Intrată între timp pe un trend descendent, pandemia și-a pus amprenta asupra vieții de zi cu zi a fiecăruia timp de mai bine de doi ani. Iar între efectele acesteia se numără și cele psihologice, care au determinat o creștere masivă la nivel global a incidenței anxietății și depresiei. Este vorba de o sporire cu 25% a cazurilor doar în primul an și, cel mai probabil, mult mai mult în prezent. Situația este confirmată de o analiză a politicilor și a îngrijirii depresiei în România și este în acord cu datele OMS, care estimează că peste 40 de milioane de cetățeni europeni suferă de depresie, adică echivalentul a 4,3% din populația Uniunii Europene. Medicii spun că pandemia a afectat starea unor pacienți la care patologia psihiatrică a debutat post-infecție cu COVID-19, în timp ce în cazul pacienților care aveau deja o tulburare psihică sau mai avuseseră tulburări nervoase de-a lungul vieții, acestea s-au acutizat. La această situație a contribuit în mare măsură proasta informare, care unora le-a indus convingerea că vor muri dacă se îmbolnăvesc, mai ales dacă ajung să fie internați.
A existat și o presiune a știrilor false care a creat fenomenul de anxietate și, nu în ultimul rând, în acest context al bolii covid, modificările de tip comportamental care pot fi încadrate în sfera sănătății mintale sunt date și de faptul că nu avem o predictibilitate, a explicat la Radio România specialistul în politici de sănătate publică, dr. Ioana Stăncel. Nu am fost obișnuiți să fim izolați, să nu avem o comunicare directă cu medicul, pacienții nu au înțeles mult timp ce se întâmplă cu ei, iar toate acestea au creat un context care nu a fost suficient analizat, nu i s-a acordat suficient de multă atenție, pentru că în sfera clinică s-a pus accentul pe acele sindroame care puneau imediat în pericol viața, spune Ioana Stăncel:
“Aceste manifestări fiind de termen lung, cred că acum, în această a doua etapă de long-covid se observă, fie diagnosticate corect, fie ca manifestări clinice diagnosticate asociate altor diagnostice. Vedem foarte multe persoane care au acest sindrom de fatigabilitate cronică, pe care nimeni nu-l diagnostichează ca aparținând neapărat sferei bolilor interne sau neuropsihiatriei, dar toată lumea se plânge de oboseală, oboseală cronică și oboseală rebelă, și la odihnă și la un tratament specific. Cred că abia de-acum încolo consecințele sociale ale acestor manifestări le vom observa prin capacitatea de muncă, capacitatea de învățare, capacitatea de a reveni la comportamentul societal anterior bolii.”
După doi ani extrem de dificili, ne confruntăm acum cu un nou factor de stres major – invazia Rusiei în Ucraina vecină, care mărește nivelul de îngrijorare al populației. Aceasta ar putea contribui inclusiv la creșterea nivelului de agresivitate manifestat deja de anumite persoane în contextul situației pandemice, mai spune Ioana Stăncel, care a făcut o analiză a situației:
“Din perspectiva pandemiei cred că această perioadă de izolare a dus la o tulburare asupra percepției realității din societate și fiecare și-a creat propriile scenarii în care s-a văzut ca un erou și ca o super-persoană. De aici au apărut și aceste tulburări privind toleranța față de ceilalți, toleranța față de aproape, față de drepturile acelui apropiat și percepția că ni se cuvine tot la nivel individual sau la nivel de grup mic în detrimentul drepturilor celorlalți. În ceea ce privește actualul conflict, probabil că și pandemia a dus la o acutizare a luptei privind resursele, accesul la resurse, la resurse materiale, la resurse naturale, precum și perioada de instabilitate politică pe care puterile implicate nu au știut să o gestioneze încât să se ajungă la un nou echilibru și au apărut dezechilibre privind accesul la resurse, privind accesul la o populație stabilă, privind gestionarea percepției populației asupra riscurilor. În regiunea extinsă a României, Republicii Moldova și Ucrainei au existat mai multe studii, eu am participat la unele dintre ele, privind securitatea societală, în sensul definit de conceptele studiilor de securitate, respectiv percepția riscurilor asupra sinelui exprimate prin amenințările percepute, dar nereale, din partea altor grupuri. Și probabil că acest dezechilibru, această tulburare de securitate societală, de percepție a riscului care nu este neapărat real a făcut ca fiecare dintre grupările implicate să exacerbeze măsurile de înarmare, măsurile de manifestare a puterii în așa fel încât a dus la dezechilibre care au fost și sunt greu de gestionat, care sunt oarecum iremediabile. În același timp, faptul că am avut o pandemie a dus la unele limitări ale libertăților democratice.”
Simțul umorului este una dintre armele cu care putem lupta cu depresia și anxietatea, spun specialiștii. Sfatul ar fi, în același timp, ca persoanele care au aceste afecțiuni să-și facă planuri pentru prezent, de zi cu zi, astfel încât să se bucure de ceea ce au, să-și stabilească obiective pozitive și realiste, să se concentreze pe lucrurile frumoase, să socializeze mai mult, să se întâlnească cu prietenii, să asculte muzică, să se plimbe, să își ia un animal de companie, să stea departe de sursele de fake-news și să nu se gândească prea mult la viitor, care este incert. În același timp, consideră Ioana Stăncel, cele două componente – duhovnicul, componenta spirituală și specialistul (psiholog, psihiatru), componenta medicală și de sănătate mentală – ar trebui să fie complementare și să coexiste, niciunul neputând să-l înlocuiască pe celălalt.
