Radio România Internațional

Tag: mancaruri

  • Mâncăruri din Oltenia

    Mâncăruri din Oltenia

    Sub egida “Dolju-n bucate”, localitatea Afumaţi din judeţul Dolj a organizat, în urmă cu o săptămână o manifestare având ca scop promovarea tradiţiilor populare prin cântece, jocuri, meşteşuguri şi gastronomie. Au fost prezentate preparate tradiţionale din această localitate, dar şi din alte localităţi doljene care fac parte din Oltenia. Pe afişul manifestării a fost trecut şi “Ropotinul ţăstelor”, adică acea zi din an în care gospodinele făceau pentru tot anul aceste vase din lut în care se pregătea pâine şi mâncare.



    Conform tradiţiei, sărbătoarea Ropotinului, era ţinută în a treia marţi după Paşte, dar conform unor tradiţii locale, poate fi stabilită într+o anumită zi de către femeile din sat. Numele provine din latină – testum, care înseamnă carapace de broască ţestoasă şi care sugerează forma acestui vasi din lut aşezat deasupra jarului. Pâinea la ţest are o istorie milenară având la origine metodele folosite de populaţia dacică pentru coacerea turtelor din mei, secară şi grâu în interiorul acestui vas. Metoda a fost folosită în perioada colonizării romane, apoi în evul mediu, această moştenire fiind păstrată şi în zilele noastre, în Oltenia.



    În comparaţie cu cuptorul care are dimensiuni mari, ţestul are avantajul că se încinge mult mai repede, la ardere fiind folosite nu lemne, ci surcele şi resturi vegetale de la floarea soarelui, porumb sau chiar vegetaţie uscată. Este obţinut din lut ars şi amestecat cu resturi vegetale şi prevăzut fie cu o toartă pentru a fi prins cu un lanţ atunci când se află deasupra vetrei, fie cu orificii prin care este trecută o vergea metalică care are acelaşi rol, de a ridica sau coborî ţestul pe vatra încinsă. Înainte de a pune pâinea la copt, se face focul, iar jarul se adună sub ţest pentru circa jumătate de oră.



    Aluatul se pregăteşte uşor, din făină, apă, sare şi drojdie de bere. În vechime, în loc de drojdie se folosea, pur şi simplu, spumă de la fructele puse la fermentat în cazan pentru ţuică. După frământare, se lasă la dospit după care aluatul, modelat ca o lipie, se pune în ţestul încins, suprafaţa fiind unsă cu ou sau cu suc de roşii. Ţestul se pune deasupra vetrei încinse şi se lasă circa jumătate de oră. În cazul în care dogoarea a fost prea mare, stratul ars de la suprafaţă poate fi îndepărtat. Pentru a preveni acest lucru, deasupra aluatului pot fi puse foi de varză proaspătă, care sunt apoi îndepărtate.



    În loc de pâine, în ţest pot fi pregătite şi mâncăruri. Astfel, într-un vas de lut nesmălţuit poate fi pus un pui, condimentat şi uns cu puţin ulei, alături de cartofi, tăiaţi în cuburi, morcovi, tăiaţi rondele, ardei gras, tăiat în suviţe, ceapă, tocată mărunt şi fasole păstăi. Vasul se ţine pe vatra încinsă, sub ţest, circa jumătate de oră, mâncarea fiind servită imediat.



    Caracteristică Olteniei este ciorba de raci, ardei asemănători cu kapia, dar mai puţin cărnoşi. Aceştia se înşiră toamna pe sfoară, la uscat, pentru a fi folosiţi ulterior. Se face un amestec din ceapă călită, pastă de roşii, făină, piper măcinat şi sare după gust. Cu această pastă sunt umpluţi apoi aceşti ardei numiţi raci. În continuare, aceşti ardei umpluţi se pun la fiert într-un vas cu apă şi zeamă de varză, atât cât să-i acopere, după ce în prealabil au lăsat la fiert rondele de morcov, păstârnac tocat mărunt şi puţină ceapă călită. Se adaugă suc de roşii sau bulion şi se lasă la foc mic pentru jumătate de oră. La final, se adaugă frunze tocate de pătrunjel.


  • Mâncăruri din Oltenia

    Mâncăruri din Oltenia

    Sub egida “Dolju-n bucate”, localitatea Afumaţi din judeţul Dolj a organizat, în urmă cu o săptămână o manifestare având ca scop promovarea tradiţiilor populare prin cântece, jocuri, meşteşuguri şi gastronomie. Au fost prezentate preparate tradiţionale din această localitate, dar şi din alte localităţi doljene care fac parte din Oltenia. Pe afişul manifestării a fost trecut şi “Ropotinul ţăstelor”, adică acea zi din an în care gospodinele făceau pentru tot anul aceste vase din lut în care se pregătea pâine şi mâncare.



    Conform tradiţiei, sărbătoarea Ropotinului, era ţinută în a treia marţi după Paşte, dar conform unor tradiţii locale, poate fi stabilită într+o anumită zi de către femeile din sat. Numele provine din latină – testum, care înseamnă carapace de broască ţestoasă şi care sugerează forma acestui vasi din lut aşezat deasupra jarului. Pâinea la ţest are o istorie milenară având la origine metodele folosite de populaţia dacică pentru coacerea turtelor din mei, secară şi grâu în interiorul acestui vas. Metoda a fost folosită în perioada colonizării romane, apoi în evul mediu, această moştenire fiind păstrată şi în zilele noastre, în Oltenia.



    În comparaţie cu cuptorul care are dimensiuni mari, ţestul are avantajul că se încinge mult mai repede, la ardere fiind folosite nu lemne, ci surcele şi resturi vegetale de la floarea soarelui, porumb sau chiar vegetaţie uscată. Este obţinut din lut ars şi amestecat cu resturi vegetale şi prevăzut fie cu o toartă pentru a fi prins cu un lanţ atunci când se află deasupra vetrei, fie cu orificii prin care este trecută o vergea metalică care are acelaşi rol, de a ridica sau coborî ţestul pe vatra încinsă. Înainte de a pune pâinea la copt, se face focul, iar jarul se adună sub ţest pentru circa jumătate de oră.



    Aluatul se pregăteşte uşor, din făină, apă, sare şi drojdie de bere. În vechime, în loc de drojdie se folosea, pur şi simplu, spumă de la fructele puse la fermentat în cazan pentru ţuică. După frământare, se lasă la dospit după care aluatul, modelat ca o lipie, se pune în ţestul încins, suprafaţa fiind unsă cu ou sau cu suc de roşii. Ţestul se pune deasupra vetrei încinse şi se lasă circa jumătate de oră. În cazul în care dogoarea a fost prea mare, stratul ars de la suprafaţă poate fi îndepărtat. Pentru a preveni acest lucru, deasupra aluatului pot fi puse foi de varză proaspătă, care sunt apoi îndepărtate.



    În loc de pâine, în ţest pot fi pregătite şi mâncăruri. Astfel, într-un vas de lut nesmălţuit poate fi pus un pui, condimentat şi uns cu puţin ulei, alături de cartofi, tăiaţi în cuburi, morcovi, tăiaţi rondele, ardei gras, tăiat în suviţe, ceapă, tocată mărunt şi fasole păstăi. Vasul se ţine pe vatra încinsă, sub ţest, circa jumătate de oră, mâncarea fiind servită imediat.



    Caracteristică Olteniei este ciorba de raci, ardei asemănători cu kapia, dar mai puţin cărnoşi. Aceştia se înşiră toamna pe sfoară, la uscat, pentru a fi folosiţi ulterior. Se face un amestec din ceapă călită, pastă de roşii, făină, piper măcinat şi sare după gust. Cu această pastă sunt umpluţi apoi aceşti ardei numiţi raci. În continuare, aceşti ardei umpluţi se pun la fiert într-un vas cu apă şi zeamă de varză, atât cât să-i acopere, după ce în prealabil au lăsat la fiert rondele de morcov, păstârnac tocat mărunt şi puţină ceapă călită. Se adaugă suc de roşii sau bulion şi se lasă la foc mic pentru jumătate de oră. La final, se adaugă frunze tocate de pătrunjel.


  • Mâncăruri din dovlecei

    Mâncăruri din dovlecei

    Dovleceii pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru
    aperitive, cât şi pentru
    ciorbe sau alte mâncăruri gătite. Un preparat foarte uşor de pregătit îl reprezintă
    dovleceii pane. Avem nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind
    de evitat din cauza seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele,
    după care îi tăiem transversal în
    rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare peste ei şi îi
    lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm puţin pentru a
    îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl batem, îl amestecăm
    cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În continuare, prăjim rondelele
    de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc mediu. Îi lăsăm să se scurgă
    de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie pentru îndepărtarea uleiului
    şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi, calzi sau reci, după ce am
    presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat mărunt.

    Tot la fel de savuroşi sunt şi
    dovleceii umpluţi cu carne de pasăre. De această dată putem folosi dovlecei mai mari, cărora trebuie să le
    scoatem miezul pentru a face loc umpluturii. Avem nevoie de câţiva dovlecei mai mari, cât să încapă într-o cratiţă, de
    două cepe, de un morcov, de un ardei gras, de câteva roşii, de o
    legătură de mărar şi alta de pătrunjel şi de
    condimente: cimbru, piper şi boia dulce.
    Dovleceii trebuie spălaţi, tăiaţi transversal în jumătate şi scobiţi pentru îndepărtarea
    miezului. Ardeiul şi cepele, tocate mărunt, precum şi
    morcovul, dat pe răzătoare,
    se călesc în puţin ulei. Putem adăuga în tigaie şi miezul
    dovleceilor, dacă aceştia nu au avut seminţe mari.
    Aceste legume călite vor trebui amestecate cu
    carne tocată de pui, cu mărarul tocat mărunt şi cu piper măcinat,
    cu puţină boia dulce şi cu cimbru uscat şi mărunţit. Cu acest
    amestec umplem dovleceii, iar din roşii decupăm nişte capace cu care închidem umplutura. Dovleceii
    umpluţi trebuie aşezaţi pe lung, în cratiţă, unii lângă alţii, într-un strat
    uniform. Tocăm resturile de roşii şi le punem în cratiţa cu dovlecei, turnăm
    apă cât să acopere dovleceii, apoi îi punem în cuptor pentru circa 45 de minute
    la foc mediu spre mic. Spre final, peste dovlecei presărăm frunze tocate de
    pătrunjel. Se servesc calzi, cu puţină smântână deasupra.

  • Mâncăruri din dovlecei

    Mâncăruri din dovlecei

    Dovleceii pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru
    aperitive, cât şi pentru
    ciorbe sau alte mâncăruri gătite. Un preparat foarte uşor de pregătit îl reprezintă
    dovleceii pane. Avem nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind
    de evitat din cauza seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele,
    după care îi tăiem transversal în
    rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare peste ei şi îi
    lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm puţin pentru a
    îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl batem, îl amestecăm
    cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În continuare, prăjim rondelele
    de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc mediu. Îi lăsăm să se scurgă
    de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie pentru îndepărtarea uleiului
    şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi, calzi sau reci, după ce am
    presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat mărunt.

    Tot la fel de savuroşi sunt şi
    dovleceii umpluţi cu carne de pasăre. De această dată putem folosi dovlecei mai mari, cărora trebuie să le
    scoatem miezul pentru a face loc umpluturii. Avem nevoie de câţiva dovlecei mai mari, cât să încapă într-o cratiţă, de
    două cepe, de un morcov, de un ardei gras, de câteva roşii, de o
    legătură de mărar şi alta de pătrunjel şi de
    condimente: cimbru, piper şi boia dulce.
    Dovleceii trebuie spălaţi, tăiaţi transversal în jumătate şi scobiţi pentru îndepărtarea
    miezului. Ardeiul şi cepele, tocate mărunt, precum şi
    morcovul, dat pe răzătoare,
    se călesc în puţin ulei. Putem adăuga în tigaie şi miezul
    dovleceilor, dacă aceştia nu au avut seminţe mari.
    Aceste legume călite vor trebui amestecate cu
    carne tocată de pui, cu mărarul tocat mărunt şi cu piper măcinat,
    cu puţină boia dulce şi cu cimbru uscat şi mărunţit. Cu acest
    amestec umplem dovleceii, iar din roşii decupăm nişte capace cu care închidem umplutura. Dovleceii
    umpluţi trebuie aşezaţi pe lung, în cratiţă, unii lângă alţii, într-un strat
    uniform. Tocăm resturile de roşii şi le punem în cratiţa cu dovlecei, turnăm
    apă cât să acopere dovleceii, apoi îi punem în cuptor pentru circa 45 de minute
    la foc mediu spre mic. Spre final, peste dovlecei presărăm frunze tocate de
    pătrunjel. Se servesc calzi, cu puţină smântână deasupra.

  • Mâncăruri din Delta Dunării

    Mâncăruri din Delta Dunării

    Delta Dunării reprezintă
    una dintre marile atracţii turistice ale României. Această destinaţie turistică
    este preferată de cei care doresc să se relaxeze, departe de zgomotul oraşelor,
    în liniştea deplină ce caracterizează această împărăţie a apelor şi a
    păsărilor. Din punct de vedere gastronomic, Delta Dunării are o specificitate,
    deoarece peştele a reprezentat dintotdeauna principla sursă de hrană a
    locuitorilor ei care, deloc lipsiţi de imaginaţie, sunt în măsură să îl
    pregătească într-o diversitate culinară de neînchipuit. Carnea de peşte este
    folosită nu numai pentru tradiţionalul borş pescăresc sau pentru a fi pusă la
    fript pe plită.


    În această ediţie vă prezentăm câteva reţete
    pentru aperitive pe bază de peşte. Un astfel de aperitiv poate fi obţinut combinând peştele cu piure de cartofi. Folosim file de peşte, cam un kg. Avem nevoie de un kg de
    cartofi, de două cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână. Ungem cu unt o
    tavă ceva adâncă şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file de peşte. Mărunţim
    morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei. Întindem încă un strat de
    legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am încălzit-o într-un
    ibric, în care am amestecat piper râşnit şi puţină sare. Ultimul strat din vas
    este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.


    O altă reţeţă din Delta Dunării este plăcinta de peşte cu
    aluat crocant. Avem nevoie de circa două kg de şalău sau de ştiucă. După dezosare, trecem bucăţile de peşte prin maşina de tocat. Mai
    avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim
    legumele în tigaie, în unt sau în ulei. După ce s-au răcit, amestecăm legumele
    cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem două ouă şi le
    adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Pe o foaie de plăcintă,
    întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin ulei
    sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea
    superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute. Plăcinta poate
    fi servită fie caldă, fie rece.


    Ştiuca umplută este un preparat care se obţine cu multă muncă şi pentru
    care este nevoie de dexteritate. De ce? Pentru că trebuie scoasă, cu multă
    grijă pielea de pe ea, după care trebuie îndepărtate oasele. Carnea obţinută se
    toacă, după care se adaugă condimente şi puţin orez. Se leagă, bineînţeles, cu
    gălbenuş de ou. Apoi există variante în care se adaugă nucă, stafide sau nucă
    şi stafide, dar nu trebuie să uităm de mărar tocat mărunt. Toată această
    compoziţie este învelită apoi în pielea ştiucii şi, peştele astfel remodelat,
    este pus într-o cratiţă la cuptor, în sos tomat. După ce este coaptă şi aurită,
    se ornează şi se serveşte la masă, felii, fie rece, fie caldă, cu sosul în care
    s-a copt.

  • Mâncăruri din Delta Dunării

    Mâncăruri din Delta Dunării

    Delta Dunării reprezintă
    una dintre marile atracţii turistice ale României. Această destinaţie turistică
    este preferată de cei care doresc să se relaxeze, departe de zgomotul oraşelor,
    în liniştea deplină ce caracterizează această împărăţie a apelor şi a
    păsărilor. Din punct de vedere gastronomic, Delta Dunării are o specificitate,
    deoarece peştele a reprezentat dintotdeauna principla sursă de hrană a
    locuitorilor ei care, deloc lipsiţi de imaginaţie, sunt în măsură să îl
    pregătească într-o diversitate culinară de neînchipuit. Carnea de peşte este
    folosită nu numai pentru tradiţionalul borş pescăresc sau pentru a fi pusă la
    fript pe plită.


    În această ediţie vă prezentăm câteva reţete
    pentru aperitive pe bază de peşte. Un astfel de aperitiv poate fi obţinut combinând peştele cu piure de cartofi. Folosim file de peşte, cam un kg. Avem nevoie de un kg de
    cartofi, de două cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână. Ungem cu unt o
    tavă ceva adâncă şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file de peşte. Mărunţim
    morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei. Întindem încă un strat de
    legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am încălzit-o într-un
    ibric, în care am amestecat piper râşnit şi puţină sare. Ultimul strat din vas
    este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.


    O altă reţeţă din Delta Dunării este plăcinta de peşte cu
    aluat crocant. Avem nevoie de circa două kg de şalău sau de ştiucă. După dezosare, trecem bucăţile de peşte prin maşina de tocat. Mai
    avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim
    legumele în tigaie, în unt sau în ulei. După ce s-au răcit, amestecăm legumele
    cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem două ouă şi le
    adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Pe o foaie de plăcintă,
    întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin ulei
    sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea
    superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute. Plăcinta poate
    fi servită fie caldă, fie rece.


    Ştiuca umplută este un preparat care se obţine cu multă muncă şi pentru
    care este nevoie de dexteritate. De ce? Pentru că trebuie scoasă, cu multă
    grijă pielea de pe ea, după care trebuie îndepărtate oasele. Carnea obţinută se
    toacă, după care se adaugă condimente şi puţin orez. Se leagă, bineînţeles, cu
    gălbenuş de ou. Apoi există variante în care se adaugă nucă, stafide sau nucă
    şi stafide, dar nu trebuie să uităm de mărar tocat mărunt. Toată această
    compoziţie este învelită apoi în pielea ştiucii şi, peştele astfel remodelat,
    este pus într-o cratiţă la cuptor, în sos tomat. După ce este coaptă şi aurită,
    se ornează şi se serveşte la masă, felii, fie rece, fie caldă, cu sosul în care
    s-a copt.

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea

    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră,
    Dobrogea are o gastronomie cu puternice influenţe orientale datorită
    minorităţii turco-tătare. Bucătăria dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea
    de oaie, însă nu exclude carnea de pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de
    bază sunt însoţite de garnituri de orez sau de legume. Produse din lapte de
    oaie precum iaurt sau telemea sunt folosite de asemenea pentru pregătirea altor
    mâncăruri. Gastronomia Dobrogei este influenţată însă şi de alte comunităti
    etnice precum cele ale grecilor sau ruşilor lipoveni, ultimii răspândiţi prin
    Delta Dunării. Dintre mâncărurile specifice Doborgei pot fi menţionate ciorbele
    pescăreşti, peştele marinat, saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele
    dobrogene, cârnaţii de oaie, mielul la proţap, dar şi preparate care poartă
    marca minorităţii turco-tătare: chebap, cârnaţii uscaţi precum ghiudem şi
    babic, musacaua dobrogeană sau garniturile de orez. Să nu uităm şi de
    deserturile specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat şi nici de celebrele
    baclavale şi sarailii.


    Pilaful dobrogean din măruntaie de miel este un
    preparat specific Dobrogei, în alte regiuni ale României măruntaiele de miel
    fiind înlocuite cu pipote şi inimi de pui. Pentru prepararea pilafului
    dobrogean avem nevoie de circa jumătate de kg de ficat, rinichi şi intestine de
    miel, de circa un sfert de kg de orez, de două cepe, un morcov şi, dacă este posibil,
    de două roşii şi un ardei gras. Măruntaiele de miel trebuie opărite şi apoi
    puse la fiert alături de morcov. Separat se căleşte uşor ceapa tocată mărunt,
    impreună cu orezul, spălat în prealabil în două .. trei ape. Ceapa şi orezul
    sunt puse apoi la fiert într-un vas, pentru circa 20 de minute, împreună cu
    măruntaiele de miel şi cu morcovul, toate fiind tocate mărunt. Dacă folosim
    roşii şi ardei gras, atunci şi aceste legume trebuie tocate înainte de a fi
    puse la fiert împreună cu orezul. Spre final, se condimentează cu piper şi
    ienibahar şi se adugă sare după gust.


    Vă mai propunem un alt
    preparat specific Dobrogei, frigăruile cu carne de berbec. Avem nevoie de un kg
    de pulpă de berbec, de câteva cepe, de piper şi de cimbru măcinat şi de puţin
    vin. Se taie carnea în felii subţiri, se sărează puţin şi se lasă pentru câteva
    ore într-un baiţ, adică un amestec de vin, cimbru şi piper. După aceea, se
    înfig bucăţile de carne în ţepuşe de lemn sau din oţel inox, punând între ele
    foi de ceapă. Frigăruile se pun apoi pe grătar şi se rotesc pentru a fi
    pătrunse uniform de dogoare.

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea

    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră,
    Dobrogea are o gastronomie cu puternice influenţe orientale datorită
    minorităţii turco-tătare. Bucătăria dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea
    de oaie, însă nu exclude carnea de pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de
    bază sunt însoţite de garnituri de orez sau de legume. Produse din lapte de
    oaie precum iaurt sau telemea sunt folosite de asemenea pentru pregătirea altor
    mâncăruri. Gastronomia Dobrogei este influenţată însă şi de alte comunităti
    etnice precum cele ale grecilor sau ruşilor lipoveni, ultimii răspândiţi prin
    Delta Dunării. Dintre mâncărurile specifice Doborgei pot fi menţionate ciorbele
    pescăreşti, peştele marinat, saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele
    dobrogene, cârnaţii de oaie, mielul la proţap, dar şi preparate care poartă
    marca minorităţii turco-tătare: chebap, cârnaţii uscaţi precum ghiudem şi
    babic, musacaua dobrogeană sau garniturile de orez. Să nu uităm şi de
    deserturile specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat şi nici de celebrele
    baclavale şi sarailii.


    Pilaful dobrogean din măruntaie de miel este un
    preparat specific Dobrogei, în alte regiuni ale României măruntaiele de miel
    fiind înlocuite cu pipote şi inimi de pui. Pentru prepararea pilafului
    dobrogean avem nevoie de circa jumătate de kg de ficat, rinichi şi intestine de
    miel, de circa un sfert de kg de orez, de două cepe, un morcov şi, dacă este posibil,
    de două roşii şi un ardei gras. Măruntaiele de miel trebuie opărite şi apoi
    puse la fiert alături de morcov. Separat se căleşte uşor ceapa tocată mărunt,
    impreună cu orezul, spălat în prealabil în două .. trei ape. Ceapa şi orezul
    sunt puse apoi la fiert într-un vas, pentru circa 20 de minute, împreună cu
    măruntaiele de miel şi cu morcovul, toate fiind tocate mărunt. Dacă folosim
    roşii şi ardei gras, atunci şi aceste legume trebuie tocate înainte de a fi
    puse la fiert împreună cu orezul. Spre final, se condimentează cu piper şi
    ienibahar şi se adugă sare după gust.


    Vă mai propunem un alt
    preparat specific Dobrogei, frigăruile cu carne de berbec. Avem nevoie de un kg
    de pulpă de berbec, de câteva cepe, de piper şi de cimbru măcinat şi de puţin
    vin. Se taie carnea în felii subţiri, se sărează puţin şi se lasă pentru câteva
    ore într-un baiţ, adică un amestec de vin, cimbru şi piper. După aceea, se
    înfig bucăţile de carne în ţepuşe de lemn sau din oţel inox, punând între ele
    foi de ceapă. Frigăruile se pun apoi pe grătar şi se rotesc pentru a fi
    pătrunse uniform de dogoare.

  • Mâncăruri din Banat

    Mâncăruri din Banat

    Banatul are o gastronomie distinctă, puternic influenţată de cea austro-ungară. Cumva este apropiată de
    gastronomia din Transilvania, însă în gastronomia Banatului întâlnim şi
    influenţe meridionale, datorită apropierii geografice de Grecia şi Italia, dar
    ea este influenţată şi de vecinătatea cu Serbia. Bucătăria bănăţeană se remarcă
    prin mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte
    preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură
    sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai
    consistente.


    Caracteristică
    Banatului este zupa, adică supa cu carne
    de pasăre şi cu tăiţei de casă. Este un fel care
    este servit în mod tradiţional la sfârşit de săptămână, atunci când familia se
    reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se foloseşte o pasăre de curte, iar
    tăiţeii sunt pregăţiţi în casă, cu făină şi cu ou. Aceşti tăiţei, în formă de
    romb sau dreptunghiulară, sunt folosiţi şi la alte preparate precum aşa-numita
    iofca cu brânză şi smântână sau budinca de iofca cu şuncă. De altfel, la
    Reşiţa chiar este organizat, în perioada premergătoare Paştelui, un Festival al
    tăiţeilor.


    Preparatele din carne
    de porc, degustate ca aperitiv împreună cu un pahar de răchie, cârnaţii sau
    sarmalele cu varză, ‘mari cât pumnul fac parte din zestrea gastronomică a
    Banatului. Un alt preparat caracteristic este papricaşul cu carne de pui. Este uşor de gătit, iar
    atunci când este pregătit pe îndelete, la cuptor, capătă o savoare deosebită.
    Ca şi la zupă, se
    foloseşte un pui, puţin unt,
    făină, o ceapă, boia de ardei dulce şi sare. După ce a
    fost porţionat, puiul este rumenit în unt într-un
    vas de tuci, împreună cu ceapa tocată. În continuare se presară o lingură de boia dulce, se adaugă făină şi, în
    final, se stinge cu apă, care se adaugă atât cât să acopere carnea de pui.
    Vasul de tuci se introduce la cuptor şi se lasă ca să mai scadă sosul. Spre
    final se poate adăuga puţin piper măcinat şi sare după gust.


    Bucătăria bănăteană
    este remarcabilă şi datorită dulciurilor. Ca şi în Transilvania, se pregătesc
    acele găluşte cu prune, cu înveliş de făină şi cartofi, tăvălite în final prin
    pesmet şi numite gomboţi, o denumire întâlnită atât în Ungaria, cât şi în
    Serbia. De asemenea, sunt foarte multe dulciuri făcute din foietaje, dar şi din
    aluat dospit.

  • Mâncăruri din Banat

    Mâncăruri din Banat

    Banatul are o gastronomie distinctă, puternic influenţată de cea austro-ungară. Cumva este apropiată de
    gastronomia din Transilvania, însă în gastronomia Banatului întâlnim şi
    influenţe meridionale, datorită apropierii geografice de Grecia şi Italia, dar
    ea este influenţată şi de vecinătatea cu Serbia. Bucătăria bănăţeană se remarcă
    prin mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte
    preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură
    sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai
    consistente.


    Caracteristică
    Banatului este zupa, adică supa cu carne
    de pasăre şi cu tăiţei de casă. Este un fel care
    este servit în mod tradiţional la sfârşit de săptămână, atunci când familia se
    reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se foloseşte o pasăre de curte, iar
    tăiţeii sunt pregăţiţi în casă, cu făină şi cu ou. Aceşti tăiţei, în formă de
    romb sau dreptunghiulară, sunt folosiţi şi la alte preparate precum aşa-numita
    iofca cu brânză şi smântână sau budinca de iofca cu şuncă. De altfel, la
    Reşiţa chiar este organizat, în perioada premergătoare Paştelui, un Festival al
    tăiţeilor.


    Preparatele din carne
    de porc, degustate ca aperitiv împreună cu un pahar de răchie, cârnaţii sau
    sarmalele cu varză, ‘mari cât pumnul fac parte din zestrea gastronomică a
    Banatului. Un alt preparat caracteristic este papricaşul cu carne de pui. Este uşor de gătit, iar
    atunci când este pregătit pe îndelete, la cuptor, capătă o savoare deosebită.
    Ca şi la zupă, se
    foloseşte un pui, puţin unt,
    făină, o ceapă, boia de ardei dulce şi sare. După ce a
    fost porţionat, puiul este rumenit în unt într-un
    vas de tuci, împreună cu ceapa tocată. În continuare se presară o lingură de boia dulce, se adaugă făină şi, în
    final, se stinge cu apă, care se adaugă atât cât să acopere carnea de pui.
    Vasul de tuci se introduce la cuptor şi se lasă ca să mai scadă sosul. Spre
    final se poate adăuga puţin piper măcinat şi sare după gust.


    Bucătăria bănăteană
    este remarcabilă şi datorită dulciurilor. Ca şi în Transilvania, se pregătesc
    acele găluşte cu prune, cu înveliş de făină şi cartofi, tăvălite în final prin
    pesmet şi numite gomboţi, o denumire întâlnită atât în Ungaria, cât şi în
    Serbia. De asemenea, sunt foarte multe dulciuri făcute din foietaje, dar şi din
    aluat dospit.

  • Mâncăruri cu ciuperci

    Mâncăruri cu ciuperci

    În această ediţie, vă prezentăm câteva preparate cu ciuperci, cel mai
    popular fiind tocăniţa. Putem folosi fie
    ciuperci tip champignon din magazin sau din piaţă, fie ciuperci sălbatice,
    precum hribii sau bureţii de fag. Avem nevoie de un kg de ciuperci, de puţin unt sau ulei, de 3 cepe
    de mărime mijlocie, de piper, sare şi de mărar sau pătrunjel verde. Ciupercile
    sunt curăţate, spălate şi tăiate felii subţiri, la fel ca şi ceapa pe care o călim uşor în unt sau în ulei. În acelaşi vas în care am călit
    ceapa, adăugăm ciupercile tocate şi le lăsăm la foc mic, pentru că altfel
    există riscul prinderii ciupercilor de fundul vasului. Din când în când,
    amestecăm această compoziţie, adâugând spre final
    puţin piper şi suc de
    roşii. Înainte de a fi luată de pe foc, în această
    mâncare trebuie adăugate frunze tocate de pătrunjel.


    În loc de suc de roşii,
    putem folosi smântână, pe care o turnăm
    spre final, amestecând uşor în cratiţă pentru omogenizare. De fapt, aceasta este o specialitate a bucătăriei bucovinene,
    care foloseşte destul de mult smântâna nu numai pentru a drege ciorbele, ci şi
    la multe preparate precum păstrăvul cu smântână sau, în cazul nostru, la
    tocăniţă. În loc de pătrunjel, la acestă tocăniţă vom pune
    mărar tocat mărunt. În mod similar, putem pregăti ciulama de ciuperci, turnând peste amestecul de ceapă şi ciuperci o
    lingură de făină şi smântână şi amestecând uşor pentru
    omogenizare. Orice variantă de tocăniţă de ciuperci
    poate fi servită împreună cu mămăligă.


    O altă sugestie o
    reprezintă chiftelele de legume cu ciuperci. Avem nevoie de un kilogram de
    cartofi, de o rădăcină de ţelină sau de pătrunjel care trebuie curăţate şi puse
    la fiert în apă cu sare. Mai avem nevoie de jumătate de kilogram de ciuperci
    care trebuie, de asemenea, curăţate, mărunţite şi călite uşor în ulei. După ce
    au fiert, legumele sunt trecute prin maşina de tocat împreună cu ciupercile. În
    acest amestec adăugăm un ou şi puţină făină care are rolul de a absorbi
    surplusul de apă din legume. Eventual, puteţi adăuga puţină brânză rasă. Din
    acest amestec, în care adăugăm sare după gust, modelăm chifteluţele pe care,
    înainte de a le prăji în tigaie, le tăvălim prin făină.

  • Mâncăruri cu ciuperci

    Mâncăruri cu ciuperci

    În această ediţie, vă prezentăm câteva preparate cu ciuperci, cel mai
    popular fiind tocăniţa. Putem folosi fie
    ciuperci tip champignon din magazin sau din piaţă, fie ciuperci sălbatice,
    precum hribii sau bureţii de fag. Avem nevoie de un kg de ciuperci, de puţin unt sau ulei, de 3 cepe
    de mărime mijlocie, de piper, sare şi de mărar sau pătrunjel verde. Ciupercile
    sunt curăţate, spălate şi tăiate felii subţiri, la fel ca şi ceapa pe care o călim uşor în unt sau în ulei. În acelaşi vas în care am călit
    ceapa, adăugăm ciupercile tocate şi le lăsăm la foc mic, pentru că altfel
    există riscul prinderii ciupercilor de fundul vasului. Din când în când,
    amestecăm această compoziţie, adâugând spre final
    puţin piper şi suc de
    roşii. Înainte de a fi luată de pe foc, în această
    mâncare trebuie adăugate frunze tocate de pătrunjel.


    În loc de suc de roşii,
    putem folosi smântână, pe care o turnăm
    spre final, amestecând uşor în cratiţă pentru omogenizare. De fapt, aceasta este o specialitate a bucătăriei bucovinene,
    care foloseşte destul de mult smântâna nu numai pentru a drege ciorbele, ci şi
    la multe preparate precum păstrăvul cu smântână sau, în cazul nostru, la
    tocăniţă. În loc de pătrunjel, la acestă tocăniţă vom pune
    mărar tocat mărunt. În mod similar, putem pregăti ciulama de ciuperci, turnând peste amestecul de ceapă şi ciuperci o
    lingură de făină şi smântână şi amestecând uşor pentru
    omogenizare. Orice variantă de tocăniţă de ciuperci
    poate fi servită împreună cu mămăligă.


    O altă sugestie o
    reprezintă chiftelele de legume cu ciuperci. Avem nevoie de un kilogram de
    cartofi, de o rădăcină de ţelină sau de pătrunjel care trebuie curăţate şi puse
    la fiert în apă cu sare. Mai avem nevoie de jumătate de kilogram de ciuperci
    care trebuie, de asemenea, curăţate, mărunţite şi călite uşor în ulei. După ce
    au fiert, legumele sunt trecute prin maşina de tocat împreună cu ciupercile. În
    acest amestec adăugăm un ou şi puţină făină care are rolul de a absorbi
    surplusul de apă din legume. Eventual, puteţi adăuga puţină brânză rasă. Din
    acest amestec, în care adăugăm sare după gust, modelăm chifteluţele pe care,
    înainte de a le prăji în tigaie, le tăvălim prin făină.

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea

    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie
    cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria
    dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de
    pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de
    orez sau de legume. Produse din lapte de oaie precum iaurt sau telemea sunt
    folosite de asemenea pentru pregătirea altor mâncăruri. Dintre mâncărurile specifice pot fi menţionate
    ciorbele pescăreşti, peştele marinat,
    saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele dobrogene, cârnaţii de oaie,
    mielul la proţap, dar şi preparate care poartă marca minorităţii turco-tătare:
    chebap, cârnaţii uscaţi precum ghiudem şi babic, musacaua dobrogeană sau
    garniturile de orez. Să nu uităm şi de deserturile specifice Dobrogei, cu
    stafide sau cu rahat şi nici de celebrele baclavale şi sarailii.


    Deşi la prepararea ei sunt
    folosite legume precum roşiile, ardeiul gras, ceapa şi castraveţii, salata
    dobrogeană are un aspect diferit faţă de alte salate. La pregătirea ei se mai
    folosesc două ouă fierte, măsline, smântână, telemea de oaie, zeamă de lămâie
    şi puţin cimbru. Roşiile sunt tăiate în bucăţi potrivite, castraveţii în felii
    subţiri, ardeiul gras în fâşii subţiri, iar ceapa solzişori, iar toate aceste
    legume sunt amestecate. Pot fi adăugate şi frunze de salată, tăiate mărunt.
    Separat, se face un sos, amestecând gălbenuşurile fierte cu puţină smântână, cu
    albuşurile tocate mărunt şi cu măsline mărunţite. Se adaugă puţină zeamă de
    lămâie şi cimbru măcinat şi se omogenizează. Acest sos este amestecat apoi cu
    legumele deja pregătite, iar deasupra se pune telemea de oaie, dată prin răzătoare.
    Se poate consuma ca atare sau în combinaţie cu carne pe grătar.

    Vă mai propunem un alt
    preparat specific Dobrogei, frigăruile cu carne de berbec. Avem nevoie de un kg
    de pulpă de berbec, de câteva cepe, de piper şi de cimbru măcinat şi de puţin
    vin. Se taie carnea în felii subţiri, se sărează puţin şi se lasă pentru câteva
    ore într-un baiţ, adică un amestec de vin, cimbru şi piper. După aceea, se
    înfig bucăţile de carne în ţepuşe de lemn sau din oţel inox, punând între ele
    foi de ceapă. Frigăruile se pun apoi pe grătar şi se rotesc pentru a fi
    pătrunse uniform de dogoare. Se consumă cu o salată de murături sau cu o salată
    de varză acră.

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea

    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie
    cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria
    dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de
    pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de
    orez sau de legume. Produse din lapte de oaie precum iaurt sau telemea sunt
    folosite de asemenea pentru pregătirea altor mâncăruri. Dintre mâncărurile specifice pot fi menţionate
    ciorbele pescăreşti, peştele marinat,
    saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele dobrogene, cârnaţii de oaie,
    mielul la proţap, dar şi preparate care poartă marca minorităţii turco-tătare:
    chebap, cârnaţii uscaţi precum ghiudem şi babic, musacaua dobrogeană sau
    garniturile de orez. Să nu uităm şi de deserturile specifice Dobrogei, cu
    stafide sau cu rahat şi nici de celebrele baclavale şi sarailii.


    Deşi la prepararea ei sunt
    folosite legume precum roşiile, ardeiul gras, ceapa şi castraveţii, salata
    dobrogeană are un aspect diferit faţă de alte salate. La pregătirea ei se mai
    folosesc două ouă fierte, măsline, smântână, telemea de oaie, zeamă de lămâie
    şi puţin cimbru. Roşiile sunt tăiate în bucăţi potrivite, castraveţii în felii
    subţiri, ardeiul gras în fâşii subţiri, iar ceapa solzişori, iar toate aceste
    legume sunt amestecate. Pot fi adăugate şi frunze de salată, tăiate mărunt.
    Separat, se face un sos, amestecând gălbenuşurile fierte cu puţină smântână, cu
    albuşurile tocate mărunt şi cu măsline mărunţite. Se adaugă puţină zeamă de
    lămâie şi cimbru măcinat şi se omogenizează. Acest sos este amestecat apoi cu
    legumele deja pregătite, iar deasupra se pune telemea de oaie, dată prin răzătoare.
    Se poate consuma ca atare sau în combinaţie cu carne pe grătar.

    Vă mai propunem un alt
    preparat specific Dobrogei, frigăruile cu carne de berbec. Avem nevoie de un kg
    de pulpă de berbec, de câteva cepe, de piper şi de cimbru măcinat şi de puţin
    vin. Se taie carnea în felii subţiri, se sărează puţin şi se lasă pentru câteva
    ore într-un baiţ, adică un amestec de vin, cimbru şi piper. După aceea, se
    înfig bucăţile de carne în ţepuşe de lemn sau din oţel inox, punând între ele
    foi de ceapă. Frigăruile se pun apoi pe grătar şi se rotesc pentru a fi
    pătrunse uniform de dogoare. Se consumă cu o salată de murături sau cu o salată
    de varză acră.

  • Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Printre
    destinaţiile de vacanţă din România preferate de turiştii români şi străini
    figurează şi Mărginimea Sibiului, o zonă ale cărei atuuri sunt
    tradiţiile, liniştea şi ospitalitatea locuitorilor. Mărginimea Sibiului
    cuprinde 18 sate româneşti şi săseşti, în care întâlnim multe gospodării
    tradiţionale amenajate pentru a primi oaspeţi.


    Oferta
    gastronomică a Mărginimii Sibiului poartă şi influenţa săsească. Sunt multe
    mâncături în care se folosesc preparate afumate din carne de porc şi destule
    preparateîn ale căror reţete întâlnim şi
    fructe, precum merele, vişinele, prunele şi gutuile. De
    menţionat este faptul că în zona Sibiului sunt multe livezi, unele dintre ele
    de meri, care asigurau astfel materia primă pentru diferite preparate
    gastronomice. Pentru a obţine o inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate
    în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură
    se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină
    lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece. De
    asemenea, prezenţa tarhonului în supe se datorează tot influenţei săseşti.


    Satele româneşti
    din Mărginimea Sibiului, unde ocupaţia tradiţională este păstoritul, au o
    moştenire gastronomică cu multe preparate din lapte şi carne de oaie. Unul
    dintre ele este bulzul, de fapt brânză de burduf învelită într-un strat de
    mămăligă. Acest bulz se poate pregăti chiar şi pe grătar. Deasupra jarului se
    pun cocoloaşele de bulz pentru care trebuie să pregătim însă o mămăligă
    vârtoasă. Atenţie, însă, această mămăligă se poate face numai din porumb
    măcinat la o moară tradiţională din zonă! Aceste cocoloaşe se lasă pe grătar
    până crapă bulzul şi se servesc cu smântână. O altă variantă, ciobănească, este
    cea a bulzului preparat direct în jar, când cocoloşul de bulz este învelit în
    lut. Este lăsat în jar, până când lutul şi, bineînţeles, bulzul din interior se
    coc. Bulzul se consumă după îndepărterea învelişului ceramic. Pentru că am
    vorbit despre învelirea în lut, să menţionăm că de Paşte, se pregăteşte miel în
    lut, iar în restul anului se poate pregăti similar, berbec în lut.


    Un preparat
    tradiţional în Mărginimea Sibiului este tocăniţa de viţel. Cantităţile pot fi
    stabilite în funcţie de numărul musafirilor, însă, dacă veţi ajunge la o
    pensiune din mărginimea Sibiului, este posibil ca gazda să pregătească tocăniţa
    în aer liber, la jar. Aşadar, curăţăm câteva cepe, le spălăm, le tocăm mărunt
    şi le călim în ulei într-un ceaun de tuci aşezat deasupra jarului. Tăiem în
    cubuleţe mici carnea de viţel, antricot sau spată, o punem în ceaunul de tuci
    şi adăugăm apă astfel încât să fiarbă la foc încet. Tăiem doi ardei graşi în
    felii mici, mărunţim 2 … 3 roşii şi câţiva căţei de usturoi, punând apoi
    aceste legume în ceaun. Până când tocăniţa va fi gata, e timp de poveşti în
    jurul focului şi, propabil, gazda vă va oferi un pahar de ţuică şi puţin caş de
    oaie. Spre final, adăugăm piper, o foaie de dafin, un pahar de vin roşu şi
    sărăm după gust. Tocăniţa se serveşte caldă, cu mămăligă şi, bineînţeles,
    alături de un pahar de vin. Poftă bună!