Tag: minoritati

  • Ucraina – schimbare de regim

    Ucraina – schimbare de regim

    Calm, reţinere, pragmatism şi prudenţă, disponibilitate maximă la dialog şi flexibilitate — sunt recomandările făcute de preşedintele Traian Băsescu către toţi liderii politici din Ucraina. Şeful statului român a salutat cele mai recente evoluţii ale crizei interne profunde pe care a traversat-o Ucraina în ultimele luni şi a pledat pentru obţinerea unui amplu consens, absolut necesar depăşirea situaţiei, stabilizarea climatului intern şi redresarea economiei.



    România, ca stat vecin şi membru al UE şi al NATO, susţine independenţa şi integritatea teritorială a Ucrainei, care trebuie urmărite şi garantate de către întreaga clasă politică ucraineană şi de către comunitatea internaţională. De asemenea, în opinia Bucureştiului, redresarea economiei Ucrainei prin asistenţa comunităţii internaţionale este unul dintre principalele obiective pe termen scurt şi mediu, alături de asigurarea stabilităţii politice şi sociale.



    Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este foarte important pentru întreaga regiune, a subliniat, într-un interviu acordat canalului de televiziune britanic SkyNews, şeful diplomaţiei de la Bucureşti. În afară de revenirea la Constituţia din 2004 şi de crearea unui guvern de uniune naţională, în Ucraina este necesară şi organizarea unor alegeri anticipate corecte, consideră ministrul Corlăţean, care a reiterat, în acelaşi timp, susţinerea României pentru perspectiva europeană a Ucrainei. Integrarea europeană a ţării, pentru care s-a protestat în centrul Kievului timp de trei luni, poate fi realizată doar prin voinţa suverană a populaţiei ucrainene, dorinţă care trebuie să fie respectată de toţi actorii internaţionali, a subliniat Corlăţean.



    Între măsurile luate la Kiev după demiterea preşedintelui Viktor Ianukovici se numără şi abrogarea de către Parlament a unei legi care prevedea recunoaşterea limbilor regionale, inclusiv a limbii române. Diplomaţia de la Bucureşti trebuie să-şi propună să îi convingă pe viitorii parteneri ucraineni să revină asupra acestei chestiuni, a venit reacţia de la Bucureşti a preşedintelui Senatului, Crin Antonescu: Sunt lucruri care pentru noi nu pot fi liniştitoare şi nu pot fi acceptabile. Această lege care a fost abrogată, lege dată în timpul regimului Ianukovici, era o lege bună, conformă cu standardele democraţiei europene. Nu există democraţie europeană în sensul deplin al cuvântului, fără dreptul la identitate a minorităţilor naţionale.”



    În baza legii abrogate, limba română primise statutul de limbă regională în mai multe localităţi din raioanele Cernăuţi şi Transcarpatia.

  • România – Franţa, cooperare economică remarcabilă

    România – Franţa, cooperare economică remarcabilă

    In luna februarie, în vizită oficială la Paris, premierul Victor Ponta îl invita pe omologul francez Jean-Marc Ayrault să vină în România. S-ar fi consfinţit în felul acesta, odată în plus, relansarea parteneriatului strategic bilateral, convenit încă din 2008, dar rămas timp de cinci ani literă-moartă şi din cauza gâlcevei pe tema românilor de etnie romă. Parteneriatul — cu preponderenţă economic, dar şi politic şi cultural — există şi trebuie să funcţioneze la adevărata lui capacitate, indiferent de diversele probleme care, de orice natură ar fi, pot şi trebuie să îşi găsească rezolvare prin dialog — spuneau, în mare, atât Jean-Marc Ayrault, cât şi Victor Ponta, cu prilejul vizitei la Paris a acestuia din urmă.



    La numai aproximativ o jumătate de an după, şeful executivului francez a răspuns invitaţiei de a veni în ţara noastră, unde capul de afiş al discuţiilor a fost ţinut de chestiunile europene, dar şi economice.



    La Palatul Cotroceni, Jean-Marc Ayrault şi preşedintele Traian Băsescu au discutat despre sprijinul pe care Parisul l-a acordat României pentru obţinerea unui nou acord de asistenţă cu Uniunea Europeană şi cu Fondul Monetar Internaţional. In plus, şeful statului a punctat câteva dintre problemele pe care Bucureştiul trebuie să le rezolve în cel mai scurt timp. Traian Băsescu: Una este legată de procesul de integrare al Romaniei în structurile Uniunii Europene; aici, vizez accesul nostru în Spaţiul Schengen şi în zona euro. A doua mare problemă este legată de competitivitatea României pe pieţele externe şi a treia, care este o problemă de imagine, dar ne-o asumăm, este cea legată de minoritatea romă. Trebuie să găsim soluţii care să rezolve în mod european problema acestei minorităţi.



    Franţa a fost mereu deschisă în privinţa aderării României la Schengen — a spus premierul Jean-Marc Ayrault, care o vede în două etape, prin ridicarea, în primul rând, a controalelor la frontierele aeriene.



    Cât despre situaţia romilor, premierul Victor Ponta a punctat: Avem o colaborare excelentă în domeniul cooperării poliţiei pentru combaterea faptelor ilegale, am dezvoltat o relaţie între reprezentanţii autorităţilor locale tocmai având ca scop o mai bună integrare a minorităţi rome aici, în comunităţile locale din România, şi suntem convinşi că prin investiţii în educaţie, în crearea de locuri de muncă, în condiţii de viaţă mai bune aici în România pentru reprezentanţii minorităţii rome putem avea rezultate pe termen lung.



    Referindu-se la cooperarea economică bilaterală, premierul Jean-Marc Ayrault a vorbit în termeni extrem de elogioşi: ea este “remarcabilă”, or bunele relaţii, inclusiv prin prisma schimburilor comerciale, trebuie să progreseze. A fost semnat un contract prin care firma franceză Thales va investi 60 de milioane de euro în construcţia laserului de la Măgurele, cel mai mare din lume. S-a semnat, de asemenea, un acord de cooperare pentru gestionarea deşeurilor radioactive şi un memorandum în domeniul educaţiei şi cercetării.



    România este prima ţară din Europa cea mai francofonă — a spus Jean-Marc Ayrault, care a participat la inaugurarea noii clădiri a liceului francez din Bucureşti, o recompensă pentru cei care cred în învăţarea limbii şi a culturii franceze. De altfel, aproape 40% din elevi sunt din România.

  • Socialismul dit Românii tu inşita a secolului 19


    Socialismul dit Românii tu inşita a secolului 19


    Prit anlu 1900, intelectualii roman’i câftau unâ turlii di îndridzeari tu ţi mutreaşti problema ţărăneascâ. Tut populu di la hoarâ eara 80% dit Românii şi lipsea s-hibâ agiutat ta s-împrusteadzâ mutrinda icunumia şi, aşi, s-poatâ ducâ ninti aţea ţi eara societatea. Nai ma mulţâl’ii dintrâ intelectualii român’i aveau apruchiatâ ideea naţionalâ – emancipari prit cultivarea ali identitati naţionalâ – un proiectu ţi lipsea s-aibâ, ninti di tuti, cultura. Ama unâ minoritati pistipsi că, ma ninti di tuti, lipseaşti s-mutreascâ icunumia şi emanciparea socialâ. Sum influenţili a socialismului, a marxismului, intelectualii s-alumtarâ nu maşi cu duşman’ii a lor conservatori, ama şi cu aţei cari lâ îndrupau ideili, ama nu yineau şi cu unâ soluţii, cu unâ turlii di îndridzeari a problemâl’ei

  • Istoria steagului secuiesc

    Istoria steagului secuiesc


    Secuii sunt cea mai veche minoritate din spaţiul românesc fiind menţionaţi împreună cu pecenegii, un alt neam turanic, încă din anul 1116 ca avangardă a cavaleriei maghiare. Războinici iscusiţi în Evul Mediu, secuii au fost colonizaţi de regatul Ungariei înspre frontiera de est reprezentată de Carpaţii Orientali pentru a o apăra de invaziile altor popoare migratoare dinspre Asia. Astfel, ei sunt menţionaţi pentru prima oară în interiorul arcului carpatic într-un document din 1210, când o armată compusă din secui, saşi, români şi pecenegi a participat la reprimarea unei răscoale împotriva ţarului bulgar Borilă. Tot în acea perioadă, mai exact în 1217, secuii apar menţionaţi ca luptători în armata regelui Ungariei Andrei al II-lea în cruciada a cincea împotriva arabilor. De atunci, secuii locuiesc fără întrerupere pe aceleaşi teritorii, pe aşa-numitul Ţinut Secuiesc format din actualele judeţe Harghita, Covasna şi Mureş. Ei numără azi 650.000 de indivizi, aproximativ 45% din totalul de 1.430.000 de membri ai minorităţii maghiare din România, minoritate care înseamnă 6,6% din populaţia totală a României.




    Academicianul Pál Antal Sándor este istoric şi l-am întrebat despre locul şi condiţia socială a secuilor în Ungaria medievală şi apoi în Ungaria ocupată de austrieci: ”Atât timp cît ei aveau sarcini militare, ei erau scutiţi de dări. Primele obligaţii fiscale către curtea regală a Ungariei au fost cele care se plăteau de trei ori în timpul domniei unui rege: la întronarea sa, la naşterea moştenitorului şi la căsătoria sa. Acest obicei a fost folosit până în 1555, atunci a fost ultima adunare de acest tip. Din şase boi, trebuia dat ca dar unul. Obligaţii financiare faţă de fisc nu au existat pînă la 1657. Atunci a fost introdusă pentru ei plata taxei către Poarta otomană în urma campaniei militare a lui Gyorgy Rakoczy al II-lea în Polonia în urma căreia a suferit o înfrângere catastrofală. Ca pedeapsă, a fost introdus acest haraci foarte ridicat. În timpul austriecilor, sarcinile militare în 1711 au fost lichidate şi ei nu au mai fost chemaţi la arme deoarece modul lor de luptă era deja depăşit. Au devenit şi ei contribuabili dar cu stare socială liberă având drepturile vechi respectate. În faţa justiţiei aveau aceleaşi drepturi cu nobilimea.”




    După 1989, prezenţele publice ale secuilor au fost nu de puţine ori prilejuri de exprimare a celor mai exacerbate sentimente de naţionalism, alimentate de percepţiile asupra trecutului. Ultimul pretext a fost în luna februarie 2013, când arborarea steagului secuiesc la Sfântu Gheorghe, în judeţul Covasna, a provocat un nou scandal fiind considerat un element prin care secuii îşi cer autonomia teritorială pe criterii etnice. Deşi este de dată recentă, steagul secuiesc are origini mai vechi. Pál Antal Sándor a arătat pe scurt cum a apărut acest steag: ”A fost creat în 2004 din iniţiativa Consilului Naţional Secuiesc şi a fost conceput ca formă de un muzeograf din Sfântu Gheorghe, Konya Adam. A fost inspirat dintr-un steag din anul 1601, după steagul de campanie militară a pedestraşilor secui conduşi de Moise Secuiul, singurul principe transilvan de origine secuiască. Culorile steagului galben şi albastru sunt inspirate din steagul lui Moise Secuiul, iar steaua cu opt coluţuri este o inovaţie mai nouă. O asemenea stea nu a fost folosită niciodată, erau folosite stelele cu cinci sau şase colţuri. Ea reprezintă cele opt regiuni sau scaune secuieşti din zona secuimii. Iar semiluna este cea tradiţională.”




    Deşi vechi, simbolurile naţionale ale secuilor nu au fost folosite neîntrerupt de către aceştia. Ele au fost ajustate în funcţie de contextele istorice. Pal Antal Sandor: ”În decursul secolelor, secuii de origine nemaghiară s-au maghiarizat datorită sarcinilor militare şi au avut un regim aparte în cadrul populaţiei maghiare în general. Ei locuiau pe un teritoriu destul de bine definit. În timpul revoluţiei din 1848, secuii au renunţat în mod făţiş la acele drepturi care îi deosebeau de restul maghiarilor şi s-au integrat în naţiunea maghiară. În octombrie 1848, după adunarea de la Lutiţa, adunările generale ale scaunelor secuieşti constituite au recunoscut toate legile Ungariei şi s-au recunoscut ca parte în unica naţiune maghiară. De atunci, secuii nu s-au mai gândit să folosească în cadrul Ungariei un steag propriu.”




    După 1918, când s-a format România Mare, pe stema acesteia au intrat şi simbolurile secuieşti ca parte a stemei Transilvaniei. Dar puţină lume ştie că unele semne secuieşti sunt comune cu cele de pe stemele Principatelor Române medievale. Pal Antal Sandor: ”Eu aştept răspuns din partea istoricilor români în legătură cu aceasta. Dar se pune întrebarea: oare aceste însemne ce origine au? În orice caz, sunt răsăritene, turceşti. Populaţiile turcice au folosit aceste însemne şi să ne gândim că Ţara Românească a fost sub dominaţie cumană 200 de ani. Normal că aceste însemne au apărut şi în heraldica Ţării Româneşti. Probabil astfel de influenţe există şi în însemnele Moldovei. Nu spun categoric, dar pun această întrebare. Semiluna este peste tot, dar în loc de soare s-ar putea să întâlnim o stea.”




    Secuii sunt o minoritate cu o puternică conştiinţă etnică şi intenţionează să şi-o conserve. Iar simbolurile naţionale au şi pentru ei aceeaşi valoare pe care alte comunităţi etnice şi naţiuni o dau însemnelor proprii.