Premiul Nobel pentru chimie în acest an a fost primit de Ştefan W. Hell, un om de ştiinţă german, alături de americanii Eric Betzig şi William Moerner. Toţi trei au reuşit să ajungă nu pe astre îndepărtate sau continente necunoscute ci în profunzimi de neconceput ale universului nanometric.
Înainte chiar de a-şi explica domeniul de performanţă a acestor genii, românii au aflat că unul dintre ei, Ştefan Hell, este născut în România, ca etnic german dintr-o localitate a Banatului, unde şvabii s-au stabilit cu secole în urmă. Mai exact, Ştefan Hell s-a născut pe 23 decembrie 1962, în Arad. A copilărit în comuna Sântana, unde a urmat şi şcoala generală. În 1977 s-a înscris la liceul Nikolaus Lenau, din Timişoara, cu limbă de predare germană, dar la scurt timp a emigrat, împreună cu părinţii săi, în Germania.
Veştile acestor zile ne amintesc că un alt laureat al premiului Nobel a studiat la liceul german din Timişoara, capitala Banatului României. Este vorba, desigur, de Herta Muller, câştigătoarea Nobelului pentru literatură în 2009. Mai în glumă, mai în serios, putem considera că 5 ani este un interval bun pentru a decerna Nobeluri foştilor elevi de la Lenau. Desigur, şi alte elemente comune îi definesc pe cei doi laureaţi ai celui mai râvnit şi prestigios premiu din lume. Atât Herta Muller cât şi Ştefan Hell sunt membri ai minorităţii germane din vestul României, şvabii veniţi acum peste 200 de ani din sudul Germaniei şi Austria. În tot acest timp, germanii bănăţeni şi-au construit, cu multă muncă, o viaţă prosperă şi liniştită.
Din păcate, anii comunismului, şi mai ales sfertul de secol al dictaturii Ceauşescu, au marcat o adevărată depopulare a satelor germane din România, mulţi dintre locuitorii născuţi de generaţii aici plecând în Germania pentru a scăpa, în primul rând, de comunism. Scriitoarea Herta Muller a avut de suferit din pricina poziţiei sale faţă de dictatura comunistă, ea plecând din România în 1987, cu doar 2 ani înaintea căderii regimului.
Atât Ştefan Hell cât şi Herta Muller vorbesc bine româneşte şi nu ezită să îşi amintească vremurile petrecute în ţară. Chiar dacă represiunea comunistă nu a fost deloc blândă, Herta Muller tratează trecutul cu obiectivitate şi este prezentă în viaţa literară şi dezbaterea de idei din România. Ştefan Hell era un boboc de liceu când a plecat în Germania, în 1978, de pe băncile liceului Lenau din Timişoara, dar apreciază educaţia de bază pe care a primit-o în România. Chiar interesul pentru fizică s-a născut în România, odată cu primele încurajări pentru acest drum complicat dar care îi place enorm lui Ştefan Hell. Bucuria de a face ştiinţă a apărut chiar în şcoala din mica localitate Sântana şi laureatul Nobel pentru chimie din 2014 consideră că toţi profesorii săi din România pot fi mândri de realizările sale.
Niciun locuitor al României nu a primit un Nobel, până în prezent. Înainte de succesul literar al Hertei Muller, din 2009, si cel recent, din chimie, al lui Ştefan Hell, un român din SUA, George Emil Palade, a primit premiul Nobel pentru medicină, în 1974. Se născuse la Iaşi, în 1912, era absolvent al Facultăţii bucureştene de medicină şi, imediat după al doilea război mondial, când se instala comunismul în România, plecase în America. Un alt medic român, Ioan Moraru, a fost copreşedinte, alături de un american şi un sovietic, al organizaţiei “Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”. Organizaţia internaţională şi neguvernamentală a primit premiul Nobel pentru Pace în 1985 dar medicului român nu i s-a permis să iasă din România şi să participe la ceremoniile de la Oslo. Anul următor, 1986, Nobelul pentru pace i-a fost acordat lui Elie Wiesel, scriitorul născut la Sighet, în nordul României, care a descris ororile holocaustului.
