Radio România Internațional

Tag: morcovi

  • Plăcintă cu carne de peşte

    În România se pregătesc plăcinte umplute cu brânză, dulce sau sărată, cu legume, cu fructe, cea mai populară fiind cea cu mere. Există însă şi plăcinte cu umplutură de carne tocată, de porc, de pui, de oaie, de vită sau chiar de peşte. Aceste plăcinte pot fi preparate în foetaj, cu aluat dospit sau cu piure de cartofi.

    Cea mai mare varietate de plăcinte o întâlnim în Dobrogea. Plăcinta Dobrogeană, cu foi umplute cu brânză telemea sărată, amestecată cu caş şi ouă este un produs cu Indicaţie Geografică Protejată (IGP). În afară de această plăcintă, în Dobrogea întâlnim o plăcintă umplută cu carne de oaie sau de vită, numită şuberek, o moştenire gastronomică de la minoritatea turco-tătară.

    Tot în Dobrogea, dar în Delta Dunării, se pregăteşte şi plăcinta cu carne de peşte, cu aluat sau cu piure de cartofi. În ambele variante, folosim file de peşte, cam un kg. Dacă alegem varianta cu cartofi, atunci mai avem nevoie de două cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână şi de un kg de cartofi. Putem adăuga şi alte legume precum mazăre sau conopidă mărunţită. Ungem cu unt forma în care vom coace plăcinta şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file de peşte. Mărunţim morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei, adăugând şi celelalte legume. Întindem un strat de legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am încălzit-o într-un ibric, în care am am amestecat piper râşnit şi puţină sare. Ultimul strat din vas este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.

    Pentru plăcinta de peşte cu aluat, vă propun o reţetă din Delta Dunării, obtinută numai din carne de peşte alb, adică şalău sau ştiucă. După dezosare, trecem prin maşina de tocat bucăţile de peşte. Mai avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim legumele în unt sau ulei. Punem în tigaie morcovii, apoi ceapa şi le rumenim. Le lăsăm să se răcească, apoi amestecăm legumele cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem două ouă şi le adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Pe o foaie de plăcintă, întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute. Plăcinta poate fi servită caldă sau rece.

  • Ciorbă de fasole în pită

    Ciorbă de fasole în pită

    În perioada iernii, pe lângă cartofi sau varză murată, fasolea boabe a fost şi rămâne un ingredient de bază al bucătăriei tradiţionale româneşti. Fasolea este folosită la prepararea supelor, unor ciorbe, garnituri sau ca mâncare, de post sau cu carne. Ciorba de fasole se prepară uşor însă necesită destul de mult timp pentru că fasolea trebuie lăsată la înmuiat timp de câteva ore până să o punem la fiert în oală. Avem nevoie de un sfert de kg de fasole boabe, de 3 morcovi, de o ceapă, de foi de dafin şi puţin cimbru, de suc de roşii sau de bulion.

    După ce le-am lăsat la înmuiat, scurgem boabele de fasole şi le punem la fiert în multă apă. După ce dă în clocot, schimbăm apa. Aducem din nou la fierbere şi scurgem apa din nou. Turnăm în oală circa 2,5 litri de apă, adăugăm boabele de fasole, morcovii, tăiaţi rondele, ceapa, tăiată marunt, două foi de dafin şi lăsăm să fiarbă, la foc mic, vreo 45 de minute. În ciorbă poate fi pusă la fiert şi puţină carne afumată de porc, costiţă sau ciolan, tăiată în bucăţi mici. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o lingură de bulion, presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de oră. Se poate acri cu borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu tarhon pus la borcan în oţet, iar în final adăugăm sare după gust şi, dacă avem, frunze tocate de leuştean, pentru aromă.

    În locul tradiţionalei farfurii adânci, ciorba de fasole poate fi servită în pită, adică într-o chiflă mai mare, făcută din făină şi cartofi. Ineditul bol în care servim ciorba de fasole trebuie pregătit, aşa că alegem nişte chifle mai mari. Facem un capac şi scoatem miezul, lăsând un perete cu grosimea de 1,5 – 2 cm. Punem chiflele la cuptor pentru un sfert de oră, până se întăreşte puţin coaja. Turnăm apoi ciorba şi o servim alături de o ceapă. Ciorba de fasole în pită provine din Transilvania, însă poate fi servită şi în multe restaurante România.

  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post


    De la mijlocul lunii noiembrie şi până la Crăciun creşte ponderea mâncărurilor de bază de legume, pregătite în gospodăria tradiţională. Este postul Crăciunului şi, conform tradiţiei, sunt pregătite mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse lactate. Mâncărurile de cartofi, de fasole sau cu varză murată sunt specifice pentru postul Crăciunului. Ciupercile sunt, de asemenea, recomandate în perioada postului, deoarece înlocuiesc cu succes carnea.



    Ciorbele de cartofi, de varză sau de rădăcinoase precum ţelină, pătrunjel, morcovi şi păstârnac, ciorbe acrite cu borş, sunt specifice perioadei postului Crăciunului. Mărunţite, tăiate în cubuleţe sau în rondele, legumele sunt puse la fiert, cu puţină sare. Dacă folosim varză murată, aceasta trebuie spălată în apă rece, înainte de a fi tăiată în bucăţi mai mici. După ce legumele au fiert, se adaugă suc de roşii sau puţin bulion. Se acreşte cu borş, pus separat la fiert, timp de câteva minute sau din plic, care se pune direct în oala în care au fiert legumele. I se mai spune şi borş călugăresc, pentru că este un fel de bază în mănăstirile din România. La final, în oală se pun frunze de pătrunjel, tocate mărunt. În cazul ciorbei la care punem numai varză murată, nu se mai foloseşte borşul. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de suc de roşii sau bulion.


    Prepararea nu este complicată, însă durează mai mult decât la borşul călugăresc deoarece se pun şi cotoarele de varză, care trebuie să fiarbă foarte bine. Varza trebuie spălată în apă rece, apoi tăiatăîn bucăţi mai mici, după care trebuie lăsată să fiarbă la foc mic, circa 2…3 ore. Tăiem cepele solzişori şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi una, două rădăcini de pătrunjel, tăiate mărunt şi turnăm suc de roşii sau punem una, două linguri de bulion. După aceea, mai lăsăm oala la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră înainte de a fi servită.



    O altă mâncare de post este cea de prune afumate, o alternativă la legume. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. După spălarea prunelor în apă caldă, acestea se pun la fiert în apă rece. Atunci când apa dă în clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final, într-o variantă mai puţin mănăstirească, adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.






  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post


    De la mijlocul lunii noiembrie şi până la Crăciun creşte ponderea mâncărurilor de bază de legume, pregătite în gospodăria tradiţională. Este postul Crăciunului şi, conform tradiţiei, sunt pregătite mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse lactate. Mâncărurile de cartofi, de fasole sau cu varză murată sunt specifice pentru postul Crăciunului. Ciupercile sunt, de asemenea, recomandate în perioada postului, deoarece înlocuiesc cu succes carnea.



    Ciorbele de cartofi, de varză sau de rădăcinoase precum ţelină, pătrunjel, morcovi şi păstârnac, ciorbe acrite cu borş, sunt specifice perioadei postului Crăciunului. Mărunţite, tăiate în cubuleţe sau în rondele, legumele sunt puse la fiert, cu puţină sare. Dacă folosim varză murată, aceasta trebuie spălată în apă rece, înainte de a fi tăiată în bucăţi mai mici. După ce legumele au fiert, se adaugă suc de roşii sau puţin bulion. Se acreşte cu borş, pus separat la fiert, timp de câteva minute sau din plic, care se pune direct în oala în care au fiert legumele. I se mai spune şi borş călugăresc, pentru că este un fel de bază în mănăstirile din România. La final, în oală se pun frunze de pătrunjel, tocate mărunt. În cazul ciorbei la care punem numai varză murată, nu se mai foloseşte borşul. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de suc de roşii sau bulion.


    Prepararea nu este complicată, însă durează mai mult decât la borşul călugăresc deoarece se pun şi cotoarele de varză, care trebuie să fiarbă foarte bine. Varza trebuie spălată în apă rece, apoi tăiatăîn bucăţi mai mici, după care trebuie lăsată să fiarbă la foc mic, circa 2…3 ore. Tăiem cepele solzişori şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi una, două rădăcini de pătrunjel, tăiate mărunt şi turnăm suc de roşii sau punem una, două linguri de bulion. După aceea, mai lăsăm oala la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră înainte de a fi servită.



    O altă mâncare de post este cea de prune afumate, o alternativă la legume. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. După spălarea prunelor în apă caldă, acestea se pun la fiert în apă rece. Atunci când apa dă în clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final, într-o variantă mai puţin mănăstirească, adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.






  • Aperitive din legume

    Aperitive din legume

    În anii 80 ai secolului
    trecut, când regimul comunist din România raţionalizase alimentele de bază de
    pe piaţa internă pentru a le exporta, în fiecare gospodărie din România erau
    gătite mâncăruri preparate adesea din puţinele produse alimentare la care aveau
    acces cetăţenii. Mâncărurile aveau mai puţină carne, iar toamna era perioada în
    care, profitând de abundenţa de legume, aproape toată lumea conserva legume,
    conform unor reţete în care era folosit cât mai puţin ulei alimentar, raţionalizat
    în acea perioadă.


    Într-un caiet de reţete de
    la sfârşitul anilor 80, am găsit ingredientele şi modul de preparare a unei
    tocane de legume. Aşadar, avem nevoie de 3 kg de ardei capia, de o sticlă de
    suc de roşii, de două cepe, de doi morcovi, 6 linguri de orez, 300 de mililitri
    de ulei, piper boabe şi sare. Ardeii trebuie copţi şi curăţaţi, după care lupa
    se lasă la scurs. Ceapa, tăiată solzişori, este călită uşor în ulei, împreună
    cu morcovii, care au fost daţi prin răzătoarea mare. În vasul în care am călit
    ceapa se adaugă pulpa de ardei şi sucul de roşii şi se lasă la fiert, la foc
    mic. Se adaugă orezul, câteva boabe de piper negru şi sare, după care se lasă
    la foc mic până când uleiul începe să iasă la suprafaţă. După ce se răceşte,
    această tocană este trecută în borcane cu capac filetat, care sunt puse apoi în
    cuptor la sterilizat, la foc mic, timp de 45 de minute. Borcanele trebuie
    păstrate într-un loc răcoros, tocana putând fi consumată rece, ca aperitiv.


    Tot din acel caiet de reţete
    am reţinut modul de preparare al unui alt aperitiv obţinut tot din ardei capia,
    care poate fi consumat, în timpul iernii, ca salată. Avem nevoie de 5 kg de
    ardei capia, de 200 de mililitri de ulei, de 50 de mililitri de oţet, de două
    linguri de miere şi două de boabe de muştar, de foi de dafin, piper boabe şi
    sare. Ardeii trebuie copţi şi curăţaţi, iar pulpa rezultată este ticată cu
    cuţitul. Se încinge uleiul într-o cratiţă, se pune pulpa de ardei, oţetul,
    mierea de de albine, două foi de dafin, boabele de muştar, 10 boabe de piper
    negru şi puţina sare. Se lasă la foc mic timp de 15 minute, până când începe să
    fiarbă. După ce se răceşte puţin, compoziţia trebuie turnată în borcane cu capac
    filetat, care sunt puse apoi în cuptor la sterilizat, la foc mic, timp de 45 de
    minute. Aceşti ardei tocaţi pot fi serviţi ca aperitiv, dar, aşa cum am
    menţionat anterior, şi ca o salată.


  • Aperitive din legume

    Aperitive din legume

    În anii 80 ai secolului
    trecut, când regimul comunist din România raţionalizase alimentele de bază de
    pe piaţa internă pentru a le exporta, în fiecare gospodărie din România erau
    gătite mâncăruri preparate adesea din puţinele produse alimentare la care aveau
    acces cetăţenii. Mâncărurile aveau mai puţină carne, iar toamna era perioada în
    care, profitând de abundenţa de legume, aproape toată lumea conserva legume,
    conform unor reţete în care era folosit cât mai puţin ulei alimentar, raţionalizat
    în acea perioadă.


    Într-un caiet de reţete de
    la sfârşitul anilor 80, am găsit ingredientele şi modul de preparare a unei
    tocane de legume. Aşadar, avem nevoie de 3 kg de ardei capia, de o sticlă de
    suc de roşii, de două cepe, de doi morcovi, 6 linguri de orez, 300 de mililitri
    de ulei, piper boabe şi sare. Ardeii trebuie copţi şi curăţaţi, după care lupa
    se lasă la scurs. Ceapa, tăiată solzişori, este călită uşor în ulei, împreună
    cu morcovii, care au fost daţi prin răzătoarea mare. În vasul în care am călit
    ceapa se adaugă pulpa de ardei şi sucul de roşii şi se lasă la fiert, la foc
    mic. Se adaugă orezul, câteva boabe de piper negru şi sare, după care se lasă
    la foc mic până când uleiul începe să iasă la suprafaţă. După ce se răceşte,
    această tocană este trecută în borcane cu capac filetat, care sunt puse apoi în
    cuptor la sterilizat, la foc mic, timp de 45 de minute. Borcanele trebuie
    păstrate într-un loc răcoros, tocana putând fi consumată rece, ca aperitiv.


    Tot din acel caiet de reţete
    am reţinut modul de preparare al unui alt aperitiv obţinut tot din ardei capia,
    care poate fi consumat, în timpul iernii, ca salată. Avem nevoie de 5 kg de
    ardei capia, de 200 de mililitri de ulei, de 50 de mililitri de oţet, de două
    linguri de miere şi două de boabe de muştar, de foi de dafin, piper boabe şi
    sare. Ardeii trebuie copţi şi curăţaţi, iar pulpa rezultată este ticată cu
    cuţitul. Se încinge uleiul într-o cratiţă, se pune pulpa de ardei, oţetul,
    mierea de de albine, două foi de dafin, boabele de muştar, 10 boabe de piper
    negru şi puţina sare. Se lasă la foc mic timp de 15 minute, până când începe să
    fiarbă. După ce se răceşte puţin, compoziţia trebuie turnată în borcane cu capac
    filetat, care sunt puse apoi în cuptor la sterilizat, la foc mic, timp de 45 de
    minute. Aceşti ardei tocaţi pot fi serviţi ca aperitiv, dar, aşa cum am
    menţionat anterior, şi ca o salată.


  • Preparate deltaice din crap

    Preparate deltaice din crap

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii privind preparatele din crap.
    Cel mai rapide sunt crapul pe grătar sau crapul prăjit, dar există şi posibilitatea
    de a combina carnea de peşte cu legumele. Putem obţine astfel plachie de crap
    la care folosim foarte multă ceapă, crap pe varză, crap umplut cu orez şi
    ciuperci sau crap la cuptor, cu legume rădăcinoase.


    O reţetă tradiţională din Delta Dunării esta crapul pe varză. Avem nevoie
    de un crap de circa două kg pe care îl curăţăm, îl porţionăm şi îl sărăm puţin.
    Prăjim peştele în ulei până se rumeneşte puţin, iar apoi îl scurgem. Tocăm
    varza, fie murată, fie proaspătă, şi o călim în ulei împreună cu câteva roşii
    tăiate, de asemenea, mărunt. Mutăm varza într-un vas mai înalt, adăugăm piper
    boabe, foi de dafin şi cimbru şi o lăsăm la fiert circa jumătate de oră. Întindem apoi într-o tavă jumătate din
    cantitatea de varză călită, pe care se pun bucăţile de peşte, pe care le
    acoperim cu varza rămasă. Lăsăm tava în cuptor, la foc mic, pentru aproximativ
    30 de minute. Se serveşte fierbinte, cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb sec.


    O altă reţetă deltaică, specifică anotimpului rece, este crapul pregătit în
    cuptor şi umplut cu legume rădăcinoase. Se alege un crap de 2 … 4 kg, care
    trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. După ce i se dă un praf de sare şi după
    ce este condimentat uşor cu piper negru, crapul trebuie lăsat la rece până
    pregătim legumele. Curăţăm două ţeline mai mari, pe care le tăiem în felii şi
    apoi în suviţe subţiri şi 6 morcovi pe care îi tăiem în rondele. Ţelinele şi
    morcovii se pun într-o tavă, cu puţin ulei, care se lasă timp de 20 de minute
    în cuptorul deja încins. În acest timp, pisăm câţiva căţei de usturoi pe care îi
    amestecăm cu 100 de grame de unt şi cu câteva frunze de ţelină. Scoatem tava
    din cuptor şi luăm din ea suviţe de ţelină şi rondele de morcovi pe care le
    amestecăm cu untul frecat cu usturoi şi cu frunzele de ţelină, după care umplem
    burta crapului cu acest amestec. Burta crapului este cusută apoi cu aţă sau
    legată cu tulpinile de la ţelină. Crapul este pus apoi în tavă, pe patul de
    ţelină şi morcovi. Se toarnă un pahar de vin alb şi se dă la cuptor, Se lasă
    până ce crapul începe să se rumenească. Pentru ca legumele să nu se ardă, în
    tavă poate fi adăugată şi puţină apă. Crapul se porţionează şi este servit
    împreună cu legumele din tavă, cu zeamă de lămâie cu mămăligă şi, bineînţeles,
    cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine răcit.

  • Preparate deltaice din crap

    Preparate deltaice din crap

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii privind preparatele din crap.
    Cel mai rapide sunt crapul pe grătar sau crapul prăjit, dar există şi posibilitatea
    de a combina carnea de peşte cu legumele. Putem obţine astfel plachie de crap
    la care folosim foarte multă ceapă, crap pe varză, crap umplut cu orez şi
    ciuperci sau crap la cuptor, cu legume rădăcinoase.


    O reţetă tradiţională din Delta Dunării esta crapul pe varză. Avem nevoie
    de un crap de circa două kg pe care îl curăţăm, îl porţionăm şi îl sărăm puţin.
    Prăjim peştele în ulei până se rumeneşte puţin, iar apoi îl scurgem. Tocăm
    varza, fie murată, fie proaspătă, şi o călim în ulei împreună cu câteva roşii
    tăiate, de asemenea, mărunt. Mutăm varza într-un vas mai înalt, adăugăm piper
    boabe, foi de dafin şi cimbru şi o lăsăm la fiert circa jumătate de oră. Întindem apoi într-o tavă jumătate din
    cantitatea de varză călită, pe care se pun bucăţile de peşte, pe care le
    acoperim cu varza rămasă. Lăsăm tava în cuptor, la foc mic, pentru aproximativ
    30 de minute. Se serveşte fierbinte, cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb sec.


    O altă reţetă deltaică, specifică anotimpului rece, este crapul pregătit în
    cuptor şi umplut cu legume rădăcinoase. Se alege un crap de 2 … 4 kg, care
    trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. După ce i se dă un praf de sare şi după
    ce este condimentat uşor cu piper negru, crapul trebuie lăsat la rece până
    pregătim legumele. Curăţăm două ţeline mai mari, pe care le tăiem în felii şi
    apoi în suviţe subţiri şi 6 morcovi pe care îi tăiem în rondele. Ţelinele şi
    morcovii se pun într-o tavă, cu puţin ulei, care se lasă timp de 20 de minute
    în cuptorul deja încins. În acest timp, pisăm câţiva căţei de usturoi pe care îi
    amestecăm cu 100 de grame de unt şi cu câteva frunze de ţelină. Scoatem tava
    din cuptor şi luăm din ea suviţe de ţelină şi rondele de morcovi pe care le
    amestecăm cu untul frecat cu usturoi şi cu frunzele de ţelină, după care umplem
    burta crapului cu acest amestec. Burta crapului este cusută apoi cu aţă sau
    legată cu tulpinile de la ţelină. Crapul este pus apoi în tavă, pe patul de
    ţelină şi morcovi. Se toarnă un pahar de vin alb şi se dă la cuptor, Se lasă
    până ce crapul începe să se rumenească. Pentru ca legumele să nu se ardă, în
    tavă poate fi adăugată şi puţină apă. Crapul se porţionează şi este servit
    împreună cu legumele din tavă, cu zeamă de lămâie cu mămăligă şi, bineînţeles,
    cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine răcit.

  • Mâncăruri de post din vinete

    Mâncăruri de post din vinete

    Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite
    din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi
    de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Coapte pe jar
    sau pe plită, vinetele se transformă uşor în salată sau umplutură pentru
    diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
    umplute şi apoi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva
    dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive
    sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
    Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
    mâncăruri precum musacaua cu carne tocată de porc sau de pui.


    Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei,
    ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6
    cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg
    de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii
    trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun
    vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi rumenite puţin în ulei. Deasupra
    vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din
    ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care
    o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar
    tocat mărunt. Vasul se lasă în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre
    sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu
    suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.


    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim
    fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească imam bayaldî, care ar însemna imamul a leşinat. Se spune că de plăcere după a consumat
    această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de
    kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de
    o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de
    măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi.

    Le
    opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În
    acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim
    ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri
    şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea,
    mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care
    le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de
    legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi
    ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit
    pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii,
    presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin
    plăcut!



  • Mâncăruri de post din vinete

    Mâncăruri de post din vinete

    Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite
    din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi
    de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Coapte pe jar
    sau pe plită, vinetele se transformă uşor în salată sau umplutură pentru
    diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
    umplute şi apoi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva
    dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive
    sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
    Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
    mâncăruri precum musacaua cu carne tocată de porc sau de pui.


    Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei,
    ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6
    cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg
    de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii
    trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun
    vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi rumenite puţin în ulei. Deasupra
    vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din
    ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care
    o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar
    tocat mărunt. Vasul se lasă în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre
    sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu
    suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.


    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim
    fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească imam bayaldî, care ar însemna imamul a leşinat. Se spune că de plăcere după a consumat
    această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de
    kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de
    o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de
    măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi.

    Le
    opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În
    acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim
    ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri
    şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea,
    mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care
    le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de
    legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi
    ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit
    pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii,
    presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin
    plăcut!



  • Mâncăruri din prune afumate

    Mâncăruri din prune afumate

    În România sunt pregătite multe şi gustoase mâncăruri de post, fiind utilizate
    preponderent cartofi, orez, varză murată, prune afumate, gutui, suc de roşii şi
    altele. Mâncarea de prune uscate la fum sau, pe scurt, prune
    afumate este una dintre acestea. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două
    cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu
    spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece.
    După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la
    fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm
    puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă,
    pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor.
    Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.


    Prunele afumate pot fi
    folosite şi drept garnitură. Un preparat care, pe lângă efectul olfactiv, are şi unul vizual este puiul umplut cu prune. Avem nevoie de un pui, de circa
    un sfert de kg de prune afumate, cărora le scoatem sâmburii,
    de câteva ciuperci, de un
    morcov, un ardei gras şi de o
    ceapă. Ne mai trebuie câtiva căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, piper şi sare. Călim ceapa, tăiată solzişori, în puţin ulei, adăugăm ciupercile tăiate în felii subţiri,
    ardeiul gras tăiat în cubuleţe şi morcovul dat prin răzătoare. Lăsăm acest amestec la
    foc mic pentru 10 minute, apoi adăugăm şi prunele uscate pentru câteva minute. Condimentăm puiul şi pe interior, şi pe
    exterior şi îl umplem cu amestecul de legume călite. Dacă mai rămâne ceva, punem restul de
    legume călite într-o tavă, în care punem şi
    puiul umplut. Adăugăm o cană cu apă şi băgăm tava la cuptor pentru circa 45 de minute, la foc potrivit, până când puiul se rumeneşte. Puiul poate fi prezentat pe un platou şi apoi poate fi porţionat, amestecul de legume călite fiind garnitura.

  • Mâncăruri din prune afumate

    Mâncăruri din prune afumate

    În România sunt pregătite multe şi gustoase mâncăruri de post, fiind utilizate
    preponderent cartofi, orez, varză murată, prune afumate, gutui, suc de roşii şi
    altele. Mâncarea de prune uscate la fum sau, pe scurt, prune
    afumate este una dintre acestea. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două
    cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu
    spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece.
    După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la
    fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm
    puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă,
    pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor.
    Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.


    Prunele afumate pot fi
    folosite şi drept garnitură. Un preparat care, pe lângă efectul olfactiv, are şi unul vizual este puiul umplut cu prune. Avem nevoie de un pui, de circa
    un sfert de kg de prune afumate, cărora le scoatem sâmburii,
    de câteva ciuperci, de un
    morcov, un ardei gras şi de o
    ceapă. Ne mai trebuie câtiva căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, piper şi sare. Călim ceapa, tăiată solzişori, în puţin ulei, adăugăm ciupercile tăiate în felii subţiri,
    ardeiul gras tăiat în cubuleţe şi morcovul dat prin răzătoare. Lăsăm acest amestec la
    foc mic pentru 10 minute, apoi adăugăm şi prunele uscate pentru câteva minute. Condimentăm puiul şi pe interior, şi pe
    exterior şi îl umplem cu amestecul de legume călite. Dacă mai rămâne ceva, punem restul de
    legume călite într-o tavă, în care punem şi
    puiul umplut. Adăugăm o cană cu apă şi băgăm tava la cuptor pentru circa 45 de minute, la foc potrivit, până când puiul se rumeneşte. Puiul poate fi prezentat pe un platou şi apoi poate fi porţionat, amestecul de legume călite fiind garnitura.

  • Piftie

    Piftie

    Piftia este una dintre mâncărurile specifice Sărbătorilor de iarnă, fiind
    nelipsită de pe masa de Crăciun sau de Anul Nou. De Bobotează, există tradiţia
    ca să se consume piftie, grâu fiert şi vin roşu. Piftia este un preparat
    tradiţional din Muntenia (provincie istorică românească), servit demult şi la
    curţile domneşti şi boiereşti. Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de
    porc, de viţel sau chiar cu peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost
    fiartă carnea să se transforme în gelatină. De exemplu, pentru a pregăti o
    piftie de pasăre, avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva
    gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două
    cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde.
    Punem la fiert toată carnea împreună cu morcovii şi ceapa. Spumăm şi lăsăm la
    fiert până ce carnea se desprinde de pe oase, adăugând spre final şi puţină
    sare. Adunăm carnea, pe care o mărunţim şi strecurăm zeama rămasă în vas pe
    care o turnăm într-un vas în care punem şi usturoiul pisat. Pregătim un vas mai
    mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze de
    pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţile
    de carne. Peste toate acestea turnăm zeama cu grijă, pentru a nu deranja
    decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească, apoi mutăm vasul sau castroanele în
    frigider. Piftia se serveşte în următoarea zi.


    În mod asemănător se face
    şi piftia de crap. Avem nevoie de un crap de un kg, de 4 cepe potrivite, de doi
    morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de o căpăţână de usturoi, de două foi de
    dafin, de câteva boabe de piper. Ceapa tocată mărunt, este fiartă în apă cu
    puţină sare, apoi este scoasă din apă şi pasată. Morcovii şi pătrunjelul sunt
    puşi să fiarbă în aceeaşi apă în care a fiert şi ceapa, împreună cu foile de
    dafin şi cu câteva boabe de piper. După circa 20 de minute, crapul curăţat,
    spălat şi porţionat este adăugat în acceaşi oală. După alte 20 de minute, oala
    este luată de pe foc. Se strecoară zeama într-un castron încăpător,
    amestecându-se cu crema de ceapă şi cu usturoiul pisat, se adaugă boabele de
    piper, se adaugă bucăţile de crap. După răcire, castronul trebuie introdus în
    frigider pentru a se închega.


    Pentru piftia de porc se
    folosesc picioare şi rasol cu os, bucăţi mai grase din zona capului şi şorici,
    precum şi ceapă, morcovi, usturoi, pătrunjel verde şi boabe de piper. Modul de
    preparare este asemănător celor deja prezentate.

  • Piftie

    Piftie

    Piftia este una dintre mâncărurile specifice Sărbătorilor de iarnă, fiind
    nelipsită de pe masa de Crăciun sau de Anul Nou. De Bobotează, există tradiţia
    ca să se consume piftie, grâu fiert şi vin roşu. Piftia este un preparat
    tradiţional din Muntenia (provincie istorică românească), servit demult şi la
    curţile domneşti şi boiereşti. Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de
    porc, de viţel sau chiar cu peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost
    fiartă carnea să se transforme în gelatină. De exemplu, pentru a pregăti o
    piftie de pasăre, avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva
    gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două
    cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde.
    Punem la fiert toată carnea împreună cu morcovii şi ceapa. Spumăm şi lăsăm la
    fiert până ce carnea se desprinde de pe oase, adăugând spre final şi puţină
    sare. Adunăm carnea, pe care o mărunţim şi strecurăm zeama rămasă în vas pe
    care o turnăm într-un vas în care punem şi usturoiul pisat. Pregătim un vas mai
    mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze de
    pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţile
    de carne. Peste toate acestea turnăm zeama cu grijă, pentru a nu deranja
    decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească, apoi mutăm vasul sau castroanele în
    frigider. Piftia se serveşte în următoarea zi.


    În mod asemănător se face
    şi piftia de crap. Avem nevoie de un crap de un kg, de 4 cepe potrivite, de doi
    morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de o căpăţână de usturoi, de două foi de
    dafin, de câteva boabe de piper. Ceapa tocată mărunt, este fiartă în apă cu
    puţină sare, apoi este scoasă din apă şi pasată. Morcovii şi pătrunjelul sunt
    puşi să fiarbă în aceeaşi apă în care a fiert şi ceapa, împreună cu foile de
    dafin şi cu câteva boabe de piper. După circa 20 de minute, crapul curăţat,
    spălat şi porţionat este adăugat în acceaşi oală. După alte 20 de minute, oala
    este luată de pe foc. Se strecoară zeama într-un castron încăpător,
    amestecându-se cu crema de ceapă şi cu usturoiul pisat, se adaugă boabele de
    piper, se adaugă bucăţile de crap. După răcire, castronul trebuie introdus în
    frigider pentru a se închega.


    Pentru piftia de porc se
    folosesc picioare şi rasol cu os, bucăţi mai grase din zona capului şi şorici,
    precum şi ceapă, morcovi, usturoi, pătrunjel verde şi boabe de piper. Modul de
    preparare este asemănător celor deja prezentate.

  • Ghiveci cu legume de toamnă

    Ghiveci cu legume de toamnă


    În România întâlnim mai multe moduri
    de a pregăti acel fel de mâncare în care sunt puse laolaltă multe dintre
    legumele toamnei şi anume ghiveci. Să precizăm că acest cuvânt, ghiveci, este
    folosit în vorbirea curentă nu doar în sens gastronomic, ci şi pentru a exprima
    o situaţie nedefinită, cu multe elemente disparate sau pentru a spune cuiva că
    a făcut un lucru prost, expresia folosită fiind ai făcut un ghiveci!.


    În mod obişnuit, la ghiveci se pun
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, conopidă, ţelină şi ardei gras. Pentru a obţine
    8 -10 porţii, avem nevoie de un kg de cartofi, jumătate de kg de morcovi, o
    varză albă mică sau o conopidă, de vreo jumătate de kg, o ţelină, 5 cepe de
    mărime potrivită, câţiva căţei de usturoi, ulei, bulion sau suc de roşii, sare,
    piper. Tăiem în cubuleţe cartofii şi ţelina, tăiem în rondele morcovii, tăiem
    în felii subţiri ceapa şi mărunţim conopida şi varza. Ceapa trebuie călită uşor
    în ulei, apoi transferată într-o cratiţă cu apă, unde adăugăm, pe rând,
    celelalte legume. Când legumele sunt fierte, adăugăm o lingură de bulion şi
    usturoiul tocat mărunt şi apoi lăsăm compoziţia pentru jumătate de oră în
    cuptor, la foc mic. De menţionat este faptul că nu trebuie să amestecăm
    legumele în vas deoarece, fiind fierte, acestea se pot sfărâma. În final,
    adăugăm sare şi eventual piper după gust. Se consumă imediat, după ce se
    presară frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel, tăiate mărunt. La aceste
    legume poate fi adăugată şi carne de pui sau de porc. În acest caz, la început
    punem în vas la fiert carnea, tăiată cubuleţe, pe care o spumăm, după care
    urmăm etapele pe care deja le-am prezentat.


    În Oltenia există un ghiveci de …
    mămăligă, în mod tradiţional făcut în ceaun, la vreme de toamnă. Nu se folosesc
    cartofii, însă în reţetă apar vinetele, dovleceii, roşiile, ciupercile şi fasolea verde, precum
    şi smântâna şi două ouă. Trebuie pregătită o mămăligă, din care luăm ca să
    întindem un strat pe fundul unui ceaun uns cu puţin ulei. Peste acest strat
    punem roşiile, făcute cubuleţe, ciupercile mărunţite şi ardeiul gras, tăiat
    suviţe. Batem cele două ouă, le amestecăm cu smântâna, cu puţin cimbru, cu
    piper negru măcinat şi cu puţină sare şi turnăm o parte peste legumele aflate
    în ceaun. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem vinetele,
    conopida, dovleceii şi varza, toate mărunţite, după care turnăm din nou
    smântână amestecată cu ou. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem fasole
    păstăi, roşii, tăiate cubuleţe şi puţin usturoi, tocat mărunt. Întindem un alt
    strat de mămăligă, ultimul, peste care punem telemea de oaie, dată pe răzătoare
    sau caşcaval peste care se toarnă restul de smântână cu ou. Dacă în loc de
    ceaun am folosit o cratiţă, atunci o putem lăsa în cuptor, la foc mic, pentru
    circa jumătate de oră. Chiar că am făcut nu ghiveci, nu-i aşa?