Radio România Internațional

Tag: otet

  • Conservarea castraveţilor

    Conservarea castraveţilor

    Ne aflăm în plină toamnă, în perioada când este o
    abundenţă de legume şi fructe în magazine şi în pieţele agroalimentare. Este şi
    vremea în care legumele şi fructele sunt prelucrate şi conservate. Castraveţii,
    gogonelele, gogoşarii, pepenii de dimensiuni mici, ardeii graşi şi iuţi, varza,
    vinetele, ceapa, conopida, ţelina şi morcovii sunt conservate în saramură sau
    în oţet pentru ca aceste legume să fie consumate ca salate ce însoţesc mâncărurile în
    sezonul rece.


    Una dintre salatele de sezon în
    perioada iernii este cea de castraveţi muraţi, în saramură sau în otet.
    Cantitatea de castraveţi este stabilită în functie de recipientele în care vor
    fi păstraţi. Mai avem nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi crengi
    uscate de mărar. Alegem castraveţii, preferabil pe cei de mărime mai mică, şi
    îi spălăm cu apă rece. Curăţăm hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar
    căpăţânile de usturoi le desfacem în căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i
    mai curăţa. Punem castraveţii într-un borcan, bidon de plastic sau butoi, având
    grijă să punem din când în când bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm
    boabe de muştar, iar deasupra punem crengi de mărar. Pentru a scurta timpul de
    preparare, alegem câteva vase mari în care încălzim şi aducem la fierbere apa
    cu sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un litru de apă.
    Saramura astfel obţinută o turnăm peste castraveţi şi închidem bidonul cu un
    capac şi apoi în lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2 … 3 zile, după care
    îl mutăm într-un loc mai rece.


    Castraveţii pot fi conservaţi şi în
    oţet, de fapt un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la
    un litru de oţet, în care se dizolvă şi 4 linguri de zahăr si 4 de sare.
    Castraveţii sunt puşi în borcane, cu bucăţi de hrean, rondele de morcov şi de
    ceapă, boabe de muştar şi de piper, după care amestecul de apă şi oţet este
    adus la fierbere şi apoi turnat cu grijă în borcane astfel încât să acopere
    complet castraveţii. După ce sunt închise cu capac, borcanele trebuie puse într-un
    vas ceva mai mare, plin cu apă, pe care îl punem la foc mic. După ce a ajuns la
    fierbere, lăsăm vasul un sfert de oră, apoi închidem focul şi lăsăm borcanele să
    se răcească. Borcanele sunt depozitate apoi într-un loc răcoros, iar după circa
    o lună castraveţii pot fi consumaţi.

  • Murături asortate

    Murături asortate

    În multe
    gospodării din România,
    conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu retete
    transmise din generatie în generaţie. Sunt conservate astfel legume precum gogonelele, castraveţii,
    conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele,
    ceapa, ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi fructe
    precum merele şi gutuile. Aceste fructe şi legume pot fi puse în saramură şi în
    diverse combinaţii, rezutând murăturile asortate.


    Pot fi puse laolaltă
    gogonele, pepeni roşii de mici dimensiuni, mere, morcov, ţelină, castraveţi şi
    conopidă. Trebuie alese gogonele cu o
    culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. De
    asemenea, unele soiuri de mere se tercuiesc în saramură şi, din acest motiv, trebuie alese
    anumite soiuri de mere. Pe lângă
    gogonele, în acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, punem la
    murat morcovi, tăiaţi rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva
    ardei capia şi chiar câţiva ardei iuţi, care vor da un gust uşor picant murăturilor.
    Conopida trebuie desfăcută în buchete mai
    mici, iar ţelina trebuie curăţată şi tăiată în felii. Este
    recomandată utilizarea rădăcinii de hrean care, curăţată şi tăiată în suviţe, are
    rolul de a ajuta la buna conservare a legumelor. Pot fi adăugaţi şi câţiva căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor, înainte de a-i pune alături de celelalte legume. Deasupra legumelor
    putem pune, pentru un plus de aromă, frunze de ţelină. Peste aceste legume
    turnăm o saramură fierbinte, un amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o
    lingură şi jumătate de sare la un litru de apă. Butoiul sau borcanele trebuie
    păstrate circa o săptămână la cald, pentru ca legumele să se acrească, după
    care trebuie depozitate într-un loc răcoros.

    Un amestec interesant
    de murături asortate îl reprezintă ardeii umpluţi cu varză şi cu morcov. Varza
    tocată trebuie amestecată cu morcovi daţi pe răzătoare, cu boabe de piper şi cu
    puţină sare. Cu acest amestec sunt umpluţi ardeii graşi, cărora li s-au
    îndepărtat cotorul şi seminţele din interior. Ardeii trebuie puşi în borcan, se
    aduagă câteva ramuri de cimbru, după care trebuie acoperiţi cu saramură şi
    lasaţi cel puţin o sapătămână să se acrească

  • Murături asortate

    Murături asortate

    În multe
    gospodării din România,
    conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu retete
    transmise din generatie în generaţie. Sunt conservate astfel legume precum gogonelele, castraveţii,
    conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele,
    ceapa, ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi fructe
    precum merele şi gutuile. Aceste fructe şi legume pot fi puse în saramură şi în
    diverse combinaţii, rezutând murăturile asortate.


    Pot fi puse laolaltă
    gogonele, pepeni roşii de mici dimensiuni, mere, morcov, ţelină, castraveţi şi
    conopidă. Trebuie alese gogonele cu o
    culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. De
    asemenea, unele soiuri de mere se tercuiesc în saramură şi, din acest motiv, trebuie alese
    anumite soiuri de mere. Pe lângă
    gogonele, în acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, punem la
    murat morcovi, tăiaţi rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva
    ardei capia şi chiar câţiva ardei iuţi, care vor da un gust uşor picant murăturilor.
    Conopida trebuie desfăcută în buchete mai
    mici, iar ţelina trebuie curăţată şi tăiată în felii. Este
    recomandată utilizarea rădăcinii de hrean care, curăţată şi tăiată în suviţe, are
    rolul de a ajuta la buna conservare a legumelor. Pot fi adăugaţi şi câţiva căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor, înainte de a-i pune alături de celelalte legume. Deasupra legumelor
    putem pune, pentru un plus de aromă, frunze de ţelină. Peste aceste legume
    turnăm o saramură fierbinte, un amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o
    lingură şi jumătate de sare la un litru de apă. Butoiul sau borcanele trebuie
    păstrate circa o săptămână la cald, pentru ca legumele să se acrească, după
    care trebuie depozitate într-un loc răcoros.

    Un amestec interesant
    de murături asortate îl reprezintă ardeii umpluţi cu varză şi cu morcov. Varza
    tocată trebuie amestecată cu morcovi daţi pe răzătoare, cu boabe de piper şi cu
    puţină sare. Cu acest amestec sunt umpluţi ardeii graşi, cărora li s-au
    îndepărtat cotorul şi seminţele din interior. Ardeii trebuie puşi în borcan, se
    aduagă câteva ramuri de cimbru, după care trebuie acoperiţi cu saramură şi
    lasaţi cel puţin o sapătămână să se acrească

  • Gogoşari conservaţi

    Gogoşari conservaţi

    Pentru că tot este sezonul lor, în această ediţie vă prezentăm câteva
    variante de conservare a gogoşarilor. Cea mai răspândită metodă este
    conservarea acestora în oţet, metodăîntâlnită nu numai in România, ci şi în alte
    state europene. De dimensiunea unei castane şi sub denumirea de
    red cherry pepperoni, acri din cauza oţetului în care
    au fost conservaţi şi dulci din cauza zahărului adăugat ca ingredient în cursul
    procesului de conservare, aceşti mini-gogoşari sunt umpluţi cu brânză grasă.


    Gogoşarii de pe pieţele româneşţi au dimensiuni mult mai mari şi pot fi
    umpluţi nu doar cu brânză, ci şi cu varză albă, varză roşie
    sau conopidă. Pot fi
    conservaţi în saramură precum gogonelele sau varza acră, cât şi în oţet. Pentru
    gogoşarii umpluţi cu varză, avem nevoie de 5 kg de gogoşari, de una sau două
    verze albe, de două ţeline mari, de un kg de morcovi, de un litru de oţet,
    puţin ulei, de piper boabe, de câteva foi de dafin, de câteva linguri de miere
    şi de sare. După spălare, gogoşarilor li se îndepărtează cu grijă codiţa,
    cotorul şi eventualele seminţe rămase în interior. Se toacă varza, morcovii şi
    telina se trec prin răzătoare, toate aceste legume fiind apoi amestecate
    într-un vas în care adaugăm puţin ulei şi câteva boabe de piper negru.
    Gogoşarii trebuie umpluţi cu aceste amestec, care poate fi îndesat cu ajutorul
    unei linguriţe. Gogoşarii astfel umpluţi sunt aşezaţi apoi în borcane. Peste ei
    turnăm un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la un
    litru de oţet. În timpul fierberii acestui amestec, adăugăm o lingură de sare
    pentru fiecare litru de apă şi câte o lingură de zahăr sau miere, precum şi
    două, trei foi de dafin. După ce a ajuns la fierbere, turnăm acest amestec
    peste gogoşarii din borcane, având grijă ca gogoşarii să fie acoperiţi integral
    şi punem imediat o folie de celofan la gura borcanului, pe care o întindem şi o
    legăm cu un elastic sau cu sfoară. Pot fi consumaţi după circa o săptămână ca
    salată împreună cu o friptură. În mod asemănător, gogoşarii pot fi umpluţi, în
    loc de varză, cu buchete de conopidă.


    Cea mai frecventă şi simplă metodă de conservare este aceea de a
    tăia gogoşarii în 4 sau în şase părţi şi de a-i conserva ca atare
    într-un amestec de apă şi oţet.

  • Gogoşari conservaţi

    Gogoşari conservaţi

    Pentru că tot este sezonul lor, în această ediţie vă prezentăm câteva
    variante de conservare a gogoşarilor. Cea mai răspândită metodă este
    conservarea acestora în oţet, metodăîntâlnită nu numai in România, ci şi în alte
    state europene. De dimensiunea unei castane şi sub denumirea de
    red cherry pepperoni, acri din cauza oţetului în care
    au fost conservaţi şi dulci din cauza zahărului adăugat ca ingredient în cursul
    procesului de conservare, aceşti mini-gogoşari sunt umpluţi cu brânză grasă.


    Gogoşarii de pe pieţele româneşţi au dimensiuni mult mai mari şi pot fi
    umpluţi nu doar cu brânză, ci şi cu varză albă, varză roşie
    sau conopidă. Pot fi
    conservaţi în saramură precum gogonelele sau varza acră, cât şi în oţet. Pentru
    gogoşarii umpluţi cu varză, avem nevoie de 5 kg de gogoşari, de una sau două
    verze albe, de două ţeline mari, de un kg de morcovi, de un litru de oţet,
    puţin ulei, de piper boabe, de câteva foi de dafin, de câteva linguri de miere
    şi de sare. După spălare, gogoşarilor li se îndepărtează cu grijă codiţa,
    cotorul şi eventualele seminţe rămase în interior. Se toacă varza, morcovii şi
    telina se trec prin răzătoare, toate aceste legume fiind apoi amestecate
    într-un vas în care adaugăm puţin ulei şi câteva boabe de piper negru.
    Gogoşarii trebuie umpluţi cu aceste amestec, care poate fi îndesat cu ajutorul
    unei linguriţe. Gogoşarii astfel umpluţi sunt aşezaţi apoi în borcane. Peste ei
    turnăm un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la un
    litru de oţet. În timpul fierberii acestui amestec, adăugăm o lingură de sare
    pentru fiecare litru de apă şi câte o lingură de zahăr sau miere, precum şi
    două, trei foi de dafin. După ce a ajuns la fierbere, turnăm acest amestec
    peste gogoşarii din borcane, având grijă ca gogoşarii să fie acoperiţi integral
    şi punem imediat o folie de celofan la gura borcanului, pe care o întindem şi o
    legăm cu un elastic sau cu sfoară. Pot fi consumaţi după circa o săptămână ca
    salată împreună cu o friptură. În mod asemănător, gogoşarii pot fi umpluţi, în
    loc de varză, cu buchete de conopidă.


    Cea mai frecventă şi simplă metodă de conservare este aceea de a
    tăia gogoşarii în 4 sau în şase părţi şi de a-i conserva ca atare
    într-un amestec de apă şi oţet.

  • Legume conservate în oţet

    Legume conservate în oţet

    În această perioadă a anului, cu o bogată ofertă de legume proaspete, sunt pregătite conservele pentru iarnă. Se pun castraveţi şi gogonele în saramură, gogoşari vinete, ardei, conopidă în oţet. Sugestia noastră pentru această ediţie este reţeta pentru legume conservate în oţet. Legumele pot fi conservate fie separat, fie împreună, rezultând o excelentă salată pentru perioada sezonului rece.



    În multe ţări pot fi întâlniţi gogoşari conservaţi, de dimensiuni mici, “red cherry pepperoni”, acri din cauza oţetului în care au fost conservaţi şi, totodată, dulci din cauza zahărului adăugat în cursul procesului de conservare, Ei sunt umpluţi uneori cu brânză grasă şi serviţi ca un aperitiv. Deoarece gogoşarii de pe pieţele româneşti au dimensiuni mult mai mari, aceştia trebuie tăiaţi în şase, opt felii înainte de a fi conservaţi, îndepărtând, bineînţeles, cotorul şi seminţele. Pentru a umple cu legume un borcan cu capacitatea de 10 litri, avem nevoie de circa 5 kg de gogoşari, de o conopidă de circa un kg, de o ţelină şi de câţiva ardei subţiri. Mai putem adăuga castraveţi, ceapă de mici dimensiuni şi vinete. Conopida trebuie desfăcută în buchete mici, iar ţelina trebuie tăiată în felii. În borcan se pun mici bucăţi de hrean, o rădăcină care are rolul de a contribui, prin calităţile sale antiseptice, la o mai bună conservare. După ce toate legumele au fost puse în borcan, trebuie turnat un amestec de oţet şi apă, un litru de oţet trebuind combinat cu 2,5 litri de apă. La fiecare litru de apă trebuie să folosim o lingură şi jumătate de sare, o lingură de zahăr sau de miere care are, de asemenea, rolul de a contribui la o mai bună conservare. Aceste amestec, în care adăugăm două-trei frunze de dafin, vreo 10 boabe de piper negru şi o linguriţă de boabe de muştar, trebuie adus la fierbere, după care îl turnăm peste legumele din borcan, astfel încât acestea să fie acoperite. Punem capacul sau o folie de celofan şi lăsăm să se răcească lent după care depozităm borcanul la loc răcoros. Legumele astfel conservate pot fi consumate ca salată după două — trei săptămâni.

  • Legume conservate în oţet

    Legume conservate în oţet

    În această perioadă a anului, cu o bogată ofertă de legume proaspete, sunt pregătite conservele pentru iarnă. Se pun castraveţi şi gogonele în saramură, gogoşari vinete, ardei, conopidă în oţet. Sugestia noastră pentru această ediţie este reţeta pentru legume conservate în oţet. Legumele pot fi conservate fie separat, fie împreună, rezultând o excelentă salată pentru perioada sezonului rece.



    În multe ţări pot fi întâlniţi gogoşari conservaţi, de dimensiuni mici, “red cherry pepperoni”, acri din cauza oţetului în care au fost conservaţi şi, totodată, dulci din cauza zahărului adăugat în cursul procesului de conservare, Ei sunt umpluţi uneori cu brânză grasă şi serviţi ca un aperitiv. Deoarece gogoşarii de pe pieţele româneşti au dimensiuni mult mai mari, aceştia trebuie tăiaţi în şase, opt felii înainte de a fi conservaţi, îndepărtând, bineînţeles, cotorul şi seminţele. Pentru a umple cu legume un borcan cu capacitatea de 10 litri, avem nevoie de circa 5 kg de gogoşari, de o conopidă de circa un kg, de o ţelină şi de câţiva ardei subţiri. Mai putem adăuga castraveţi, ceapă de mici dimensiuni şi vinete. Conopida trebuie desfăcută în buchete mici, iar ţelina trebuie tăiată în felii. În borcan se pun mici bucăţi de hrean, o rădăcină care are rolul de a contribui, prin calităţile sale antiseptice, la o mai bună conservare. După ce toate legumele au fost puse în borcan, trebuie turnat un amestec de oţet şi apă, un litru de oţet trebuind combinat cu 2,5 litri de apă. La fiecare litru de apă trebuie să folosim o lingură şi jumătate de sare, o lingură de zahăr sau de miere care are, de asemenea, rolul de a contribui la o mai bună conservare. Aceste amestec, în care adăugăm două-trei frunze de dafin, vreo 10 boabe de piper negru şi o linguriţă de boabe de muştar, trebuie adus la fierbere, după care îl turnăm peste legumele din borcan, astfel încât acestea să fie acoperite. Punem capacul sau o folie de celofan şi lăsăm să se răcească lent după care depozităm borcanul la loc răcoros. Legumele astfel conservate pot fi consumate ca salată după două — trei săptămâni.