dans une quasi impossibilité daccéder aux marchés financiers internationaux. Par ailleurs, ladhésion du pays au Conseil de lEurope ne fut acté quen 1993, bien après les autres pays de la région, et qui avaient fait partie de lancien espace soviétique. (Trad. Ionuţ Jugureanu)