Tag: Muzeul Naţional al Literaturii Române

  • Expoziția personală Paul Hitter „Septuaginta”

    Expoziția personală Paul Hitter „Septuaginta”

    Muzeul Național al Literaturii Române din București găzduieşte expoziția Septuaginta” a artistului vizual Paul Hitter. Având-o curatoare pe Ana Daniela Sultana, personala Septuaginta” poate fi vizitată până pe 20 ianuarie 2024. În perioada 16-30 ianuarie 2024, Paul Hitter expune la Galeria de Artă Ruse din Bulgaria o altă serie de pictură inedită cu titlul Suflet bulgar” care prezintă personaje aparținând culturii și istoriei Bulgariei.



    Am discutat la vernisaj cu Ana Daniela Sultana, curatoarea expoziţiei.






    Protagonistul evenimentului, Paul Hitter, ne-a dezvăluit ce putem vedea în expoziţie, dar ne-a vorbit şi despre proiectele sale artistice.



  • Expoziția „Despre trup și alte iluminări”

    Expoziția „Despre trup și alte iluminări”

    La Muzeul Național al Literaturii Române din
    capitală are loc în luna noiembrie o expoziție a unuia dintre cei mai
    importanți graficieni și pictori contemporani: Despre trup și alte iluminări
    a artistului Aurel Bulacu. Aurel Bulacu s-a născut în 1947 în Craiova (sudul
    României) și a absolvit secția grafică a Institutului de Arte Plastice Nicolae
    Grigorescu. Este recunoscut și premiat pe plan național și internațional, premii
    drintre care amintim Marele premiu al Bienalei Internaționale Portretul sau
    Premiul național pentru gravură Constantin Găvenea. A avut o importantă
    activitate didactică de-a lungul carierei ca profesor a nenumărate generații de
    viitori artiști în cadrul Liceului Național de Arte Plastice Nicolae Tonitza
    din București. Artistul Aurel Bulacu ne-a făcut câteva declarații la vernisajul
    expoziției despre tema acesteia, trupul feminin și cum a realizat lucrările
    prezente pe simeze:


    O preocupare de-a mea mai veche, e a
    tuturor artiștilor din cele mai vechi timpuri, ca să zic așa, ca în povești.
    Este un subiect care a preocupat de-a lungul timpului toți marii artiști. Și,
    într-adevăr, universul feminin e misterios, e plin de capcane, de plăceri, de
    bucurii și încerc și eu să cunosc universul ăsta minunat, absolut. Eu am stat
    în atelier, m-am izolat, aproape toată expoziția e făcută în doi-trei ani,
    ultimii doi-trei ani și am avut o satisfacție, deși n-am avut căldură în casă
    absolut deloc și m-am chinuit frumos, ca să zic așa.


    Ce îl atrage pe pictorul Aurel Bulacu la
    Sulina (oraș din Delta Dunării, estul României), unde are un atelier?


    Absolut totul: îmi place apa, îmi place
    Dunărea, îmi place marea, îmi plac modelele care defilează pe plaje tot timpul,
    nu le fac crochiuri, dar încerc să le înmagazinez în memoria mea. Pe urmă am
    parte și de modele care vin să locuiască la mine, să lucreze, și mă bucur de
    prieteni, mă bucur de vremea excepțională. Când vorbeam cu băiatul meu, în timp
    ce în București era o jale și jar și foc, la Sulina o minune să lucrezi! Mi-am
    făcut acolo un atelier. Lucrez pe pânze nepuse pe șasiu, la plecarea din Sulina
    le fac sul și le pun pe, în București, le pun pe șasiu și mare parte dintre ele
    sunt făcute acolo.



    Prezent la vernisaj, scriitorul și
    comentatorul de artă Florin Toma ne-a mărturisit următoarele:


    Sunt aici nu în calitate de cunoscător de
    artă, ci admirator de arte. Și nici de prieten foarte apropiat al lui Aurel
    Bulacu, ci din marea calitate a unui scriitor curios să vadă ce se întâmplă pe
    simezele României. Se întâmplă lucruri frumoase, lucruri bizare, lucruri
    interesante, lucruri atrăgătoare, lucruri percutante, altele sunt mai puțin,
    mai puțin provocatoare, dar, în general, artele românești sunt într-o
    efervescență, aș spune copioasă.



    Ce propune publicului expoziția artistului
    Aurel Bulacu, din perspectiva lui Florin Toma?


    La Muzeul Literaturii, Muzeul Național al
    Literaturii Române, Aurel Bulacu expune ceea ce ar ar fi un fel de eseurile lui
    despre trup. Trupul, el mi-a spus că vrea să se numească expoziția Despre
    trup. Și i-am spus Despre trup și alte iluminări, pentru că, parcurs pe
    parcursul expoziției, fiecare om are o, are o viziune proprie, o iluminare în
    privința a ceea ce vede. Aurel Bulacu lasă omul și privitorul să interpreteze
    prin propria sa revelație ceea ce vede: trupul de femeie. Sunt niște niște, cum
    spuneam, eseuri despre strălucirea trupului din din cele mai diverse poziții.
    Toate, toate trupurile lui Aurel Bulacu nu au absolut nimic pornografic. Ele au
    însă o atracție interioară, o trans-sexualitate care ne duce și ne plasează
    frumușel în fotoliul de admirație al privitorului neutru care are această
    această minune în față, care se numește, repet, trupul de femeie.


  • Festivalul Internaţional de Poezie, Bucureşti, 11-17 septembrie 2023

    Festivalul Internaţional de Poezie, Bucureşti, 11-17 septembrie 2023

    La cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB), care se va desfăşura între 11 – 17 septembrie, vor participa 157 de poeţi din 26 de ţări şi patru continente, a informat Muzeul Naţional al Literaturii Române, pe pagina sa de Facebook.

    Festivalul Internațional de Poezie București, apreciat de specialişti drept un important eveniment de gen din România şi unul dintre cele mai urmărite din Europa, reuneşte, în acest an, poeţi din Albania, Austria, Bolivia, Bosnia, Bulgaria, Canada, Cipru, Croaţia, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Macedonia de Nord, Maroc, Muntenegru, Peru, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, Spania, Turcia, Ţările de Jos şi Uruguay.

    Tema din acest an a Festivalului Internațional de Poezie București este plasată sub cunoscuta parafrază după Cicero: inter arma silent musae? – un exercițiu ambițios de a celebra puterea poeziei și, in extenso, a literaturii, și o pledoarie pentru eternitatea muzelor care au puterea de a inspira artele și cuvântul liber, chiar și în vremurile tulburi și dificile de azi, în care, de doi ani de zile, auzim ecoul unui război la frontiera de nord a țării. Sunt convins că iubitorii de literatură vor găsi în programul divers și ambițios momente și evenimente care să satisfacă toate gusturile, de la cei mai tineri cititori, la cei experimentați, de la cei mai severi în aprecieri până la cei pentru care literatura e un modus vivendi sau la cei care acum se pot regăsi în ea, a declarat Ioan Cristescu, directorul general al Muzeului Național al Literaturii Române, organizatorul evenimentului.

    Cele şapte zile de festival includ peste 50 de evenimente, pe teme şi formate diferite: întâlniri cu poeţi, traducători şi editori, lecturi publice, dezbateri, mese rotunde, colocvii, maratoane de poezie sau performance-uri, spectacole de teatru, proiecţii de filme şi concerte, expoziţii şi evenimente dedicate profesioniştilor; un exercițiu de estetică relațională a artelor, un spațiu de conversație și reflecție, în cadrul căruia sunt împărtășite noi perspective, unde scrisul este sărbătorit ca artă, alături de tonalitățile muzicii de jazz, nuanțele și viziunile picturale sau imersiunea într-un spectacol teatral sau unul cinematografic.

    Iubitorii de poezie din Capitală sunt aşteptaţi să ia parte la evenimente în cadrul FIPB 2023 în 13 spaţii culturale: Biblioteca Centrală Universitară Carol I, sediile Muzeului Naţional al Literaturii Române din Str. Nicolae Creţulescu 8 şi din Calea Griviţei 64 – 66, Casa memorială Tudor Arghezi – Mărţişor, Cărtureşti Verona, Casa de Cultură Friedrich Schiller, ARCUB, Librăria Kyralina, Muzeul Naţional Cotroceni, Institutul Cervantes din Bucureşti, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Londohome, Teatrul Dramaturgilor Români.

    La ediţia din acest an a Festivalului va fi organizat şi Târgul Naţional al Cărţii de Poezie, care aduce în prim-plan cele mai recente și mai importante volume de poezie.

    Accesul la evenimentele din cadrul FIPB este gratuit, iar programul, complet putând fi consultat pe site-ul oficial: www.fipb.ro.

  • Expoziția „In Memoriam ANDO”

    Expoziția „In Memoriam ANDO”

    Muzeul Național al Literaturii Române din București găzduieşte până pe 25 februarie 2023 expoziția In Memoriam ANDO”.



    Selecția expozițională aduce împreună lucrări de grafică, respectiv caricatură, din mai multe perioade de creație ale regretatului jurnalist, grafician și realizator de emisiuni de televiziune Octavian Andronic — ANDO (1946 – 2022), alături de fotografii din arhiva familiei Andronic, prezentate prin intermediul a două instalații textile realizate de Andreea Dobranici, respectiv de Alexandru Micloș.



    De asemenea, proiectul expozițional cuprinde o serie de lucrări de grafică semnate de Ana Ștefania Andronic — BUZU, fiica lui Octavian Andronic şi iniţiatoarea expoziţiei. Având-o curator pe Ana Daniela Sultana, expoziția In Memoriam ANDO” este însoțită de un album cu reproduceri după caricaturile lui ANDO. Curatoarea expoziţiei ne spune mai multe despre eveniment.






    La vernisajul expoziţiei a fost prezent şi artistul plastic Mircia Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, cu care am discutat despre eveniment, caricatură şi artele plastice din România.




  • Gabriela Adameșteanu, aniversată la 80 de ani la Muzeul Național al Literaturii Române

    Gabriela Adameșteanu, aniversată la 80 de ani la Muzeul Național al Literaturii Române


    Pe 2 aprilie 2022, Gabriela Adameşteanu – prozatoare de excepție, care a devenit încă de la debut scriitoare canonică a literaturii române – a împlinit 80 de ani. Aniversarea scriitoarei a fost marcată la Muzeul Naţional al Literaturii Române. Gabriela Adameșteanu este una dintre cele mai cunoscute și premiate scriitoare și jurnaliste din România. S-a consacrat cu romanul “Dimineață pierdută” (1984), care a avut șapte ediții în limba română, a fost recompensat cu premiul Uniunii Scriitorilor din România, tradus în numeroase limbi și transpus scenic de regizoarea Cătălina Buzoianu într-un spectacol memorabil la Teatrul Bulandra din București (1986). Cel mai recent roman al Gabrielei Adameșteanu, “Fontana di Trevi” (2018, editura Polirom) încheie o trilogie începută în 1975 cu “Drumul egal al fiecărei zile” și continuată cu “Provizorat” (2010). Sub semnătura sa au mai apărut volumele de proză scurtă “Dăruiește-ți o zi de vacanță” (1979) și “Vară-primăvară” (1989), romanul “Întâlnirea” (2003), volume de publicistică și “Anii romantici” (memorii, 2014).



    Editura Polirom i-a dedicat o serie de autor. Gabriela Adameșteanu a fost timp de paisprezece ani (1991-2005) redactor-șef al săptămânalului politic și social “22” editat de Grupul pentru Dialog Social și al suplimentului “Bucureștiul Cultural”, inițiat de ea, pe care l-a coordonat până în 2013. Carmen Mușat, critic literar și profesor universitar, redactor-șef al revistei Observator cultural, a vorbit la evenimentul organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române despre activitatea jurnalistică a Gabrielei Adameșteanu.


    “Gabriela Adameșteanu este una dintre personalitățile care au dat tonul presei independente de după 1989. Prin activitatea ei la Revista 22 și la GDS-Grupul pentru Dialog Social, Gabriela Adameșteanu a arătat că se poate face jurnalism autentic, jurnalism care nu ascunde sub covor probleme grave ale societății, ci le pune pe masă și solicită o dezbatere pe marginea lor. În opinia mea, această ipostază a Gabrielei Adameșteanu, cea de jurnalistă, mi se pare esențială pentru proza ei, pentru că eu nu văd o ruptură între jurnalista Gabriela Adameșteanu și prozatoarea Gabriela Adameșteanu. Dimpotrivă, cred că este vorba de continuitate și sunt sigură că proza Gabrielei Adameșteanu a avut de câștigat datorită activității ei de jurnalist, la fel cum jurnalismul Gabrielei a fost infuzat de profilul de prozatoare. Această curiozitate extraordinară față de ce înseamnă dimensiunea socială, viața cotidiană, destinul omului în confruntarea cu istoria, cu timpul, cu politicul și cu societatea, teme ale prozei Gabrielei Adameșteanu, fie că e vorba de proza scurtă sau de roman, sunt totodată și temele jurnalismului pe care l-a făcut ea. Și cred că cel mai bine se vede această întâlnire între jurnalism și proză în Anii Romantici. Un volum care, pe lângă materia autobiografică, își trage seva din activitatea de conducător de revistă, de formator de opinie și de om interesat de problemele cetății. În același timp, este și un volum în care regăsim tot ceea ce înseamnă structură narativă specifică prozei, tot ceea ce înseamnă procedee și tehnici narative evidente în proza Gabrielei Adameșteanu.”



    Gabriela Adameșteanu a vorbit despre contextul în care a preluat conducerea revistei 22. “Revista a avut formula aceea de început în mare măsură datorită lui Stelian Tănase (istoric și scriitor, primul președinte al Grupului pentru Dialog Social (GDS), fondator și redactor-șef al revistei “22”. Eu am fost pentru continuitate dar, sigur, am adăugat foarte mult. Însă linia politică independentă, programul de integrare europeană și orientarea pro-atlantică au existat de la început la revista 22, de pe vremea când Ministerul de Externe și conducerea țării nu le aveau în vedere. În vara lui 1991, revista mergea prost, scotea un tiraj foarte mare care nu prea se vindea, așa că GDS-ul a decis să organizeze un concurs de proiecte. La acel concurs s-a înscris Alina Mungiu-Pippidi (jurnalistă, activistă a societăţii civile), care avea în plan o altă formulă de revistă, diferită de cea moștenită de la Stelian Tănase. Atunci m-am gândit și eu să depun un proiect și am fost anunțată că voi fi redactor- șef. Era septembrie 1991 când am preluat conducerea revistei.”



    Doar pentru secțiile care au spațiu! La evenimentul organizat de MNLR, Carmen Mușat a povestit cum a descoperit literatura Gabrielei Adameșteanu, în anii 80. “Am descoperit-o pe Gabriela Adameșteanu ca scriitoare în anii 80, în acei cumpliți ani 80, când eram studentă și când se vorbea în șoaptă, cu admirație, despre două cărți: Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda și Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu. Erau anii în care cartea era marfă de contrabandă, dacă nu aveai o relație la librărie era greu să-ți procuri aceste cărți, cozile la librării erau uriașe, iar librăresele profitau și vindeau cărțile respective în pachet cu alte cărți propagandistice. Despre Dimineață pierdută se vorbea la diferite niveluri ale societății. Se vorbea la facultate, se vorbea în cercurile cunoscătoare ale literaților, inclusiv la coafor se vorbea desprea cartea Gabrielei Adameșteanu. Se vorbea despre autenticitatea cărții, despre faptul că e o carte care surprinde răsucirile istoriei și ce se întâmplă cu oamenii în asemenea momente. Pentru prozatoarea Gabriela Adameșteanu este esențial să înțeleagă modul în care istoria mare afectează istoriile mici, destinele oamenilor obișnuiti, dar și destinele personalităților care devin victime ale istoriei fără ca rangul social să facă neapărat diferența.”



    Gabriela Adameșteanu a fost vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă a Centrului Român PEN (2004-2006), membră a Juriului pentru Premiul Uniunii Latine (2007-2010) și președintă de onoare a primului juriu pentru Premiul Goncourt român (2012). Deține Ordinul Chevalier de lOrdre des Arts et des Lettres (2013), acordat de Ministerul Culturii din Franța. Cărțile ei, constant reeditate, sunt traduse în 16 limbi, la edituri cunoscute și foarte bine primite de critica literară, națională și internațională.


  • Gabriela Adameșteanu, aniversată la 80 de ani la Muzeul Național al Literaturii Române

    Gabriela Adameșteanu, aniversată la 80 de ani la Muzeul Național al Literaturii Române

    Pe 2 aprilie 2022, Gabriela Adameşteanu – prozatoare
    de excepție, care a devenit încă de la debut scriitoare canonică a literaturii
    române – a împlinit 80 de ani. Aniversarea scriitoarei a fost marcată la Muzeul
    Naţional al Literaturii Române. Gabriela Adameșteanu este una dintre cele mai
    cunoscute și premiate scriitoare și jurnaliste din România. S-a consacrat cu
    romanul Dimineață pierdută (1984), care a avut șapte ediții în limba română,
    a fost recompensat cu premiul Uniunii Scriitorilor din România, tradus în
    numeroase limbi și transpus scenic de regizoarea Cătălina Buzoianu într-un
    spectacol memorabil la Teatrul Bulandra din București (1986).


    Cel mai recent roman al Gabrielei Adameșteanu, Fontana di Trevi (2018,
    editura Polirom) încheie o trilogie începută în 1975 cu Drumul egal al
    fiecărei zile și continuată cu Provizorat (2010). Sub semnătura sa au mai apărut volumele de
    proză scurtă Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979) și Vară-primăvară (1989),
    romanul Întâlnirea (2003), volume de publicistică și Anii romantici
    (memorii, 2014). Editura Polirom i-a dedicat o serie de autor. Gabriela
    Adameșteanu a fost timp de paisprezece ani (1991-2005) redactor-șef al săptămânalului politic și social 22 editat de
    Grupul pentru Dialog Social și al suplimentului Bucureștiul Cultural, inițiat
    de ea, pe care l-a coordonat până în 2013.


    Carmen Mușat, critic literar și profesor universitar, redactor-șef
    al revistei Observator cultural, a vorbit la evenimentul organizat de Muzeul
    Naţional al Literaturii Române despre activitatea jurnalistică a
    Gabrielei
    Adameșteanu.

    Gabriela Adameșteanu este una dintre personalitățile care
    au dat tonul presei independente de după 1989. Prin activitatea ei la Revista
    22 și la GDS-Grupul pentru Dialog Social, Gabriela Adameșteanu a arătat că se
    poate face jurnalism autentic, jurnalism care nu ascunde sub covor probleme
    grave ale societății, ci le pune pe masă și solicită o dezbatere pe marginea
    lor. În opinia mea, această ipostază a Gabrielei Adameșteanu, cea de jurnalistă,
    mi se pare esențială pentru proza ei, pentru că eu nu văd o ruptură între
    jurnalista Gabriela Adameșteanu și prozatoarea Gabriela Adameșteanu.
    Dimpotrivă, cred că este vorba de continuitate și sunt sigură că proza Gabrielei
    Adameșteanu a avut de câștigat datorită activității ei de jurnalist, la fel cum
    jurnalismul Gabrielei a fost infuzat de profilul de prozatoare. Această
    curiozitate extraordinară față de ce înseamnă dimensiunea socială, viața
    cotidiană, destinul omului în confruntarea cu istoria, cu timpul, cu politicul și
    cu societatea, teme ale prozei Gabrielei Adameșteanu, fie că e vorba de proza
    scurtă sau de roman, sunt totodată și temele jurnalismului pe care l-a făcut ea.
    Și cred că cel mai bine se vede această întâlnire între jurnalism și proză în Anii
    Romantici. Un volum care, pe lângă materia autobiografică, își trage seva din
    activitatea de conducător de revistă, de formator de opinie și de om interesat
    de problemele cetății. În același timp, este și un volum în care regăsim tot
    ceea ce înseamnă structură narativă specifică prozei, tot ceea ce înseamnă
    procedee și tehnici narative evidente în proza Gabrielei Adameșteanu.


    Gabriela Adameșteanu a
    vorbit despre contextul în care a preluat conducerea revistei 22: Revista a avut formula aceea de început în mare măsură datorită lui
    Stelian Tănase (istoric și scriitor, primul președinte al Grupului pentru
    Dialog Social (GDS), fondator și redactor-șef al revistei 22. Eu am fost pentru
    continuitate dar, sigur, am adăugat foarte mult. Însă linia politică independentă,
    programul de integrare europeană și orientarea pro-atlantică au existat de la început
    la revista 22, de pe vremea când Ministerul de Externe și conducerea țării nu
    le aveau în vedere. În vara lui 1991, revista mergea prost, scotea un tiraj foarte
    mare care nu prea se vindea, așa că GDS-ul a decis să organizeze un concurs de
    proiecte. La acel concurs s-a înscris Alina Mungiu-Pippidi (jurnalistă, activistă
    a societăţii civile), care avea în plan o altă formulă de revistă, diferită de
    cea moștenită de la Stelian Tănase. Atunci m-am gândit și eu să depun un
    proiect și am fost anunțată că voi fi redactor- șef. Era septembrie 1991 când
    am preluat conducerea revistei.

    Doar
    pentru secțiile care au spațiu! La evenimentul
    organizat de MNLR, Carmen Mușat a povestit cum a descoperit
    literatura Gabrielei Adameșteanu, în anii 80:

    Am descoperit-o pe Gabriela
    Adameșteanu ca scriitoare în anii 80, în acei cumpliți ani 80, când eram
    studentă și când se vorbea în șoaptă, cu admirație, despre două cărți: Cel mai
    iubit dintre pământeni de Marin Preda și Dimineață pierdută de Gabriela
    Adameșteanu. Erau anii în care cartea era marfă de contrabandă, dacă nu aveai o
    relație la librărie era greu să-ți procuri aceste cărți, cozile la librării
    erau uriașe, iar librăresele profitau și vindeau cărțile respective în pachet
    cu alte cărți propagandistice. Despre Dimineață pierdută se vorbea la diferite
    niveluri ale societății. Se vorbea la facultate, se vorbea în cercurile
    cunoscătoare ale literaților, inclusiv la coafor se vorbea desprea cartea
    Gabrielei Adameșteanu. Se vorbea despre autenticitatea cărții, despre faptul că
    e o carte care surprinde răsucirile istoriei și ce se întâmplă cu oamenii în
    asemenea momente. Pentru prozatoarea Gabriela Adameșteanu este esențial să înțeleagă
    modul în care istoria mare afectează istoriile mici, destinele oamenilor obișnuiti,
    dar și destinele personalităților care devin victime ale istoriei fără ca
    rangul social să facă neapărat diferența.


    Gabriela
    Adameșteanu a fost vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă a Centrului Român
    PEN (2004-2006), membră a Juriului pentru Premiul Uniunii Latine (2007-2010) și
    președintă de onoare a primului juriu pentru Premiul Goncourt român (2012).
    Deține Ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2013), acordat de
    Ministerul Culturii din Franța. Cărțile ei, constant reeditate, sunt traduse în
    16 limbi, la edituri cunoscute și foarte bine primite de critica literară,
    națională și internațională.


  • Cultura română acasă şi în lume 21.04.2022

    Cultura română acasă şi în lume 21.04.2022

    Pe 2 aprilie 2022, Gabriela Adameşteanu, prozatore de excepție, care a devenit încă de la debut scriitoare canonică a literaturii române, a împlinit 80 de ani. Aniversarea scriitoarei a fost marcată recent Muzeul Naţional al Literaturii Române, la evenimentul respectiv participând Carmen Mușat, critic literar și profesor universitar, Anca Hațiegan, critic literar și lector universitar, Șerban Axinte, cercetător științific și publicist, Livius Ciocârlie, critic literar și profesor universitar, Cosmin Ciotloș, critic literar și lector universitar, și Ioan Cristescu, critic literar și profesor universitar, manager al MNLR.



  • Premiul European pentru Muzeul Național al Literaturii Române

    Premiul European pentru Muzeul Național al Literaturii Române

    Muzeul Național al Literaturii Române a fost premiat anul
    acesta cu Premiul European. În cadrul ceremoniei on-line de acordare a
    premiilor Academiei Europeane a Muzeelor (European Museum Academy) au primit
    premiul DASA Award două dintre cele mai importante și semnificative proiecte
    ale Muzeului Național al Literaturii Române din ultimii șapte ani: expoziția de
    bază din strada Nicolae Crețulescu și expoziția Casei Memoriale Anton Pann.
    Motivația juriului:

    Expoziția permanentă impresionează prin
    amenajarea/dispunerea sa discretă, dar bine realizată, care completează
    clădirea istorică ce o adăpostește. În programele sale educaționale, Muzeul
    Național al Literaturii Române dă dovadă de curaj și de o atitudine fără
    compromis, exemplară, funcționând ca un vehicul pentru problemele sociale
    actuale. În centrul activității sale se află literatura interactivă.

    Într-adevăr, în organizarea expoziției de bază a muzeului, curatorii și
    muzeografii au urmărit în primul rând interacțiunea cu publicul și au organizat
    expoziția în funcție de genurile literare (parter – poezie; etaj – proză,
    eseistică, istorie și critică literară; mansardă – dramaturgie). Muzeul are un patrimoniu
    de peste 300.000 de manuscrise, obiecte de patrimoniu și cărți vechi, inclusiv
    unele incunabule mai vechi de 500 de ani. Printre ele se numără și manuscrise
    de Marcel Proust, Thomas Mann, Paul Valéry, Giovanni Papini, Giuseppe Ungaretti
    și Mihai Eminescu.

    Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) a devenit în
    ultimii ani o prezență tot mai activă în peisajul cultural bucureștean,
    organizând o serie de evenimente de o mare diversitate, de la simpozioane
    academice până la maratoane de poezie și jazz. Astfel, echipa MNLR a dezvoltat
    lecturi publice, conferințe, expoziții tematice, ateliere de creație,
    evenimente cu public țintă, dar și evenimente recunoscute la nivel
    ințernațional ca Festivalul Internațional de Poezie București. Anul acesta, Festivalul
    Internațional de Poezie București a ajuns la ediția a XI-a și a oferit
    publicului lecturi publice de poezie susținute de poeți români alături de
    intervenții și înregistrări video cu lecturi ale poeților din Anglia,
    Argentina, Canada, Columbia, Ecuador, Franța, Germania, Grecia, Italia, Mexic,
    Peru, Republica Moldova, Spania și Statele Unite ale Americii. Editorul și
    scriitorul Ioan Cristescu, director al Muzeului Național al Literaturii Române
    din 2014, spune că una din intențiile sale a fost transformarea muzeului într-un spațiu viu.

    Istoria
    literară ne învață un lucru și anume că prezența scriitorului în societate ar
    trebui să fie una pregnantă. Scriitorii sunt membri importanți ai comunității,
    dar, din păcate, ei nu mai sunt percepuți așa de către societate. Și nu este
    vorba numai de scriitori și de receptarea lor, ci de artiști în general,
    artiștii sunt astăzi cvasinecunoscuți chiar dacă opera lor se bucură de
    recunoaștere europeană, chiar mondială. Din păcate, nu mai suntem interesați să
    ne cunoaștem valorile contemporane. Din acest motiv am căutat să deschidem
    muzeul spre toate generațiile și spre toate formele de expresie artistică în
    ideea de a crea un loc, un mediu în care artiștii să se manifeste. Și faptul că
    am reușit să realizăm un muzeu creativ i-a dat acestei instituții și un plus de
    identitate muzeală. MNLR este un muzeu în care poți face mai mult decât să
    privești exponate, este un loc viu. Noi ne-am propus să ne găsim propria
    identitate prin deschiderea muzeului către toată lumea și am făcut-o pentru că
    oamenii își doreau un loc ca acesta, în care să se poată manifesta. Este un loc
    în care găsești întotdeauna ceva nou, unde fiecare invitat își poate pune în
    valoare talentul și erudiția, calități care, din păcate, lipsesc tot mai mut
    din societatea noastră. Ne dorim și sper că am reușit să contribuim prin
    activitățile noastre la apropierea oamenilor de scris, de lectură, vrem să
    încurajăm cititiul, ne dorim să contribuim la educația celor care vin la noi .



    Pentru a păstra legătura cu publicul și pe perioada
    pandemiei, MNLR a construit o platformă video, Cultura în direct. Ioan
    Cristescu, director al Muzeului Național al Literaturii Române:

    Am
    construit acestă platformă video, Cultura în direct, o completare a site-ului
    muzeului și a activităților noastre. Intenția noastră a fost să ne ducem încet
    încet spre o zonă a online-ului dar și a televiziunii. După cum se poate
    observa, cele mai multe dezbateri din societeatea românească nu sunt dezbateri
    axate pe probleme pe care noi le considerăm importante sau pe probleme
    culturale. Asistăm, de cele mai multe ori, la dezbateri politice, iar pe noi,
    la MNLR, nu ne interesează politicul. Pe noi ne interesează dezbaterea de idei,
    dezbarile literare și interdisciplinare pentru că scriitorul și literatura sa
    sunt și rezultatul a aceea ce se întâmplă în societatea contemporană, de aceea
    încercăm să facem legătura, să găsim conexiuni între literatură și alte
    discipline.





    Anton Pann: poet român care a trăit în prima parte a secolului al-XIX-lea,
    compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat și publicist

  • Club Cultura 28.10.2021

    Club Cultura 28.10.2021

    Muzeul Național al Literaturii Române a fost distins cu Premiul european, premiu care recompenează implicarea socială şi misiunea educativă, aşa că vă invităm să ascultaţi un interviu realizat cu Ioan Cristescu, directorul muzeului. Tot la Club Cultura vorbim cu Mihaela Păun, directoarea ARCUB, despre Bucureşti – Oraş deschis”, sesiunea din acest an a programului de finanţare nerambursabilă demarată de Primăria Capitalei prin ARCUB care acordă susţinere financiară pentru 51 de programe, proiecte şi acţiuni culturale. Invitată la Radio România Internaţional este şi Mihaela Ghiță, membră a Asociației Qolony Colonia pentru Artă și Știință și jurnalistă la Radio România Cultural, care are o nouă iniţiativă: Open Practice Society.



  • Pauza Mare 20.09.2021

    Pauza Mare 20.09.2021

    În ediția de luni, 20 septembrie 2021 a emisiunii Pauza Mare, numai la Radio România Internațional puteți asculta interviul realizat de Eugen Cojocariu cu Keo – interpret și compozitor – despre Festivalul Frenchmania 2021, dar și despre alte proiecte ale sale. Dana Cristescu ne povestește câteva dintre evenimentele importante organizate în această vară, cantautoarea Dana Florian aduce impresii de la recentul concert susținut de ea și de invitații săi în Grădina MNLR / Muzeul Național al Literaturii Române, iar Mădălin Guruianu, care se ocupă de promovare, marketing și organizare la Opera Comică pentru Copii ne informează despre activitatea intensă a instituției, pe perioada verii și acum, în prag de nouă stagiune.




  • Muzică 100% 01.08.2021

    Muzică 100% 01.08.2021

    Für Elise“, muzica lumii şi a romanului poliţist al Adei d’Albon, actriţă, fondatoare a teatrului lOrme, singurul teatru creat de un român la Paris. După volumele Ultima vară în Bretania. Istoria unui exil“ şi volumul Fără Titlu“, publicul român a avut ocazia să o reîntâlnească pe scriitoare pe 24 iulie la Muzeul Naţional al Literaturii Române cu ocazia lansării în Bucureşti a celui mai recent volum al său.




  • Pauza Mare 15.06.2021

    Pauza Mare 15.06.2021

    Aniversatul şi oaspetele ediţiei – saxofonistul si compozitorul Nicolas Simion, un valoros muzician român de jazz, stabilit, de câteva decenii, în Germania. În formula emisiunii de astăzi se mai află două invitate, realizatoarea de emisiuni Olivia Sima (RRI) şi jurnalista Loreta Popa (MNLR/ Muzeul Naţional al Literaturii Române):



  • Gala tinerilor scriitori şi Cartea de poezie a anului 2019, de Ziua Culturii Naţionale

    Gala tinerilor scriitori şi Cartea de poezie a anului 2019, de Ziua Culturii Naţionale

    Gala tinerilor scriitori/Cartea de poezie a anului 2019 este unul dintre evenimentele organizate cu ocazia celei de-a zecea ediţii a Zilei Culturii Naţionale, care ne aminteşte, anul acesta, că se împlinesc 170 de ani de la naşterea poetului naţional Mihai Eminescu. Cartea de Poezie a anului 2019 se acordă volumului “Soldat. Umbre ale trecutului pe câmpul de luptă” & “Jurnal scris în a treia parte a zilei” de Angela Marcovici (Marinescu), carte apărută la editura frACTalia din București. Pentru secțiunea Premiul Tânărul poet al anului 2019 sunt nominalizate cărți semnate de Jesica Baciu, Timotei Drob, Anastasia Gavrilovici, Artiom Oleacu, Vlad Sibechi și Krista Szöcs. Pentru secțiunea Premiul Tânărul prozator al anului 2019 sunt nominalizate cărți semnate de Diana Bădica, Iulian Bocai, Valentin Covaciu, Valentina Șcerbani și Cristina Vremeș.



    Cea de-a X-a ediție a Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2019 se desfăşoară la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, principal organizator al evenimentului, alături de Asociaţia EURO CULTURART, cu sprijinul APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România) și Opera Scrisă.ro – societate de gestiune a drepturilor de autor. Andreea Răsuceanu, critic literar şi scriitoare, face parte din juriul Galei şi ne-a vorbit despre importanţa evenimentului şi despre cărţile nominalizate: “Anul acesta nu ne-a fost uşor să facem selecţia. Este complicat când nu sunt suficiente titluri, dar şi atunci când sunt foarte multe titluri bune şi este foarte greu de ales. Aş spune că 2019 a fost mai degrabă a fost un an al poeziei şi al poeziei tinere, prin urmare avem cel mai mare număr de nominalizări la premiul pentru poezie, şase titluri ale unor tineri autori, până în 35 de ani.


    Dar nici la capitolul proză nu stăm rău, sunt cinci titluri nominalizate. În schimb, nu avem nici un tânăr critic până în 35 de ani, aşa cum menţionează regulamentul Galei. Eu cred că astfel de evenimente sunt vitale, de aceea am şi acceptat să particip, să fiu parte din juriu. Pentru mine este al patrulea an de când jurizez, am fost la rândul meu premiată, am luat premiul pentru tânărul critic al anului 2013 cu volumul Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară. Pot spune că mă bucur să fac parte din acest juriul pentru că pot depune mărturie din interior că lucrurile se întâmplă exact aşa cum ar trebui să se întâmple în orice juriul literar, se votează, se punctează, se adună punctele şi nu este loc negocieri care să presupună criterii extraliterare.”



    Scriitoarea şi criticul Andreea Răsuceanu ne oferă câteva sugestii de lectură, declarându-se o admiratoare a prozei eminesciene. “Ar trebui să-l citim, oricum, mai puţin prin intermediul şabloanelor şi comentariilor literare care par neschimbate de zeci de ani în manualele şcolare. Cred că Mihai Eminescu trebuie citit cu foarte multă libertate şi cu lipsa oricăror prejudecăţi. Eu, personal, revin mereu la proza lui, care-mi place foarte mult şi descopăr câte prejudecăţi aveam când l-am citit pentru prima dată, în gimnaziu şi liceu. Aşa cred că ar trebui citit, cu o privire proaspătă şi eliberându-ne de tot ce s-a spus până acum despre el. Din fericire, am întâlnit – când am fost invitată la diverse întâlniri cu liceeni – şi profesori foarte deschişi la minte, care ştiu să-i facă pe copii să se apropie de literatura lui Eminescu şi altfel, evitând clişeele şi vorbindu-le despre Eminescu nu doar ca despre poetul naţional.”



  • Premieră la TNR: Frumoasa adormită şi trezită, de Alexandra Ares

    Premieră la TNR: Frumoasa adormită şi trezită, de Alexandra Ares

    Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră, joi, 7 noiembrie, de la ora 19:00, la Radio România Cultural: Frumoasa adormită şi trezită de Alexandra Ares. Spectacolul va putea fi audiat în avanpremieră miercuri, 6 noiembrie, de la ora 17:00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române, de pe strada Nicolae Creţulescu nr. 8 din Bucureşti. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

    Scriitoarea Alexandra Ares este puternic afirmată atât în spaţiul autohton, cât şi în cel american, unde se bucură de o reală recunoaştere, confirmată de premii şi distincţii literare de prestigiu. Tratând cu umor probleme ca iubirea, fidelitatea, veşnica aspiraţie către cuplul ideal, piesa Frumoasa adormită şi trezită este remarcabilă prin dialogul spiritual, nota feminină, stilul plin de prospeţime şi de vioiciune, atenta analiză a caracterelor.

    Autoarea Alexandra Ares ne-a mărturisit: Am scris această piesă la New York în 2005, când începusem primul meu roman, Visătoarele, şi am simţit nevoia să iau o pauză de 3 săptămâni pentru a scrie teatru. Era o perioadă de mare efervescenţă literară când spărgeam gheaţa cu scrisul şi cu mine însămi. Piesa este un basm modern care explorează nevoia contradictorie de dragoste şi de libertate a femeii moderne şi confruntă iluziile feminine ale copilăriei cu realităţile complicate ale vieţii care fac viaţa mai interesantă şi mai dramatică decât basmul.

    În Istoria dramaturgiei contemporane, criticul de teatru Mircea Ghiţulescu afirma: O piesă epică despre eterna căutare a fidelităţii în amor şi despre eterna ei încălcare. Despre Prinţul visat şi Zmeul real din care se compune viaţa unei femei. Dar şi despre instabilitatea graniţelor dintre aceste două reprezentări ale masculinităţii. Autoarea montează totul pe fundalul unei frumoase poveşti (La Belle de la bois dormant/ Frumoasa din pădurea adormită) de Charles Perrault pe care o despleteşte în toate implicaţiile sale transformând un basm pentru copii într-o analiză a instabilităţii sexuale în contradicţie cu setea de stabilitate a vieţii. Temă veche de când lumea pe care, însă, Alexandra Grigorescu-Ares o tratează într-un mod cu totul original printr-un amestec de insolenţă, gravitate şi candoare… Această micuţă Onda care supune unei analize imprevizibile basmul cu Frumoasa adormită nu este numai viitoarea femeie ci Alexandra Grigorescu-Ares însăşi care examinează realitatea cu o gândire neconvenţională.

    Piesa aduce, totodată, în atenţia publicului, realitatea socială din momente semnificative ale istoriei României, amestecând consideraţiile generale cu detalii istorice surprinzătoare, într-un stil imprevizibil şi cuceritor.

    Pentru regizoarea Diana Mihailopol, un spectacol după acest text a reprezentat o adevărată provocare, un pariu artistic câştigat, o operă împlinită, echilibrată şi armonioasă, alternând prezentul şi proiecţiile în amintire, conturând un univers auditiv credibil şi elocvent.

    Coloana sonoră, realizată de către ing. Mirela Georgescu, dobândeşte caracterul unui acompaniament nuanţat, potrivit stilului piesei, amplificând atmosfera, ideile, stările sufleteşti, iar muzica sugestivă adusă de către Patricia Prundea, semnatara regiei muzicale, are menirea de a susţine dialogul, pasiunile, viaţa subtilă, ascunsă, intensă, a personajelor.

    Nicoleta Lefter, în rolul Ondei, izbuteşte o creaţie actoricească impresionantă, amestec de feminitate, vulnerabilitate, putere, inventivitate, trecând subtil de la o stare la alta, conferind replicilor sale emoţie şi expresivitate, în dialog cu excelenţii săi parteneri Marius Bodochi, Dan Aştilean, Ionuţ Grama şi Liviu Lucaci.

    Spectacolul radiofonic Frumoasa adormită şi trezită, în regia Dianei Mihailopol, este viu, incitant, capabil să vorbească direct ascultătorului contemporan, iar construcţia pe mai multe planuri sonore a oferit echipei artistice ocazia de a explora fascinanta lume auditivă, descoperindu-i noi valenţe şi subtilităţi.

    Regia artistică: Diana Mihailopol. În distribuţie: Rodica Mandache, Nicoleta Lefter, Marius Bodochi, Dan Aştilean, Ionuţ Grama, Liviu Lucaci, Angela Ioan, Antonia Neumark, Crenguţa Hariton, Cezar Antal, Magda Duţu, Emanuel Varga, Laur Bondarenco. Regia de montaj: Robert Vasiliţă. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi producător: Domnica Ţundrea.

  • Genica Athanasiou, muză și  parteneră a lui Antonin Artaud

    Genica Athanasiou, muză și parteneră a lui Antonin Artaud

    Expoziția Génica Athanasiou: muză și parteneră a lui Antonin Artaud” este deschisă la Muzeul Naţional al Literaturii Române/MNLR până pe 28 august. Personalitate uitată în Franța și încă mai puțin cunoscută în România, țara ei de origine, Génica Athanasiou, pe numele ei adevărat Eugenia Tănase, nu supraviețuiește astăzi decât prin scrisorile de dragoste pe care i le-a trimis Antonin Artaud, în perioada 1922 — 1927, celebrele Lettres à Génica. Toată viața, Génica Athanasiou pare să se fi ascuns în umbra cuvintelor altora, însă o carieră de patruzeci de ani pe scenă nu poate fi redusă la rolul de muză pentru parteneri, fie ei Antonin Artaud sau Jean Grémillon.



    Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române: Referitor la personalităţi cunoscute în întreaga lume şi prea puţin cunoscute la noi trebuie să vă spun că în spaţiul artistic românesc, Genica Athanasiou nu era deloc cunoscută. La 20 de ani ea a plecat din ţară, a jucat foarte mult în Franţa, în multe dintre spectacole împreună cu Antonin Artaud. Când am numit-o, în deschiderea expoziţiei, muză şi parteneră a lui Antonin Artaud, nu am devoalat decât o mică parte a personalităţii sale. Pentru că Genica Athanasiou n-a lucrat numai cu Antonin Artaud, a lucrat cu marea pleiadă de actori din perioadă interbelică şi a realizat spectacole memorabile la Paris şi în alte oraşe ale lumii. Dar Genica Athanasiou s-a aflat în prezenţa avangardei interbelice nu numai în calitate de actriţă. Să nu uităm că în expoziţia pe care am organizat-o în primăvară la galeria Galateca am expus mai multe fotografii, printre care câteva realizate de Man Ray, unul dintre cei mai importanţi fotografi ai interbelicului. Ne bucurăm că putem expune această expoziţie documentară făcută cu foarte multă pasiune de Laurence Meiffret, o cercetătoare franceză care şi-a dedicat zece ani pentru a desluşi itinerarul spectaculos al acestei actriţe.”



    Fiind în imposibilitatea de a pătrunde în magia reprezentațiilor trecute, trebuie să facem cale întoarsă pentru a o descoperi pe această necunoscută, dincolo de aura propriului ei mit — de la Paris spre București, din secolul XXI, spre cei din urmă ani ai secolului al XIX-lea. Să pornești ca la o vânătoare de fluturi după fapte uitate: imagini fără legendă și acte oficiale decolorate, arhive incomplete, prea puținii martori… Să încerci să regăsești o ființă în spatele tuturor acestor lucruri și poate, la capătul căutării, să știi mai multe despre acest specimen ciudat de femeie: Muza — Artistă.” Sunt câteva rânduri scrise de Laurence Meiffret, în albumul Génica Athanasiou — viaţa pasionantă a unei românce în avangarda pariziană. Albumul apărut la editura Muzeul Literaturii Române este prima publicaţie bilingvă dedicată actriței.



    Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române: Este vorba de un album monografie, de fapt o carte despre Jenica Athanasiou din care putem afla întreaga ei viaţă, de la începuturi până la sfârşit. Aflăm că s–a născut în Bucureşti, în cartierul Uranus, că a trecut de la numele Tănase la Athanasiou, că a fugit de acasă la Paris pentru a deveni actriţă, aflăm ce parteneri de scenă a avut, în ce filme şi piese a fost protagonistă. Este cuprinsă toată povestea vieţii ei în acest album scris cu foarte multă pasiune de Laurence Meiffret.”


    Spaţiul expoziţional deschis la Muzeul Naţional al Literaturii Române cuprinde mai multe secțiuni: viaţa de scenă şi viaţa privată a Genicăi Athanasiou, lucrări ale unor artiști contemporani români şi francezi, lucrări inspirate de personalitatea ei, obiecte originale și un montaj video cu scene din filmele în care a jucat artista.