Radio România Internațional

Tag: mestesuguri

  • Solo show Dorin Negrău „Chimeșa. The Old Blouse”

    Solo show Dorin Negrău „Chimeșa. The Old Blouse”

    În luna iunie a acestui an, Galeria Creart din București a găzduit expoziția personală „Chimeșa. The Old Blouse” a artistului și designerului Dorin Negrău. Expoziția a adus în fața publicului creații semnate de Dorin Negrău, unele dintre acestea fiind realizate în colaborare cu meșteri populari autohtoni din Țara Crișurilor. Un solo show care a combinat moda, instalația textilă și moștenirea culturală într-un concept inedit.

     

    Artistul și designerul Dorin Negrău și-a început cariera în domeniul științei – a terminat facultatea de Farmacie de la Cluj-Napoca. Nu a profesat niciodată ca farmacist, fiind atras de lumea modei și a designului. A stat câțiva ani la Paris, iar din 2008 s-a mutat și a trăit la New York. Din 2018 s-a întors acasă, în România. Pe meleagurile natale a creat un „Centru tradițional de conectare la viața simplă” – a transformat casa bunicilor într-un loc pentru ateliere cu meșteri populari, evenimente, spectacole de teatru și concerte cu muzică populară autentică.

     

    Despre conceptul și expoziția „Chimeșa. The Old Blouse” am stat de vorbă cu artistul Dorin Negrău la vernisajul expoziției:

    „Este o expoziție în care aduc un omagiu pentru Chimeșa de Bihor, un omagiu bunicii mele, un omagiu tuturor bunicilor, până una alta, și a timpului petrecut noi ca și nepoți cu ele. Și ceea ce învățăm și ce se lipește de noi.”

     

    La vernisaj, Dorin Negrău ne-a vorbit despre ce a adus în fața publicului, despre exponate și materialele folosite la realizarea acestora:

    „Este o expoziție în care am încercat să aduc cât mai multe elemente din portul din Bihor, „chimeșă” cum se spune în zona respectivă. În fiecare produs se regăsesc tehnicile vechi, detaliile unei chimeșe tradiționale din Bihor, atât materiale vechi, cânepă, urzeală de cânepă, cât și mătase naturală. … E o colecție mică, dar densă. Am pornit cu țesătura de cânepă, urzeală de cânepă bătută cu cânepă până la mătasea naturală, am trecut și prin bumbac, am trecut și prin firul de lână cu cașmir și mătase amestecat. Deci e o colecție eterogenă, să zic așa, în care fiecare să se regăsească și fiecare să își aducă o bucurie când o privește.”

     

    Cum se implică artistul Dorin Negrău în susținerea brandului „La Blouse Roumaine”?

    „Sunt un susținător de la distanță, ca să zic așa, proiectului „Blouse Roumaine”. Sunt alți fondatori și alți promotori. Eu de fiecare dată am susținut tot ce înseamnă motive tradiționale românești, bluza românească. Și ăsta e și motivul pentru care am dorit să vin în mod special cu un proiect legat de bluza din Bihor, cum se numește „chimeșă”. ”

     

    Ana Daniela Sultana, curatoarea expoziției, ne-a oferit câteva amănunte suplimentare despre artistul Dorin Negrău, despre parcursul acestuia și despre proiectele în care este implicat:

    „Un designer și artist în același timp, de fapt un adevărat creator plurivalent. Dorin Negrău, care și pe mine m-a surprins când am aflat că de formație este farmacist, în mod spectaculos, a îmbinat domeniul fashion cu beauty, a lansat o linie de produse de beauty cu titlul „Clona”. În rest, se ocupă de tot felul de lucruri culturale prin care valorifică meșteșugul tradițional și motivele tradiționale din portul specific românesc. Prin proiectele pe care le desfășoară, prin creațiile sale, prin rezidența pe care o organizează de ceva timp în satul bunicii și prin Festivalul „Grâu Fest”, chiar este și, iată, organizator de festival.”

     

     

  • Vacanță în județul Timiș

    Vacanță în județul Timiș

    Timiș este un județ multicultural și un exemplu de conviețuire al etniilor. Prezența acestora se observă atât prin arhitectura clădirilor, prin diversitatea evenimentelor, cât și prin meșteșuguri. În călătoria de azi, vom porni din Timișoara, Capitală Europeană a Culturii în 2023, spre cele mai interesante obiective turistice din județ.

    Iosif Nicoară este directorul executiv al Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Județul Timiș, pe care turiștii o cunosc sub denumirea Visit Timiș. În Timișoara, există peste 900 de motive pentru a ieși la plimbare oricând, spun membrii acestei asociații. Acest număr reprezintă clădirile de patrimoniu din oraș, Timișoara având cea mai extinsă zonă de clădiri istorice din România. Fiecare cu povestea sa. Fiecare cu locul său. Așteptând să fie descoperite.

    „Aș începe prima oară cu o vizită la Catedrala Mitropolitană Ortodoxă, care este a doua cea mai mare clădire de acest gen din țară. Mult timp a fost prima, atât ca dimensiune cât și din punct de vedere al spiritualității și istoriei orașului. Este construită într-un stil arhitectural distinct și oferă de pe treptele sale o vedere asupra centrului orașului. Mai mult decât atât, e vorba și de istorie. În această zonă, a fost și revoluția anticomunistă din 1989.

    După aceea, am putea merge prin Piața Victoriei, Piața Libertății, Piața Unirii, locuri încărcate și ele de istorie. În Piața Unirii, avem Muzeul Național de Artă, care a găzduit expoziția Brâncuși. Aceasta a avut un succes răsunător, până în Statele Unite ale Americii. De acolo au venit vizitatori să vadă expoziția Brâncuși. După 50 de ani, expoziţia a adus majoritatea operelor sculptorului Constantin Brâncuși în țară, reunite în același loc. După aceea, ar fi Cetatea Timișoarei, cunoscută și sub denumirea de Bastionul Terezia. Denumirea actuală e Muzeul Național al Banatului. Apoi, ar fi Muzeul Satului Bănățean. Acestea ar fi principale obiective de vizitat în Timișoara.”

    Centrul istoric al orașului este unic în România, fiind format din trei piețe urbane, fiecare reprezentând un alt stil arhitectural. Stilul arhitectural preponderent este cel baroc vienez, dar și stilurile neo-bizantin și Art Nouveau și-au pus amprenta pe numeroase clădiri. Pe de altă parte, Timișoara are cea mai diversă structură etnică și confesională din România, cu 21 de grupuri etnice din 18 denominații religioase care trăiesc aici în armonie și toleranță, spune Iosif Nicoară, directorul executiv al Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Județul Timiș.

    „Chiar mă gândeam cu ceva timp în urmă care ar fi cuvântul cel mai potrivit pentru a defini tot ceea ce înseamnă Timișoara și județul Timiș în ansamblul său, pentru că și județul Timiș are foarte multe de oferit. Putem spune că avem germani, maghiari, etnici sârbi. Sunt foarte multe comunități distincte. Și dacă e ceva care a caracterizat acest județ, acest lucru este buna conviețuire a acestor comunități. Niciodată nu s-au întâmplat lucruri rele, dimpotrivă, au învățat unii de la ceilalți, au luat lucrurile bune, s-au dezvoltat armonioși și au crescut împreună și au făcut ca acest oraș, acest județ să se dezvolte foarte frumos, să fie o atracție turistică pentru oricine vine în România. Nu degeaba a fost denumită Timișoara Mica Vienă.”

    Buziașul este o stațiune de interes național din vestul țării, care are ca profil terapeutic bolile cardiovasculare, folosind în procedurile de tratament factorii naturali de cură. În primul rând, apa minerală carbogazoasă folosită în cură externă sub formă de băi cu apă minerală încălzită și în cură internă de la buvetele din parc. Apoi, foarte apreciate sunt și mofetele, emanații de dioxid de carbon, benefice pentru circulația periferică. Nu în ultimul rând, cura de aer puternic ionizat. În acest caz, vorbim despre o concentrație a aerului similară unei altitudini de 1000 m, deși stațiunea este situată la o altitudine de 128 m, bioclimatul fiind propice pentru tratament și odihnă. Este destinația pe care ne-o propune Iosif Nicoară, directorul executiv al Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Județul Timiș.

    „Dacă timpul unui turist este limitat și s-ar rezuma la două, trei zile, după ce ar vedea Timișoara într-o zi, foarte sumar, primul loc unde l-aș duce și ar fi extrem de aproape ar fi Buziaș. Mai mult decât atât, foarte puțină lume știe că este un deal, Dealul Silagiului, exact lângă Buziaș, unde sunt șase crame. Puțină lume știe că sunt șase crame la un loc pe întinderea acestui deal, care s-au dezvoltat armonios. Sunt producători locali acolo, care fac un vin deosebit și unde noi intenționăm să facem anul acesta, în data de două iunie, un Maraton al Inimii. Vor fi curse începând de 600m pentru copii, pentru că ei sunt publicul țintă pentru a face mișcare în aer liber și a vedea cât de frumoasă e zona. Cu mașina, se fac 30 de minute din Timișoara până la Buziaș, iar, pe lângă oferta extrem de generoasă a orașului, acest deal al Silagiului, oferă o frumusețe și o splendoare din punct de vedere al naturii. Spuneam de cele șase crame, dar sunt și producătorii locali care oferă tot felul de produse naturale în zonă, miere, brânză foarte bună, carne a unor producători, carne, precum și alte produse locale autentice.”

    Denumită Bucovina Banatului, Țara Făgetului se întinde în zona de est a județului Timiș. Este o zonă pitorească, posibilitățile de odihnă și de agrement fiind multiple aici, după cum am aflat de la Iosif Nicoară, directorul executiv al Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Județul Timiș.

    „Eu sunt născut într-o zonă de deal spre munte, iar a doua destinație spre care i-aș îndruma și i-aș conduce ar fi zona Făgetului. E o zonă extraordinar de frumoasă, unde este și cea mai veche biserică atestată documentar din zonă, unde se poate vizita Cascada Șopot, se poate vedea locul de unde izvorăște Râul Bega, se poate merge cu mașina sau cu motocicleta. Cei care doresc să se plimbe cu bicicleta pot alege un traseu foarte frumos, numit Transluncani. Se poate trece în partea cealaltă, în județul Caraș-Severin. În zonă, se găsesc Cascada Cornet, Cetatea Jdioara, Lacul Surduc, pe care se pot face plimbări cu catamaranul care aparține asociației noastre. Așadar zona asta este, la fel, extraordinar de frumoasă. E o zonă de deal și de munte, unde oamenii se pot relaxa și se pot simți extraordinar de bine.”

    Tot în județul Timiș, veți găsi foarte mulți meșteșugari. Spre deosebire de alte zone ale României, aici, bogăția tradițiilor fascinează datorită caracterului multietnic al regiunii. Astfel, universul rural se așteaptă descoperit fără grabă, întrucât răsplata va fi pe măsură. Iar, pentru a vizita meșteșugarii la ei acasă, puteți contacta Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Județul Timiș. Aceasta vă poate organiza o deplasare către meșterii populari din tot județul.

  • Muzeul viticulturii şi pomiculturii Goleşti

    Muzeul viticulturii şi pomiculturii Goleşti


    Astăzi vă invităm într-un loc ce concentrează natură şi istorie îndeajuns pentru a reprezenta un obiectiv turistic în sine. Ne aflăm în judeţul Argeş, unde vizităm Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Goleşti. Muzeul este amplasat pe o suprafață de 14 hectare și oferă vizitatorului o imagine pitorească despre viața la țară – atât a boierului, cât și a țăranului. Muzeul a fost înființat în anul 1939, prin Decret Regal, emis de regele Carol al II-lea. Principala construcție, în jurul căreia s-a construit ansamblul medieval de la Golești, este conacul Golești.



    Conacul a fost ridicat în anul 1640, de Stroe Leurdeanu și soția sa Vișa din Golești. Înconjurat cu ziduri de apărare, ansamblul cuprinde: foișorul de pază, de unde a fost arestat Tudor Vladimirescu, în anul 1821, Bolnița sau Casa Săracilor, Școala Slobodă Obștească, Expoziția de Istorie memorială, expoziții temporare, Baia turcească și zona dedicată atelierelor de creație pentru copii. Toate aceste construcții sunt grupate în jurul conacului boieresc, sunt specifice perioadei 1800-1900 şi au fost demontate în locurile de provenienţă și remontate la Golești.



    Iustin Dejanu, manager la Muzeul Viticulturii şi pomiculturii Goleşti, ne-a spus că ne aşteaptă în orice anotimp, cu o oază de frumos:


    “Suntem un muzeu foarte mare, un muzeu foarte complex, un muzeu medieval, care este ansamblul feudal al Golestilor, care este cel mai important ansamblu feudal din Ţara Românească, conservat şi care există: Curtea Goleştilor. Adiacent acestui muzeu medieval avem un muzeu al satului, un muzeu al viticulturii şi pomiculturii, un muzeu dedicat ocupaţiilor principale ale ţăranului român. Concret avem 37 de gospodării, de viticultori şi pomicultori din absolut toată România, în care găsim peste 220 de construcţii, monumente de arhitectură tradiţională.



    Deci, practic avem un muzeu medieval şi un muzeu al satului. În afară de cele două muzee, noi desfăşurăm şi nişte activităţi care sunt foarte căutate de cadre didactice şi de copii sau chiar studenţi. Desfăşurăm în permanenţă tot felul de ateliere, sunt peste 15 ateliere, în care copiii învaţă diferite meşteşuguri: de la pictură, de la ţesături, ateliere de restaurare, până la ateliere de cooking, ateliere de făcut turtă dulce şi chiar ateliere de tipul Treasure hunting sau alte activităţi de aventură şi cercetăşie.”



    Şi cum atelierele sunt o atracţie permanentă a muzeului Iustin Dejanu a adăugat: “Mai avem un atelier dedicat. Dedicat în primul rând celor care iubesc natura şi tot ce înseamnă partea bio a cultivării plantelor. Avem Serele Goleştilor şi desfăşurăm mai multe proiecte cu copii de liceu sau cu studenţi, prin care învaţă să cultive bio aici în Serele Goleştilor. Se desfăşoară şi tot felul de seminarii ale studenţilor de la Horticultură la noi, se desfăşoară tot felul de seminarii de cunoaştere a plantelor, a copacilor, a unor specii destul de rare ce se găsesc în muzeul nostru.”



    Tot pe domeniul de la Muzeul Golești copiii pot călări pe cai sau pe ponei, există Tiroliană, iar vizitatorii pot beneficia de tururi ghidate prin casele boiereşti, aflând detalii despre exponate de mobilier sau port popular. Nu uitaţi să consultaţi siteul muzeulgoleşti.ro (în română şi engleză) pentru a afla mai multe detalii şi a vă programa o vizită.






  • Maramureș, tărâmul verde al bisericilor din lemn

    Maramureș, tărâmul verde al bisericilor din lemn

    Maramureșul se prezintă cu o ofertă turistică pentru toate gusturile. Putem alege între diverse activități în natură și experiențe culturale. Observarea vieții sălbatice sau drumețiile pot fi combinate cu vizite la biserici vechi din lemn sau la meșteșugari. Puteți alege, de asemenea, să vă cazați la pensiuni prin intermediul cărora puteți descoperi cum e o zi din viața maramureșenilor. Astfel, veți putea fi, chiar și pentru scurt timp, de-ai locului.



    Ne oprim azi în zona centrală a Maramureșului istoric. Aici se întinde o zonă cu precădere rurală, fără orașe și foarte bine conservată, spune Edit Pop, șefa Asociației Eco Maramureș: Avem 12 sate tradiționale așezate pe malul a două râuri, Mara și Cosău. Aceste râuri sunt înconjurate de munți vulcanici foarte frumoși, cu stânci bizare, lacuri și turbării cu floră rară, chei săpate în roci andezitice, ceea ce este unic în România. Dar satele în sine sunt o poveste, iar povestea este acolo prin multă tradiție păstrată și trăită și în zilele noastre. Toate tradițiile localnicilor își au originea în natură. Absolut toate se trag de acolo, iar noi suntem foarte norocoși că putem să facem prin oferta turistică această conexiune între natură și tradiția locului.”



    Și începem cu oferta de petrecere a timpului liber în natură. Astfel, există mai multe trasee, spune Edit Pop: Avem trasee de drumeție care accesează ariile naturale protejate. Practic, sunt trasee de drumeție montană, șapte la număr, însumând 69 de km. Însă ele sunt destul de dificile. Nu sunt pentru toată lumea, dar pentru orășenii care vizitează destinația avem trasee de drumeții ușoare amenajate în jurul satelor, care sunt deosebit de plăcute și foarte instructive, pentru că acolo turistul poate să facă cunoștință cu toată flora spontană pajiștilor, a fânețelor, plante medicinale, peisaje deosebite, pot să stea de vorbă cu localnicii, pot să participe la cosit, bineînțeles, să facă parte din viața localnicilor.”



    În zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului sunt numeroase biserici din lemn ridicate în secolele XVII și XVIII, cu picturi vechi, colecții de icoane pe lemn și sticlă și detalii arhitecturale specific maramureșene. Majoritatea sunt biserici-monument, iar două dintre ele au fost incluse în patrimoniul UNESCO. De exemplu, cea mai veche este Bisericuța Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Văleni, înălțată în 1521, iar cea mai nouă este Biserica din Hoteni, construită prin 1790. Toate aceste biserici stau și ele mărturie a civilizației lemnului, spune Edit Pop, șefa Asociației Eco Maramureș:



    Este o poveste care încă este trăită și continuă în Maramureș. Practic, datorită turismului putem să spunem astăzi că civilizația lemnului continuă, iar construcțiile, casele din lemn specifice Maramureșului renasc. A fost o tendință cu 15-20 de ani în urmă, când casele de lemn erau considerate ca un simbol al sărăciei, pentru că ele sunt construcții micuțe, simple, dar extraordinar de bine gândite. Și, bineînțeles, că localnicii au început să se gândească să-și facă niște case noi, mai spațioase. Casele din lemn erau încet ori vândute, ori transformate în casă de vacanță, iar asta a fost o mare supărare. Dar s-a întâmplat minunea, iar aceste case sunt în momentul de față transformate în structuri de cazare, mici pensiuni, mai multe case, grupate, de obicei, în câte o structură de cazare care oferă o experiență unică turiștilor. Ei chiar pot să stea câteva zile și să vadă condițiile în care s-a format cultura Maramureșului.”



    Și nu putem vorbi despre cultura Maramureșului, fără a vorbi despre meșteșugari. Din mâinile lor ies adevărate minuni, iar la lucru îi puteți vedea fie în diverse târguri, fie chiar la ei în gospodărie. Vestea bună este că din nou se construiesc case noi din lemn. Deci, meșterii populari nu se mai ocupă numai de recondiționarea caselor vechi. Avem case noi atât ca structuri de cazare, dar și pentru locuit. Sigur ele sunt mai mari, sunt mai dotate, dar sunt din lemn. Iată așa putem să observăm o perpetuare a unei valori extraordinare a Maramureșului, care l-a făcut până la urmă faimos. Porțile de lemn așa elaborat sculptate sunt specifice Maramureșului. Casele din lemn, gospodăriile, bisericile de lemn reprezintă cu adevărat Maramureșul.”



    Edit Pop, șefa Asociației Eco Maramureș, spune că povestea Maramureșului se și poate degusta. Turiștii vin să trăiască în mod tradițional câteva zile și, bineînțeles, pentru mâncarea delicioasă și foarte consistentă. Aceasta este și foarte sănătoasă, pentru că toate ingredientele sunt produse în gospodăriile localnicilor. De altfel, degustările au loc și la evenimente.



    Satul Breb, care este purtătorul de stindard, ulcica cu miere a destinației noastre, s-a mobilizat exemplar. Sunt evenimente de anvergură mai mică în fiecare weekend. Avem Grădina Culturală din Breb. Aceasta e o livadă amenajată, în care se întâmplă lucruri frumoase: seri cu ceterași, urcă pe scenă coconii din Breb, sunt mici târguri de meșteșugari din zonă. Deci, sunt evenimente recurente, cele care au loc în sezonul turistic, și sunt evenimentele mai mari care sunt organizate de către comunități, de către autoritățile locale sau evenimentele de ordin religios, care, de altfel, sunt și ele foarte interesante pentru turiștii care vizitează zona.”



    Accesând site-ul Ecomaramures.com puteți afla foarte multe detalii cu privire la toată oferta turistică și la locurile de cazare sau de închiriat biciclete pentru trasee de cicloturism. Sunt și informații privind evenimentele și ce fel de meșteșugari se găsesc în cadrul lor. De asemenea, puteți descărca gratuit o aplicație pentru telefoanele mobile. Aceasta se numește Eco Maramureș și vă pune la dispoziție inclusiv hărți cu traseele care accesează ariile protejate sau harta mare a destinației.





  • Botoșani, ruta Cultural-Turistică

    Botoșani, ruta Cultural-Turistică

    Lansată la finalul anului 2022 de către Ministerul Antreprenorialului și Turismului din România, include județele Suceava, Maramureș, Neamț și Botoșani. Descoperim azi Botoșaniul prin prisma tradițiilor străvechi, dar și a istoriei sale bogate.

    Ghidul nostru de azi este Florentina Gheorghiță, directoarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică:


    Această rută pune cap la cap toate județele unde sunt meșteri populari și unde se practică meșteșugurile tradiționale și, bineînțeles, am reușit să înscriem și noi județul Botoșani prin meșterii pe care îi avem. Putem să recomandăm celor care vin la noi în județ să ajungă prima dată la Ungureni, la doamna Aurica Cojocărița, care este declarată tezaur viu pentru prelucrarea fibrelor textile. Municipiul Botoșani se remarcă prin activitatea familiei Iacinschi, care are tradiție în ceramica Kuty. Bineînțeles că în tot județul meșterii acoperă toate gamele de meșteșuguri tradiționale: pictură, icoane, păpuși din împletituri din pănuși de porumb, mărțișoare, împletituri din nuiele, cusături, țesături, măștile care sunt tradiționale în partea de nord a țării, opinci din piele, căciuli din piele, ouăle de Paști încondeiate. Avem meșteri care încă țes covoare din lână. De exemplu, familia Ivănușcă țese covoare din lână fără a fi vopsite artificial, numai în culoarea lânii: alb, gri sau negru. Avem, bineînțeles, și prelucrări tradiționale din lemn, păpuși făcute în costume naționale, care ne reprezintă tradițiile.



    Turiștii care pornesc pe cultural-turistică Meșteri populari și meșteșuguri tradiționale din România se pot opri acasă la meșterii populari pentru a încerca să deslușească tainele unui meșteșug străvechi. În municipiul Botoșani, Florentina Gheorghiță, directoarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică, ne recomandă să ne oprim la domnul Iacinschi:


    Atelierul dumnealui de ceramică primește în permanență vizitatori care vor să vadă și să experimenteze cum se face prelucrarea lutului, cum este vopsit, cum se trece prin cele șapte etape de obținere a produsului finit. Centrul Național de Informare și Promovare Turistică îi pune pe turiști în legătură cu oricare dintre meșteri. Marea majoritate au atelierele acasă, iar toți sunt bineveniți să vadă cum se lucrează. La fel, domnul Ivănușcă are o secție unde învață copiii la Școala Populară de Arte, deci se poate merge direct acolo. De asemenea, la Muzeul de Etnografie se organizează periodic diverse ateliere meșteșugărești pentru copii sau pentru turiști.



    Există foarte multe evenimente în care sunt promovate meșteșugurile tradiționale. De exemplu, Florentina Gheorghiță ne invită în Botoșani în perioada 18-19 aprilie, când sunt ateliere de încondeiat ouă. Agenda evenimentelor este, însă, foarte bogată:


    În weekendul 21-23 aprilie sunteți invitați la un târg al meșterilor populari, odată cu zilele orașului Botoșani. Avem festivalul mărțișorului de la Dorohoi. Toate aceste evenimente vor fi anunțate. Ele sunt multe și se desfășoară pe parcursul întregului an. Luna august este o lună plină la Botoșani, cu festivaluri cu muzică tradițională, tarafuri. Deci, oricând, în fiecare lună cine este doritor să vadă ceva din tradițiile Botoșaniului are acces la acest lucru. Când ajunge un turist la noi, în primul rând, este întrebat care este genul de turism pe care el ar vrea să-l practice la noi în oraș. Fiecare va dori să vadă fie partea de istorie, fie partea de tradiții, fie partea ecumenică și, în funcție de fiecare dorință, noi facem propuneri pentru anumite trasee, încercând să optimizăm drumurile pe care le-ar face în oraș sau în județ. În municipiul Botoșani noi oferim ghidaj gratuit. Apoi, întotdeauna, dacă ne-au întrebat turiștii cum să ajungă mai departe la Iași, la Suceava, Neamț, am oferit mereu informațiile pe care le deținem noi și i-am pus în legătură cu colegii noștri din centrele de informare din județele din jur.



    Orice vizită în județul Botoșani poate începe din Centrul Vechi al municipiului cu același nume. Aici veți vedea foarte multe clădiri datând din secolele XVII – XVIII, dispuse în formă de L. De la Florentina Gheorghiță, directoarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică, am aflat că aproape toate au fost renovate:


    Invităm și familiile de copii, pentru că județul Botoșani, fiind un județ al geniilor, are foarte multe case memoriale, începând cu cei patru titani ai județului: Mihai Eminescu, George Enescu, Ștefan Luchian și Nicolae Iorga. Pe lângă aceste case memoriale, sunt și alte obiective interesante. De asemenea, recomandăm Drumul Mănăstirilor, care face conexiunea între o salbă de mănăstiri, începând de la Vorona până la Mănăstirea Coșula, care se evidențiază prin galbenul de Coșula, exact cum este albastrul de Voroneț. De asemenea, recomandăm turismul de agrement. Se remarcă, astfel, parcul nostru de agrement Cornișa, care se întinde pe 48 de hectare. Aici se pot practica sporturi indiferent de anotimp. Avem patinoar acoperit, piscina acoperită și descoperită, tobogane, râu de rafting, unic în România, lac pentru plimbări cu hidrobiciclete și cu bărci. Bineînțeles, aici se pot face plimbări mai lungi cu bicicleta, suprafața parcului fiind foarte mare. De asemenea, avem foarte multe rezervații naturale. Recomandăm rezervația de Tisă. Bineînțeles că recomandăm și orașul Dorohoi, unde există un muzeu al științelor naturale deosebit.



    Dacă veți alege ruta cultural-turistică Meșteri populari și meșteșuguri tradiționale din România, oricând, puteți combina formele de turism. Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Internațional Ștefan cel Mare, din Suceava. Acesta se află la doar 30 de km de centrul municipiului Botoșani, unde vă puteți opri la Centrul de Informare și Promovare Turistică, pentru a vă alcătui o vacanță așa cum vă doriți.


  • Eveniment cultural – Tabăra de creaţie „Vara pe uliță”

    Eveniment cultural – Tabăra de creaţie „Vara pe uliță”

    Bucureștiul, în plină vară, sfidând canicula și soarele arzător, devine creativ. În cadrul Muzeului Național al Satului Dimitrie Gusti”, unul dintre puținele locuri răcoroase care așteaptă o vizită pe timp de vară, un spațiu bogat în tradiție, meșteșug și frumos, s-a deschis cea de-a 30-a ediție a Taberei de creație Vara pe uliță”.



    Copiii înscrişi în programul taberei vor fi iniţiaţi în tainele meşteşugurilor populare: olărit, ţesut, croit-cusut-brodat, încondeiat ouă, confecţionat păpuşi, arta creației măştilor şi podoabelor populare, sculptură în lemn, pictură de icoane pe lemn şi pe sticlă, prelucrarea artistică a pielii. Nu vor lipsi atelierele de dansuri populare, modelaj în lut, confecţionarea jucăriilor din lemn, împletiturile de sfoară și, bineînțeles, fotografie (colecția fotografică a Muzeului Satului fiind una celebră și apreciată atât de către public, cât și de către specialiști).



    Atelierele Taberei de creație Vara pe uliță” se adresează copiilor între 4 și 18 ani. Pentru a se putea lucra cu micii creatori, pentru ca procesul de învățare și transmitere a meșteșugurilor să fie unul care să dea cu adevărat roade, organizatorii au stabilit un număr de maxim 10 copii la fiecare atelier. Pentru tinerii creatori, dar și pentru părinții interesați, înscrierile pentru participarea copiilor în cadrul atelierelor se pot face atât la sediul Muzeului Naţional al Satului Dimitrie Gusti”, cât şi online, accesând informațiile de pe site-ul muzeului. Programul atelierelor este zilnic în timpul săptămânii, de luni până vineri, durata Taberei de creație fiind până pe 5 august.



    La ce se așteaptă organizatorii de la această ediție cu numărul 30? La un număr mare de participanți de aproximativ 500 de copiii, care vor lucra alături de meșteri populari de pe întreg teritoriul României. O atmosferă prietenoasă și rustică, ce amintește de curtea bunicilor de la țară, scopul programului fiind acela de a insufla celor mici dragostea pentru tradiție și cultură și de a duce meșteșugurile tradiționale mai departe.



    La ceremonia de deschidere a programului creativ Vara pe uliță”, directoarea muzeului, Paula Popoiu, a vorbit emoționată despre generațiile de tineri care au participat, au crescut odată cu programul, în vacanțele de vară, în cei peste 30 de ani de existență. Au fost tineri care au participat la câte 5-6 ediții ale taberei, dar sunt și copii, acum adulți, care au crescut în muzeu, au participat ca elevi și ucenici ai meșterilor, iar acum sunt la rândul lor profesori pentru noii participanți. Tradiția continuă din generație în generație, de la cei vârstnici către tineri, Muzeului Național al Satului Dimitrie Gusti” fiind pentru România și pentru București un păstrător și continuator de valoare, folclor și tradiție națională.






  • Ziua Internaţională a Iei în programul Festivalului ‘RomânIA Autentică’

    Ziua Internaţională a Iei în programul Festivalului ‘RomânIA Autentică’

    O paradă a costumului popular românesc marca Flori de Ie va avea loc, pe 24 iunie, la Palatul Behague, reşedinţa Ambasadei României din Franţa, în cadrul Festivalului RomânIA Autentică, potrivit unui comunicat de presă al ambasadei. Într-un concept dedicat, ce are ca element central ia – cămaşa tradiţională, 20 de femei de succes din România şi Franţa, cu vârste cuprinse între 25 şi 70 de ani, din domeniul afacerilor, diplomaţiei şi culturii, vor defila atât în costume tradiţionale, cât şi în creaţii recente ale casei Flori de Ie, pentru a celebra Ziua Iei.



    Ritmul muzical al serii va fi dat de grupul Duo ConTe, format din violoniştii români Ingrid şi Bogdan Nicola, iar publicul va putea degusta produse culinare româneşti. Cele 20 de ţinute alese pentru defilarea de la Paris de Cristina Chiriac îmbină armonios trecutul cu prezentul, tradiţia cu viziunea artistei despre femeia modernă. Combinaţiile alese transformă cromatic, rescriu liniile, pun propria amprentă asupra personalităţii fiecărui model. România este autentică prin spiritul nostru latin, prin trăirile noastre puternice şi pline de suflet, atât de frumos cusute de femeile noastre în simboluri colorate.



    Evenimentul, organizat de Flori de Ie, Ambasada României la Paris şi Institutul Cultural Român, sub patronajul Delegaţiei permanente a României pe lângă UNESCO, va fi deschis de Luca Niculescu, ambasadorul României în Franţa. Proiectul este susţinut, de asemenea, de Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF), ANAA (Asociaţia Naţională a Antreprenorilor), Patronatul Femeilor din Meşteşugărit şi Patronatul Antreprenorilor din Industria Înfrumuseţării din România (PADIR), în parteneriat cu Centrul Cultural Irlandez din Paris, iar ca partener media, Radio România Internaţional.



    Hobiţa, satul natal al lui Constantin Brâncuşi, şi Iaşi, nucleu al culturii şi tradiţiei româneşti, se alătură evenimentului România Autentică, aflat la a cincea sa ediţie, desfăşurat anual pe 24 şi 25 iunie. Ziua Iei este sărbătorită în fiecare an la 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene.



    Scopul proiectului RomânIA Autentică (www.romaniaautentica.ro) este acela de a dezvolta şi a readuce în lumină, pe întreg mapapondul, cultura, arta şi valorile tradiţionale româneşti, prin manifestări ce au în centru portul tradiţional, folclorul muzical şi coregrafic, meşteşugurile şi gastronomia.

  • Zilele Muzeului Țăranului

    Zilele Muzeului Țăranului

    Ca în fiecare început de toamnă, în preajma
    sărbătorii Înălțarea Sfintei Cruci, cunoscută în popor și ca Ziua Crucii, Muzeul Național al Țăranului Român întâmpină anotimpul
    cu expoziții noi, târg de icoane şi târg cu meşteri, ateliere de creativitate,
    lansări de carte, concerte și multe filme. Vă așteptăm, în perioada 9 – 19
    septembrie 2021, la cea de a noua ediție a Zilelor Muzeului Țăranului!




    În prima zi a evenimentului, Muzeul
    Național al Literaturii Române, în parteneriat cu MNŢR, vernisează joi, 9
    septembrie, ora 17.00, la Sala Acvariu, expoziția     Fragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, dedicată fondatorului Muzeului de la
    Șosea.




    Târgul iconarilor și al meșterilor cruceri va avea loc, în acest an, în perioada 10 – 12 septembrie. Descoperiți în târg: prăznicare, sfinți protectori,
    heruvimi, Crucea în variante închipuite
    și zugrăvite pe icoane pe lemn, icoane pe sticlă, icoane de vatră, crucițe,
    cruci de mână, pristolnice, miniaturi religioase, izvoade, pecetare, mozaicuri,
    obiecte și lucrări care se înscriu în teritoriul artei sacre. De asemenea, cei
    mici sunt așteptați, în toate cele trei zile ale târgului, la ateliere de încrustații în lemn sau
    de pictură pe sticlă sau lemn.




    Cu ocazia Zilelelor Muzeului Țăranului, MNȚRplusC vă
    invită la film! Vă propunem două vizionări ale producției documentare maghiare
    Three Dances/ Trei Dansuri (1h15′) în zilele de 10 și 14 septembrie, de la
    ora 19.00, la sala MNȚRplusC    . Proiecția face parte din
    expoziția video aflată în derulare până în ziua de 5 octombrie, Ballad of
    Escape. Evenimentul este realizat prin parteneriatul cu Institutul Cultural Maghiar
    din București.




    Miercuri, 15 septembrie, de la ora 17.00, la Sala Tancred Bănăţeanu, publicul este aşteptat la vernisajul expoziției Oaș, a fotografului sătmărean Remus Țiplea, care
    documentează de câțiva ani nunta din Țara Oașului. Expoziția de fotografie prezintă
    imagini extrase din proiectul dedicat nunții și intitulat Nunta nunții, un
    proiect amplu derulat pe parcursul unui deceniu, punctând atât elementele
    de ritual care s-au mai păstrat din ceremonialul nunții tradiționale, cât și
    transformările survenite de-a lungul timpului:
    găteala miresei și a mirelui, steagul, ceterașii,
    socăcițele, țâpuritura, danțul, petrecerea.


    Tot în ziua de 15
    septembrie, de la ora 20.00, Comitetul de Organizare a Centenarului
    Operei Naţionale & Anului George Stephanescu vă invită la vizionarea
    filmului Darclée, turnat în
    1960, în regia lui Mihai Iacob, după un scenariu scris de Constantin Cârjan şi
    Ionel Hristes. Rolul omonim este jucat de actrița Silvia Popovici, ariile
    sopranei fiind susţinute de Arta Florescu.




    Joi, 16 septembrie, vizitatorii muzeului sunt
    aşteptaţi la două vernisaje şi un concert. Astfel, de la ora 17.00, la Sala Media se va deschide expozițiaO lume într-un recensământ. Expoziția propune o incursiune în familia și gospodăria rurală din Țara
    Românească a secolului al XIX-lea. De la ora 18.00, în curtea interioară va fi concertul Tarafului Crescut
    pe Muzică, iar de la ora 19.00, vernisajul expoziției Burticală.G.Ion.Leu.Dolj., la Sala Irina Nicolau. Expoziția este, întâi de toate, o propunere de
    redescoperire a unui pictor naiv și implicit a lumii rurale pe care acesta a
    încercat să o facă cunoscută. În al doilea rând, aduce în prim plan o
    subsecțiune a artei naive – desenul si acuarela -, căreia i s-a acordat o mai
    mică importanță, fiind astfel și mai puțin vizibilă în raport cu pictura și
    sculptura. Nu în ultimul rând, expoziția documentează nu doar activitatea lui
    Ion G. Burticală, ci și relațiile vieții comunitare din localitatea Leu. De
    asemenea, este o încercare de chestionare a contextului artei naive, într-o
    perioadă în care a făcut obiectul unor politici culturale de masă, ce se adresa
    amatorilor din segmentele sociale ale țăranilor și muncitorilor.




    Vineri,
    17 septembrie,
    de la ora 19.00, va avea loc, în curtea interioară, concertul
    Caliu și Taraful Haidouks, în care vor fi
    ascultate mai multe melodii tradiționale în versiunea originară, culese de
    George Enescu de la lăutari.




    De la Tilincă la opincă. DicționAR pe sărite, proiect dedicat copiilor și adolescenților (+12 ani), este un dicționar
    etnologic multimedia care își propune să repună în uz fragmente dintr-un
    vocabular al ruralităţii – un patrimoniu valoros ce se pierde treptat,
    dimpreună cu semnificațiile cuvintelor, unele complet uitate astăzi. Timp de
    mai multe luni, 22 de noi termeni ai dicționarului etnologic au fost definiți
    și transpuși în animații 2D și 3D. Din 17 septembrie, publicul larg este
    invitat să-i descopere în cadrul unor instalații interactive și participative
    de tip pop-up museum concepute special pentru publicul (foarte) tânăr, având
    un dublu rol: pe de o parte, acela de a crea punți între universul rural și
    imaginarul urban contemporan; pe de altă parte, acela de invita participanții
    să contribuie în mod activ, prin intervenții creative, la înțelegerea și
    re-interpretarea vocabularului țărănesc. Prima instalație va fi amplasată de
    vineri, 17 septembrie, până duminică, 19 septembrie, pe peluza din fața Muzeului,
    de pe bulevardul Kiseleff, transformând întregul spațiu verde de aici într-un
    loc viu, animat: Muzeul coboară în stradă și ia parte activ la viața orașului.




    În week-endul 17 – 19 septembrie, Fundația
    Kogaion 115     organizează Târgul 100 de Tradiţii Româneşti, în curtea interioară. Producători, meșteri populari, artizani și
    colecționari din toate zonele țării aduc la târg recoltele cele bune ale
    toamnei, comori din lăzile de zestre și obiecte lucrate manual.




    În ultima zi, duminică, 19 septembrie,
    de la ora 12.00, la Sala Media, va avea loc lansarea volumului Transhumanța
    bârsană – capete de istorie – mocani în zona Bărăganului – secolele XIV – XIX, deRăzvan Ciucă și Ionela Bran.




    De asemenea, Muzeul Național al Țăranului Român celebrează, și în 2021, Zilele Europene
    ale Patrimoniului, în perioada 15 – 18 septembrie. Tema din acest an este Patrimoniul: incluziunea
    tuturor. Cu această ocazie, miercuri, 15 septembrie, între orele 10.00 şi 15.00, specialiştii în patrimoniu sunt aşteptaţi la#HeritageTalks. Convorbiri despre patrimoniu: Potentialul de
    dezvoltare sustenabilă prin turism cultural. Evenimentul este organizat, la
    Studioul Horia Bernea, de către Institutul Naţional al Patrimoniului, Cronicari
    Digitali şi MNŢR.




    PROGRAM




    Joi, 9 septembrie


    orele17.00 – vernisajul expozițieiFragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, la SalaAcvariu


    orele18.00- Bucharest International Film Festival:
    Botox,Regia: Kaveh Mazaheri, Iran, Canada, 2020, 97 min.


    orele20.30- Bucharest International Film Festival:
    Apples,Regia: Christos Nikou, Grecia, Polonia, Slovenia,
    2020, 91 min.




    Vineri, 10 septembrie


    orele 10.00 – 18.00 – Târgul iconarilor și al meșterilor cruceri, în curtea interioară


    orele 14.00 – 15.00 şi 16.00 – 17.00 – Ateliere de pictură cu Radu
    Dincă


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaFragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, la SalaAcvariu


    orele
    18.00 – vernisajul expoziţiei București. O arhitectură modernistă europeană, la Sala Noua Galerie


    orele 19.00- Three Dances/ Trei Dansuri, în
    cadrul expoziţiei Ballad of Escape, la sala MNȚRplusC


    orele18.00- Bucharest International Film Festival: Murina,
    Regia: Antoneta Alamat Kusijanovic, Croația, Brazilia, SUA, Slovenia,
    2021, 92 min.


    orele20.30- Bucharest
    International Film Festival: Digger, Regia: Georgis
    Grigorakis, Grecia, Franța, Germania, 2020, 101 min.




    Sâmbătă, 11 septembrie


    orele 10.00 – 18.00 – Târgul iconarilor și al meșterilor cruceri, în curtea interioară


    orele10.30 – 12.00 – Ateliere de pictură cu Angela Ludoșanu


    orele 11:00 – 12:00 şi 13:00 – 14:00 – Ateliere de pictură cu Radu
    Dincă


    orele 13.00 – 15.00 – Ateliere de încrustat în lemn cu Vasile Moldoveanu




    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaFragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, la SalaAcvariu


    orele 10.00 – 18.00 – expoziţia București. O arhitectură modernistă europeană, la Sala Noua Galerie


    orele18.00- Bucharest International Film Festival:
    Schoolgirls, Regia: Pilar
    Palomero, Spania, 2020, 97 min.


    orele20.30- Bucharest International Film Festival:
    Dear Comrades!, Regia:
    Andrei Konchalovski, Rusia, 2020, 121 min.




    Duminică, 12 septembrie


    orele 10.00 – 18.00 – Târgul iconarilor și al meșterilor cruceri, în curtea interioară


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaFragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, la SalaAcvariu


    orele 10.00 – 18.00 – expoziţia București. O arhitectură modernistă europeană, la Sala Noua Galerie


    orele19.00- Gala de
    închidere Bucharest International Film Festival, urmată de proiecția filmului Ahed’s
    Knee, Regia: Nadav Lapid, Franța, Israel, Germania, 2021,
    109 min.




    Luni, 13 septembrie


    orele 18.00 – Mia își ratează răzbunarea- premieră -Regia: Bogdan Theodor Olteanu, 2020, România, comedie, dramă, 82 min.Distribuitor: Domestic Film


    orele 20.00- Un loc ca
    oricare altul (Nowhere
    Special) – premieră -Regia: Uberto Pasolini, 2020, Marea Britanie, Italia, dramă 100 min. Distribuitor:
    Independența Film




    Marți, 14 septembrie


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaFragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, la SalaAcvariu


    orele 10.00 – 18.00 – expoziţia București. O arhitectură modernistă europeană, la Sala Noua Galerie


    orele 19.00- Three Dances/ Trei Dansuri, în
    cadrul expoziţiei Ballad of Escape, la sala MNȚRplusC


    orele 18.00- Un loc ca
    oricare altul (Nowhere
    Special) – premieră -Regia: Uberto Pasolini, 2020, Marea Britanie, Italia, dramă 100 min. Distribuitor:
    Independența Film


    orele 20.15- Pregătire pentru a fi
    împreună o perioadă nedeterminată- premieră -Regia: Lili Horváth, 2020, Ungaria, dramă, romantic, dragoste, 95 min.Distribuitor: Asociația Filmtett




    Miercuri, 15 septembrie


    orele 10.00 – 15.00 – #HeritageTalks. Convorbiri despre patrimoniu: Potentialul de
    dezvoltare sustenabilă prin turism cultural. Eveniment organizat în cadrul
    Zilelor Europene ale Patrimoniului de către Institutul Naţional al
    Patrimoniului, Cronicari Digitali şi MNŢR. La Studioul Horia Bernea.


    orele 17.00 – vernisajul expoziției Oaș, la Sala Tancred
    Bănăţeanu


    orele 18.00- Sentimental / Dineu cu
    vecinii de sus. Regia: Cesc Gay, 2020, Spania, comedie, 82 min., Distribuitor: Transilvania Film


    orele 20.00 – Proiecţia filmului Darclée, în curtea interioară. Filmturnat în 1960, în regia lui Mihai Iacob, după un scenariu scris de
    Constantin Cârjan şi Ionel Hristes. Rolul omonim este jucat de actriţa Silvia
    Popovici, ariile sopranei fiind susţinute de Arta Florescu.


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaFragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, la SalaAcvariu


    orele 10.00 – 18.00 – expoziţia București. O arhitectură modernistă europeană, la Sala Noua Galerie




    Joi, 16 septembrie


    orele 17.00 – vernisajul expozițieiO lume într-un recensământ, Sala Media


    orele 18.00 – concertul Tarafului Crescut
    pe Muzică, în curtea interioară


    orele 19.00 – vernisajul expoziției Burticală.G.Ion.Leu.Dolj., Sala Irina Nicolau


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaFragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, la SalaAcvariu


    orele 10.00 – 18.00 – expoziţia București. O arhitectură modernistă europeană, la Sala Noua Galerie


    orele 19.00- Discursul (Le Discours).Regie: Laurent Tirard, 2020, Franța, comedie, 87 min.Distribuitor: Voodoo Films


    orele 21.00- Pregătire pentru a fi
    împreună o perioadă nedeterminată
    – premieră – Regia: Lili Horváth, 2020, Ungaria, dramă, romantic,
    dragoste, 95 min.Distribuitor: Asociația Filmtett




    Vineri, 17 septembrie


    orele 19.00 – formația Caliu și Taraful Haïdouks
    va interpreta mai multe melodii tradiționale, în
    versiunea originară, culese de George Enescu de la lăutari. În curtea
    interioară.


    orele 10.00 – 19.00 – Târgul 100 de Tradiţii Româneşti, în curtea interioară


    orele 10.00 – 18.00 – expoziția Burticală.G.Ion.Leu.Dolj., Sala Irina
    Nicolau


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaFragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, la SalaAcvariu


    orele 10.00 – 18.00 – expoziţia București. O arhitectură modernistă europeană, la Sala Noua Galerie


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaO lume într-un recensământ, Sala Media


    orele 12.00 – 18.00 – pop up museum De la Tilincă la opincă. DicționAR pe sărite, pe peluza din bd. Kiseleff




    Sâmbătă, 18 septembrie


    orele 10.00 – 19.00 – Târgul 100 de Tradiţii Româneşti, în curtea interioară


    orele 10.00 – 18.00 – expoziția Burticală.G.Ion.Leu.Dolj., Sala Irina Nicolau


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaFragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, la SalaAcvariu


    orele 10.00 – 18.00 – expoziţia București. O arhitectură modernistă europeană, la Sala Noua Galerie


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaO lume într-un recensământ, Sala Media


    orele 12.00 – 18.00 – pop up museum De la Tilincă la opincă. DicționAR pe sărite, pe peluza din bd. Kiseleff


    orele 16.00- România
    Sălbatică- premieră -Regia: Dan Dinu, Cosmin Dumitrache, 2021, România, documentar, 115 min.Distribuitor:
    Transilvania Film


    orele 18.30- Discursul (Le Discours).Regie: Laurent Tirard, 2020, Franța, comedie, 87 min.Distribuitor: Voodoo Films


    orele 20.30- Lux Aeterna
    + Vocea Umană (Lux
    Aeterna + The Human Voice) – premieră – Regia: Gaspar
    Noé, 2021, Franța, dramă, 51 min. / Regia: Pedro Almodovar, 2020, Spania,
    dramă, 30 min.Distribuitor: Independența Film




    Duminică, 19
    septembrie


    orele 12.00 – Lansarea cărţii Transhumanța bârsană, de Răzvan Ciucă și Ionela Bran, la Sala
    Media


    orele 10.00 – 19.00 – Târgul 100 de Tradiţii Româneşti, în curtea interioară


    orele 10.00 – 18.00 – expoziția Burticală.G.Ion.Leu.Dolj., Sala Irina
    Nicolau


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaFragmente
    şi zidiri. Remember Alexandru Tzigara-Samurcaș, la SalaAcvariu


    orele 10.00 – 18.00 – expoziţia București. O arhitectură modernistă europeană, la Sala Noua Galerie


    orele 10.00 – 18.00 – expozițiaO lume într-un recensământ, Sala Media


    orele 12.00 – 18.00 – pop up museum De la Tilincă la opincă. DicționAR pe sărite, pe peluza din bd. Kiseleff


    orele 16.00- Lux Aeterna
    + Vocea Umană (Lux
    Aeterna + The Human Voice) – premieră -Regia: Gaspar
    Noé, 2021, Franța, dramă, 51 min. / Regia: Pedro Almodovar, 2020, Spania, dramă, 30 min.Distribuitor:
    Independența Film


    orele 18.00- România
    Sălbatică- premieră -Regia: Dan Dinu, Cosmin Dumitrache, 2021, România, documentar, 115 min.Distribuitor:
    Transilvania Film


    orele 20.30- Pregătire pentru a fi
    împreună o perioadă nedeterminată
    – premieră – Regia: Lili Horváth, 2020, Ungaria, dramă, romantic,
    dragoste, 95 min.Distribuitor: Asociația Filmtett






    Parteneri media ai MNȚR: TVR, Radio România,
    Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Internațional,
    RFI România, Historia, Igloo,
    Arhitectura, Observator Cultural, Infinitezimal, Ziarul Lumina, LiterNet.ro, www.agerpres.ro, spotmedia.ro, www.ordineazilei.ro, www.modernism.ro, propagarta.ro, www.matricea.ro, www.promenada-culturala.ro, www.daciccool.ro, www.gokid.ro, www.onlinegallery.ro, www.cooperativaurbană.ro, www.accmediachannel.ro, revistapatronatuluiroman.ro, www.iqool.ro, www.Financiarul.ro, www.News24.ro, Terra Magazin.



  • [În]toarcem cânepa spre viitor

    [În]toarcem cânepa spre viitor

    La
    Muzeul Național al Țăranului Român (MȚR), din București, s-a deschis o
    expoziție în premieră – primul eveniment multidisciplinar dedicat cânepii – [În]toarcem
    cânepa spre viitor – un eveniment integrat dedicat acestui material care face
    legătura între tradiție și ecologia contemporană. Expoziția integrează artă,
    instalații și un performance cu interpreţi tradiţionali şi ţesătoare din
    Maramureş (nordul României), dar şi conferințe și dezbateri pe teme de economie
    circulară. Expoziția marchează și 10 ani de la înființarea Brandului
    Patzaichin, susținut de Asociația Patzaichin, fondată de celebrul canoist român
    Ivan Patzaichin, multiplu laureat cu aur și argint la Jocurile Olimpice,
    asociație care sprijină dezvoltarea locală din Delta Dunării și din alte
    regiuni din România. La vernisajul evenimentului am stat de vorbă despre acest
    material cu totul special, cânepa, cu directoarea Muzeului Textilelor din Băița
    (județul Hunedoara, vestul României), conservator al Muzeului Metropolitan de
    Artă din New York, Florica Zaharia:


    Este o expoziție la care am fost invitați să participăm de
    Asociația Patzaichin și suntem foarte încântați să putem participa cu obiecte
    din colecția Muzeului Textilelor – pentru că, cânepa este o fibră la fel de
    importantă ca și lâna, de fapt sunt două cele mai importante, urmate de in, în
    cultura românească. Cânepa este o fibră pe care în ultimii ani n-o mai cultivăm
    din multiple motive, și la care ar trebui să ne întoarcem. Pentru că este o
    fibră excepțională, este o fibră care ne poate da foarte multe resurse. Sunt
    două fibre extrem de importante – cânepa, inul în anumite părți, și mai târziu
    bumbacul – s-au folosit fie pentru hainele de vară, fie pentru anumite piese de
    interior, cum ar fi cearceafurile, cum ar fi fețele de masă care au apărut mai
    târziu; pe când lâna asigură confortul pe perioada umedă și friguroasă a
    anului. Lâna noastră are un specific aparte, este de fapt lâna din toată zona
    Balcano-Carpatică și a Carpaților, mai ales, este o fibră groasă. Dacă cineva
    încearcă o cămașă sau o piesă făcută din cânepă, sunt convinsă ca a doua oară
    se va gândi înaintea achiziționării unui obiect de fibre, făcut din fibre
    sintetice. Are o calitate excepțională care ne ajută corpul, ne ajută să
    respirăm, ne protejează de intemperii.



    Florica
    Zaharia ne-a dezvăluit colecția de obiecte de la Muzeul Textilelor cu care a
    venit în cadrul de la MȚR:


    Una dintre grupele de obiecte foarte importante este un mostrar
    de fibre și fire și țesături – care demonstrează procesul tehnologic foarte
    complex al producerii și al selectării pe calități a fibrelor de cânepă, acestea
    corespunzând anumitei grupe de obiecte: obiectele de zi, obiectele de
    sărbătoare, obiectele care se foloseau în gospodărie. Venim, de asemenea, cu
    obiecte făcute din cânepă: valuri de pânză, metraje de pânză. Venim și cu două
    cămăși – una chiar din Apuseni și venim cu o altă cămașă fantastică din zona
    Pădurenilor. Deci iată cânepa, cultura cânepii, s-a extins în zona carpatică
    bineînțeles, pe culmile Carpaților în sus, în jos, în toate direcțiile de fapt.
    Mai aducem iun grup de obiecte foarte important, din cultura japoneză. De ce
    consider obiectele acestea extrem de importante? E aceeași fibră, este
    prelucrată într-o tehnologie diferită, care răspunde necesității materialului
    din țările asiatice. Formarea firului nu este prin toarcere în Japonia, este
    prin îmbinarea terminațiilor fibrelor – de aici rezultă o pânză aproape ca o
    foaie de hârtie, firul nu are volumul firului tors. Ceea ce facem la Muzeul
    Textilelor și ce facem aici demonstrează același lucru – întotdeauna încercăm
    să plasăm cultura românească și textilele românești într-un context global.
    Înțelegând alte culturi, ne înțelegem noi înşine mai bine.



    În
    cadrul vernisajului, am stat de vorbă cu artistul și performerul internațional,
    de origine română, care locuiește la Paris, Mircea Cantor:


    Pentru mine, această expoziție este un omagiu adus tuturor
    acelora care prin mâinile lor și prin vocea lor au adus memoria pe care au
    moștenit-o în prezent. Aceste țesătoare, acești meșteri maramureșeni, acești
    cântăreți care prin ceea ce au moștenit de la părinții lor, de la bunicii lor,
    de la stră-străbunicii lor, au reușit să ne aducă aminte cât de importantă e
    tradiția, cât de importante sunt rădăcinile, cât de important e să menținem
    acest lucru viu, prin promovarea lor, prin a ne impregna de acest frumos pe
    care îl au – din ceea ce rezultă, din munca lor, din cămeșile lor, din
    sculpturile lor, din cântecele lor de nuntă – din toate aceste lucruri care
    formează un tezaur foarte prețios și pe care noi aici în România încă mai avem
    șansa să îl avem. Firul roșu este cânepa – în care fiecare în domeniul lui o
    abordat-o într-un fel anume.pe mine m-a impresionat foarte mult la Patzaichin
    grija, atenția, și pasiunea pe care o are legată de această materie care e o
    armă de rezistență a poporului român, pot să-i zic, pentru că, dacă ne uităm în
    trecutul lui, hainele de cânepă erau hainele țăranilor, ale oamenilor din
    pătura sociala cea mai dezavantajată și practic prin asta, prin continuarea lor
    au reușit să o aducă aici. Patzaichin a dus mai departe, arătând că din ceva
    foarte umil poți să faci ceva nobil. Și acesta e meritul luim, de a continua să
    lucreze cu fabrici în România, cu oameni din România și să ofere locuri de
    muncă în România, tocmai valorificând această materie care, se pare că revine
    în avanscena agriculturii mondiale#.



    Mircea
    Cantor, laureat al prestigiosului Premiu Marcel-Duchamp în 2011, ne-a vorbit şi
    despre cum vede viitorul acestei materii prime, cânepa, în societatea românească:


    Eu cred că e pariul nostru pe care putem să-l punem aici în
    România, pentru că avem foarte mult teren, încă avem acest savoir-faire, sunt
    oameni, trebuie doar investit. Trebuie doar clasa politică să își dea seama în
    ceasul al 12-lea că e un potențial uriaș de valorificare a acestei materii care
    e cânepa. Și încă în materie de artizanat, încă uitați avem aici țărănci care
    știu să țeasă și care o fac, și care o torc, și care pot să o cultive și putem
    să-i încurajăm prin politici economice, politici culturale.





  • Morăritul tradiţional. Doar în poveşti.

    Morăritul tradiţional. Doar în poveşti.

    Cu un secol în urmă existau
    367 de instalaţii hidraulice ţărăneşti numai în bazinul superior al Mureşului,
    însă acum mai sunt numai trei rămase, salvate în muzeele etnografice din Reghin
    şi Sibiu. Cercetătorul
    ştiinţific Dorel Marc, de la Secţia de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului
    Judeţean Mureş, a reuşit să identifice nu numai mori, ci şi joagăre, pive,
    vâltori, batoze, darace de pieptănat lâna şi altele, pe care le-a cuprins într-un
    studiu: ‘Civilizaţie tehnică tradiţională şi industrii ţărăneşti. Instalaţii
    hidraulice în arealul mureşean la jumătatea secolului al XX-lea.



    De aici putem afla despre
    rolul morarului în viaţa satului, un rol complex după cum ne-a spus Dorel Marc:

    Acest meşteşug care a devenit după secole de practicare o adevărată
    industrie populară, mai poate fi văzut în muzeele mari în aer liber din România,
    cum ar fi Muzeul Astra din Sibiu, Muzeul satului Dimitrie Gusti din Bucureşti,
    Muzeul maramureşan din Sighetul Marmaţiei. La noi, în judeţul Mureş, la Reghin,
    unde sunt expuse aceste mărturii de civilizaţie şi cultură tradiţională,
    instalaţii hidraulice, care reprezintă nu numai mori, ci şi joagăre, teascuri,
    diferite pive, vâltori, din păcate au devenit legendă şi au rămas în amintirea
    bunicilor aceste mari realizări tehnice, care dovedesc o mare ingeniozitate, în
    rândul ţăranilor şi, de multe ori, aceste mari creaţii tehnice pot da lecţii
    marilor ingineri contemporani.


    Evoluţia a fost de la mici
    râşniţe de mână, apoi, prin forţa apelor, în Evul Mediu s-au dezvoltat foarte
    mult aceste mori, mai întâi în gospodăriile boierilor, dar cu timpul şi ţăranii
    au câştigat dreptul de a deţine mori în gospodăriile proprii. În zona
    preponderentă a cercetării, Mureşul de azi, dar şi pe Târnave, Dorel Marc a
    observat:


    În 1956, când s-a făcut de
    către Consiliul de stat al apelor, de pe atunci, o inventariere a morilor, încă
    funcţionale, în acest areal existau 400 de mori, (…)236 erau cu o roată
    hidraulică, 55, cu două roţi, 5, cu 3 roţi. Dar dincolo de această statistică,
    trebuie să vedem morăritul ca un fenomen nu numai economic, ci şi social, rolul
    morarului fiind foarte important în cadrul comunităţii rurale de altădată. (…)
    În multe gospodării au existat adevărate complexe de instalaţii tehnice
    tradiţionale, în sensul că de la acelaşi jgheab, care aducea apa la roata
    morii, se puteau acţiona şi joagăre, care tăiau cheresteaua sau grinzile,
    lemnul necesar construcţiilor, de acolo se acţionau pivele, vâltorile,
    teascurile, foarte multe teascuri de ulei au existat în această zonă. Deci pe
    lângă faptul că moara asigura pâinea şi mămăliga cea de toate zilele, aceste
    instalaţii complexe asigurau întreaga gospodărie.


    Mecanismul de măcinat,
    format din două pietre de moară, una fixă şi una mobilă, cea mobilă, avea rolul
    de a se învârti şi de a zdrobi grăunţele sau boabele de grâu. Cu aceeaşi moară,
    cu ajutorul unui separator, putea fi măcinat şi grâu şi porumb, fiindcă cu
    ajutorul acelui separator sau şurub se ridica piatra mobilă de pe piatra fixă
    şi, în funcţie de înălţime, să putea obţine granulaţia dorită. Forţa apei care
    antrena roata mare de lemn de pe exterior, era transmisă la mecanismul care
    dirija piatra mobilă cu ajutorul unor curele de dimensiuni mari, realizate din
    piele şi mai apoi dintr-o textură de cauciuc.


    Destinul familiilor de
    morari a fost trist, în perioada comunistă, fiind declaraţi chiaburi, fiind
    prigoniţi, iar copiii lor neputând urma şcoli superioare. Aşa că şi tradiţia a
    rămas poveste.


    Dorel Marc, cercetător
    ştiinţific etnolog la Muzeul Judeţean Mureş se gândeşte astăzi chiar la
    posibilităţi de extindere a cercetărilor:


    Ar fi bine să continuie
    aceste cercetări legate de destinele acestor morari, acestor adevăraţi
    gospodari, care au fost în toată România, (…) şi în Muntenia şi în Oltenia, în
    Moldova, în Banat, peste tot unde a existat această reţea hidraulică, au
    existat aceşti morari, care au fost o categorie aparte în cadrul comunităţii.



    Şi poate chiar şi la
    utilizarea acestor valori drept puncte de atracţie turistică.

    Dorel Marc: Ar fi nemaipomenit ca în această reţea turistică,
    vizitatorii să poată să vadă cum se macină făina de grâu, făina de mălai, cum
    se face păsatul pentru sarmale, cum se zdrobeau seminţele pentru producerea
    uleiului, cum se spălau ţesăturile din lână , din postav la vâltori, numai prin
    această forţă centrifugă, fără detergenţi, fără a se polua mediul. Cine ştie,
    poate că în viitor şi etnologii vor fi cooptaţi mai mult în aceste acţiuni de
    revigorare a unor meşteşuguri, pentru că mai sunt astfel de iniţiative din
    paertea unor oameni care mai ţin la tradiţii, care vor să reconstituie unele
    meşteşuguri, dar trebuie să ţină seama că e bine să o facă şi ştiinţific,
    pentru că se mai întâmplă să se îndepărteze de la ceea ce înseamnă
    autenticitate, ceea ce înseamnă o realitate tehnică ce a existat.


    Confruntate cu
    schimbarea vremurilor, morile şi meseria de morar s-au adaptat, după 1990 în
    unele localităţi rurale, apărând morile mecanizate, electrice, folosite de
    către cooperativele agricole de producţie. Dar cum pâinea de casă se face din
    ce în ce mai rar, chiar şi gospodăriile săteşti apelează tot mai rar la moară
    pentru măcinatul pentru făină sau mălai,
    ci mai mult pentru hrana animalelor crescute în gospodării.



  • Noua viaţă a costumului popular

    Noua viaţă a costumului popular

    Costumele populare româneşti revin la modă. Strânse la gât, cu cheiţă, cum
    se spune sau nu, încreţite sau drepte, mai simple sau mai elaborate, iile
    româneşti capătă o nouă viaţă.


    Născută într-o familie din Bistriţa Năsăud în care cusutul iilor era
    meseria casei, Virginia Linul are astăzi o casă muzeu şi a adunat în jurul ei
    50-60 de femei cu care lucrează. Dar recunoaşte că şi-a recăpătat încrederea în
    valoarea muncii ei după prezenţa României în 1999, la Washington Smithsonian
    Folklife Festival, cu costume populare, bucătărie tradiţională şi folclor.
    Virginia Linul ne-a spus că meseria sa este una de mare responsabilitate Am făcut întâi costume populare de la noi din zonă, din Bistriţa
    Năsăud, pe urmă am confecţionat şi costume din alte zone ale ţării, tehnicile
    de lucru find asemănătoare, doar modelele diferite. Dar cu o mare seriozitate
    şi o cercetare prealabilă, atât în muzee, cât şi în sate. Nu fac pentru
    ansambluri orice costume, să fie acolo. Eu nu fac imitaţii de costume populare,
    ci am mare responsabilitate pentru generaţiile viitoare, pentru că eu ştiu că
    dacă noi copiii ni-i îmbrăcăm cu imitaţie de ie, ei când cresc o să creadă că
    aia e ce trebuie. Noi, ca părinţi, avem o responsabilitate pentru generaţiile
    viitoare să-i îmbrăcăm corect: un costum popular să fie autentic românesc, să
    fie cusut manual, ca unui copil să îi rămână ideea că aşa este costumul popular
    românesc.


    Virginia Linul ne-a mai spus că ţara noastră are 450 de zone etnografice şi
    tocmai de aceea trebuie să le respectăm şi să le păstrăm reprezentativitatea.
    Iar apoi ne-a spus cum a prins aripi noi costumul popular românesc: În 2011 a venit un designer francez Philippe Guiller, care a lucrat la
    Ambasada Franţei din România, director cultural. A vizitat România, s-a
    îndrăgostit de România şi de tot ce e frumos. El a ştiut să vadă arta în
    fiecare lucru, în fiecare podoabă şi a scos-o pe scenă. Şi a făcut o colecţie care s-a numit
    100%.ro. prejudecăţi. Datorită acestui străin care a venit şi a lucrat cu mine,
    60% din colecţie s-a lucrat aici, s-a lucrat cu meşteri din Maramureş, cu
    meşteri din Bucovina, cu meşteri de la Braşov, cu meşteri din Oltenia, a lucrat
    cu meşteri români din întreaga ţară şi a pus în valoare arta populară
    românescă. Şi datorită promovării acestui eveniment au venit televiziunile, au
    făcut promovare şi au început să poarte vedetele, o ie de Ziua României, un
    element din costumul popular şi după un an, a început Andreea Tănăsescu,
    fondatoarea paginii La Blousee Roumaine, să promoveze pe Facebook ia românească
    şi să creeze evenimente peste tot.


    O altă prezenţă remarcabilă a
    costumelor populare online o repezintă asociaţia Semne cusute, care din luna
    iunie a acestui an, este prezentă pe Google Arts and Culture cu expoziţia
    Îmbrăcate în povești, prin care explorează meșteșugul țesutului de cămăși
    tradiționale românești și prezintă poveștile brodate în material, decodificând
    fiecare culoare și simbol. Este o călătorie la granița dintre artă și tradiție.
    Ioana Corduneanu, iniţiatoarea asociaţiei Semne cusute ne-a vorbit despre
    îndeletnicirea de a coase o ie, ca despre o poveste de dragoste: Sper că din ce în ce mai mult vom lăsa în urmă materialele ieftine şi
    vom alege să coasem ca şi străbunicile noastre, cu in, cu cânepă, cu mătase şi
    cu lână, pentru că sunt materiale mai sănătoase şi pentru noi şi pentru
    planetă. Sunt materiale mai preţioase, mai nobile, aşa cum
    merită cămăşile noastre. Cămăşi tradiţionale înseamnă şi cămăşi încreţite la
    gât, cămăşi drepte, poale şi fuste mai rar, dar cu siguranţă sunt doamne care
    doresc să-şi completeze portul, să-şi întregească portul.


    Tot de la Ioana Corduneanu am aflat că doamnele din comunitatea Semne
    cusute cos ii în special de drag: În mare parte le cos de plăcere,
    pentru că broderia este o artă şi o relaxare. Le cos pentru ele, pentru a avea
    ce să îmbrace, le cos pentru a-şi îmbrăca familia, pentru cei dragi, cei
    prieteni, iar cele mai geneoase le cos pentru a le arăta în cadrul expoziţiilor
    noastre: IA Aidoma, Ia Aievea, Măiestr-Ia, expoziţii care acum devin şi
    virtuale.


    Orice femei doreşte să se alăture cusătoarelor de ii nu are de făcut decât
    câţiva paşi simpli, după cum ne-a spus Ioana Corduneanu: Pe Google, tastând
    semne cusute, vor găsi acolo blogul, vor găsi grupul de lucru de pe facebook,
    semne cusute în acţiune şi tot ce trebuie să facă este să intre în acest grup
    de cusut, să studieze puţin ceea ce s-a discutat, ceea ce s-a făcut, să îşi exprime
    dorinţa (n.r. de a ni se alătura) să spună de ce sunt acolo, ce vor să facă, ce
    vor să coase şi vor primi ajutor. Simbolurile sunt universale, sunt un limbaj
    vizual, pe care îl înţelege toată lumea. Dacă este ceva specific românesc este
    gramatica, felul de a pune aceste litere în propoziţii. Asta ne face unici. Şi
    putem deosebi o cămaşă românească de toate cămăşile vecinilor noştri, mai mult,
    putem deosebi o cămaşă atât de precis încât să aflăm satul, dacă nu regiunea în
    care ea a fost cusută. Şi sunt doamne din Olanda, din Bulgaria, din Japonia,
    care sunt interesate şi cos, pentru că îşi dau seama că nu este vorba strict de
    o cămaşă românească, valorile pe care cămaş    a noastră le transmite sunt valabile
    şi universale în orice moment şi acum şi în trecut şi în viitor.



    Şi, o veste bună! Anul acesta de Ziua României,
    la Paris, mai multe doamne însoţite de Ioana Corduneanu îşi purtau mândre
    costumul popular, completat cu o fustă de o nuanţă albastră în Centrul
    Pompidou. Nu am înţeles sigur de ce iile erau astfel completate până nu am
    văzut cum puzderia de vizitatori ce profitau de intrarea gratuită la expoziţii
    în prima duminică din lună, făceau poze cu româncele îmbrăcate în ie, alături
    de tabloul lui Henri Matisse La Blouse Roumaine (finalizat în aprilie 1940).

  • Romanaţi

    Romanaţi

    Meşteşuguri tradiţionale, peisaje
    liniştitoare şi bucate alese sunt tentaţiile zonei pe care vă invit să o
    explorăm astăzi. Mergem într-o zonă
    din sudul ţării şi anume Romanaţi. Actualul judeţ Olt este format din două
    judeţe istorice: fostul judeţ istoric Olt şi fostul judeţ istoric Romanaţi.


    Mai nou, edilii locali au propus
    un itinerariu turistic inedit: 3 zile în Romanaţi, în care puteţi descoperi
    meşteşuguri străvechi păstrate până în zilele nostre , tradiţii, cultură, dar
    şi peisaje de poveste ale unei zone încărcate de istorie.


    Despre dorinţa locuitorilor de
    aici de a-şi dezvolta zona din punct de vedere turistic ne-a vorbit Claudia
    Focşoară, consilier superior la Primăria Municipiului Caracal: Noi promovăm un prim traseu în Câmpia Română. Dintre principalele
    obiective pe care vi le recomandăm se găsesc Corabia, port la Dunăre, cetatea
    Sucidava, două case din Vădastra unde vizităm doi meşteri populari: Ionel
    Cococi, olar în ceramică neolitică şi Dumitru Liceanu, meşter cojocar.
    Gospodăriile lor sunt parte din acest traseu, se fac demonstraţii, se pot
    achiziţiona produse făcute de ei şi puteţi participa şi la iniţieri în
    meşteşugurile populare. De acolo, următoarea oprire este în Drăgăneşti, Olt,
    unde se vizitează un muzeu în aer liber, din vremea neoliticului. În Caracal
    avem de vizitat Muzeul municipiului, parcul şi alte obiective. Avem o tradiţie
    vastă gastronomică: vestita pâine în ţest (n.r. pâine coaptă pe vatră sub un
    clopot de lut), ciorbă sau mâncare de praz, ciorba de raci care e foarte
    vestită în zonă.



    Într-adevăr, în prima zi, turiştii
    sunt preluaţi din Corabia, iar prima oprire este la Cetatea Sucidava, care a
    fost inclusă recent în patrimoniul mondial UNESCO. Este vorba despre o cetate
    de apărare construită în timpul domniei împăratului roman Aurelian (270-275),
    pe locul unei asezări geto-dacice amplasate pe malul stâng al Dunării. Astăzi
    se mai păstrează doar zidurile şi cele 8 turnuri de intrare, clădirea
    hypocaust, bazilica romano-bizantină care datează din secolul VI, piciorul
    podului peste Dunăre construit de Constantin cel Mare în anul 328, poarta
    constantiniană care face legatura între pod şi cetate, băile romane şi câteva
    străzi pavate. Fortăreaţa păstrează de secole şi o fântână secretă, un
    monument unic în arhitectura romano-bizantină şi unic în Europa.


    Vizita continuă cu o croazieră pe
    Dunăre şi un tur de oraş în Corabia, incluzând şi o vizită la Biserica
    Parohială (ortodoxă) Sfânta
    Treime (1895-1907). După-amiaza se merge în Vădastra, la atelierul meşterului
    popular cojocar Liceanu Dumitru şi apoi la atelierul meşterului popular olar
    Ionel Cococi. Pe acesta din urmă, l-am invitat să ne spună ce ne arată în
    atelierul său: Prezint vestita ceramică neolitică de
    Vădastra, reînviată după 7500 de ani. E timpul să reamintim de valorile
    tradiţionale, valori istorice pe care le avem la tot pasul.Eu sunt şi profesor
    la şcoala de arte şi meserii Slatina, cu o clasă de ceramică externă cu care
    îmi desfăşor activitatea în comuna Vădastra şi chiar în atelierul meu personal.
    Inclusiv casa pe care am cumpărat-o se află pe un sit arheologic necercetat,
    descoperit de mine, din epoca bronzului.




    În a doua zi, se porneşte spre Drăgăneşti-Olt, cu
    vizitarea Muzeului Câmpiei Boianului. La întoarcere, în Caracal, se vizitează
    Muzeul Romanaţi, Teatrul Naţional din Caracal, Parcul Constantin Poroineanu şi
    se face un tur al bisericilor din oraş. Iar în cea de-a treia zi, se porneşte
    spre Nordul Zonei Romanaţi. Prima oprire se face la Dobrosloveni, unde se vizitează situl cetăţii
    Romula Malva, precum şi două cabane ale lui Nicolae Ceauşescu. Se face un scurt
    popas la Mânăstirea Brâncoveni. Apoi se vizitează atelierul de ceramică al
    meşterului popular Ştefan Truică. Călătoria continuă spre Mânăstirea
    Căluiu şi atelierul meşterului Tănase Gheorghe din comuna Corbu. Iar circuitul
    se încheie pe malul Dunării, la Corabia.

  • Delta Craft

    Delta Craft

    Stuf, chirpici, piele argăsită
    manual sau textile cu motive deltaice sunt promovate printr-un proiect care îşi
    propune încurajarea tradiţiilor şi meşteşugurilor din zone îndepărtate ale
    Deltei Dunării.


    Oana Neneciu, director executiv în
    cadrul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis, ne-a spus istoria acestui
    proiect: Deltacraft a pornit în anul 2015 când ne-am gândit că ne-am dori
    foarte tare să punem în evidenţă şi poate chiar să revitalizăm meşteşugurile
    din Delta Dunării, un spaţiu în care noi desfăşurăm proiecte de mai bine de 7
    ani. Aceste meşteşuguri sunt păstrate foarte puţin şi de foarte puţini oameni
    şi am considerat că ar fi nevoie de un suflu nou, pentru ca să le aducem în
    contemporaneitate, astfel încât am lucrat cu trei designeri, care împreună cu
    zece meşteri au făcut prima colecţie Delta Craft, o colecţie de obiecte de
    design şi de artă.


    În cadrul proiectului Delta
    Craft, cei implicaţi au analizat mai resursele şi s-au decis să utilizeze
    materialele existente în deltă, materiale naturale cu care meşterii chiar
    lucrează, cum ar fi papura şi chirpiciul, pământul sau nisipul. Apoi au studiat
    obiceiurile, tradiţiile şi felul în care se comportă oamenii în gospodării,
    felul în care le organizează, pentru ca mai apoi să caute simbolurile
    tradiţionale, păstrate din generaţie în generaţie şi care încă sunt prezente în
    casele oamenilor din Deltă. A apărut astfel o colecţie integrată, pe care Oana
    Neneciu ne-a descris-o: Astfel că au apărut: o masă din chirpici, o
    instalaţie din papură cu lemn, care este un soi de paravan de despărţit
    spaţiile, şosete, aşternuturi care au preluat din simbolurile străvechi pe care
    le-am găsit, un scaun făcut din piele argăsită manual, lucrat cu un pielar din
    zonă, o bancă făcută dintr-un buştean salvat din apă. Toate obiectele se găsesc
    pe site-ul de promovare a proiectului.


    Prin participarea la acest proiect, meşteşugarii au
    îmbinat cunoştinţele transmise din generaţie în generaţie cu fantezia
    designerilor, realizând creaţii meticulos construite. Designerii şi
    meşteşugarii au lucrat împreună, influenţându-se unii pe ceilalţi,
    experimentând cu materiale pe care nu le-au mai folosit niciodată.


    Obiectele primei colecţii sunt
    ilustrative pentru tehnicile meşteşugăreşti uzuale. Acestea sunt lucrate din
    resurse naturale locale: pământul, pentru o masă, piatră pentru filtru de apă,
    lemn pentru o bancă, piele pentru un scaun şi papura pentru un paravan. Ele
    dovedesc fie un stil de viaţă sustenabil, ca de exemplu instalaţia plasă de
    pescuit folosită pentru procurarea hranei, fie puterea tradiţiei prin
    instalaţia ciucuri de cai şi explorează memoria locului, prin obiecte precum
    lada de zestre din Deltă sau şosetele brodate.


    Iar colecţia a fost continuată: Am încercat să facem nişte obiecte vandabile, care să poată fi
    promovate şi vândute pe piaţa urbană din România şi din afară. Am lucrat cu alţi trei designeri şi cu trei
    meşteşugari, pe piele, împletit papură şi preluarea meşteşugului de bătut
    stuful pe case, care a fost transformat de designeri şi a apărut o serie de
    obiecte făcute din stuf. Ne-au ieşit nişte miniserii cuprinzând: o geantă a
    pielarului, făcută din piele cu ţinte, cu preluarea meşteşugului de construire
    a harnaşamentelor pentru cai, un harnaşament făcut pentru oameni, în care poţi
    pune coşul de picnic şi păturica pentru a pleca la plimbare, un coş împletit
    din papură cu accesorii din piele, cu mânere de piele şi un şal care preia din
    motivele valurilor de la Letea, pentru că acolo ne-am făcut noi tabăra de
    creaţie şi am dus designerii şi meşterii.


    Colecţia exprimă conceptul de trecere, de
    tranziţie prin aplicarea tehnicilor meşteşugăreşti tradiţionale cu o preocupare
    pentru utilitatea contemporană, evoluând într-o estetică ce rezonează atât cu
    înţelepciunea străveche, cât şi cu stilul de viaţă actual. Oana Neneciu: Ideea noastră ar fi să creăm un portofoliu
    de produse din ce în ce mai mare pe care să le oferim meşterilor cu care lucrăm
    o alternativă de a câştiga bani din activitatea lor, de a-şi face microafaceri
    poate. Ne gândim în viitor şi la un concurs de design, pentru că deja sunt
    foarte mulţi designeri români interesaţi de genul acesta de proiect, şi ne
    gândim la un concurs şi la noi produse, desigur. Nu ne oprim. Ideea a fost să
    aducem aceste meşteşuguri în contemporaneitate printr-un design de obiect
    modern. Designerii cu care am lucrat în acest an sunt Dragoş Motică, Magda
    Vieriu şi Ana Botezatu, designeri tineri, foarte talentaţi, iar meşterii sunt
    Florian Toma, care lucrează piele de la cinci ani, iar acum are 35, din
    Agighiol, doamna Florica Arion, care împleteşte coşuri superbe din papură, la
    65 de ani, iar din Letea, am lucrat cu Petre Crismschi, unul dintre cei mai
    buni meşteri la bătutul stufului pe case.




    Proiectul a fost gândit şi implementat de Centrul
    pentru Politici Durabile Ecopolis, în parteneriat cu KraftMade şi Institutul de
    Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea. Iar lucrările rezultate pot
    fi vizionate şi cumpărate de pe site-ul proiectului, unde pot fi văzute şi
    imagini şi filme realizate în cadrul diverselor evenimente de promovare.

  • Uniunea Europeană încurajează păstrarea tradiţiilor populare

    Uniunea Europeană încurajează păstrarea tradiţiilor populare

    Asociaţia
    ,,Moara de Hârtie o organizaţie non guvernamentală din comuna Comana,
    judeţul Giurgiu, a implementat în ultimii trei ani două proiecte finanţate din
    fonduri europene, menite să-i ajute pe tineri să redescopere meşteşugurile
    tradiţionale.


    Ion Georgescu, Preşedinte al Asociaţiei ,,Moara de Hârtie,, din comuna Comana,
    judeţul Giurgiu: De când s-a înfiinţat asociaţia noi am
    derulat doar două proiecte cu fonduri europene: un proiect prin linia de finanţare ,,Tineret în acţiune,, şi
    cel de-al doilea prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
    umane 2007-2013. Primul proiect a avut ca scop implicarea unor tineri voluntari
    din Comana în realizarea unor ateliere de promovare a meşteşugului tiparului
    tradiţional. A fost realizată o documentare, au învăţat tinerii despre istoria
    tiparului în Europa şi în Uniunea Europeană după care au făcut nişte cursuri,
    nişte demonstraţii practice cu elevii de la şcoala din Comana. Au fost
    entuziasmaţi să participe la cursuri pentru că au aflat o mulţime de informaţii
    care le-au completat practic parcursul informaţiilor legate de istoria
    tiparului. Ce le-a plăcut cel mai mult a fost să pună mâna pe o presă de lemn, o
    presă veche de tipar, reconstituită şi să tipărească ei o foaie de hârtie pe
    care au luat-o acasă.





    Cel de-al
    doilea proiect a fost implementat în comuna Luncaviţa, judeţul Tulcea. Dana
    Georgescu, formator în cadrul Asociaţiei ,,Moara de Hârtie din comuna Comana,
    judeţul Giurgiu explică ce activităţi s-au desfăşurat în cadrul proiectului. Cel mai recent proiect al Asociaţiei ,,Moara
    de Hârtie,, pe fonduri europene se numeşte -Model meşteşugit de formare şi
    ocupare în regiunea sud-est. Tulcenii au învăţat olăritul, ţesutul la război şi
    împletitul în papură. 60 de oameni din comunitate la sfârşitul cursului au
    primit diplome de meşteşugari în aceste meşteşuguri , diplome autorizate de
    Autoritatea Naţională pentru Calificare, iar 13 dintre ei la finalul proiectului
    şi-au înfiinţat PFA-uri sau firme în cadrul proiectului şi au început mici
    activităţi meşteşugăreşti.


  • Ostrov

    Ostrov

    La vreme de toamnă, vă invităm să faceţi un popas într-o zonă în care s-a creat
    din cele mai vechi timpuri o cultură a viţei-de-vie şi a vinului, celebrată şi
    astăzi: Ostrov. Sat de reşedinţă al comunei cu acelaşi nume din judeţul
    Constanţa, Ostrov se află în partea de sud-vest a judeţului, în Lunca Dunării,
    pe malul drept al fluviului. Punct de frontieră cu Bulgaria, se numea în trecut
    Ada-Kariyesi.


    După ce a evaluat
    recolta bogată din acest an, Asociaţia profesională vitivinicolă Terasele
    Dunării a hotărât să continue tradiţia petrecerilor de toamnă şi a organizat
    cea de-a IV-a ediţie a festivalului
    Vinul Nou. Rodica Pavel, jurnalistă TV, a fost acolo şi ne-a spus: Am fost la Festivalul vinului nou, ediţia a IV-a, care s-a desfăşurat
    la Ostrov. A curs vinul în valuri, a curs mustul în valuri, a fost foarte multă
    lume, am avut parte de un spectacol, de muzică, poezie, folclor, de deguatări
    de vinuri care s-au întins de vineri până duminică şi la care au participat mii
    de oameni, locuitori din Ostrov şi împrejurimi, vecinii lor din Silistra, din
    Bulgaria, oameni din Constanţa şi Călăraşi, care sunt în apropiere, dar şi
    turişti aflaţi în trecere cu bacul. Pentru că la Ostrov se ajunge cu bacul. A
    fost extraordinar să vedem cum care întregi, tractoraşe întregi cu vin veneau
    la procesare şi am asistat la procesul tehnologic de fabricare a vinului,
    inedit pentru noi.


    Într-adevăr,
    turistul ajuns în Călăraşi, trece cu bacul către Ostrov, gratuit, dacă merge pe
    jos sau plătind 8 euro, dacă trece cu
    maşina, ne-a mai spus interlocutoarea noatră şi ne-a conturat o vizită în zonă,
    un drum al vinului nou: Drumul vinului nou începe la Călăraşi, după
    ce ai traversat cu bacul intri în zona dobrogeană, zona vinului roşu şi poţi să
    participi la o excursie, pentru că putem să gândim un sejur de weekend sau
    chiar unul de 4-5 zile în această zonă, un sejur care include vizite la diverse
    obiective de acolo, se poate coborî în cramă, se poate participa la degustări
    de vinuri, evident însoţite de muzică tradiţională. Pentru că suntem în zona
    şantierelor arheologice, zona cetăţii bizantine Păcuiul lui Soare, Putem vizita
    mănăstirea Dervent, cu Izvorul Tămăduirii, mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul sau
    Lipniţa. Alte atracţii turistice în zonă sunt plantaţiile de vie, livezile,
    movilele, acele morminte princiare arheologice, cişmele, complexe pastorale.


    Tot de la Rodica
    Pavel am aflat despre bucuria întâlnirii cu arhitectura ţărănească a zonei şi
    cu meşteşugurile locale: Sunt câteva zone
    tradiţionale în jurul Ostrovului unde poţi să iei parte la pregătirea anumitor
    ţoale (covoare din cârpe) tradiţionale, unde poţi să deguşti din
    gastronomia locală şi poţi să mergi la complexele turistice care s-au creat în
    jurul domeniului viticol, unde poţi să participi la degustări, să ai parte de
    seri tradiţionale locale extraordinare.


    O vizită la Ostrov
    reprezintă şi o experienţă gastronomică deosebită, ne-a mai spus Rodica Pavel
    şi a detaliat: În afara degustărilor şi a aperitivelor
    care nu se deosebesc de ceea ce se oferă în toată această parte a Munteniei şi
    care conţin brânzeturi de mai multe feluri şi salamuri pregătite în zonele
    proprii, poţi să mănânci vestitele ciorbe de miel şi de curcan, sarmalele
    tradiţionale. Gospodinele din zona Ostrov ne-au povestit despre reţete
    tradiţionale de sarmale care include şi legume diverse, în afară de carne şi
    cârnaţii care se prepară în gospodăriile proprii.



    Cu speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre
    şi veţi planifica o vizită la Ostrov, vă aşteptăm data viitoare cu o nouă
    destinaţie.