Tag: Leçon 155

  • Leçon 155 – Les verbes impersonnels I

    Leçon 155 – Les verbes impersonnels I

    Lecţia o sută cincizeci şi cinci



    Dominique : Bună ziua!


    Alexandra : Bună dimineaţa!


    Alexandru : Bună seara!


    Ioana : Bună!



    Bun venit, dragi prieteni. Nous continuons aujourdhui à nous occuper des constructions impersonnelles, car les expressions dont nous avons déjà parlé ne sont pas les seules à rendre le caractère impersonnel dune action.



    Nous avons aussi des verbes impersonnels, presque les mêmes quen français. Ils ont une seule forme – correspondant à la 3e personne du singulier. Nous allons nous limiter aux plus importants:


    A ninge – neiger


    Alexandra: Ninge – il neige. Ninge deja. (Il neige déjà.)


    Alexandru: De ce ninge? (Pourquoi neige-t-il?)


    Ioana: Ninge pentru că este frig. (Il neige parce quil fait froid.)


    Alexandra: De când ninge? (Depuis quand neige-t-il?)


    Ioana: Ninge de o săptămână. (Il neige depuis une semaine.)


    Alexandru: La munte ninge? (Il neige à la montagne?)



    Alexandra: A nins – il a neigé


    A nins, în sfârşit. (Il a neigé, enfin.)


    Alexandru: Când a nins? (Quand a-t-il neigé?)


    Ioana: A nins aseară. (Il a neigé hier soir.)


    Alexandru: A nins şi în Sud? (A-t-il neigé sur le sud aussi?)


    Alexandra: Va ninge – Il neigera.


    Alexandru: Nu va ninge curând. (Il ne neigera pas bientôt.)


    Ioana: Va ninge în decembrie. (Il neigera en décembre.)




    A ploua – pleuvoir


    Alexandra: Plouă – il pleut. Acum plouă. (Maintenant il pleut.)


    Alexandru: La Bucureşti plouă. (Il pleut à Bucarest.)


    Ioana: Plouă abundent. (Il pleut à verse.)


    Alexandru: La Paris nu plouă? (Il ne pleut pas à Paris?)


    Alexandra: A plouat – il a plu.


    A plouat azi dimineaţă. (Il a plu ce matin.)


    Alexandru: La voi a plouat? (Il a plu chez vous?)


    Ioana: Nu a plouat încă. (Il na pas encore plu.)


    Alexandra: Va ploua. (Il va pleuvoir.)


    Va ploua mai tâziu. (Il va pleuvoir plus tard.)


    Alexandru: Da, dar nu va ploua mult. (Oui, mais il ne pleuvra pas beauoup.)


    Ioana: Ba da. (Si!) Va ploua tare. (Il pleuvra fort.)



    Enfin, deux verbes qui vont très bien ensemble:


    A tuna – tonner


    Alexandra: Tună – Il tonne.


    Alexandru: A tunat – Il a tonné.


    Ioana: Va tuna – Il tonnera


    Et A fulgera – qui correspond partiellement au verbe «foudroyer»


    Alexandra: Fulgeră – La foudre tombe.


    Alexandru: A fulgerat – La foudre est tombée.


    Ioana: Va fulgera – La foudre tombera.



    Nous laissons pour une autre fois le verbe peut-être le plus important de cette catégorie: a trebui (falloir, devoir) pour ne pas rater la magnifique balade sous la pluie à laquelle nous invite Dan Spătaru.


    Pic, pic, pic, pic, pic


    Ce mai plouă


    La nesfârşit!


    (Ploc, ploc ploc, ploc, ploc


    Oh, quest-ce quil pleut !


    Inlassablement!)


    Pic, pic, pic,


    Nu ne pasă nouă


    Fiindcă ploaia ne-a unit.


    (Ploc, ploc ploc,


    On ne sen soucie guère


    Car la pluie nous a unis.)


    Dorénavant, quand le temps ne sera pas au beau fixe, nous pourrons dissiper les nuages en chantant avec allégresse:


    Tu, eu şi-o umbrelă – Toi, moi et un parapluie



    LA REVEDERE!



    Tu, eu şi-o umbrelă



    Tu, eu şi-o umbrelă


    Tu, eu ne plimbăm…


    Cerul ca o acuarelă


    Nu ne vede sub umbrelă


    Când ne-mbrăţişăm.



    Pic pic pic, pic pic


    Ce mai plouă


    La nesfârşit


    Pic pic pic


    Nu ne pasă nouă


    Fiindcă ploaia ne-a unit.




    Tu, eu şi-o umbrelă


    Tu, eu ne plimbăm…


    Toată lumea de pe schelă


    Nu ne vede sub umbrelă


    Când ne sărutăm.



    Tu, eu şi-o umbrelă


    Tu, eu ne plimbăm…


    Cerul ca o acuarelă


    Nu ne vede sub umbrelă


    Când ne-mbrăţişăm.


    Pic pic pic, pic pic


    Ce mai plouă


    La nesfârşit


    Pic, pic, pic Nu ne pasă nouă


    Fiindcă ploaia ne-a unit.



    Tu, eu şi-o umbrelă


    Tu, eu ne plimbăm…


    Pe sub pânza de mătase


    Tu eşti parcă mai frumoasă


    Când ne sărutăm.