Două guverne, aceeaşi majoritate, o
unică obsesie – justiţia
2017 a fost anul instalării
cabinetului PSD – ALDE condus de Sorin Grindeanu, dar şi anul debarcării lui
prin moţiune de cenzură. Una introdusă, nota bene, de aceeaşi majoritate, ca
pedeapsă pentru gestul de nesupunere politică a primului ministru faţă de omul
forte din PSD, Liviu Dragnea. Locul lui Grindeanu este luat, din a doua
jumătate a anului, de Mihai Tudose. Aştept – le spunea, în ianuarie, preşedintele
Klaus Iohannis membrilor cabinetului Grindeanu – să faceţi tot ce se poate să
sprijiniţi o justiţie independentă în România. Îndemn premonitoriu. Executivul
îşi inaugurează, practic, mandatul cu celebra ordonanţă ce dezincrimina parţial
abuzul în serviciu şi, astfel, întâmplare sau nu, i-ar fi inocentat pe unii din
politicienii aflaţi în vizorul procurorilor anticorupţie. Ar fi fost şi cazul
lui Liviu Dragnea. Urmează, însă, cele mai ample proteste postcomuniste, pro-justiţie
şi anti-PSD. Ordonanţa este retrasă iar iniţiatorul ei, Florin Iordache, ţinta
favorită a sarcasmelor manifestanţilor, demisionează de la conducerea
ministerului Justiţiei. Pleacă Grindeanu, vine Tudose, iar bătălia pentru
justiţie este preluată de legislativ, cu acelaşi Iordache în prim plan. Cu
puţin timp înainte de sărbătorile de iarnă, majoritatea PSD – ALDE, imună la
protestele cvasicotidiene, adoptă, cu largul concurs al UDMR, un pachet de legi
ce vizează statutul magistraţilor, organizarea judiciară şi CSM. Este, poate,
cel mai rapid şi controversat proces legislativ din istoria parlamentarismului
românesc. Prin acest tur de forţă, Puterea neutralizează Opoziţia de dreapta,
ignoră temerile exprimate de partenerii externi ai României şi, nu în ultimul
rând, criticile de fond aduse legilor de cele mai importante instituţii din
domeniu şi de asociaţii ale magistraţilor. Fapt fără precedent, judecători din Bucureşti
şi alte oraşe ies pe treptele tribunalelor pentru a-şi manifesta nemulţumirea. Ambasadele
a 7 state din UE nu şi-au ascuns îngrijorarea cu privire la riscul ca noile
legi să afecteze independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie. Parte din acest
pachet legislativ este contestat ca neconstituţional de Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie şi de PNL. Cele mai controversate prevederi sunt legate de
răspunderea magistraţilor în cazul unor erori judiciare, limitarea rolului
preşedintelui în numirtea Procurorului General şi a şefilor marilor parchete şi
crearea unei secţii speciale de investigare a magistraţilor. Puterea apără legile
şi spune că ele fac ordine în sistemul judiciar şi reduc posibilitatea abuzurilor.
Salarii, economie, fiscalitate
Promisă de PSD în campania electorală
din 2016, legea salarizării unitare în sistemul public devine realitate la
jumătatea anului. Promovată de iniţiatori ca o modalitate de a face ordine în
sistemul de salarizare ce a guvernat, haotic, ani la rândul, sectorul bugetar, legea este
criticată, totuşi, de unele sindicate, pe motiv că nu şi-ar atinge unul din
principalele scopuri, acela de a elimina discrepanţele salariale în randul
angajaţilor la stat. Legea prevede şi majorări semnificative de venituri în
sectorul public. Riscul unor dezechilibre majore la nivelul bugetului este
mare, iar soluţia găsită de guvernanţi este transferul celei mai mari părţi din
contribuţiile sociale de la angajatori la angajaţi. Rezultatul: veniturile
reale ale bugetarilor cresc – dacă cresc – cu doar câteva procente,
iar în cazul salariaţilor din mediul privat ele ajung să scadă, în situaţia în
care patronii nu vor creşte salariile brute pentru a acoperi majorarea
contribuţiilor. Cu excepţia guvernanţilor, toată lumea – de la salariaţi la
patroni – critică aşa-zisa revoluţie fiscală. Primarii se declară, la rându-le
nemulţumiţi, deoarece noul cod fiscal
prevede reducerea impozitului pe venit, ceea ce implică fonduri
diminuate la bugetele locale. Dezbaterea în jurul salarizării şi a schimbărilor
fiscale se suprapune pe una mai largă ce priveşte creşterea economică de circa
6% care face din România fruntaşa UE la acest capitol. Totuşi, experţii se tem
că un avans economic generat, preponderent, de consumul produselor de import nu
este sănătos şi spun că el trebuie sprijinit de investiţii publice.
Moartea Regelui
Mihai
Pe 5 decembrie,
Regele Mihai I, ultimul suveran al României, se stinge de viaţă, în Elveţia, la
vârsta de 96 de ani. Este adus în ţară, iar pe 16 decembrie este înmormântat,
cu funeralii naţionale la care participă reprezentanţii marilor monarhii europene,
la necropola regală de la Curtea de Argeş(sud), alături de Regina Ana, dispărută cu un an înainte
şi nu departe de înaintaşii săi, regii Carol I, Ferdinand şi Carol al II-lea.
Zeci de mii de oameni trec pe la catafalcul Majestăţii sale, semn al preţuirii
pentru o personalitate istorică exemplară prin devotamentul nealterat faţă de
ţară. Spectatori fără voie ai prestaţiei publice pe care o oferă o clasă
politică precară moral şi incompetentă, românii înţeleg că, odată cu moartea
Regelui, rezervele de demnitate ale României scad dramatic şi că, din acest
motiv, pierderea sa este irecuperabilă.
2017 a fost un
an complicat. Puterea de stânga a guvernat în numele majorităţii, acum tăcute,
care i-a dat votul în 2016, şi pe care a invocat-o mereu atunci când măsurile
pe care le-a promovat, în special cele din domeniul justiţiei, au fost vehement
contestate în stradă, de opoziţie şi preşedinţie, de instituţiile vizate şi de
principalii parteneri ai României. Comentatori independenţi au vorbit, din nou,
în 2017, despre modul netransparent, frizând abuzul, în care majoritatea
politică din legislativ şi-a impus proiectele. Grobianismul, invectiva au
devenit instrumente legislative informale. Parlamentul a rămas, în 2017, cea
mai necredibilă şi impopulară instituţie a statului. 2018 nu se anunţă mai
simplu. Aceiaşi comentatori anticipează că, după ce au modificat legile
justiţiei în direcţia unui control politic asupra sistemului judiciar,
reprezentanţii Puterii vor încerca să opereze modificări în Codul Penal şi de
procedură care vor lovi în capacitatea oamenilor legii de a combate eficient
infracţiunile. Va fi 2018 anul României fărădelege? Probabil că nu. Va fi,
însă, primul an al României fără de Rege.
