Medic român stabilit în Grecia, vorbeşte
despre ţara sa natală, pe care nu a uitat-o şi la a cărei cetăţenie nu va renunţa niciodată.
Interviu cu Laura Păun.
Medic român stabilit în Grecia, vorbeşte
despre ţara sa natală, pe care nu a uitat-o şi la a cărei cetăţenie nu va renunţa niciodată.
Interviu cu Laura Păun.
Entuziast şi pasionat cu adevărat de profesia pe care şi-a ales-o,
Mihai a considerat că este important să îşi construiască o carieră în România,
unde este nevoie din ce în ce mai mult de cadre medicale competente. A ales să
fie medic printr-o conjunctură, însă este convins de faptul că acesta este
drumul care îi era destinat.
Mihai Bica:
Drumul spre medicină a început
neaşteptat, în sensul că nu mi-am dorit din copilărie să fac asta. La finalul
clasei a 10-a către a 11-a mă aflam într-un impas, într-o căutare. Nu ştiam ce
vreau să fac. Voiam să fiu arhitect, apoi mi-am pierdut această pasiune şi
căutam una nouă. M-am gândit la medicină printr-o conjunctură şi mi-am
consolidat această pasiune în anii ce au urmat, mai ales în clasa a 11-a, când
am studiat anatomie şi fiziologie umană. Am decis să merg la olimpiada de
biologie, un lucru nou pentru mine, la momentul respectiv. M-am îndrăgostit de
această materie, de biologia omului.
Deşi nu a fost convins
de la bun început de faptul că ar trebui să urmeze o carieră în medicină, Mihai
Bica a interacţionat cu mediul spitalicesc înainte de a lua o decizie finală.
Este important, crede el, să ai contact direct cu cei în suferinţă, pentru a
înţelege ce înseamnă profesia de medic:
Am sondat puţin şi ceea ce înseamnă a fi
cu adevărat doctor, dincolo de partea ştiinţifică, de spital. Am lucrat ca
voluntar la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, pentru câteva luni.
Unchiul şi mătuşa mea sunt amândoi medici la Braşov, am petrecut timp şi
alături de ei. Mi-am dat seama ce înseamnă un om bolnav şi mi-am dat seama că
îmi place să utilizez ştiinţele biologice pentru a ajuta oameni.
Şi a ales să devină
medic. Iar oferta de studiu de la Universitatea Cambridge i-a confirmat toate
eforturile de pregătire: Când eram elev la Colegiul Naţional Sfântul
Sava din Bucureşti, mulţi dintre colegii mei voiau să plece în străinătate, pe
fondul nemulţumirilor faţă de sistemul educaţional românesc. Îşi doreau o
experienţă internaţională, poate o lume mai civilizată. Şi mie mi-a surâs
ideea. Mulţi dintre ei aplicau pentru studii în Anglia. Universitatea Cambridge
părea ceva intangibil pentru mine, a fost un vis. Dar nu m-am descurajat şi
m-am interesat punctual şi prompt despre toate etapele necesare, le-am urmat cu
seriozitate şi am fost răsplătit, până la urmă, cu o ofertă de a studia.
Pentru Mihai Bica,
a fi student la una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume nu a
fost un drum uşor. Cu perseverenţă şi multă pasiune, însă, a impresionat corpul
profesoral încă din etapa de admitere:
Este un drum destul de lung de
pregătire. Este nevoie de multă forţă de muncă şi de multă încredere în sine.
Pe lângă asta, este nevoie de determinare şi de o capacitate de a te autoeduca
şi a învăţa multe singur. Informaţie există, dar nu ţi-o oferă nimeni pe o
tavă, de-a gata. Trebuie să fii conştient că e un drum lung, să fii dispus să
admiţi un eşec, fiindcă şi asta se poate întâmpla. Şi trebuie să îţi doreşti cu
adevărat. Eu cred că, dincolo de orice altceva, după ce am parcurs toate
examenele, la interviul care reprezintă un factor de decizie, din ce am înţeles
de la profesorii mei, le-am părut un tip foarte ambiţios, foarte pasionat, iar
asta le-a plăcut foarte mult.
Mihai Bica este
unul dintre studenţii români eminenţi care, după absolvirea studiilor
universitarea în Regatul Unit, aleg să revină în România pentru a profesa:
După absolvire, am şi lucrat în Anglia. Nu voiam să mă întorc în
România, consideram iniţial că nu este un mediu profesional în care să îmi pot
continua activitatea la un nivel pe care mi-l doresc eu. Dar era o impresie
falsă, pentru că, desigur, sistemul de sănătate, ca multe alte sisteme din România,
are multe hibe, dar există şi nişte oaze de profesionalism, unde se lucrează ca
în Occident. Mi-am spus că aşa ceva ar trebui să caut şi am pornit în căutarea
acestor locuri. Având în minte că nu ar fi un compromis profesional să mă
întorc în România, am luat mai uşor decizia de a reveni. Am împăcat dorinţa
sufletească de a reveni în ţară cu dorinţa profesională de a avea o carieră
frumoasă.
Cu siguranţă,
participarea celor mai buni dintre studenţi poate relansa sistemul sanitar din
România. Iar Mihai Bica este un exemplu extraordinar în acest sens. În prezent,
Mihai Bica este medic rezident în cardiologie la Institutul de Urgenţă
pentru Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C.C. Iliescu din Bucureşti.
Tot mai mulți medici români din nordul Italiei îi ajută pe conaţionalii noştri oferindu-le consulații gratuite. Este şi cazul medicului chirurg specialist in anestezie – reanimare, Florin Puflea, de la un spital din Peschiera del Garda, care împreună cu soția sa (tot medic) dau şi consultații gratuite în cadrul parohiei ortodoxe române din Verona.
Printre
voluntarii străini care i-au ajutat pe români în spatele frontului din Primul
Război Mondial, s-a aflat şi un medic american. Printre britanici şi alţi
europeni – în mod firesc, prinşi în vâltoarea conflagraţiei europene iniţial -,
doctorul Joseph Breckinridge Bayne a fost un personaj aparte, căci nimeni nu se
aştepta ca în 1916, un american să ajungă la Bucureşti şi să facă funcţional un
spital militar. Dar exact aşa s-au petrecut lucrurile. J. Breckinridge Bayne
s-a născut în iunie 1880 la Washington DC unde a şi absolvit, la începutul
secolului XX, cursurile facultăţii de medicină de la Universitarea Georgetown.
Nefiind o personalitatea a istoriei sau medicinei americane, biografia sa n-a
fost uşor de reconstituit. A făcut-o, însă, un compatriot al doctorului Bayne,
Ernest H. Latham, jr., ataşat cultural al ambasadei SUA la Bucureşti în anii
1980. Despre documentarea realizată pentru cartea Un destin ciudat. J. Breckinridge Bayne, un doctor american pe
frontul românesc 1916 – 1919, apărută la editura Vremea, Ernest Latham ne
spune.
Documentarea nu a fost uşor de realizat. El
nu a fost o personalitate proeminentă în SUA şi la început, probabil, doar i-am
căutat numele pe Google. Aşa am aflat că a studiat medicina la Universitatea
Georgetown din Washington. Aşadar, am contactat universitatea care mi-a trimis
o copie a foii sale matricole. Consultând aceste documente de la Universitate,
am aflat unde studiase înainte: la o şcoală privată din Noua Anglie, din
Andover, unde, întâmplător, şi eu am fost elev. Deci am contactat direcţiunea
şcolii, dar din păcate, acolo nu s-a păstrat decât dovada faptului că învăţase
acolo, fără să existe şi vreun document privitor la performanţele sale şcolare
sau la cursurile pe care le urmase.
Pasionat de chirurgie,
doctorul Bayne n-a reuşit, însă, să practice această specializare aşa cum şi-ar
fi dorit, căci după moartea tatălui, preia cabinetul acestuia de medicină
generală. Probabil nevoia de a practica chirurgia, dar şi altruismul său, l-au
determinat ca în 1916, după doi ani în care Primul Război Mondial, făcea
ravagii în Europa, doctorul Bayne să plece voluntar pe front, alăturându-se
corpului medical al Armatei Britanice. La Bucureşti a ajuns pe 7 noiembrie
1916, împreună cu un mic grup de cadre medicale britanice şi, aproape imediat,
împreună cu generalul Alexandru Marghiloman, preşedintele Crucii Roşii Române,
s-a decis să fie repartizaţi la Pavilionul 1 al Spitalului Militar Regina
Elisabeta.
Aici, doctorul Bayne avea să rămână şi după evacuarea oraşului
survenită în urma capitulării Bucureştiului în faţa armatei germane în luna
decembrie 1916. Datorită neutralităţii de atunci a SUA, Bayne a putut să-şi
continue activitatea la spital, însă fără personal medical calificat, căci toţi
specialiştii – inclusiv britanicii – se refugiaseră la Iaşi. Pe voluntarii
rămaşi, chirurgul american a trebuit să-i instruiască pentru a încerca să
opereze şi să vindece mulţimea de soldaţii răniţi care ajungeau la spital.
Luptându-se cu greutăţile specifice unui oraş asediat, doctorul Bayne a reuşit
şi să opereze, şi să creeze chiar diverse proteze pentru membrele amputate ale
soldaţilor. Situaţia s-a schimbat, însă, începând cu 1917 când SUA au intrat în
război contra germanilor.
Doctorul a fost nevoit să părăsească Bucureştiul,
după 8 luni de muncă neîntreruptă şi de stres major. N-a renunţat şi la
practicarea meseriei, căci în zona rurală din sudul ţării unde s-a retras, a
continuat să fie medic pentru ţăranii afectaţi de sărăciei, subnutriţie şi
diverse epidemii. De altfel, în urma unei epidemii de holeră, Bayne însuşi s-a
îmbolnăvit, dar a reuşit să scape. Eforturile sale au fost recunoscute, regele
Ferdinand luând decizia de a-l decora cu Ordinul Steaua României în 1918. În
vara aceluiaşi an, doctorul Bayne s-a reîntors la Washington. Nu pentru mult
timp. La sfârşitul lui octombrie, a plecat din nou, însoţit de data aceasta de
o întreagă echipă a Crucii Roşii pentru a ajuta la stăvilirea epidemiei de
tifos din câteva sate aflate în sud-vestul Bucureştiului.
În 1919, doctorul
Bayne a plecat definitiv în SUA şi în România nu a mai revenit. Azi, mărturiile
lui cuprinse în cartea sa de memorii din 1944, Bugs and Bullets (Gângănii şi
gloanţe), constituie un document important al prezenţei americane în România
Primului Război Mondial, consideră Ernest Latham: Lista
bibliografică privind prezenţa americanilor în România în anii primului război
mondial e foarte scurtă. Am pomenit deja despre memoriile doctorului Bayne. În
afară de acest text, mai sunt şi amintirile ambasadorului american din acea
perioadă, Charles Vopicka, dar şi o referire sumară la România în cartea
jurnalistului John Reed War in Eastern Europe (Război în Europa de Est) Ce impresie îi făcuseră românii doctorului
Bayne? Una profundă şi pozitivă. Prin impresia pe care i-o făcuseră soldaţii români
l-a făcut să-i pună în contrast cu cei ruşi şi cu cei germani.
Pentru Bayne, soldaţii români luptau cu mai mult
entuziasm nu doar la gândul că-şi apără ţara, dar şi fiindcă se aflau acasă, pe
pământul de care – aşa cum a observat şi acest american – erau extrem de
ataşaţi.
Guvernul de la Bucureşti a anunţat că va aloca, în 2016, aproximativ 100 de milioane de lei (echivalentul a aproximativ 22 de milioane de euro) pentru creşterea plăţii gărzilor suplimentare efectuate de medici, prin raportarea la salariul de baza majorat de la 1 august.
Ministrul sănătăţii, Vlad Voiculescu, a precizat că această decizie este unul dintre cei mai importanţi paşi făcuţi în ultimii ani în beneficiul medicilor, care, din cauza salariilor mici şi a subfinanţării din sector, aleg în număr mare să profeseze peste hotare.
Potrivit Ministerului Sănătăţii,majorarea va intra în vigoare la 1 octombrie, iar fondurile vor fi alocate din administrarea mai eficientă a resurselor existente în sistemul sanitar. Gărzile suplimentare vor fi efectuate în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial. Pentru medici, avantajul este că aceste gărzi vor fi considerate atât vechime în muncă, cât şi vechime în specialitate. Contractul de muncă pentru gărzi va da dreptul la concediu de odihnă plătit proporţional cu timpul lucrat pentru medicii care efectuează numai gărzi sau pentru cei care fac gărzi în alt spital decât cel la care sunt angajaţi.
Ministerul a mai anunţat că aşa numită ”garda obligatorie” va beneficia de un spor de 25% pe timpul de noapte lucrat, ceea ce până acum nu se făcea. De asemenea, medicii care au obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale începând cu 2010 vor primi sporul legal de 15% care, până la 1 august, nu mai fusese acordat. Timpii de lucru şi de odihnă vor fi regândiţi în termeni de flexibilizare, de grijă faţă de efortul depus de medici şi de siguranţă a pacienţilor. Totodată, ministerul evaluează modalităţi de remunerare a medicilor rezidenţi din anii I şi II pentru gărzile pe care le fac.
Noile decizii vin la câteva zile după ce, de 1 august, au fost majorate salariile pentru angajaţii din sistemul sanitar. Majorările sunt cuprinse între 300 (circa 70 euro) şi 900 de lei (circa 200 euro) şi de ele vor beneficia 163 de mii de persoane.
Tot de la 1 august, guvernul a introdus un sistem de premiere în sănătate, prin care debutanţii vor primi un bonus de două procente. Cuantumul salariilor diferă, la fel că şi în educaţie, în funcţie de specializare, grad şi vechime şi este completat de diferite sporuri.
Salariul de încadrare al unui medic din unităţi clinice va fi între 2.400 de lei (525 euro) şi 3.000 de lei (650 euro), în funcţie de vechime, iar a unui asistent medical între 1.900 (430 euro) şi 2.400 de lei (540 euro). Salariul unui medic primar din serviciul de ambulanţă sau primiri urgenţe va ajunge până la 5.400 de lei (circa 1.200 euro).
Pe de altă parte, secretarul de stat în Ministerul de Interne, Raed Arafat, consideră că nu este normal că în România să nu se fi construit în ultimii 25 de ani cel puţin patru spitale noi, care să înlocuiască infastructura veche. România trebuie să aibă un plan clar de lungă durată de refacere a infrastructurii spitalelor.
După cum informează Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate, cetăţenii străini cu domiciliul sau
reşedinţa în România pot beneficia gratuit de servicii medicale la cabinete
numai dacă se asigură la casele de asigurări de sănătate judeţene sau a
Municipiului Bucureşti. Potrivit legislaţiei, cetăţenii străini care nu
beneficiază de asigurarea medicală vor suporta contravaloarea serviciilor prestate.
De asemenea, persoanele asigurate din statele cu care România a încheiat
documente internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii beneficiază de
servicii medicale pe teritoriul României în condiţiile prevăzute de
respectivele documente internaţionale. Asigurarea socială de sănătate este
facultativă pentru membrii misiunilor diplomatice acreditate în România, pentru
cetăţenii străini care se află temporar în ţară şi care nu solicită viza de
lungă şedere, precum şi pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate
care se află temporar în România. Drepturile de asigurare încetează după trei
luni de la ultima plată a contribuţiei la Fondul Naţional Unic de Asigurări
Sociale de Sănătate. Contribuţia lunară a cetăţenilor străini cu domiciliul sau
reşedinţa în România se calculează prin aplicarea cotei de 13,5% la valoarea a
două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit
prin contractul-cadru, începând cu luna în care s-a facut solicitarea privind
asigurarea socială de sănătate. Pe de altă parte, cetăţenii străini care
solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în România sunt obligaţi să
achite contribuţia la fondul unic sub forma unei cote de 6,5% aplicată
veniturilor impozabile realizate pe teritoriul României. În cazul cetăţenilor
străini care solicită prelungirea dreptului de şedere, dar nu realizează
venituri impozabile pe teritoriul României, contribuţia lunară la fondul de
sănătate se calculează prin aplicarea cotei de 6,5% la valoarea unui salariu de
bază minim brut pe ţară.
În ceea ce-i priveşte pe cetăţenii Uniunii
Europene aflaţi temporar în România, sunt în vigoare reglementările privind
utilizarea cardului european de sănătate. Acesta permite asiguratului din ţara
de provenienţă accesul la servicii medicale de urgenţă în alte state ale
Uniunii Europene, fără să mai fie nevoie de încheierea unei asigurări private
de sănătate. Însă, cardul nu dă dreptul posesorului să beneficieze de
tratamente în străinătate pentru probleme de sănătate preexistente călătoriei.
În continuare, vă
prezentăm şi câteva dintre tarifele practicate în România. O primă consultaţie
acordată de medicul generalist costă echivalentul în moneda naţională a cca. 40
de euro, iar o a doua consultaţie la acelaşi medic – 20 de euro. O consultaţie
la un medic specialist costă 60 de euro. O ecografie poate costa între 10 şi 20
de euro, o electrocardiogramă 10 euro, o radiografie 15 euro, iar deplasările
medicilor la domiciliu costă 80 de euro. În încheiere, amintim că şi în România
este funcţional numărul european pentru situaţii de urgenţă, 112, la care sunt
conectaţi pompierii, poliţia, jandarmeria şi serviciul de ambulanţă.
După cum informează Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cetăţenii străini cu domiciliul sau reşedinţa în România pot beneficia gratuit de servicii medicale la cabinete numai dacă se asigură la casele de asigurări de sănătate judeţene sau a Municipiului Bucureşti. Potrivit legislaţiei, cetăţenii străini care nu beneficiază de asigurarea medicală vor suporta contravaloarea serviciilor prestate.
De asemenea, persoanele asigurate din statele cu care România a încheiat documente internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii beneficiază de servicii medicale pe teritoriul României în condiţiile prevăzute de respectivele documente internaţionale. Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru membrii misiunilor diplomatice acreditate în România, pentru cetăţenii străini care se află temporar în ţară şi care nu solicită viza de lungă şedere, precum şi pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în România.
Drepturile de asigurare încetează după trei luni de la ultima plată a contribuţiei la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Contribuţia lunară a cetăţenilor străini cu domiciliul sau reşedinţa în România se calculează prin aplicarea cotei de 13,5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru, începând cu luna în care s-a facut solicitarea privind asigurarea socială de sănătate.
Pe de altă parte, cetăţenii străini care solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în România sunt obligaţi să achite contribuţia la fondul unic sub forma unei cote de 6,5% aplicată veniturilor impozabile realizate pe teritoriul României. În cazul cetăţenilor străini care solicită prelungirea dreptului de şedere, dar nu realizează venituri impozabile pe teritoriul României, contribuţia lunară la fondul de sănătate se calculează prin aplicarea cotei de 6,5% la valoarea unui salariu de bază minim brut pe ţară.
În ceea ce-i priveşte pe cetăţenii Uniunii Europene aflaţi temporar în România, sunt în vigoare reglementările privind utilizarea cardului european de sănătate. Acesta permite asiguratului din ţara de provenienţă accesul la servicii medicale de urgenţă în alte state ale Uniunii Europene, fără să mai fie nevoie de încheierea unei asigurări private de sănătate. Însă, cardul nu dă dreptul posesorului să beneficieze de tratamente în străinătate pentru probleme de sănătate preexistente călătoriei.
În încheiere, vă prezentăm câteva dintre tarifele practicate în România. O primă consultaţie acordată de medicul generalist costă echivalentul în moneda naţională a cca. 40 de euro, iar o a doua consultaţie la acelaşi medic – 20 de euro. O consultaţie la un medic specialist costă 60 de euro. O ecografie poate costa între 10 şi 20 de euro, o electrocardiogramă 10 euro, o radiografie 15 euro, iar deplasările medicilor la domiciliu costă 80 de euro. În încheiere, amintim că şi în România este funcţional numărul european pentru situaţii de urgenţă, 112, la care sunt conectaţi pompierii, poliţia, jandarmeria şi serviciul de ambulanţă
Costin Militaru se lasă greu intervievat, iar când, în sfârşit, acceptă să vorbească, face tot posibilul să creeze impresia că activitatea pe care o desfăşoară e absolut normală. Medic generalist, specialist în reducerea riscurilor asociate consumului de droguri, a preferat colaborarea cu ONG-uri în locul sistemului medical pe care-l consideră corupt. De zece ani colaborează cu Asociaţia Romana Anti-SIDA şi de trei cu Samusocial, organizaţie care şi-a propus să acorde ajutor persoanelor fără adăpost din Bucureşti. Astfel că dimineaţa se întâlneşte cu dependenţii de droguri, iar seara, Ambulanţa Samusocial patrulează străzile capitalei, doctorul Costin Militaru oprind unde consideră că este nevoie de ajutor. Pentru că mulţi dintre oamenii străzii au fost ajutaţi de Costin, acesta şi-a câştigat renumele de doctorul aurolacilor”. Când soseşte, oamenii ies din canale, ştiind că vor primi primul ajutor şi mâncare caldă. După cum povesteşte Costin Militaru, o activitate plină de avantaje: ”Ai libertatea să vezi oraşul şi să stai de vorbă cu oamenii, lucru care nu ţi se oferă într-un cabinet. Eu mă duc la oameni şi îi abordez. Am avut norocul de o foarte bună formare şi de o echipă foarte bună. Echipa noastră face lucrurile astea cu plăcere. Şi cu oamenii străzii glumim foarte mult. Şi când te duci la un om îngheţat cu o supă caldă, îi mai dai un sac de dormit şi nişte bocanci, nimeni nu spune “nu vreau să stau de vorbă cu tine!”.
Din 2004, de când lucrează la Asociaţia Română Anti-SIDA, Costin a întâlnit peste 20 de mii de consumatori de droguri, a colaborat cu Ministerul Sănătăţii şi a elaborat programe de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri. Se consideră norocos că a avut ocazia să facă asta şi spune că lucrul cu consumatorii de droguri l-a ajutat mult în formare. Atât ca medic, cât şi ca om. A întâmpinat, însă, şi dificultăţi: ”Când am început eu să lucrez, în 2004, munca noastră nu era legiferată. Tipul acesta de intervenţie, de reducere a riscului asociat consumului de droguri este cumva opus conceputul de antidrog. Noi încercăm să diminuăm sau să reducem riscurile la care se expun consumatorii. De aici au ieşit probleme cu poliţia, pentru că a trebuit să explicăm că noi nu facem o ilegalitate, ne-am luptat să introducem în legislaţie conceptul de harm reduction. O problemă foarte mare a fost lipsa fondurilor. Programele aceastea au început în 2004 cu bani de la Fondul Globan de Combatere HIV, Tuberculoză şi Malaria, bani care au venit până la intrarea României în UE. După aderare, nimeni n-a mai dat bani şi statul român se angajase ca programele demarate cu Fondul Global şi Banca Mondială vor merge mai departe cu banii noştri. Dar în momentul de faţă, tot cu fonduri internaţionale funcţionăm.”
Dacă la început consumatorii de droguri au fost reticenţi faţă de doctor, după primii doi ani de activitate, Costin Militaru împreună cu mica sa echipă a ajuns să ofere ajutor şi consiliere pentru peste şapte mii de persoane, cu vârste între 6 şi 75 de ani. Dar Costin Militaru nu s-a limitat numai la lucrul cu oamenii fără adăposturi şi consumatorii de droguri. Recent, după ce şi-a depus CV-ul la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, a fost selectat pentru a susţine un training în penitenciare: ”A fost o încununare a celor zece ani de muncă cu grupuri vulnerabile. Am mers în 16 penitenciare din România şi am lucrat cu peste 200 de deţinuţi în ultimele cinci luni. Aş putea spune că am avut cu ei o discuţie ca între prieteni despre ce înseamnă regulile în societate. Şi au fost foarte surprinşi pentru că nu cunoşteau lucruri de bază. De exemplu, nu ştiau că există anumite reguli între sot şi soţie, reguli diferite de cele pe care le aplici cu prietenii. De asemenea, am discutat despre ce înseamnă responsabilităţi, despre riscuri, care sunt cauzele pentru care ajungem să facem anumite lucruri. Şi cea mai interesantă discuţie a avut ca subiect adaptarea imaginii pe care ei o au despre societatea în care vor ieşi la imaginea reală a societăţii ”.
După zece ani de activitate, Costin Militaru a ajuns să cunoască stradă cu stradă cartierele cele mai sărace ale capitalei României. Uneori, câte un fost pacient, om al străzii sau fost deţinut, îl recunoaşte şi-l opreşte pe stradă. Costin speră să-şi poată practica în continuare în felul acesta meseria, pentru că urăşte ideea de a intra în sistemul medical instituţionalizat, deteriorat atât de medici, cât şi de pacienţi, precum şi ideile preconcepute ale societăţii.
Costin Militaru se lasă greu intervievat, iar când, în sfârşit, acceptă să vorbească, face tot posibilul să creeze impresia că activitatea pe care o desfăşoară e absolut normală. Medic generalist, specialist în reducerea riscurilor asociate consumului de droguri, a preferat colaborarea cu ONG-uri în locul sistemului medical pe care-l consideră corupt. De zece ani colaborează cu Asociaţia Romana Anti-SIDA şi de trei cu Samusocial, organizaţie care şi-a propus să acorde ajutor persoanelor fără adăpost din Bucureşti. Astfel că dimineaţa se întâlneşte cu dependenţii de droguri, iar seara, Ambulanţa Samusocial patrulează străzile capitalei, doctorul Costin Militaru oprind unde consideră că este nevoie de ajutor. Pentru că mulţi dintre oamenii străzii au fost ajutaţi de Costin, acesta şi-a câştigat renumele de doctorul aurolacilor”. Când soseşte, oamenii ies din canale, ştiind că vor primi primul ajutor şi mâncare caldă. După cum povesteşte Costin Militaru, o activitate plină de avantaje: ”Ai libertatea să vezi oraşul şi să stai de vorbă cu oamenii, lucru care nu ţi se oferă într-un cabinet. Eu mă duc la oameni şi îi abordez. Am avut norocul de o foarte bună formare şi de o echipă foarte bună. Echipa noastră face lucrurile astea cu plăcere. Şi cu oamenii străzii glumim foarte mult. Şi când te duci la un om îngheţat cu o supă caldă, îi mai dai un sac de dormit şi nişte bocanci, nimeni nu spune “nu vreau să stau de vorbă cu tine!”.
Din 2004, de când lucrează la Asociaţia Română Anti-SIDA, Costin a întâlnit peste 20 de mii de consumatori de droguri, a colaborat cu Ministerul Sănătăţii şi a elaborat programe de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri. Se consideră norocos că a avut ocazia să facă asta şi spune că lucrul cu consumatorii de droguri l-a ajutat mult în formare. Atât ca medic, cât şi ca om. A întâmpinat, însă, şi dificultăţi: ”Când am început eu să lucrez, în 2004, munca noastră nu era legiferată. Tipul acesta de intervenţie, de reducere a riscului asociat consumului de droguri este cumva opus conceputul de antidrog. Noi încercăm să diminuăm sau să reducem riscurile la care se expun consumatorii. De aici au ieşit probleme cu poliţia, pentru că a trebuit să explicăm că noi nu facem o ilegalitate, ne-am luptat să introducem în legislaţie conceptul de harm reduction. O problemă foarte mare a fost lipsa fondurilor. Programele aceastea au început în 2004 cu bani de la Fondul Globan de Combatere HIV, Tuberculoză şi Malaria, bani care au venit până la intrarea României în UE. După aderare, nimeni n-a mai dat bani şi statul român se angajase ca programele demarate cu Fondul Global şi Banca Mondială vor merge mai departe cu banii noştri. Dar în momentul de faţă, tot cu fonduri internaţionale funcţionăm.”
Dacă la început consumatorii de droguri au fost reticenţi faţă de doctor, după primii doi ani de activitate, Costin Militaru împreună cu mica sa echipă a ajuns să ofere ajutor şi consiliere pentru peste şapte mii de persoane, cu vârste între 6 şi 75 de ani. Dar Costin Militaru nu s-a limitat numai la lucrul cu oamenii fără adăposturi şi consumatorii de droguri. Recent, după ce şi-a depus CV-ul la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, a fost selectat pentru a susţine un training în penitenciare: ”A fost o încununare a celor zece ani de muncă cu grupuri vulnerabile. Am mers în 16 penitenciare din România şi am lucrat cu peste 200 de deţinuţi în ultimele cinci luni. Aş putea spune că am avut cu ei o discuţie ca între prieteni despre ce înseamnă regulile în societate. Şi au fost foarte surprinşi pentru că nu cunoşteau lucruri de bază. De exemplu, nu ştiau că există anumite reguli între sot şi soţie, reguli diferite de cele pe care le aplici cu prietenii. De asemenea, am discutat despre ce înseamnă responsabilităţi, despre riscuri, care sunt cauzele pentru care ajungem să facem anumite lucruri. Şi cea mai interesantă discuţie a avut ca subiect adaptarea imaginii pe care ei o au despre societatea în care vor ieşi la imaginea reală a societăţii ”.
După zece ani de activitate, Costin Militaru a ajuns să cunoască stradă cu stradă cartierele cele mai sărace ale capitalei României. Uneori, câte un fost pacient, om al străzii sau fost deţinut, îl recunoaşte şi-l opreşte pe stradă. Costin speră să-şi poată practica în continuare în felul acesta meseria, pentru că urăşte ideea de a intra în sistemul medical instituţionalizat, deteriorat atât de medici, cât şi de pacienţi, precum şi ideile preconcepute ale societăţii.
“Dacă noi nu avem grijă de sănătatea noastră şi a concetăţenilor noştri, atunci cine să o facă?“ — se întreba, retoric, un medic.
Toţi politicienii care s-au succedat în fotoliile puterii au promis, de-a lungul timpului, că vor remedia situaţia din sistemul sanitar, care nu durează de ieri, de azi. Insă, chiar dacă au fost rezolvate unele probleme, altele noi, de parcurs, au apărut şi continuă să le dea bătaie de cap.
Săptămâna trecută, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Cristian Buşoi, preciza că bugetul alocat sănătăţii în 2014 va fi mai mare decât anul acesta. Si tot el spunea că va trebui, între altele, privită cu atenţie zona finanţării spitalelor. Tocmai din cauza acumulării de datorii către furnizori, ministerul sănătăţii a luat măsura drastică a demiterii a trei manageri de instituţii sanitare din ţară.
Ministrul Eugen Nicolăescu: Aceste spitale au realizat arierate, deci managerii nu şi-au făcut datoria. Ei, în felul acesta, au blocat anumiţi agenţi economici din economia românească. Dar vreau să fac o precizare: e vorba de numai trei spitale din cele 340 pe care le are România.
Colegiul Medicilor nu împărtăşeşte viziunea ministerului, analiza pe care o face mergând dincolo de simpla contabilizare a unor datorii. Preşedintele Colegiului, Vasile Astărăstoae: Managerii, ca să nu facă arierate, îi pun pe pacienţi să cumpere medicamente şi materiale sanitare, aşa că spitalul respectiv este în aparenţă foarte eficient. El nu produce, însă, sănătate şi în acelaşi timp crează dificultăţi pacienţilor.
Mai mult, Colegiul Medicilor consideră că demiterea celor trei manageri este menită să distragă atenţia de la slaba finanţare a sistemului. De aceeaşi problemă se plâng şi sindicaliştii, care se pregătesc de grevă generală. Ar fi fost, deja, strânse 70 de mii de semnături pentru declanşarea acestei forme de protest. Printre altele, ei cer 6% din Produsul Intern Brut şi creşterea cu 50% a salariilor medicilor rezidenţi.
Premierul de centru-stânga Victor Ponta a spus că aceştia ar putea primi o bursă de 150 de euro lunar pe întreaga perioadă a rezidenţiatului. Sumele sunt prevăzute în proiectul de buget pe anul viitor. De aceşti bani vor beneficia peste 14 mii de medici rezidenţi. Victor Ponta: Vreau să fie foarte clar, eu nu mă aştept ca, cu încă 150 de euro, viaţa rezidenţilor din România deodată va fi extraordinară. Dar vreau să dau un un anumit mesaj. M-am uitat foarte atent la ce spun comentatorii din domeniu şi spun aşa: prima problemă a medicilor din România nu sunt banii, prima problemă este lipsa de respect pentru ceea ce fac”. Ce bani avem în plus la buget pentru salarii îi dăm către ei, este un semn în primul rând de respect.
Un medic rezident începător câştigă, în România, în jur de 200 de euro lunar.