Tag: mestesuguri

  • Vacanţă la ţară

    Vacanţă la ţară

    În ultimul deceniu, în România, turismul rural s-a dezvoltat foarte mult. În fiecare zonă din ţară au apărut pensiuni cu arhitectură tradiţională, iar obiceiurile şi meşteşugurile sunt promovate prin tot mai multe festivaluri şi evenimente. O vacanţă în satul românesc este o experienţă generatoare de stări de spirit pentru turist, spune Cristian Catană, responsabil PR la Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural, pe scurt ANTREC. “Pentru aceasta, îl invităm la câteva felii de autenticitate românească. Putem să pornim cu zona Transilvaniei, cu un brunch la cetăţile săseşti în zona Criţ, Viscri. Acolo avem o casă parohială transformată în pensiune, unde se poate participa la activităţi meşteşugăreşti şi se poate cunoaşte ineditul bucătăriei locale. După aceea, se poate face un tur al cetăţilor Sighişoara, Rupea, Viscri, Saschiz. Dacă turistul e interesat de litoralul românesc, recomandăm o tură prin Delta Dunării pentru bird watching sau o vizită la lipovenii noştri dragi, care au avut mereu succes la turiştii străini. Personalizăm recomandările în funcţie de preferinţe.”




    Foarte mulţi dintre turiştii care au vizitat România au fost plăcut impresionaţi de obiectele de artizanat realizate de meşteşugari. Iar locul cel mai bun pentru a-i cunoaşte pe meşteşugarii români este la ei acasă, în sat, destinaţie care s-a bucurat în ultimul timp de o creştere constantă a numărului de turişti, spune Cristian Catană, responsabil PR la ANTREC. “Putem să ne mândrim că, în ultimii cinci ani, de la an la an, creşterea a fost constantă între 5 şi 13%, indiferent că vorbim despre zone clasice precum Bran, Moeciu, Fundata, Şirnea, fie că vorbim despre zona Covasnei, unde s-a dezvoltat foarte mult turismul rural cu specific istoric. Zona Gorjului este şi ea reprezentativă prin culele olteneşti. Lăudăm interesul arătat de agenţiile de turism care pregătesc oferte personalizate în acest sens: vizite la meşteri acasă. De exemplu, în zona Rucărului, în judeţul Argeş, ocazional, în timpul weekendului se organizează ateliere meşteşugăreşti pentru turiştii români şi străini. În cadrul liceului de acolo, tinerii şi bătrânii vin îmbrăcaţi în costum popular. De asemenea, în zona Clujului şi a Maramureşului, pentru a transmite mai departe tradiţia se organizează un fel de workshopuri. La acestea, bătrânii arată meşteşugul lor tinerilor de la Universitatea de Arte sau turiştilor, după caz.”



    În partea de vest a României, în Banatul montan, chiar în zona Oradea-Arad, Satu Mare şi Munţii Apuseni-Alba, s-a ales promovarea vechiului prin instrumente moderne, spune Cristian Catană, responsabil PR la ANTREC. “Există programe şi hărţi care pot fi utilizate pe telefoanele inteligente. Turiştii pot alege o hartă a muzeelor vii, fie că vorbim despre cazare în spaţii tradiţionale vechi ca acum câteva sute de ani, fie că vorbim despre ateliere meşteşugăreşti sau chiar şi despre partea gastronomică. Avem câteva programe speciale din mai şi până în octombrie, noiembrie, când sunt perioade mai libere pentru proprietarii de pensiuni. Sunt pachete speciale prin care oferim cinci nopţi plus o noapte gratuită sau prânz din partea casei, fidelizând astfel turiştii interesaţi de turismul rural. Foarte mulţi turişti sunt interesaţi de programele speciale intitulate Vacanţe la ţară, organizate în mai-iunie şi octombrie-noiembrie. Colaborăm foarte bine cu agenţiile de turism şi cu tour operatorii atât din ţară cât şi din afara ţării.”



    De exemplu, pentru regiunea din nordul ţării, Bucovina, există un calendar de evenimente, centralizat de obicei de către Centrul Naţional de Informare Turistică şi care poate fi accesat online, după cum am aflat de la conf. univ. dr. Carmen Chaşovschi, reprezentant al Asociaţei “Salvează satul Bucovinean”. Este o organizaţie care nu luptă împotriva modernizării, ci doreşte să convingă că noul nu trebuie neapărat să elimine vechiul, ci poate să îl completeze armonios, şi că “a construi” nu trebuie să însemne neapărat “a dărâma”. “Cei care doresc să participe la aceste evenimente din mediul rural sunt invitaţi la Festivalul Păstrăvului, la Festivalul Hribului de la Vama. Sunt multe evenimente spectaculoase. Îmi place să privesc Maramureşul şi Bucovina ca pe două surori. Sunt regiuni asemănătoare din multe puncte de vedere: a tradiţiilor, a ancorării în trecut, şi cu bune, şi cu rele. Când spun “rele” mă gândesc la peisajul cultural, la casele tradiţionale din lemn, care dispar într-un ritm alert. În ceea ce priveşte cazarea în astfel de case tradiţionale, adaptate pentru a primi turişti, există posibilitatea şi aici, în Bucovina, se face acest lucru. Noi dorim să promovăm destul de intensiv această idee în anii următori, tocmai pentru a preîntâmpina dărâmarea caselor vechi, tradiţionale. Vrem să le sugerăm proprietarilor că le pot dezvolta şi adapta pentru a primi turişti.”



    Nicolae Marighiol reprezintă Asociaţia “Cele mai frumoase sate din România” şi spune că toate aceste aspecte au fost remarcate şi recunoscute. “În 10 … 20 de ani putem deveni destinaţia de turism rural, agroturism şi ecoturism a Europei. Avem deja trei sate, Cârlibaba, Drăguş şi Polovragi, din trei judeţe ale ţării, care sunt recunoscute de Comisia Europeană ca destinaţii de turism de excelenţă. Sunt sate cu pensiuni, tradiţii, obiceiuri, îşi păstrează arhitectura tradiţională, dansurile, costumul popular. Iată locuri pline de viaţă, care trăiesc datorită moştenirii din trecut.”



    Cristian Catană, responsabil PR la Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural spune că, în decursul anului 2016, cei mai mulţi dintre turiştii străini ajunşi în satul românesc provin din Austria, Germania şi Franţa. Francezii au preferat programele pentru degustări de vinuri, pe rutele clasice din Buzău sau chiar din Prahova. Pe de altă parte, germanii şi austriecii au fost interesaţi de cultura saşilor, de conacele boiereşti şi de Transilvania.


  • Meşteşuguri vechi şi bunăstare comunitară

    Meşteşuguri vechi şi bunăstare comunitară

    Este cazul tinerei familii Dana şi Ionuţ Georgescu, iniţiatorii proiectului Moara de hârtie, din Comana, localitate aflată la 25 de kilometri distanţă de Bucureşti. Aici ei reciclează hârtie, o macerează şi o transformă în hârtie ecologică, pe care apoi o tipăresc şi o leagă folosind utilaje recuperate din vechile tipografii. Începuturile Morii de hârtie, cu cinci ani în urmă, sunt legate de venirea pe lume a fetiţei lor, Elena, dar nu numai de acest eveniment, aflăm de la Dana Georgescu.

    Aveam slujbe în companii private. În momentul în care a apărut Elena şi am stat mai mult cu ea acasă, am simţit că trebuia să fac ceva mai mult decât ce făcusem până atunci. Eu eram şi sunt şi acum pasionată de scris, îmi place frumosul în general. Am simţit că vreau să fac ceva mai mult decât să merg la birou în fiecare zi, să câştig un salariu şi să merg în concediu. Asta se întâmpla în 2007. De atunci am tot căutat şi am descoperit că vrem să facem ceva în domeniul tipăritului. Soţul meu era pasionat de hărţi şi pas cu pas s-au legat lucrurile. Mai târziu, prin 2009, am început să mergem şi la cursuri. Eu am făcut un curs de fotografie, iar soţul meu a făcut un curs de legătorie de carte, deşi căuta unul de colaj.


    Odată proiectată Moara de hârtie, soţii Georgescu au început să caute locul pentru a o amplasa. După multe căutări, au ajuns la Comana, aflată în mijlocul unui parc natural, cu păduri, cu o mică deltă pe râul Neajlov, loc înscris de asemenea şi în istoria literară, aici aflându-se casa memorială a poetului Gellu Naum. Un loc predestinat pentru ei, consideră Dana. Aici locuiesc cea mai mare parte din săptămână, fabrică şi tipăresc hârtie şi îşi expun, într-un mic muzeu, tiparniţele din care unele sunt obiecte de patrimoniu, cum ar şi cea creată la Leipzig în 1889, care a funcţionat în tipografia ziarului Universul. Şi pentru că la Comana au găsit un loc atât de ospitalier, s-au gândit să ofere, la rândul lor, ceva satului: au înfiinţat o mică întreprindere socială unde se produc carneţele, felicitări, semne de carte şi, evident, hârtie ecologică manuală. Ionuţ Georgescu.

    E o afacere non-profit, o afacere mai specială pentru România unde în ultima vreme a început să se vorbească despre economia socială şi se încearcă o formă de legiferare a acestui domeniu. Ceea ce am descoperit de când suntem la Comana este că nu poţi să faci ceva într-o comunitate fără să încerci să oferi ceva comunităţii. Descoperim că, pe măsură ce ne implicăm cât mai mult în comunitate, în aceeaşi măsură comunitatea ne oferă ceva la rândul său. Am lucrat cu copiii de la şcoala din sat, ei participă gratuit la activităţile noastre. Am găsit aici oameni de încredere cu care lucrăm bine în cadrul Morii de hârtie. Sunt oameni serioşi şi care ne înţeleg visele. Ne ajută ca să facem ceva şi pentru noi, dar şi pentru comunitatea în care ne aflăm. Nu putem disocia dezvoltarea economică de prosperitatea comunităţii în care trăim.



    Dar care este situaţia economică a locuitorilor din Comana şi cum a privit o comunitate tradiţională ideea nouă de a se fabrica hârtie ecologică în satul lor? Ne spune tot Ionuţ Georgescu. E nevoie de o creştere economică în mediul rural. Sunt foarte puţine oportunităţi de a munci la sate. Majoritatea locuitorilor din Comana fac naveta la Bucureşti pentru a lucra sau în satele din împrejurimi. N-au altă alternativă. Dar noi considerăm că meşteşugurile pot fi o completare binevenită şi importantă a veniturilor sătenilor, poate chiar o sursă principală de venit. În momentul în care am discutat cu ei, iniţial, n-au crezut în ideile noastre, dar, uitându-se la ce am realizat noi aici, şi-au dat seama că folosind lucrurile vechi putem mişca ceva, au devenit mai deschişi. Unii chiar se şi implică în activităţile noastre.


    Cei care participă cu cel mai mare entuziasm la activităţile desfăşurate la Moara de hârtie sunt copiii. Pentru ei, Dana Georgescu organizează diverse ateliere unde le arată cum se face şi se tipăreşte hârtia. Dana Georgescu despre reacţia copiilor. La început se uită curios şi eu aud numai exclamaţii de uimire. Sunt foarte surprinşi de ce văd aici. Pe măsură ce le explic ce se întâmplă aici, devin foarte interesaţi, iar când ajungem la partea de făcut hârtie, încep să concureze unii cu alţii cine începe primul. Din când în când, unii copii chiar ne spun că vor să se angajeze aici când cresc mari. Deci sunt foarte încântaţi de ceea ce fac aici. Cei mai entuziaşti sunt cei mai mici, ei se manifestă pe loc. Cei mari se controlează mai mult.



    Pentru anii următori, familia Georgescu pregăteşte un alt proiect la Comana: Satul Meşteşugurilor. Cu finanţare norvegiană, acolo se vor construi căsuţe în stil rustic şi tradiţional, unde se vor practica şi preda diverse meşteşuguri vechi: olărit, ţesut şi prelucrarea lemnului.