Tag: luna

  • Leçon 17 – Les mois de l’année

    Leçon 17 – Les mois de l’année

    Lecţia şaptesprezece



    Dominique: Bună dimineaţa!


    Alexandra: Bună ziua!


    Valentina: Bună seara!


    Alexandru: Salut!



    Bine aţi venit la lecţia de limba română. Astăzi suntem patru în studio. Astăzi avem nevoie (nous avons besoin)… Astăzi avem nevoie de timp (temps).


    Alexandra: o secundă


    o secundă – une seconde


    Alexandra: o secundă două secunde


    Alexandru: Aşteptaţi ! (Attendez!)


    Aşteptaţi o secundă!


    Valentina: şase secunde


    Alexandra: şaizeci de secunde


    Valentina: şaizeci de secunde fac (font) un minut.


    fac – font un minut – une minute


    Alexandra: un minut două minute


    Alexandru: Aşteptaţi un minut! Aşteptaţi două minute!


    Valentina: Şaizeci de minute fac o oră.


    o oră – une heure


    Alexandra: o oră două ore


    Alexandru: Avem nevoie de patru ore.


    Valentina: Douăzeci şi patru de ore fac o zi.


    o zi – un jour, une journée


    Valentina: Bună ziua! O zi bună! (Bonne journée!) Astăzi este o zi frumoasă!


    Alexandra: o zi două zile


    Alexandru: şapte zile


    Valentina: Şapte zile fac o săptămână.


    o săptămână – une semaine


    Alexandra: Am nevoie de o săptămână!


    Alexandru: Aşteptaţi o săptămână!


    Alexandra: o săptămână două săptamâni


    Alexandru: patru săptamâni


    Valentina: Patru săptămâni fac o lună.


    o lună – un mois


    Alexandra: o lună două luni


    Alexandru: o lună de primăvară


    Valentina: o lună de vară


    Alexandra: o lună de toamnă


    Dominique: o lună de iarnă


    Valentina: Douăsprezece luni fac un an.


    un an – une année


    Alexandra: Un an bun! (une bonne année)


    Alexandru: Un an frumos! (une belle année)


    Valentina: Un an fericit! (une année heureuse)


    Domi: Cele douăsprezece luni ale anului sunt:


    Alexandra: ianuarie, februarie, martie


    Alexandru: aprilie, mai, iunie


    Valentina: iulie, august, septembrie


    Dominique: octombrie, noiembrie, decembrie


    Alexandra: Eu sunt Alexandra. Eu sunt născută (născută – née)… Eu sunt născută în luna decembrie. Eu sunt născută iarna (en hiver).


    Valentina: Eu sunt Valentina. Eu sunt născută în luna martie. Eu sunt născută primăvara (au printemps).


    Ioana: Eu sunt Ioana. Eu sunt născută în luna iulie. Eu sunt născută vara (en été).


    Dominique: Eu sunt Dominique. Eu sunt născută în luna octombrie. Eu sunt născută toamna (en automne), dar îmi place primăvara. Pentru Tudor Gheorghe e primăvară, iarăşi (à nouveau) primăvară! Avem nevoie de primăvară. Aşteptaţi (vous attendez) primăvara?


    LA REVEDERE!



    Tudor Gheorghe – Cântec de primăvară (Chanson de printemps)


  • Nume româneşti pe bolta cerească

    Nume româneşti pe bolta cerească

    Numele românești au ajuns și în sistemul nostru solar, 13
    dintre ele fiind pe planetele Mercur, Venus și Marte și pe Lună, satelitul
    natural al Pământului. 11 dintre ele sunt cratere, 1 este lanț muntos iar 1
    este o vale. 27 de asteroizi poartă numele unor români, alți 6 asterozi au fost
    botezați cu toponime românești, iar 3 comete poartă numele unor români.


    Primul
    nume românesc din spațiu a fost cel al lanțului muntos de pe Lună denumit în
    1961 Montes Carpatus. Carpații de pe Terra nu sunt numai în România, două
    treimi din aceștia aflându-se pe teritoriul românesc, însă numele Carpați
    provine de la carpi, numele tribului antic al geto-dacilor, strămoși ai
    românilor. Dar primul nume românesc din spațiu a fost dat în 1970 în memoria
    matematicianului și astronomului Spiru C. Haret (1852-1912), ministru liberal
    al educației. Astronomul Magda Stavinschi, fost director al Institutului
    Astronomic al Academiei Române, a detaliat circumstanțele în care au apărut
    numele românești pe corpurile cerești din sistemul nostru solar. Este vorba despre o nomenclatură
    stabilită de Uniunea Astronomică Internaţională în care se încearcă să fie
    consacraţi nu numai pe Pământ ci şi în Univers personalităţile cele mai mari
    din lume. România, aş putea spune, a intrat destul de târziu pe această hartă a
    cerului. Primul nume consacrat, şi care era de aşteptat din punctul nostru de
    vedere al astronomilor, a fost al lui Spiru Haret. El a fost acordat unui
    crater de pe faţa invizibilă a Lunii în momentul în care s-a făcut cartografia
    acestei porţiuni. Pentru cei care îl cunosc pe Spiru Haret mai degrabă ca
    ministru al educației, și care a fost poate cel mai important ministru pe care
    l-au avut românii, trebuie spus că el a fost primul care și-a dat o teză de
    doctorat în astronomie, în mecanică cerească la Sorbonna. Iar rezultatele lui
    au fost remarcabile și apreciate de tot mapamondul.


    Primul asteroid cu nume
    românesc a fost asteroidul care inițial a purtat un număr, 2331. A fost denumit
    în memoria profesorului astronom Constantin Pârvulescu, figură respectabilă din
    cercetarea spațiului, asteroid descoperit în 1936 de către astronomul belgian
    Eugene-Joseph Delporte. Dimensiunile asteroidului cvasisferic sunt un diametru între
    11 şi 24 kilometri și se rotește în jurul Soarelui odată la 3,78 ani terești. Cel
    mai aproape de Terra a fost la 140.000.000 km. Magda Stavinschi. Un
    alt nume mai interesant din punctul meu de vedere a fost primul nume românesc
    care s-a acordat unui asteroid. Era vorba de numele lui Constantin Pârvulescu.
    Din cauza unei coincidențe nefericite cu numele disidentului de pe vremea lui
    Ceaușescu, noi nu aveam voie să pronunțăm acel nume. El a fost acordat de
    belgieni pentru că Pârvulescu a lucrat la Bruxelles pentru o perioadă de timp.
    Era cunoscut drept unul dintre cei mai importanți astrofizicieni. Repet,
    coincidența de nume a făcut ca el să fie necunoscut nouă.


    Și
    numele româncelor au ajuns în spațiu, nu doar al românilor. Cratere de pe
    planeta Venus au primit nume ale româncelor celebre, dar și Veta, Irinuca,
    Natalia, Zina, Esterica. Magda Stavinschi. A fost perioada în care s-au acordat nume pe Venus. Evident, s-au cerut
    diverse nume, iar noi am făcut mai multe propuneri, eu însămi eram directoare
    pe acea vreme a Institutului Astronomic al Academiei Române. S-a acceptat
    numele Elenei Văcărescu poate pentru că era cunoscută de francezi și pe plan
    internațional mai mult decât alte personalități. Am propus-o pe Ella Marcus
    care a fost o mare astronoamă româncă, am propus nume de pianiste, am propus
    numele Anei Aslan și așa mai departe.


    Magda
    Stavinschi spune că numărul crescut de corpuri cerești nou-descoperite a făcut
    să crească cererea de nume de personalități. Așa au apărut și nume de persoane
    obișnuite. La ora actuală
    sunt foarte mulți asteroizi și din acest motiv nomenclatura suferă. Până de
    curând, cu câțiva ani în urmă, se acordau numai numele personalităților
    decedate, pe când acuma unii cumpără astfel de nume. Se poate vorbi mai puțin
    de personalități care dau nume. Noi am încercat să continuăm să facem cunoscute
    nume prin asteroizi ca Brâncuși, Enescu, Eminescu și de astronomi cum a fost de
    exemplu astronomul Gheorghe Demetrescu sau profesorul Ban de la Cluj. Probabil
    că numele de români pe harta cerului vor fi din ce în ce mai multe. Acestea
    însă au fost primele nume românești care vor rămâne, sper, în istoria și
    civilizația nu numai a românilor ci și în cea mondială.


    Numele
    poetului național român Mihai Eminescu nu putea lipsi din onomasticonul
    românesc de pe cer. El denumește atât asteroidul 9495, cât și un crater pe
    Mercur. Magda Stavinschi. Este
    un asteroid, sunt acele corpuri cerești denumite și mici planete care se
    deplasează în general între orbitele planetelor Marte și Jupiter și care capătă
    astfel de nume. La ora actuală sunt mii de planete care au nume, în curând și
    explanetele vor primi nume, adică planetele extrasolare. Așa că toți acei care
    vor merita vor fi probabil, în continuare, pe harta cerului.


    Cerul
    românesc este de dată recentă și el constituie deja un mic patrimoniu al
    profesioniștilor și al pasionaților de astronomie.

  • Eclipsa de soare, ca pasiune

    Eclipsa de soare, ca pasiune

    Vineri, 20 martie, s-au petrecut, în România, cel puţin trei evenimente astronomice. Evident, a fost echinoxul de primăvară, ziua când noaptea este egală cu ziua. Această egalitate vine din creşterea zilei, pe măsură ce iarna pleacă, şi continuă cu scăderea nopţii, ce ne duce spre o vară cu multă lumină. Altfel spus, ziua tot creşte de la solstiţiul de iarnă, din decembrie, ajunge să fie egală cu noaptea, acum, la exchinox, şi va mai creşte până în iulie, la solstiţiul de vară. Atunci, în emisfera nordică a Terrei, trăim cea mai lungă zi-lumină.



    Revenind, pe 20 martie, lumina zilei va dura tot atât cât durează întunericul nopţii. Spre deosebire de solstiţiu, care se află într-un dualism opus între cele două emisfere, echinoxul este acelaşi peste tot în lume. La solstiţiu, când este de vară la nord, este de iarnă la sud, deci când este ziua cea mai lungă în emisfera nordică, în cea sudică noaptea cea mai lungă. Şi invers, continuă jocul iernii şi al verii, al zilei şi nopţii, la nord şi sud. Dar, echinoxul înseamnă egalitate peste tot, pe tot globul, fie că într-o emisferă este primăvară şi în alta toamnă, peste tot lumina şi întunericul vor fi la egalitate.



    Un alt fenomen astronomic petrecut în ziua echinoxului de primăvară 2015 a fost SuperLuna. Aceasta înseamnă că faza de Lună plină, numită şi Lună nouă, se suprapune cu momentul în care Luna se află cel mai aproape de Pământ. Astfel de momente se petrec de 5-6 ori pe an. Mult mai rare sunt eclipsele, inclusiv cele de Soare. O astfel de eclipsă are loc atunci când, în continua lor rotaţie, Luna ajunge între Soare şi Pământ. Atunci, lumina Soarelui, văzută de pe Pământ, în plină zi, ajunge să fie umbrită de Luna interpusă în drumul luminii solare spre Pământ.



    În România, eclipsa din ziua echinoxului a avut intensitatea maximă cu patru minute înainte de miezul zilei. Vremea a fost închisă dar asta nu a împiedicat total studierea eclipsei parţiale de Soare. Următoarea eclipsă parţială de soare va putea fi observată în 2020, dar un triplu eveniment precum cel din 20 martie curent — eclipsă, echinox şi SuperLună – nu se va repeta prea curând. Românii ştiu să aprecieze evenimentele astronomice, în special eclipsele, mai ales după 11 august 1999. Atunci, România a fost unul dintre cele mai bune locuri pentru studierea eclipsei totale de Soare din 1999, ultima a mileniului al doilea pentru că, în 2000, nu a fost nicio eclipsă de soare. Deşi durata ei a fost relativ scurtă, a fost cea mai studiată eclipsă totală din istoria omenirii. Românii s-au pregătit temeinic pentru eclipsa din 1999.



    În staţiunea vâlceană Ocnele Mari s-a petrecut faza maximă a eclipsei, dar întreg teritoriul României a asigurat o bună vizibilitate. Petrecându-se într-o zi de vară, 11 august, eclipsa a fost vizionată de foarte mulţi români, care au venit în parcuri, pregătiţi cu ochelarii speciali. Mulţi dintre ei au retrăit momentul şi au scos aceşti ochelari speciali din cutia cu amintiri.



    De atunci au trecut peste 15 ani şi pentru mulţi, mai ales cei tineri, momentul este sinonim cu istoria. Pentru alţii sunt vii emoţiile când totul s-a întunecat, în mijlocul zilei, când s-a făcut brusc mai răcoare şi s-a stârnit un vânt ciudat. Altfel, putem privi colecţiile din care nu pot lipsi moneda de 500 de lei de atunci, bancnota de 2.000 de lei şi timbrul care costa 1.100 de lei, toate dedicate ultimei eclipse totale de soare a secolului şi mileniului, ambele trecute.