Radio România Internațional

Tag: Muzeul Naţional al Literaturii Române

  • Expoziţia eveniment Eli Lotar

    Expoziţia eveniment Eli Lotar

    Muzeul Colecțiilor de Artă găzduiește, până pe 14
    iulie, expoziția eveniment Eli Lotar (1905-1969) dedicată fotografului și
    cineastului francez de origine română. Pentru Eli Lotar (Eliazar Lotar
    Teodorescu), fiul poetului Tudor Arghezi și important reprezentant al
    avangardei pariziene, expoziția constituie o binemeritată punere în valoare a
    contribuției sale la conturarea modernismului noii viziuni fotografic și
    cinematografic. Organizată de Muzeul Național al Literaturii Române, Centre
    Pompidou și Jeu de Paume în contextul Sezonului Franța – România 2019,
    expoziția cuprinde circa 80 de fotografii de epocă și o sută de documente
    (cărți, reviste, scrisori, negative, filme).

    Expoziţia reeditează în spațiul
    Muzeului Colecțiilor de Artă retrospectiva dedicată lui Eli Lotar în 2017 la
    Centre Pompidou, fiind o premieră absolută pentru România.

    Ioan Cristescu,
    directorul Muzeului Național al Literaturii Române şi coordonatorul programului,
    ne dă amănunte: Noi am început
    discuţiile cu Centrul Pompidou încă din 2017. Am îndeplinit condiţiile şi
    exigenţele pe care Centrul Pompidou le-a avut şi cu tenacitate şi răbdare, am
    căutat să îi convingem că această expoziţie trebuie să ajungă în România. Că
    este foarte important să ajungă şi în România pentru că Eli Lotar, primul fiu
    al lui Arghezi, este aproape un necunoscut în spaţiul cultural românesc şi
    publicul românesc nu-i cunoaşte opera realizată în Franţa şi nu numai.
    Stabilind această relaţie cu Centrul Pompidou am avut posibilitatea să aducem
    şi expoziţia Gherasim Luca-Erou limită, tot în contextul Sezonului România – Franţa.
    Expozițiile Eli Lotar (1905-1969) şi Gherasim Luca-Erou limită sunt două expoziţii
    conforme cu cerinţele destul de stricte pe care Centrul Pompidou le impune,
    totodată un succes al insituţiei pe care o conduc.

    Fotograf
    și cineast francez de origine română, important reprezentant al avangardei
    pariziene, Eli Lotar (Eliazar Lotar Theodorescu) este fiul poetului Tudor
    Arghezi, de la care a și primit primul său aparat de fotografiat. Lotar și-a
    petrecut copilăria la București, alături de tatăl său, pentru a reveni la
    Paris (orașul în care s-a născut) în 1924. Aici se apropie de fotografa
    Germaine Krull, de la care învață meserie, și mai târziu de suprarealiști,
    publicând mai ales în revistele de avangardă VU, Jazz și Arts et métiers
    graphiques și participând la expoziții internaționale importante ca
    Fotografie der Gegenwart, Film und Foto și Documents de la vie sociale. Fotografiile
    și filmele lui Eli Lotar surprind o întreagă modernitate vibrantă,
    spectaculoasă, poetică, decadentă, tulburătoare: imagini din spitale și
    abatoare, scene din viața prostituatelor, lumea artelor spectacolului, peisaje
    mediteraneene și situri arheologice grecești așa cum arătau acestea la
    începutul anilor ’30.

    Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al
    Literaturii Române şi coordonatorul programului: Cele două curatoare
    ale expoziţiei sunt Damarice Amao (Centrul Pompidou) și Pia Viewing (Jeu de
    Paume), două exegete foarte importante ale operei lui Eli Lotar. Expoziţia n-ar
    fi fost posibilă dacă n-ar fi existat această colaborare între Centrul Pompidou
    şi Jeu de Paume. Spun asta pentru că expoziţia de la Bucureşti nu este doar o
    replică a celei din Franţa, de la Jeu de Paume, din 2017. Expoziţia organizată
    la Bucureşti include foarte multe aspecte care ne ajută să vedem cum a evoluat
    creaţia lui Eli Lotar, dar şi relaţia lui cu spaţiul românesc şi cu tatăl lui,
    scriitorul Tudor Arghezi. De altfel, şi cele două publicaţii pe care le-am
    scos, catalogul Eli Lotar (1905 – 1969), şi volumul de scrisori inedite Eli
    Lotar. Scrisori / Lettres (1924 – 1926) din arhivele centrului Pompidou, pot
    aduce un plus de informaţie despre artist şi relaţia lui cu Tudor Arghezi. Sunt
    surse foarte importante de informaţie pentru că până la acest moment nu aveam
    încă o monografie românească a acestei personalităţi culturale a avangardei
    interbelice europene.

    Ioan Cristescu ne-a vorbit şi despre
    succesul expoziţiei Eli Lotar (1905-1969), deschisă la Muzeul Colecțiilor de
    Artă:
    Şi pentru mine succesul a fost surprinzător.
    Şi mă refer nu numai la ceea ce s-a semnalat în presă, ci şi la afluxul de
    vizitatori. În prima zi de deschidere a expoziţiei, când s-a făcut un tur
    ghidat cu cele două curatoare, Damarice Amao și Pia Viewing, am avut, în doar
    trei ore, peste 500 de vizitatori în expoziţia de la Muzeul Colecţiilor de
    Artă. La fel s-a întâmplat şi în zilele următoare, ceea ce confirmă că exista
    un interes şi că publicul românesc află cu plăcere şi surprindere mai multe
    despre creaţia lui Eli Lotar.

  • “Anotimpuri şi culori”, culegerea de cântece pentru copii scrise de Grigore Vieru

    “Anotimpuri şi culori”, culegerea de cântece pentru copii scrise de Grigore Vieru

    Anotimpuri şi
    culori, culegerea de cântece pentru
    copii scrise de Grigore Vieru şi aranjate pentru voce şi pian de Eugen
    Mamot, lansată şi la Bucureşti (Muzeul Naţional al Literaturii Române, 21
    martie 2019)


  • Observator Lyceum, un proiect marca Observator Cultural

    Observator Lyceum, un proiect marca Observator Cultural

    Observator Lyceum este un proiect inițiat în
    2016 de revista Observator Cultural – cu sprijinul Muzeului Național al
    Literaturii Române – pe modelul prestigiosului premiu francez Goncourt des
    Lycéens. Scopul proiectului este de a crea o platformă de comunicare între
    scriitorii români contemporani și cititorii tineri, din dorința de a-i apropia
    de literatura română și de a le cultiva pasiunea pentru lectură. Decernat în
    cadrul Galei Premiilor Observator cultural, proiectul a implicat, în 2018,
    elevi din nouă licee de top bucureştene, care au acordat Premiul Observator
    Lyceum pentru proză, în cadrul Galei Premiilor Observator Cultural. Elevii
    primesc cărțile, le citesc și jurizează: în 2016, cîștigător a fost Octavian
    Soviany, pentru romanul Moartea lui Siegfried, Editura Cartea Românească, în
    2017, Vlad Zografi, cu romanul Efectele secundare ale vieții, Editura
    Humanitas, în 2018 a câștigat romanul Vara în care mama a avut ochii verzi,
    scris de Tatiana Țîbuleac, publicat la Editura Cartier. Carmen Muşat,
    iniţiatoarea Observator Lyceum, consideră că proiectul este o şansă reciprocă
    pentru elevi şi pentru scriitorii contemporani. Datorită proiectului, elevii
    descoperă literatura actuală şi își dezvoltă spiritul critic, pe care, din
    păcate, nici programa şcolară, neschimbată de zeci de ani, nici media, care
    acordă tot mai puţin spaţiu evenimentelor culturale, nu-l pot stimula. Carmen
    Muşat. Dezbaterile sunt
    an de an extraordinare, mie îmi
    plac foarte mult. Lăsaţi singuri să gândească asupra textului, tinerii
    aceştia dovedesc o creativitate extraordinară. Iar în momentul în care ne
    întâlnim şi discutăm cu toţii pe text, opiniile lor nu se repetă. Chiar dacă
    aleg acelaşi text, argumentele pe care le aduc pentru a-şi susţine opţiunea
    sunt foarte diferite. Şi este fascinant să constaţi că sunt copii cu o minte
    deschisă, care se pot exprima coerent şi cu sens în limba română. Or, cred că
    acesta este scopul educaţiei. Să formeze nişte oameni capabili să înţeleagă şi
    să se exprime. Dacă le ceri doar să reproducă ce spun alţii, nu-i poţi stimula
    în nici un fel. Şi nu este vorba doar de literatură, este vorba, până la urmă,
    şi de comportamentul lor de cetăţeni. Cum să ai cetăţeni responsabili dacă nu
    le acorzi credit, dacă nu îi faci să înţeleagă că opinia lor contează? Din
    păcate, şcoala românească îi obligă, de cele mai multe ori, să-şi însuşească
    ideile altora. Şi atunci, mai putem avea pretenţia ca aceşti tineri să
    gândească critic?

    Pentru Dorica Boltaşu Nicolae, profesoară
    la Colegiul Naţional Iulia Haşdeu, Bucureşti, Observator Lyceum nu este
    primul proiect extrașcolar. A organizat dezbateri și ateliere pentru elevii
    săi, le-a recomandat scriitori actuali, care, prin subiectele abordate, să le
    stârnească interesul pentru literatură. Am asistat la dezbaterea organizată
    înainte de jurizare şi pot spune că atât pentru mine, dar şi pentru celelalte colege de la
    liceele participante a fost o surpriză foarte mare să-i vedem în felul acesta.
    Să-i vedem cum polemizează, cum se contrazic – pentru că au curajul de a se
    contrazice – ceea ce la o oră normală de literatură română nu prea se întâmplă.
    E o surpriză să-i vedem cum gândesc, cum se exprimă, cum se raportează la nişte
    valori şi aspecte ale vieţii pe care le găsesc în cărţile respective. Şi abia
    aşteptam să-i auzim, pentru că ne uitam ca la un spectacol. Observator Lyceum
    este o mare șansă pentru ei.

    Lorena
    Mihăilescu şi Ana Maria Ion, eleve la Colegiul Naţional Iulia Haşdeu, au
    făcut parte din juriul Observator Lyceum de la prima ediţie. Observator Lyceum
    le-a oferit şansa de-a înţelege că fiecare argument şi opinie contează şi că
    literatura actuală te conectează la lumea în care trăieşti. Lorena Mihăilescu. Nu cred că
    greşesc dacă afirm că, la prima ediţie, în 2016, toată lumea părea mai
    ezitantă, mai timidă, dar în cele din urmă am sfârşit prin a avea o conversaţie
    normală. Am trecut peste jena sau timiditatea de a spune ce gândim şi ne-am
    susţinut cărţile favorite. Foarte tare m-au impresionat dezbaterile din cel
    de-al doilea an, care au fost foarte aprinse şi tensionate. Mi-a plăcut mult
    atmosfera aceea în care fiecare şi-a susţinut părerea cu argumente. La cea de-a
    treia ediţie Observator Lyceum, care a fost şi ediţia mea preferată, am
    participat foarte mulţi, aproape treizeci de elevi, unele licee au avut chiar
    patru elevi ca reprezentanţi. Aşa că au foarte multe păreri şi argumente,
    fiecare avea un punct de vedere personal. Esenţial este că în toţi aceşti ani am învăţat foarte mult, de la modul de
    exprimare la cum se citeşte un text.

    Ana Maria Ion. Cel mai mult mi-a plăcut
    ultima ediţie pentru că îmi sunt foarte dragi cărţile pe care le-am avut de
    jurizat. Un alt avantaj al ultimei ediţii a fost că proiectul s-a extins, în
    2018 au fost foarte mulţi participanţi, aşa cum spunea şi Lorena. Aşa
    că am avut o dezbatere foarte animată.
    Principala calitate a proiectului Observator Lyceum rămâne, cred eu, faptul că
    ne-a ajutat să ne conştientizăm diferenţele, să înţelegem că este normal ca
    fiecare să aibă o opinie proprie asupra unui text. Şi foarte important este că
    se renunţă la a evalua un text în felul acela uniform care ne este impus la
    liceu. Acolo, din păcate, încă există o singură opinie asupra unui text
    literar, cea din manual.

  • Lupoaica de Giovanni Verga, premieră la Teatrul Naţional Radiofonic

    Lupoaica de Giovanni Verga, premieră la Teatrul Naţional Radiofonic

    Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră, joi, 15 martie, de la ora 19:00, la Radio România Cultural, spectacolul Lupoaica de Giovanni Verga. Traducerea: Olga Mărculescu. Adaptarea radiofonică: Domnica Ţundrea. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Adela Mărculescu, Mircea Rusu, Ioana Calotă, Gelu Niţu, Dorina Lazăr, Petre Lupu, Daniela Ioniţă Marcu, Cătălina Mustaţă, Cristian Simion, Ionuţ Kivu. Regia de montaj: Radu Verdeş şi Florin Bădic. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: Vasile Manta. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea.

    Spectacolul va putea fi audiat în avanpremieră joi, 15 martie, de la ora 17:00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române (Str. Nicolae Creţulescu nr. 8, Bucureşti). Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

    Scrierile lui Giovanni Verga (1840-1922), binecunoscut autor italian de factură realistă, au generat, de-a lungul deceniilor, ecranizări ori spectacole de mare succes la public şi la critica de specialitate. Romancier, autor de proză scurtă şi dramaturg, reprezentant de forţă al verismului italian, Giovanni Verga este considerat un scriitor remarcabil prin vigoarea expresiei şi autenticitatea trăirilor surprinse în pagini narative ori teatrale, izbutind să influenţeze, pe plan naţional, literatura de după cel de al doilea război mondial. Fineţea observaţiei psihologice se îmbină, în scrierile lui Giovanni Verga, cu sinceritatea expresiei şi nota lirică, într-o ţesătură extrem de relevantă de stări şi de situaţii. Piesa Lupoaica de Giovanni Verga este valoroasă, prin construcţia concisă, forţa viziunii, puterea sentimentelor, reflectarea stărilor sufleteşti şi pasiunea nemijlocită ce răzbate din toate situaţiile scenice, iar traducerea realizată de Olga Mărculescu se dovedeşte a fi plină de farmec şi bogată în nuanţe, păstrând spiritul dramatic al textului, alternând nota sentimentală cu pitorescul stilului popular italian.

    Cu atenţie la psihologia personajelor, la stările lăuntrice, la încleştările exterioare şi interioare, regizorul artistic Vasile Manta a transformat acest univers într-un spectacol radiofonic puternic, dramatic, de o mare plasticitate, îndrumând actorii spre o interpretare firească, astfel încât întâmplările piesei să dobândească autenticitate, iar dialogurile – căldura vieţii.

    Spectacolul Lupoaica de Giovanni Verga aduce o tipologie feminină aparte, fascinantă, de mare profunzime şi complexitate psihologică: pe aceea a personajului Pina, pe care-l interpretează, cu incontestabilul său har actoricesc, Adela Mărculescu. Rolul Pinei îi prilejuieşte marii actriţe trăiri intense, izbucniri pătimaşe, treceri de la mândrie la duioşie, de la o furie excelent dozată, cu mijloace actoriceşti sigure şi eficiente, la o caldă, emoţionantă, copleşitoare stare poetică.

    Muzica spectacolului, sensibilă şi evocatoare, aleasă de regizorul muzical Patricia Prundea şi coloana sonoră gândită de Vasile Manta contribuie la conturarea unui univers profund şi nuanţat, amplificând dramatismul, trăirile, pasiunile şi emoţia spectacolului radiofonic.

    Montarea piesei Lupoaica de Giovanni Verga la Teatrul Naţional Radiofonic propune publicului un act artistic expresiv şi elocvent, oferindu-le actorilor ocazia de a se confrunta cu partituri generoase, roluri puternice, de a crea un univers în care spiritul popular şi poezia sentimentelor se împletesc.

  • Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic pentru Copii: Ivan Turbincă

    Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic pentru Copii: Ivan Turbincă

    Povestea lui Ion Creangă Ivan Turbincă cunoaşte o nouă versiune radiofonică datorată lui Costin Tuchilă (autorul dramatizării) şi regizorului Vasile Manta. Distribuţia: Ivan – Petre Lupu, Dumnezeu – Ion Arcudeanu, Sfântul Petre – Ştefan Velniciuc, Boierul – Mircea Constantinescu, Moartea – Gabriela Popescu, Scaraoschi – George Grigore, Dracul de la poartă – Marius Călugăriţa, Talpa-iadului – Violeta Berbiuc, Dracii – Puiu Mărgescu şi Cristian Simion. Redactor şi producător: Irina Soare. Regia de studio: Janina Dicu. Regia de montaj: Dana Lupu şi Monica Wilhelm. Regia muzicală: Patricia Prundea.

    Marţi, 27 februarie, la ora 17:00, Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti (str. Nicolae Creţulescu nr. 8) vă invită la audiţia cu public a noului spectacol. Intrarea este liberă.

    Premiera Teatrului Naţional Radiofonic pentru Copii va fi difuzată la Radio România Cultural, duminică, 4 martie, la ora 9:00.

    Scrisă în anii 1877-1878, povestea lui Ivan Turbincă, una dintre cele mai comentate din opera lui Creangă, generând o mulţime de interpretări, are la bază un mit răspândit în toată lumea, aşa cum s-a remarcat. Pojghiţa rusească, spunea Vasile Lovinescu, este o simplă coloratură de epocă, suprapusă peste oglinda mitului spiritului rătăcitor, incapabil să se încadreze în armonia cosmică. Dramatizarea urmează cu fidelitate textul lui Creangă, naraţiunea, culoarea dialogurilor, expresivitatea şi pitorescul limbajului.

    Povestea are de altfel suficiente virtuţi teatrale în desfăşurarea ei şi tocmai această, să-i zicem, dramaturgie ascunsă, ne-a condus în noul spectacol. Regizorul Vasile Manta a alcătuit o distribuţie foarte potrivită tipologiei personajelor, alegându-l în rolul principal pe Petre Lupu, un actor cu mari disponibilităţi pentru partitura complexă a lui Ivan Turbincă, creând atmosferă şi sugestii aproape vizuale. Muzica aleasă de Patricia Prundea şi efectele sonore completează fericit jocul actorilor.

  • Evocare Cristian Munteanu

    Evocare Cristian Munteanu

    Joi, 1 februarie, la ora 18:00, Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti invită la un eveniment dedicat regizorului Cristian Munteanu, de la moartea căruia se împlinesc 10 ani. Evocarea Cristian Munteanu va fi urmată de audiţia spectacolului Moartea lui Ivan Ilici, scenariu de Puşa Roth după nuvela lui Lev Nikolaevici Tolstoi, în regia lui Cristian Munteanu. Traducere de Silvia Cucu. În distribuţie: Mihai Constantin, Ruxandra Sireteanu, Eusebiu Ştefănescu, Petre Moraru, Ştefan Velniciuc, Gavril Pătru, Delia Nartea, Claudiu Istodor, Valentin Uritescu, Ion Siminie, Constantin Dinulescu, Petre Nicolae, Ion Arcudeanu, Aurelian Georgescu, Gheorghe Pufulete. Cu participarea preotului Cristian Deheleanu. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia de montaj: Dana Lupu şi Radu Verdeş. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Producător: Vasile Manta. Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, februarie 2006. Prezintă: Costin Tuchilă. Intrarea este liberă.

    Spectacolul Moartea lui Ivan Ilici va fi difuzat duminică, 4 februarie, la ora 14:00, la Radio România Cultural.

    Cristian Munteanu (25 august 1936 – 31 ianuarie 2008) este unul dintre numele cele mai mari din întreaga istorie a teatrului radiofonic românesc, nu numai pentru că o amplă fonotecă de înregistrări cu spectacole poartă semnătura sa regizorală, ci şi prin valoarea artistică – de multe ori prin noutatea adusă în epoca respectivă, prin modernitatea ce rezistă şi astăzi a majorităţii acestor spectacole. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti în 1959, regizor mai întâi la Teatrul din Piatra Neamţ, a fost angajat în 1962 la Radiodifuziunea Română, ca regizor artistic. După decembrie 1989 a devenit primul redactor şef al Redacţiei Teatru, care fusese până atunci secţie a redacţiei emisiunilor culturale. Practic, Cristian Munteanu a pus bazele activităţii acestei redacţii în forma în care se desfăşoară ea astăzi.

    Cele patru decenii şi jumătate dedicate teatrului radiofonic înseamnă peste o mie de spectacole cu piese din toate epocile de creaţie, de la antici la contemporani, ilustrând toate genurile teatrale, de la cele consacrate la formule moderne, cum sunt documentarul teatral sau emisiunile scenarizate. Amprenta stilistică a regizorului este inconfundabilă în toate acestea. Ea se traduce printr-un simţ aparte al construcţiei teatral-radiofonice, aspect esenţial în această formă de artă, care, adresându-se unui singur simţ, auzul, recompune un univers întreg. Există fără îndoială reguli nescrise ale teatrului radiofonic, pe care Cristian Munteanu îl considera forma cea mai rafinată de teatru. Dar niciuna dintre ele nu poate suplini disciplina interioară a artistului, care presupune, pe lângă o cultură teatrală vastă, fermitatea opţiunii stilistice şi, astfel, capacitatea de reinterpretare optimă a unui text. A unui text care să fie pregătit pentru a deveni spectacol radiofonic, dat fiind că sunt puţini dramaturgi care scriu special pentru teatrul radiofonic. Ceea ce la lectura piesei poate oferi o satisfacţie intelectuală deosebită, ceea ce pe scena de scândură poate crea un efect extraordinar, la radio, dimpotrivă, pot să aibă minimă relevanţă, ba chiar să împiedice coerenţa spectacolului. Am avut cu toţii enorm de învăţat de la regizorul Cristian Munteanu, începând cu selecţia şi pregătirea textului până la forma finală a spectacolului, în care fiecare element trebuie să fie aşezat la locul potrivit şi mai ales să aibă justificare artistică.

    Regizorul trebuie să facă o orchestraţie. O orchestraţie care începe chiar de la forma potenţial radiofonică a textului dramatic, mărturisea Cristian Munteanu. Este o lecţie pe care am detaliat-o adesea în compania lui Cristian Munteanu, ale cărei secrete le-am asimilat de la un artist puţin dispus, temperamental, să dea lecţii. Avea însă talentul de a se face înţeles, de a convinge, de a se impune cu eleganţă, dar şi de a şti să dirijeze, să aşeze la locul cuvenit sugestiile venite de la actori şi de la membrii echipei.

    Transformarea nuvelei Moartea lui Ivan Ilici de L. N. Tolstoi în piesă de teatru este o întreprindere care nu se află la îndemâna oricui. După Mantaua de N.V.Gogol (2004), Puşa Roth a realizat în 2006 un scenariu excelent, prin dramatizarea acestei nuvele conservând atât atmosfera, caracteristicile stilistice, cât şi modalitatea specifică lui Tolstoi de a construi personajul principal. Nimic din spiritul prozei lui Tolstoi nu a fost trădat în piesa Puşei Roth, care a conferit relief dramatic aparte acestui text antologic. Spectacolul Teatrului Naţional Radiofonic a reprezentat, la premiera din 26 februarie 2006, un eveniment. Regizorul Cristian Munteanu a construit un spectacol de rară acurateţe stilistică, în care frământările personajului principal, evoluţia lui psihologică, atmosfera rusească dar şi caracterele celorlalţi eroi sunt reconstituite într-un mod exemplar. În rolul lui Ivan Ilici îl veţi asculta pe Mihai Constantin, care realizează o compoziţie de mare profunzime, alături de Ruxandra Sireteanu (Praskovia Fiodorovna), la rândul ei cu un joc de mare rafinament artistic.

    Moartea lui Ivan Ilici, din 1885, este una dintre capodoperele scriitorului rus şi ale nuvelisticii universale. Povestirea este reprezentativă pentru modalitatea lui Tolstoi de a transforma o viaţă obişnuită, desfăşurată în cadre previzibile, în care falsitatea şi ipocrizia semenilor devine treptat apăsătoare, în revelaţie metafizică.

    În perioada 27 ianuarie – 5 februarie 2018 la Radio România Cultural veţi asculta spectacole în regia lui Cristian Munteanu:Roşu şi negru, dramatizare de Rodica Suciu-Stroescu după Stendhal, teatru serial (de luni, 29 ianuarie până vineri, 2 februarie şi luni, 5 februarie, ora 22:30); Furtuna de Cao Yu (sâmbătă, 3 februarie, ora 14:00), Moartea lui Ivan Ilici, scenariu de Puşa Roth după nuvela lui L. N. Tolstoi (duminică, 4 februarie, ora 14:00); în seria Mari spectacole, la ora 0:30: Tragica istorie a doctorului Faust de Christopher Marlowe (29 ianuarie), Galileo Galilei de Bertolt Brecht (31 ianuarie), Vernisaj şi Jocul de table de Cristian Munteanu (1 februarie), Henric al IV-lea de William Shakespeare (partea I – 2 februarie; partea a II-a – 3 februarie).

    La Radio România Actualităţi (ora 23:05): Micile tragedii de A. S. Puşkin (5 februarie), Apa vie de Josef Toman (6 februarie), Vernisaj de Cristian Munteanu (7 februarie).

    Pe site-ul eteatru.ro, 31 ianuarie 2018 este dedicată regizorului Cristian Munteanu.

  • Teatrul Naţional Radiofonic, audiţie cu public în premieră

    Teatrul Naţional Radiofonic, audiţie cu public în premieră

    Teatrul Naţional Radiofonic al Societăţii Române de Radiodifuziune anunţă premiera spectacolului Diamantele sunt cărbuni care s-au pus pe treabă de Paweł Demirski, traducerea Sabra Daici, adaptarea radiofonică şi regia artistică semnate de Cezarina Udrescu. Audiţia cu public a premierei are loc marţi, 5 decembrie, ora 17:00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române (str. Nicolae Creţulescu, nr.8, Bucureşti), iar difuzarea, în premieră, este programată duminică, 10 decembrie, ora 00:30, la Radio România Cultural.

    Spectacolul aparţine proiectului Confluenţe teatrale româno-poloneze care se încadrează în strategia repertorială a Teatrului Naţional Radiofonic pentru anul 2017, în seria Dramaturgi străini contemporani. Proiectul menţionat este un parteneriat de coproducţie între Redacţia Teatru a SRR şi Institutul Polonez din Bucureşti, alt spectacol realizat împreună fiind Cel mai mic bal din lume de Malina Prześluga, adaptarea radiofonică şi regia artistică Alexandru Mâzgăreanu, transmis în premieră radiofonică în luna iunie.

    Textul dramatic Diamantele sunt cărbuni care s-au pus pe treabă aduce în discuţie teme majore pentru teatrul contemporan. Personajele cehoviene, din cunoscuta piesă Unchiul Vanea sunt puse de autorul polonez Pawel Demirski într-un context actual şi prezentate caricatural ca paiaţe decrepite, victime ale tranziţiei.

    Cezarina Udrescu notează despre piesa care a inspirat-o: Sărăcia şi excluziunea socială, ca rezultat al economiei neo-liberale, sunt teme recurente, într-un discurs suprarealist. Alunecările, din planul realităţii concrete în cel oniric, se află în relaţii de coordonare şi juxtapunere; ele conduc la derapaje logice, provocate de asocieri de termeni, întâmplări amestecate haotic etc. Unchiul este un pietroi de gâtul schimbărilor sociale şi aflăm că Sonia l-a trimis pe unchiul la psihiatru să-şi vindece şansele sociale. La optsprezece ani de la întâmplările din piesa lui Cehov, personajele înţeleg că profesorul, aşteptat în vizită, nu mai vine, pentru că a murit sau pentru că îi este frică.

    În distribuţie: Alexandru Repan, Catrinel Dumitrescu, Anda Caropol, Claudiu Romilă, Mihai Marinescu, Cezarina Udrescu. Regia de montaj: Bogdan Golovei, Mirela Anton, Radu Verdeş. Regia de studio: Renata Rusu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: Mădălin Cristescu. Coordonator de proiect şi redactor: Crenguţa Manea.

  • Agenda armâneascâ – 2013.05.21

    Siptâmâna tricutâ, viniri, 17 mai, fu gh’iurtusitâ Dzua Internaţionalâ a Telecomunicaţiilor.

    ANCOM are lansatâ un muzeu virtual a echipamentilor (mehaniilor) di telecomunicaţii



    Autoritatea Naţională trâ Administrare şi Reglementare în Comunicaţii din România (ANCOM) dicl’ise pi pagina l’ei di Internet un muzeu virtual a echipamentilor di comunicaţii electroniţe. Muzeulu virtual poate sibâ aflat la aestă adresă.

    Muzeulu conţâne (are) imaghini a unor echipamente di comunicaţii scoase din uz, bâgate la dispoziţie di cătră angajaţil’I a Autoritatil’ei, şi prezintâ a publicului unâ ilustrare a tutrliil’ei cum evoluarâ comunicaţiile de-a lungul a chirolui.

    Anamisa di exponate si numiră unâ minicolecţie di receptoare radio, modele a ultimilor aparate telefoniţe di ebonită produse în România, aparate telefoniţe ufelisite pi câmpul di alumtă tru doilu polim mondial, protile aparate di misurare a frecvenţilor ufelisite di experţil’I a Autoritatil’ei, pricum şi telefoane fixe di-tru chirolu a pâpân’lor.

    Muzeulu virtual fu dişcl’is pi 17 mai 2013, cu aforn’ia a sărbătoriril’ei Dzua Internaţionalâ a Telecomunicaţiilor, şi easte unâ continuare a expoziţil’ei di aparatură di comunicaţii care fu inaugurată tru 2011 şi itinerată tru ma multe localităţ din România.





    Un altu muzeu, aţel a Literaturâl’ei romanâ, şi unâ altâ dzuâ internaţionalâ, a armân’lor: m’iercuri 22 mai, 2013:

    Cu ocazia Zilei Naţionale a Aromânilor, Muzeul Naţional al Literaturii Române, în parteneriat cu Societatea Culturală Aromână din Bucureşti, organizeadză, tru perioada 22–31 mai 2013, în Rotonda a Muzeului, expoziţia di artă Ary Murnu şi Ion Lucian Murnu (pictură şi sculptură) şi unâ expoziţie di carte aromână, Colecţia academicianului Matilda Caragiu Marioţeanu. Vernisajul si faţe m’iercuri, dicsearâ. Prezintă: Doina Mândru şi Elena Hariga. Aestu easte urmat di lansarea cartil’ei di paramithe şi istorime a lu Ion Creangă, ţi u traduse pi armâneaşte Dimciu Todică



    Nâ turnăm iara la 17 mai, cându tru un email Florentina Costea, cântâtoare la formaţia musical` “Via Balcanica”, nâ informa cu poşta electronicâ. Dimitrie Parascos scoase un nău CD cui cântiţe armâneşti. Alidzem zboarâle a l’ei:

    Multu mi harsiiu s-avdu adza naulu CD cu cantitsi armaneshtsa, aprucheatu ditu Gratsii: “Xeanili di Misirii”. Dimitris Paraschos dealihea na ciudusi: nu mash ca u bati clarina cu mari murafeti, ama ari shi una boatsi safe armaneasca…dip ca ditu zamani.

    Tu CD ari shi cantitsi tsi nu li amu avdzata alta oara:”Xeanili di Misirii”, “Ia va-nj ti antreb lau Dunave”,”Hiilu ali Zafiraci”, “Una njilji di Arbineshi”, “Un lai gioni di Niveasta”, “Zeza”, “Umpla sora”, “Al Dabizia”, “Una veara mari-mari”, “Muljieri shi barbats”, “Aua dighiosu”, “Mor Kiratsa”, “Ia mutrits-u tsi musheata”.

    Lucru ambar, Dimitri! Ai nica multi mushutets ti-a spuneari!

    Simneadzâ

    Florentina, Florentin Costea, a cure-l’I hâristusim trâ aestâ muşatâ hâbare !



    Ppui Bajdechi, di la filoiala di Bucureşti a Farâl’ei armâneascâ, nâ informeadzâ trâ unâ manifestare ţi si faţe di ndoi an’i la Dzua Armân’lor:



    Crosslu Armânjilor di Bucureshti – editsia a IVa

    Dzuua Natsională a Armânjilor – 23-li di Maiu, 2013





    Fâlcarea di Bucureshti a Farâljiei Armâneascâ ditu România andreadzi diznău Crosslu Armânjilor, di Dzua Natsională a Armânjilor, Gioi 23 di Maiu, di la oara 9.00, tu Parcul Herăstrău.

    Crosslu easti organizat pi un traseu di vârâ 1,4 km tu Parcul Herăstrău, intrata di la Piaţa Charles de Gaulle. Va s-hibâ un singur Start cu 7 grupi di ilichii: 7-10, 11-14,15-24, 25-39, 40-54, 55-69, sh pisti 70, premiere ahoryia muljieri sh bârbats. Anyrâpsearea la crossu ahurheashti la oara 9.00, startul sda la 10.00. Premierea va s-hibâ cu materialu sportiv, ahurhindalui di la 11.00.

    Vâ câlisimu s-pitritsets pi tuts tsi au aestâ mirachi, armânji , ma shi di alanti milets tsi nă au tu vreari. Anu, la editsia a IIIa, apruchem 125 di alâgâtori, ditu cari 36 fura armânji. 60 di oaminji apruchearâ premii sh mentsiuni.

    Cu aleaptâ tinjie,

    Nicolae Sdrula

    Puiu Bajdechi





    Suţata Fara Armâneascâ, organizeadzâ Bucureşti Dzua Naţionalâ a armân’lor, duu cum nâ informeadzâ, alidzem, Cu vreari armãneascã,

    Constantin Damov

    Prezidentul a Fãlcariljei Bucureshti a Farãljei Armãneascã dit Romãnia











    Tinjisite armânu,





    Tsâ dămu bunâ hâbari câ Fara Armâneascâ ditu Românii (Asociaţia Comunitatea Armână din România) andreadzi, ca tu cathi anu, Dzua Natsională a Armânjilor, 23-li di Maiu. Tu aestu anu va nâ adunămu tu 22 — 23-li di Maiu, tu Chentrul Vechilju, ninga “Hanul lui Manuc”, iu pareia di tiniri armânj andreadzi spectacoli, atelieri culturali, conferintsi, expozitsii di artâ plasticâ sh di cadhuri. Va nâ hârsimu deadun cu pareili di cântâtori shi di giocu armânescu, cu soia shi cu altsâ sots armânj ditu altsâ câsâbadz tsi inu Bucureshti ti aestâ yiurtuseari. Nu dip tu soni, cu aestă furnji, Hanul lui Manuc andreadzi maxus mâcări armâneshtsâ.

    Anlu aestu s-umplu 100 di anj di la ampârtsarea armânjilor ditu Makidunii tu 4 vâsilii pritu “Pacea de la Bucureşti — 1913”. Va s-hibâ aspusâ hala pi cari suntu armânjlji di atumtsea pânâ adzâ, xichea di pricunushteari shi ndrepturi culturali tu vâsiliili iu bâneadzâ.



    Dăm sh-altâ hâbari, dzâţe Constantin Damov, câ Fara armâneascâ va sâ-shi alâcseascâ pareia di cumânduseari pritu alidzeri tsi va s-tsânâ tu dzuua di 25-li di Maiu 2013, Custantsa. La aestã Adunari Ghenerală lipseashti s-partitsipă cathi fâlcari (filialâ) cu unu numiru di diligats. Norma ti reprezentari iasti di 1 la 15. Ti aestâ ispeti cathi fâlcari ari programatâ câti unâ Adunari Gheneralã.





    Cu aleaptâ tinjii, Fâlcarea Bucureshti ti câliseashti la Adunarea Ghenerală Viniri, 24-li di Maiu oara 18.30 la sediul a Sutsatâljei Culturalâ Armãneascã dit str. Vasile Lascăr, nr.26-28 (ninga litseulu Spiru Haret).

    Arada di muabeti a Adunariljei va hibã:

    · Alidzearea di năi membri tu Consiliul Director al Fâlcariljei Bucureshti.

    · Alidzearea diligatsloru ti A.G a Farâljei.

    · Informari ti activitatea fâlcariljei, ti protestul armânjilor ditu parlamentu sh ti moabetea tsi s-tsanu la Guvernu cu diligatslji armânj tu 8-li di Maiu 2013.

    · Activităts, obiectivi ti anlu 2013.



    Cu vreari armãneascã,

    Constantin Damov

    Prezidentul a Fãlcariljei Bucureshti a Farãljei Armãneascã dit Romãnia





    21.mai.2013, Hristu Stergh’iu


    Audio–>