Radio România Internațional

Tag: Libertate

  • La Revoluţie ne-am câştigat libertatea

    La Revoluţie ne-am câştigat libertatea

    În timpul
    regimului comunist, instalat pentru mai bine de patru decenii, România devenise
    o ţară aproape de nelocuit. Controlul obsesiv exercitat asupra populaţiei, în
    special prin temuta Securitate, frigul, foamea, nerespectarea unor drepturi
    fundamentale ale Omului, precum libertatea de expresie ori uneori chiar dreptul
    la viaţă, în cazul opozanţilor politici, constituiau opera unui regim nemilos.

    Despre perioada aceea, până în decembrie ’89, când regimul a apus, a vorbit,
    într-un interviu acordat postului Radio România, fostul dizident Radu
    Filipescu: Comunismul a fost o societate a eşecului. Deci, nu poţi să ai un
    discurs pozitiv despre acea perioadă, în afară de o experienţă personală. Şi e
    bine că am scăpat de comunism, e bine că am scăpat de Ceauşescu, chiar dacă mai
    avem încă multe de rezolvat.

    În cei 26 de ani scurşi de la ceea ce în limbajul
    comun a intrat sub numele de Revoluţie, societatea este departe, poate prea
    departe, de cea pe care românii, în primele zile trăite în post-comunist, şi-au
    proiectat-o. Aceasta, deşi România şi-a redescoperit vocaţia europeană. Membri
    ai NATO, din 2004, şi ai UE, din 2007, românii au, acum, privilegii la care în
    comunism îşi permiteau doar să viseze. Despre unul dintre acestea a vorbit, la
    Radio România, Petre Roman, primul premier din istoria post-comunistă a
    României. Petre Roman: Izbânda noastră de atunci, victoria
    Revoluţiei a fost cucerirea libertăţii. Când o ai, nu ştii să o preţuieşti. Cei
    de astăzi o consideră ca o realitate curentă, normală.

    Există, însă, şi
    oameni dezamăgiţi. O mare deziluzie a acestor 26 de ani este nefinalizarea aşa-numitului
    Dosar al Revoluţiei, clasat recent. Deschiderea
    sa fusese considerată o firească încercare de stabilire a vinovăţiilor şi a
    adevărului istoric şi o şansă de reconciliere cu trecutul, în condiţiile în
    care peste o mie de români şi-au pierdut viaţa în decembrie ’89. Însă setea de
    dreptate a rămas. Soţia unuia dintre martiri, căzut la Sibiu, a
    declarat, tot pentru Radio Romania: Pentru noi a fost o
    tragedie atunci, o tragedie acum. Ne dorim din suflet, măcar acum, la 26 de
    ani, să se audă lucrul acesta şi vrem ca cei care sunt marii conducători,
    politicienii, guvernanţii, indiferent ce sunt, să se uite cu faţa şi câtre noi.
    Nu este posibil ca Dosarul Revoluţiei să fie închis. Sibiul nu are vinovaţi,
    dar, în schimb, sunt 99 de morţi.

    Clasarea Dosarului Revoluţiei este rezultatul unei societăţi despre care nu
    puţini români spun că s-a aşezat strâmb după ’89, dar în care, totuşi, se pot
    simti liberi.



  • 2013, an întunecat pentru libertatea presei

    2013, an întunecat pentru libertatea presei

    Un raport al organizaţiei neguvernamentale Freedom House dat recent publicităţii relevă că 44% din populaţia globului trăieşte în zone unde presa nu este liberă, iar 42% în zone unde mass-media sunt doar parţial libere. Asistăm la un regres general al libertăţii presei, cu guverne şi actori privaţi care atacă jurnaliştii sau restricţionează accesul acestora la evenimente, fie prin cenzurarea conţinutului, fie prin concedierea lor din motive politice”, trage un semnal de alarmă Freedom House. Din document mai reiese că o parte semnificativă a presei este folosită în continuare de patroni ca armă în vederea obţinerii unor avantaje politice şi economice.



    Situaţia cea mai bună din punct de vedere al libertăţii presei o regăsim în Olanda, Norvegia şi Suedia, în timp ce pe ultimele locuri în raportul Freedom House se situează Turkmenistanul, Uzbekistanul şi Coreea de Nord. Republica Moldova figurează puţin mai jos în clasament, cu acelaşi scor ca Libanul şi Tunisia. Printre ţările a căror presă nu este liberă se numără China, iar printre cele cu presă parţial liberă se află India, ambele ţări însumând peste o treime din populaţia Globului. Nici în Rusia presa nu este liberă, iar Statele Unite sunt notate în scădere faţă de raportul Freedom House din 2012, din cauza furnizării limitate de informaţii către jurnalişti şi a vizării acestora în anchetele penale.



    Şaptezeci şi unu de jurnalişti au fost ucişi, peste 800 arestaţi şi mai mult de 2.000 au fost agresaţi anul trecut la nivel mondial – au atras atenţia organismele internaţionale de profil cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei. Reprezentanţii Comisiei Europene, organism care a lansat în acest an patru proiecte speciale pentru a susţine libertatea presei, au discutat clasamentul întocmit de Freedom House”, iar potrivit purtătorului de cuvânt al comisarului pentru agenda digitală, Ryan Heath:


    Suntem mândri că Europa are unele dintre cele mai libere ţări din lume când vine vorba de libertatea presei şi am spus în mod repetat că vom face tot ce ne stă în putere să susţinem libertatea presei. Este însă îngrijorător când organizaţii independente stabilesc că anumite ţări din Europa nu au încă standardele pe care cu toţii am vrea să le vedem. Uniunea Europeană are puteri limitate când vine vorba de această problemă pentru că nu este doar o chestiune de legi, ci una de cultură si profesionalism al comunităţii jurnalistice.”



    În România — ţară plasată de Freedom House la mijlocul clasamentului, în categoria ţărilor cu presă parţial liberă, Active Watch a dat publicităţii, de asemenea, un raport privind libertatea presei, FreeEx. Preşedintele organizaţiei, Mircea Toma, despre cele mai grave probleme cu care se confruntă presa din România: Patronii de media îşi impun propria agendă politică şi economică instituţiilor media pe care le controlează. Sunt informaţii care manipulează, care ne provoacă comportamente în favoarea unor mici profitori. Cel mai important mod de a reacţiona faţă de pericolul manipulării este să consulţi mai multe produse media, provenind din grupuri media diferite. Pe tarabă se află trei sau patru informaţii care nu coincid între ele, atunci merită să-ţi pui o întrebare, dacă adevărul este acolo sau trebuie să mai scormoneşti după el.”



    FreeEx mai constată că “instituţiile mass-media din România continuă să fie politizate şi afectate de puternice interese de afaceri, care slăbesc echidistanţa şi libertatea presei”. O situaţie nouă prezentată în raportul privind libertatea presei este legată de faptul că anul trecut cluburile de fotbal, dar şi structurile lor de conducere au impus presei acoperire mediatică favorabilă. Iar o altă problemă cu care se confruntă presa este legată de faptul că unele instituţii de media şi unii oamenii din presă îşi somează colegii de breaslă să nu mai relateze critic despre ei, ameninţând cu procese.



    Totodată, unele instituţii media folosesc abuziv dreptul la liberă exprimare pentru a intimida alte persoane, grupuri sociale şi politice, dar şi justiţia. Coordonatorul proiectului FreeEx, Răzvan Martin, despre presa din România, la momentul actual: Extrem de divizată, incapabilă să-şi asume un set de valori şi de norme profesionale, incapabilă să lupte pentru propriile drepturi şi pierzând credibilitate. Statutul ziaristului în raport cu patronatul este foarte vulnerabil şi asta face ca drepturile lui profesionale, mai ales dreptul la liberă exprimare să fie foarte vulnerabil, foarte afectat de influenţele şi de interesele patronilor.”



    În mesajul său cu prilejul Zilei Mondiale a Presei, Organizaţia Naţiunilor Unite a transmis că jurnaliştii trebuie să lucreze fără presiune şi intimidare, într-un mediu sigur.

  • Aniversările libertăţii

    Aniversările libertăţii

    Acum 70 de ani, în iunie 1944, trupele aliate au debarcat în Normandia. Această informaţie telegrafică se referă la un moment de cotitură în istoria Europei şi a omenirii, ce a avut un efect determinant asupra mersului celui de al doilea război mondial şi asupra felului în care arată lumea de atunci încoace.



    Debarcarea din Normadia înseamnă 120 de mii de soldaţi morţi pentru a deschide drumul spre sfârşitul războiului. În mai puţin de un an, Germania hitleristă se prăbuşea în cenuşa unor ambiţii demente, lăsând în urmă suferinţe de neînchipuit, zeci de milioane de morţi peste tot în lume şi distrugeri infernale. S-a vorbit şi se va vorbi mult despre Ziua Z (D-Day) dar dincolo de toate aceste abordări, esenţială rămâne eliberarea Europei de tirania nazistă.



    În acest timp, însă, în Estul Europei, Armata Roşie alunga trupele hitleriste dar politicienii comunişti aduceau această parte a continentului în noaptea neagră a unei jumătăţi de secol de comunism. Uniunea Sovietică condusă, dictatorial, de Stalin îşi instala dominaţia de mână forte în Bulgaria, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Germania de Est şi, evident, România.



    Totul a durat aproape o jumătate de secol, marcată de represiune, regim unipartid, economie şi societate controlate, închiderea a milioane de oameni în lagărul delimitat de frontierele închise ale acestor ţări, de Cortina de Fier şi de Zidul Berlinului.



    Totul a durat până acum 25 de ani, în anul 1989, când comunismul s-a prăbuşit în Europa de Est, lăsând locul libertăţii şi democraţiei. În decembrie 1989, românii dădeau jertfa de sînge pentru libertate, încheind un an mirabil şi dramatic.



    Acum putem spune că anul istoric 1989 a început pe 4 iunie, în Polonia, când guvernul comunist a acceptat să ţină alegeri parlamentare cu participarea şi a altor forţe decât cele comuniste. O astfel de măsură era de neimaginat în Estul comunist, dar în Polonia era rodul a zeci de ani de luptă politică, inclusiv în condiţiile legii marţiale decretate în 1981 de omul forte de la varşovia, generalul Wojtech Jaruzelscki.



    Alegerile din Polonia de acum 25 de ani aprindeau flacăra eliberării Europei de Est. În acelaşi timp, la Beijing, tancurile puneau capăt acestei speranţe. În ziua în care polonezii îşi dădeau istoricul vot, în Piaţa Tiananmen din Beijing, protestatarii, în cea mai mare parte studenţi, erau masacraţi de armata trimisă să pună capăt unei uriaşe demonstraţii paşnice ce dura de 7 săptămâni. Sunt greu de calculat efectele acestei demonstraţii şi ale sfârşitului ei însângerat, mai ales că atenţia opiniei publice era concentrată pe evoluţiile din Europa de Est. Nu se ştie nici câţi oameni au fost ucişi atunci, împuşcaţi, zdrobiţi de tancuri sau în închisorile unde au fost aruncaţi, dar se apreciază că este vorba de 2.600 de morţi.



    La Wroclav, în Polonia care se elibera de comunism când la Beijing câştiga represiunea, există un monument al Pieţei Tiananmen. Pe un pătrat mare din pietre de pavaj, într-un colţ, o bicicletă zdrobită pare că se scurge în pământ. Restul caldarâmului este presat ca o amprentă însângerată de şenilă de tanc. Atât a mai rămas din imaginile ce veneau din capitala Chinei acum un sfert de secol, ruina umilei biciclete, vehicolul oamenilor simpli, caldarâmul şi urma adâncă, amintirea dureroasă a represiunii. Ele sunt imortalizate în Polonia, pentru care 4 iunie înseamnă exact opusul reprezentării chineze, înseamnă victoria împotriva comunismului, a democraţiei pluripartide, a drepturilor omului. Oamenii luptă pentru libertate iar aniversarea marilor momente ale victoriei înseamnă amintiri dureroase şi comemorare. De fapt, marile victorii ale libertăţii trebuie să fie celebrate şi comemorate în fiecare zi a celor ce se bucură de această libertate.

  • 2013, an întunecat pentru libertatea presei

    2013, an întunecat pentru libertatea presei

    Un raport al organizaţiei neguvernamentale Freedom House dat recent publicităţii relevă că 44% din populaţia globului trăieşte în zone unde presa nu este liberă, iar 42% în zone unde mass-media sunt doar parţial libere. Asistăm la un regres general al libertăţii presei, cu guverne şi actori privaţi care atacă jurnaliştii sau restricţionează accesul acestora la evenimente, fie prin cenzurarea conţinutului, fie prin concedierea lor din motive politice”, trage un semnal de alarmă Freedom House. Din document mai reiese că o parte semnificativă a presei este folosită în continuare de patroni ca armă în vederea obţinerii unor avantaje politice şi economice.



    Situaţia cea mai bună din punct de vedere al libertăţii presei o regăsim în Olanda, Norvegia şi Suedia, în timp ce pe ultimele locuri în raportul Freedom House se situează Turkmenistanul, Uzbekistanul şi Coreea de Nord. Republica Moldova figurează puţin mai jos în clasament, cu acelaşi scor ca Libanul şi Tunisia. Printre ţările a căror presă nu este liberă se numără China, iar printre cele cu presă parţial liberă se află India, ambele ţări însumând peste o treime din populaţia Globului. Nici în Rusia presa nu este liberă, iar Statele Unite sunt notate în scădere faţă de raportul Freedom House din 2012, din cauza furnizării limitate de informaţii către jurnalişti şi a vizării acestora în anchetele penale.



    Şaptezeci şi unu de jurnalişti au fost ucişi, peste 800 arestaţi şi mai mult de 2.000 au fost agresaţi anul trecut la nivel mondial – au atras atenţia organismele internaţionale de profil cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei. Reprezentanţii Comisiei Europene, organism care a lansat în acest an patru proiecte speciale pentru a susţine libertatea presei, au discutat clasamentul întocmit de Freedom House”, iar potrivit purtătorului de cuvânt al comisarului pentru agenda digitală, Ryan Heath:


    Suntem mândri că Europa are unele dintre cele mai libere ţări din lume când vine vorba de libertatea presei şi am spus în mod repetat că vom face tot ce ne stă în putere să susţinem libertatea presei. Este însă îngrijorător când organizaţii independente stabilesc că anumite ţări din Europa nu au încă standardele pe care cu toţii am vrea să le vedem. Uniunea Europeană are puteri limitate când vine vorba de această problemă pentru că nu este doar o chestiune de legi, ci una de cultură si profesionalism al comunităţii jurnalistice.”



    În România — ţară plasată de Freedom House la mijlocul clasamentului, în categoria ţărilor cu presă parţial liberă, Active Watch a dat publicităţii, de asemenea, un raport privind libertatea presei, FreeEx. Preşedintele organizaţiei, Mircea Toma, despre cele mai grave probleme cu care se confruntă presa din România: Patronii de media îşi impun propria agendă politică şi economică instituţiilor media pe care le controlează. Sunt informaţii care manipulează, care ne provoacă comportamente în favoarea unor mici profitori. Cel mai important mod de a reacţiona faţă de pericolul manipulării este să consulţi mai multe produse media, provenind din grupuri media diferite. Pe tarabă se află trei sau patru informaţii care nu coincid între ele, atunci merită să-ţi pui o întrebare, dacă adevărul este acolo sau trebuie să mai scormoneşti după el.”



    FreeEx mai constată că “instituţiile mass-media din România continuă să fie politizate şi afectate de puternice interese de afaceri, care slăbesc echidistanţa şi libertatea presei”. O situaţie nouă prezentată în raportul privind libertatea presei este legată de faptul că anul trecut cluburile de fotbal, dar şi structurile lor de conducere au impus presei acoperire mediatică favorabilă. Iar o altă problemă cu care se confruntă presa este legată de faptul că unele instituţii de media şi unii oamenii din presă îşi somează colegii de breaslă să nu mai relateze critic despre ei, ameninţând cu procese.



    Totodată, unele instituţii media folosesc abuziv dreptul la liberă exprimare pentru a intimida alte persoane, grupuri sociale şi politice, dar şi justiţia. Coordonatorul proiectului FreeEx, Răzvan Martin, despre presa din România, la momentul actual: Extrem de divizată, incapabilă să-şi asume un set de valori şi de norme profesionale, incapabilă să lupte pentru propriile drepturi şi pierzând credibilitate. Statutul ziaristului în raport cu patronatul este foarte vulnerabil şi asta face ca drepturile lui profesionale, mai ales dreptul la liberă exprimare să fie foarte vulnerabil, foarte afectat de influenţele şi de interesele patronilor.”



    În mesajul său cu prilejul Zilei Mondiale a Presei, Organizaţia Naţiunilor Unite a transmis că jurnaliştii trebuie să lucreze fără presiune şi intimidare, într-un mediu sigur.