Radio România Internațional

Tag: mancaruri

  • Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Printre
    destinaţiile de vacanţă din România preferate de turiştii români şi străini
    figurează şi Mărginimea Sibiului, o zonă ale cărei atuuri sunt
    tradiţiile, liniştea şi ospitalitatea locuitorilor. Mărginimea Sibiului
    cuprinde 18 sate româneşti şi săseşti, în care întâlnim multe gospodării
    tradiţionale amenajate pentru a primi oaspeţi.


    Oferta
    gastronomică a Mărginimii Sibiului poartă şi influenţa săsească. Sunt multe
    mâncături în care se folosesc preparate afumate din carne de porc şi destule
    preparateîn ale căror reţete întâlnim şi
    fructe, precum merele, vişinele, prunele şi gutuile. De
    menţionat este faptul că în zona Sibiului sunt multe livezi, unele dintre ele
    de meri, care asigurau astfel materia primă pentru diferite preparate
    gastronomice. Pentru a obţine o inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate
    în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură
    se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină
    lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece. De
    asemenea, prezenţa tarhonului în supe se datorează tot influenţei săseşti.


    Satele româneşti
    din Mărginimea Sibiului, unde ocupaţia tradiţională este păstoritul, au o
    moştenire gastronomică cu multe preparate din lapte şi carne de oaie. Unul
    dintre ele este bulzul, de fapt brânză de burduf învelită într-un strat de
    mămăligă. Acest bulz se poate pregăti chiar şi pe grătar. Deasupra jarului se
    pun cocoloaşele de bulz pentru care trebuie să pregătim însă o mămăligă
    vârtoasă. Atenţie, însă, această mămăligă se poate face numai din porumb
    măcinat la o moară tradiţională din zonă! Aceste cocoloaşe se lasă pe grătar
    până crapă bulzul şi se servesc cu smântână. O altă variantă, ciobănească, este
    cea a bulzului preparat direct în jar, când cocoloşul de bulz este învelit în
    lut. Este lăsat în jar, până când lutul şi, bineînţeles, bulzul din interior se
    coc. Bulzul se consumă după îndepărterea învelişului ceramic. Pentru că am
    vorbit despre învelirea în lut, să menţionăm că de Paşte, se pregăteşte miel în
    lut, iar în restul anului se poate pregăti similar, berbec în lut.


    Un preparat
    tradiţional în Mărginimea Sibiului este tocăniţa de viţel. Cantităţile pot fi
    stabilite în funcţie de numărul musafirilor, însă, dacă veţi ajunge la o
    pensiune din mărginimea Sibiului, este posibil ca gazda să pregătească tocăniţa
    în aer liber, la jar. Aşadar, curăţăm câteva cepe, le spălăm, le tocăm mărunt
    şi le călim în ulei într-un ceaun de tuci aşezat deasupra jarului. Tăiem în
    cubuleţe mici carnea de viţel, antricot sau spată, o punem în ceaunul de tuci
    şi adăugăm apă astfel încât să fiarbă la foc încet. Tăiem doi ardei graşi în
    felii mici, mărunţim 2 … 3 roşii şi câţiva căţei de usturoi, punând apoi
    aceste legume în ceaun. Până când tocăniţa va fi gata, e timp de poveşti în
    jurul focului şi, propabil, gazda vă va oferi un pahar de ţuică şi puţin caş de
    oaie. Spre final, adăugăm piper, o foaie de dafin, un pahar de vin roşu şi
    sărăm după gust. Tocăniţa se serveşte caldă, cu mămăligă şi, bineînţeles,
    alături de un pahar de vin. Poftă bună!

  • Mâncăruri din urzici

    Mâncăruri din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor. Recoltatul urzicilor nu este o activitate uşoară. Dincolo de precauţia de a le atinge cu grijă, trebuie să avem grijă să le culegem din zone nepoluate astfel încât trebuie evitate, de exemplu, urzicile care cresc pe marginea drumurilor şi care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. Este bine în timpul recoltării să ne protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate. Consumul urzicilor este util pentru detoxifierea organismului şi, mai mult decât atât, această plantă are şi proprietăţi terapeutice.



    După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate în mai multe ape. În continuare, frunzele de urzici se pun într-un vas cu apă clocotită şi cu puţină sare. După ce au fiert, trebuie lăsate la scurs, iar în continuare pot constitui baza multor mâncăruri. Dacă sunt pasate şi amestecate cu puţin ulei şi cu mujdei de usturoi, această cremă de urzici poate înlocui su succes spanacul şi poate fi servită cu ouă ochiuri. De asemenea, această cremă de urzici poate fi consumată cu mămăligă.



    Din urzici se poate face şi supă sau ciorbă. Avem nevoie de jumătate de kg de urzici, de două cepe mici, de puţin ulei şi de câţiva căţei de usturoi. După ce au fost spălate în mai multe ape, frunzele de urzici sunt puse la fiert împreună cu cepele tocate mărunt. Se strecoară zeama, iar urzicile şi ceapa trebuie pasate dupa care se adaugă zeama în care au fiert, obţinându-se o supă ceva mai consistentă. Se adaugă puţin usturoi pisat si sare după gust şi se consumă imediat. Dacă din această fiertură excludem usturoiul şi adăugăm orez, iar spre final borş, se poate obţine ciorbă de urzici.

  • Mâncăruri din urzici

    Mâncăruri din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor. Recoltatul urzicilor nu este o activitate uşoară. Dincolo de precauţia de a le atinge cu grijă, trebuie să avem grijă să le culegem din zone nepoluate astfel încât trebuie evitate, de exemplu, urzicile care cresc pe marginea drumurilor şi care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. Este bine în timpul recoltării să ne protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate. Consumul urzicilor este util pentru detoxifierea organismului şi, mai mult decât atât, această plantă are şi proprietăţi terapeutice.



    După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate în mai multe ape. În continuare, frunzele de urzici se pun într-un vas cu apă clocotită şi cu puţină sare. După ce au fiert, trebuie lăsate la scurs, iar în continuare pot constitui baza multor mâncăruri. Dacă sunt pasate şi amestecate cu puţin ulei şi cu mujdei de usturoi, această cremă de urzici poate înlocui su succes spanacul şi poate fi servită cu ouă ochiuri. De asemenea, această cremă de urzici poate fi consumată cu mămăligă.



    Din urzici se poate face şi supă sau ciorbă. Avem nevoie de jumătate de kg de urzici, de două cepe mici, de puţin ulei şi de câţiva căţei de usturoi. După ce au fost spălate în mai multe ape, frunzele de urzici sunt puse la fiert împreună cu cepele tocate mărunt. Se strecoară zeama, iar urzicile şi ceapa trebuie pasate dupa care se adaugă zeama în care au fiert, obţinându-se o supă ceva mai consistentă. Se adaugă puţin usturoi pisat si sare după gust şi se consumă imediat. Dacă din această fiertură excludem usturoiul şi adăugăm orez, iar spre final borş, se poate obţine ciorbă de urzici.

  • Mâncăruri din fructe

    Mâncăruri din fructe

    În bucătăria românească există şi reţete având ca ingrediente fructele în stare proaspătă sau conservate. Pe lângă numeroase deserturi, din mere, gutui sau prune afumate — am enumerat fructele care se găsesc în România în această perioadă – se pot face mâncăruri.



    Astfel, în partea sudică a Transilvaniei se pregăteşte supa de vişine şi supa de mere, preparate de origine săsească. Demenţionat că, în partea sudică a Transilvaniei, sunt localităţi întemeiate de colonişti veniţi îndeosebi din Saxonia în primele secole ale celui de-al doilea mileniu. Pentru a obţine această inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece.



    Fruct aromat, specific toamnei, dar care poate fi păstrat în stare proaspătă şi în cursul iernii, gutuia este bogată în vitamina C, fiind utilizată, nu numai în gastronomie, ci şi în medicina populară. În scop terapeutic, sunt folosite atât fructul, cât şi frunzele, mai ales în tratarea afecţiunilor gastro-intestinale. Gutuile sunt folosite şi pentru prepararea unor deserturi, cum ar fi dulceaţa sau compotul de gutui. Există însă şi mâncăruri din gutui, a căror reţete provin din perioada medievală când bucătăria europeană nu se îmbogăţise încă cu legume precum cartoful, roşia sau ardeiul, aduse din America. Vă prezentăm o reţetă vegetariană pe bază de gutui. Avem nevoie de câteva gutui, circa un kg, pe care le curăţăm de sâmburi şi le tăiem în felii, după care le rumenim uşor în ulei. Într-un vas pus la foc mic, se amestecă puţină făină cu un pahar de vin, apoi sunt adăugate şi feliile de gutui, se completează cu puţină apă şi, după ce începe să fiarbă, se adaugă şi două, trei lunguri de zahăr. Se lasă la fiert ca să scadă sosul şi se poate servi imediat.



    Şi din prune afumate poate fi pregătită o mâncare specifică. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece. După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu o salată de gogonele sau castraveţi muraţi.

  • Mâncăruri din fructe

    Mâncăruri din fructe

    În bucătăria românească există şi reţete având ca ingrediente fructele în stare proaspătă sau conservate. Pe lângă numeroase deserturi, din mere, gutui sau prune afumate — am enumerat fructele care se găsesc în România în această perioadă – se pot face mâncăruri.



    Astfel, în partea sudică a Transilvaniei se pregăteşte supa de vişine şi supa de mere, preparate de origine săsească. Demenţionat că, în partea sudică a Transilvaniei, sunt localităţi întemeiate de colonişti veniţi îndeosebi din Saxonia în primele secole ale celui de-al doilea mileniu. Pentru a obţine această inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece.



    Fruct aromat, specific toamnei, dar care poate fi păstrat în stare proaspătă şi în cursul iernii, gutuia este bogată în vitamina C, fiind utilizată, nu numai în gastronomie, ci şi în medicina populară. În scop terapeutic, sunt folosite atât fructul, cât şi frunzele, mai ales în tratarea afecţiunilor gastro-intestinale. Gutuile sunt folosite şi pentru prepararea unor deserturi, cum ar fi dulceaţa sau compotul de gutui. Există însă şi mâncăruri din gutui, a căror reţete provin din perioada medievală când bucătăria europeană nu se îmbogăţise încă cu legume precum cartoful, roşia sau ardeiul, aduse din America. Vă prezentăm o reţetă vegetariană pe bază de gutui. Avem nevoie de câteva gutui, circa un kg, pe care le curăţăm de sâmburi şi le tăiem în felii, după care le rumenim uşor în ulei. Într-un vas pus la foc mic, se amestecă puţină făină cu un pahar de vin, apoi sunt adăugate şi feliile de gutui, se completează cu puţină apă şi, după ce începe să fiarbă, se adaugă şi două, trei lunguri de zahăr. Se lasă la fiert ca să scadă sosul şi se poate servi imediat.



    Şi din prune afumate poate fi pregătită o mâncare specifică. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece. După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu o salată de gogonele sau castraveţi muraţi.

  • Mâncăruri braşovene

    Mâncăruri braşovene

    O plimbare pe strada comercială a Braşovului este un prilej de a face cumpărături sau, cel puţin, de a admira vitrinele, dar si o incursiune printre mirosurile de mâncăruri provenite de la bucătăriile multelor terase pe lângă care treceti.



    Braşovenii sunt foarte mândri de covrigii lor, iar acest lucru este dovedit de prăvăliile pe ale căror firme se poate citi, de exemplu, Tradiţie din 1939”. Se spune că aceşti covrigi împletiţi îşi au originea în Bavaria, dar ca reţeta celor produşi la Brasov ar fi ţinută în mare secret. Nu ştim dacă este folosit un ingredient magic care-i fac atât de apreciaţi de către turiştii care vizitează centrul Braşovului, însă noi vă oferim o reţetă tradiţională pentru aceşti covrigei. Trebuie să amestecăm făina cu drojdia, cu puţin zahăr şi cu puţin lapte cald, apoi aluatul se acoperă şi este lăsat circa 30 de minute. După aceea, se mai adaugă puţin lapte cald în aluat, sare şi se frământă bine, până se obţine un aluat fără bule. Din acest aluat se fac cârnăciori de grosimea unui creion, de vreo 30 de cm lungime, care se rulează şi se transformă în covrigi. Se lasă la crescut, acoperiţi, într-o tavă de cuptor pentru circa un sfert de oră. Următoarea etapă este aceea de a opări covrigii într-un vas cu apă clocotită. Îi scoatem cu o spumieră şi îi aşezăm într-o tavă în care am întins puţină făină. Presărăm sare grunjoasă, mac ş susan şi îi întroducem în cuptor timp de un sfert de oră.



    În meniurile restaurantelor braşovene întâlnim multe mâncăruri şi deserturi cu denumire de origine. La aperitiv se poate mânca bulz de la Moeciu” sau salată braşovenească”. Nu vă mai spun modul de preparare, dar în această salată se amestecă salam, cascaval, morcovi, mazăre şi gogoşari în oţet, maioneză şi muştar.



    Vă voi prezenta, în schimb, reţeta de Tochitură braşoveană”. Avem nevoie de un kg de carne de viţel, de jumătate de kg de ficat, de inimă, rinichi şi de splină de porc, de 3 cepe mari, o căpăţână de usturoi, de bulion şi de puţin vin. Curăţăm rinichii şi îi lăsăm în apă cu oţet. Mărunţim carnea de viţel şi o călim puţin în untură, împreună cu usturoiul şi cu cepele, tăiate mărunt. În vas turnăm puţină supă sau apă şi lăsăm la foc mic. Adăugăm organele, tocate mărunt, lăsăm compoziţia la foc mic circa jumătate de oră, amestecând din când în când. Spre final adăugăm un pahar de vin rosu, busuioc, cimbru şi piper, o lingură de bulion şi mai lăsăm compoziţia pe foc încă 10 minute. Se serveşte imediat cu o portie de mămăligă şi cu un vin roşu demisec.



    Dacă mai doriţi ceva la desert, să stiţi că aveţi de unde alege. Pe lângă prăjituri, aveţi şansa de a gusta Clătite braşovene”, umplute cu brânză dulce şi stafide sau trigoane de la Râşnov”, umplute cu mere sau cremă de vanilie.

  • Mâncăruri braşovene

    Mâncăruri braşovene

    O plimbare pe strada comercială a Braşovului este un prilej de a face cumpărături sau, cel puţin, de a admira vitrinele, dar si o incursiune printre mirosurile de mâncăruri provenite de la bucătăriile multelor terase pe lângă care treceti.



    Braşovenii sunt foarte mândri de covrigii lor, iar acest lucru este dovedit de prăvăliile pe ale căror firme se poate citi, de exemplu, Tradiţie din 1939”. Se spune că aceşti covrigi împletiţi îşi au originea în Bavaria, dar ca reţeta celor produşi la Brasov ar fi ţinută în mare secret. Nu ştim dacă este folosit un ingredient magic care-i fac atât de apreciaţi de către turiştii care vizitează centrul Braşovului, însă noi vă oferim o reţetă tradiţională pentru aceşti covrigei. Trebuie să amestecăm făina cu drojdia, cu puţin zahăr şi cu puţin lapte cald, apoi aluatul se acoperă şi este lăsat circa 30 de minute. După aceea, se mai adaugă puţin lapte cald în aluat, sare şi se frământă bine, până se obţine un aluat fără bule. Din acest aluat se fac cârnăciori de grosimea unui creion, de vreo 30 de cm lungime, care se rulează şi se transformă în covrigi. Se lasă la crescut, acoperiţi, într-o tavă de cuptor pentru circa un sfert de oră. Următoarea etapă este aceea de a opări covrigii într-un vas cu apă clocotită. Îi scoatem cu o spumieră şi îi aşezăm într-o tavă în care am întins puţină făină. Presărăm sare grunjoasă, mac ş susan şi îi întroducem în cuptor timp de un sfert de oră.



    În meniurile restaurantelor braşovene întâlnim multe mâncăruri şi deserturi cu denumire de origine. La aperitiv se poate mânca bulz de la Moeciu” sau salată braşovenească”. Nu vă mai spun modul de preparare, dar în această salată se amestecă salam, cascaval, morcovi, mazăre şi gogoşari în oţet, maioneză şi muştar.



    Vă voi prezenta, în schimb, reţeta de Tochitură braşoveană”. Avem nevoie de un kg de carne de viţel, de jumătate de kg de ficat, de inimă, rinichi şi de splină de porc, de 3 cepe mari, o căpăţână de usturoi, de bulion şi de puţin vin. Curăţăm rinichii şi îi lăsăm în apă cu oţet. Mărunţim carnea de viţel şi o călim puţin în untură, împreună cu usturoiul şi cu cepele, tăiate mărunt. În vas turnăm puţină supă sau apă şi lăsăm la foc mic. Adăugăm organele, tocate mărunt, lăsăm compoziţia la foc mic circa jumătate de oră, amestecând din când în când. Spre final adăugăm un pahar de vin rosu, busuioc, cimbru şi piper, o lingură de bulion şi mai lăsăm compoziţia pe foc încă 10 minute. Se serveşte imediat cu o portie de mămăligă şi cu un vin roşu demisec.



    Dacă mai doriţi ceva la desert, să stiţi că aveţi de unde alege. Pe lângă prăjituri, aveţi şansa de a gusta Clătite braşovene”, umplute cu brânză dulce şi stafide sau trigoane de la Râşnov”, umplute cu mere sau cremă de vanilie.

  • Mâncăruri şi deserturi din mere

    Mâncăruri şi deserturi din mere

    Dacă veţi călători în partea sudică a Transilvaniei, acolo unde întâlnim satele şi bisericile fortificate săseşti şi dacă veţi studia meniurile restaurantelor şi pensiunilor, veţi sesiza câtvea preparate care ţin de cultura gastronomică a saşilor, etnici germani care s-au stabilit aici în urmă cu un mileniu. Saşii au adus cu ei tradiţiile ţinuturilor de origine, inclusiv obiceiurile lor culinare, influenţând astfel gastronomia zonei. Cartofii, carnea de vită şi de porc sunt ingredientele de bază ale multor preparate. Tăiţeii de casă, aluaturile de plăcintă, carnea şi slănina afumată, cârnaţii reprezintă alte amprente ale populaţiei săseşti din Transilvania.



    În repertoriul gastronomic al saşilor transilvăneni figurează supa de vişine şi supa de mere, mâncăruri destul de neobişnuite pentru majoritatea românilor. De exemplu, pentru a prepara o supă de mere avem nevoie de 8 … 10 mere acrişoare, 2 linguri de făină, 2 linguri de zahăr, 100 de mililitri de smântână. Se mai poate adăuga puţină scorţişoară. Merele trebuie curăţate de coajă şi de seminţe, apoi tăiate în cubuleţe şi puse la fiert în 2 litri de apă, împreună cu zahărul şi cu puţină sare. După ce au fiert, iar aceasta se întâmplă cam într-un sfert de oră, merele trebuie pasate. Separat facem un amestec dintr-un gălbenuş de ou, făină şi smântână, amestec pe care îl turnăm în zeama în care se află merele pasate şi, pentru puţin timp, se lasă la foc mic, amestecându-se în vederea omogenizării compoziţiei. La sfârşit se poate adăuga puţin vin alb. Se serveşte rece.



    Din mere se pot obţine şi multe deserturi, precum plăcinta sau tartele. Vă propunem însă un preparat spectaculos şi foarte uşor de realizat – mărul copt la cuptor. Se iau câteva mere mai mari astfel încât să încapă într-o tavă de cuptor sau într-un vas termorezistent. Trebuie să scobim merele pentru a le îndepărta seminţele. Umplem apoi interiorul lor cu bucăţi mici de măr, gutuie sau banană, pe care a fost presărată puţină scorţişoară. În interiorul merelor turnăm puţină miere, iar apoi le introducem la cuptor. Nu vom aştepta mult şi, în momentul în care vedem că merele s-au rumenit, le putem servi. Datorită aspectului, au un succes deosebit, mai ales în rândul copiilor.



  • Mâncăruri şi deserturi din mere

    Mâncăruri şi deserturi din mere

    Dacă veţi călători în partea sudică a Transilvaniei, acolo unde întâlnim satele şi bisericile fortificate săseşti şi dacă veţi studia meniurile restaurantelor şi pensiunilor, veţi sesiza câtvea preparate care ţin de cultura gastronomică a saşilor, etnici germani care s-au stabilit aici în urmă cu un mileniu. Saşii au adus cu ei tradiţiile ţinuturilor de origine, inclusiv obiceiurile lor culinare, influenţând astfel gastronomia zonei. Cartofii, carnea de vită şi de porc sunt ingredientele de bază ale multor preparate. Tăiţeii de casă, aluaturile de plăcintă, carnea şi slănina afumată, cârnaţii reprezintă alte amprente ale populaţiei săseşti din Transilvania.



    În repertoriul gastronomic al saşilor transilvăneni figurează supa de vişine şi supa de mere, mâncăruri destul de neobişnuite pentru majoritatea românilor. De exemplu, pentru a prepara o supă de mere avem nevoie de 8 … 10 mere acrişoare, 2 linguri de făină, 2 linguri de zahăr, 100 de mililitri de smântână. Se mai poate adăuga puţină scorţişoară. Merele trebuie curăţate de coajă şi de seminţe, apoi tăiate în cubuleţe şi puse la fiert în 2 litri de apă, împreună cu zahărul şi cu puţină sare. După ce au fiert, iar aceasta se întâmplă cam într-un sfert de oră, merele trebuie pasate. Separat facem un amestec dintr-un gălbenuş de ou, făină şi smântână, amestec pe care îl turnăm în zeama în care se află merele pasate şi, pentru puţin timp, se lasă la foc mic, amestecându-se în vederea omogenizării compoziţiei. La sfârşit se poate adăuga puţin vin alb. Se serveşte rece.



    Din mere se pot obţine şi multe deserturi, precum plăcinta sau tartele. Vă propunem însă un preparat spectaculos şi foarte uşor de realizat – mărul copt la cuptor. Se iau câteva mere mai mari astfel încât să încapă într-o tavă de cuptor sau într-un vas termorezistent. Trebuie să scobim merele pentru a le îndepărta seminţele. Umplem apoi interiorul lor cu bucăţi mici de măr, gutuie sau banană, pe care a fost presărată puţină scorţişoară. În interiorul merelor turnăm puţină miere, iar apoi le introducem la cuptor. Nu vom aştepta mult şi, în momentul în care vedem că merele s-au rumenit, le putem servi. Datorită aspectului, au un succes deosebit, mai ales în rândul copiilor.