Radio România Internațional

Tag: patrunjel

  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post

    În postul Paştelui, credincioşii ortodocşi consumă, cu excepţia câtorva zile, doar mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse lactate. Una dintre mâncărurile de post este ciorba de varză acră, simplă sau în combinaţie cu alte legume. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de pastă de tomate. Spălăm varza în apă rece şi apoi o tăiem în bucăţi mai mici, după care o lăsăm să fiarbă la foc mic. Tăiem cepele solzişori, şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi o rădăcină de pătrunjel, tăiată mărunt şi adăugăm suc de roşii sau una, două linguri de pastă de tomate. Lăsăm oala de ciorbă la foc mic, până când varza s-a înmuiat după care poate fi servită. Pe lângă varză, în oală se mai pot pune câţiva cartofi, tăiaţi cubuleţe.

    O altă combinaţie pentru ciorbă este cea de varză murată şi ciuperci. Se folosesc cantităţi egale de ciuperci şi de varză murată, câte jumătate de kg, două cepe, doi morcovi şi pastă de tomate. Toate legumele trebuie tocate şi călite uşor în ulei, după care sunt stinse în circa doi litri de apă şi se lasă la fiert circa jumătate de oră. Se adaugă două … trei linguri de pastă de roşii şi se mai lasă câteva minute la fiert. La sfârşit, după ce oala a fost luată de pe foc, se pot presăra frunze tocate de pătrunjel şi se acoperă cu un capac. Se serveşte imediat, cu ceapă verde sau cu o ceapă roşie.

    Ardeii umpluţi cu orez reprezintă un preparat savuros. Nu trebuie să petreceţi timp îndelungat în bucătărie pentru prepararea lor, care este şi destul de simplă. Avem nevoie de circa 2 kg de ardei gras, de mărime medie cărora le scoatem cu grijă cotorul, nervurile şi seminţele din interior. Separat, pregătim umplutura. Avem nevoie de circa jumătate de kg de orez, de două cepe, de doi morcovi, de mărar şi frunze de pătrunjel, suc de roşii sau bulion. Spălăm orezul şi îl lăsăm puţin la înmuiat. Tocăm cepele pe care le călim uşor în ulei, alături de morcovii dați pe răzătoare. Amestecăm legumele călite cu orezul şi cu mărarul tocat mărunt. Condimentăm cu piper, punem sare după gust şi umplem ardeii cu această compoziţie. Punem ardeii într-o cratiţă, fie culcaţi, fie cu capacele în sus, însă turnăm apă şi suc de roşii astfel încât să îi acopere. Lăsăm să fiarbă la foc mic circa jumătate de oră, apoi se lasă cratiţa în cuptor pentru încă jumătate de oră. Spre final, se presară frunze tocate de pătrunjel. Ardeii umpluţi se servesc calzi, ornaţi cu frunze tocate de pătunjel.

  • Ghiveci de toamnă

    Ghiveci de toamnă

    Este o mâncare specifică
    verii şi toamnei, atunci când se găsesc cele mai multe legume în stare
    proaspătă. În România există multe reţete pentru ghiveci, o mâncare în care
    sunt puse laolaltă multe legume. Poate tocmai din acest motiv, cuvântul
    ghiveci este folosit în vorbirea curentă nu doar în sens gastronomic, ci şi
    pentru a exprima o situaţie nedefinită, cu multe elemente disparate sau pentru
    a spune cuiva că a făcut un lucru prost, expresia folosită fiind ai făcut un
    ghiveci!


    Pe lista ingredientelor
    necesare obţinerii unui ghiveci întâlnim, între altele, cartofi, ceapă, ardei gras sau kapia, varză, morcovi, usturoi, dovlecei, vinete, rădăcină de ţelină, de pătrunjel sau
    de păstârnac. Acum, în plină toamnă, dacă dorim să includem mazăre şi fasolea
    păstăi, atunci trebuie să ajungem la magazin pentru a le lua de acolo în stare
    congelată.

    Există ghiveci făcut numai cu legume şi cu
    ulei, care mai este numit şi ghiveci călugăresc. Există însă şi reţete de ghiveci cu carne de peşte, cu carne de pui sau cu carne amestecată, de porc, de vită şi de oaie. Pentru a rumeni carnea, în reţetele de altădată era
    folosită untura pe când acum este folosit preponderent uleiul


    Pentru a obţine 8 -10 porţii, avem nevoie de un kg de
    cartofi, de 3 … 4 morcovi, de o ţelină, de 2 … 3 cepe, de o varză mică sau de
    câteva buchete dintr-o conopidă şi de un dovlecel Putem adăuga, de asemenea, vinete şi ardei gras, 200 de grame de fasole păstăi şi de 200 de grame de mazăre. Ne mai trebuie câţiva căţei de usturoi, ulei,
    bulion sau suc de roşii, sare şi piper.

    După
    ce curăţăm şi spălăm legumele, tăiem în cubuleţe cartofii, dovleceii şi ţelina,
    tăiem în rondele morcovii, mărunţim conopida sau varza şi tăiem în felii subţiri ceapa şi ardeiul gras. Ceapa
    o putem căli uşor în ulei, apoi o transferăm într-o cratiţă cu apă, unde
    adăugăm, pe rând, celelalte legume.

    Dacă
    o parte dintre legume provin din conserve şi sunt semipreparate, le punem în
    cratiţă ceva mai târziu, la fel ca şi bucăţile de carne, laolată cu sosul rezultat. Amestecăm legumele şi bucăţile de carne, adăugăm suc de roşii şi le lăsăm să mai fiarbă
    astfel încât să se amestece aromele. Când legumele sunt fierte, adăugăm o lingură de
    bulion şi usturoiul tocat mărunt şi apoi lăsăm compoziţia pentru jumătate de
    oră în cuptor, la foc mic. De menţionat este faptul că nu trebuie să amestecăm
    legumele în vas deoarece, fiind fierte, acestea se pot sfărâma. În final,
    adăugăm sare şi eventual piper după gust.


    Se consumă imediat, după ce se presară frunze
    proaspete de ţelină şi pătrunjel, tăiate mărunt. La aceste legume poate fi adăugată şi carne de pui
    sau de porc. În acest caz, la început punem în vas la fiert carnea, tăiată
    cubuleţe, pe care o spumăm, după care urmăm etapele pe care deja le-am
    prezentat.


  • Ghiveci de toamnă

    Ghiveci de toamnă

    Este o mâncare specifică
    verii şi toamnei, atunci când se găsesc cele mai multe legume în stare
    proaspătă. În România există multe reţete pentru ghiveci, o mâncare în care
    sunt puse laolaltă multe legume. Poate tocmai din acest motiv, cuvântul
    ghiveci este folosit în vorbirea curentă nu doar în sens gastronomic, ci şi
    pentru a exprima o situaţie nedefinită, cu multe elemente disparate sau pentru
    a spune cuiva că a făcut un lucru prost, expresia folosită fiind ai făcut un
    ghiveci!


    Pe lista ingredientelor
    necesare obţinerii unui ghiveci întâlnim, între altele, cartofi, ceapă, ardei gras sau kapia, varză, morcovi, usturoi, dovlecei, vinete, rădăcină de ţelină, de pătrunjel sau
    de păstârnac. Acum, în plină toamnă, dacă dorim să includem mazăre şi fasolea
    păstăi, atunci trebuie să ajungem la magazin pentru a le lua de acolo în stare
    congelată.

    Există ghiveci făcut numai cu legume şi cu
    ulei, care mai este numit şi ghiveci călugăresc. Există însă şi reţete de ghiveci cu carne de peşte, cu carne de pui sau cu carne amestecată, de porc, de vită şi de oaie. Pentru a rumeni carnea, în reţetele de altădată era
    folosită untura pe când acum este folosit preponderent uleiul


    Pentru a obţine 8 -10 porţii, avem nevoie de un kg de
    cartofi, de 3 … 4 morcovi, de o ţelină, de 2 … 3 cepe, de o varză mică sau de
    câteva buchete dintr-o conopidă şi de un dovlecel Putem adăuga, de asemenea, vinete şi ardei gras, 200 de grame de fasole păstăi şi de 200 de grame de mazăre. Ne mai trebuie câţiva căţei de usturoi, ulei,
    bulion sau suc de roşii, sare şi piper.

    După
    ce curăţăm şi spălăm legumele, tăiem în cubuleţe cartofii, dovleceii şi ţelina,
    tăiem în rondele morcovii, mărunţim conopida sau varza şi tăiem în felii subţiri ceapa şi ardeiul gras. Ceapa
    o putem căli uşor în ulei, apoi o transferăm într-o cratiţă cu apă, unde
    adăugăm, pe rând, celelalte legume.

    Dacă
    o parte dintre legume provin din conserve şi sunt semipreparate, le punem în
    cratiţă ceva mai târziu, la fel ca şi bucăţile de carne, laolată cu sosul rezultat. Amestecăm legumele şi bucăţile de carne, adăugăm suc de roşii şi le lăsăm să mai fiarbă
    astfel încât să se amestece aromele. Când legumele sunt fierte, adăugăm o lingură de
    bulion şi usturoiul tocat mărunt şi apoi lăsăm compoziţia pentru jumătate de
    oră în cuptor, la foc mic. De menţionat este faptul că nu trebuie să amestecăm
    legumele în vas deoarece, fiind fierte, acestea se pot sfărâma. În final,
    adăugăm sare şi eventual piper după gust.


    Se consumă imediat, după ce se presară frunze
    proaspete de ţelină şi pătrunjel, tăiate mărunt. La aceste legume poate fi adăugată şi carne de pui
    sau de porc. În acest caz, la început punem în vas la fiert carnea, tăiată
    cubuleţe, pe care o spumăm, după care urmăm etapele pe care deja le-am
    prezentat.


  • Mâncăruri cu carne de miel

    Mâncăruri cu carne de miel

    Stufatul de miel este o
    mâncare foarte gustoasă, pregătită în
    perioada zilelor de Paşte sau ulterior. De obicei, se folosesc coaste de miel
    sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6 porţii având nevoie de un kg şi jumătate de
    carne. Ne mai trebuie 15 fire de ceapă verde, 15 fire de usturoi verde şi suc
    de roşii sau bulion. Punem
    puţin ulei într-o tigaie şi prăjim uşor carnea de miel. Tăiem transversal
    firele de ceapă şi de usturoi în bucăţi de câţiva centimetri, eventual şi pe
    lungime dacă firele sunt prea groase, după care le călim uşor în tigaie. Într-o
    cratiţă mai încăpătoare punem laolaltă coastele de miel, ceapa şi usturoiul şi
    turnăm suc de roşii. Amestecăm şi punem vasul în cuptor, la foc potrivit, circa
    jumătate de oră. În continuare, adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust
    şi mai lăsăm vasul în cuptor pentru circa 10 minute, după care stufatul poate
    fi servit.


    Dacă avem la dispoziţie carne de miel,
    dar nu avem ceapă şi usturoi verde, atunci putem folosi alte legume pentru a
    obţine o tocăniţă. La un kg de carne de miel, ne mai trebuie 8 … 10 cartofi
    medii, două cepe, suc de roşii şi o legătură de pătrunjel. Se curăţă şi se
    spală cepele, după care se toacă mărunt, iar carnea se taie în cubuleţe. Toate
    se pun într-o cratiţă, în care se toarnă apă şi se lasă la fiert. Se adaugă
    cartofii, tăiaţi în cubuleţe, iar după circa 20 de minute se condimentează cu
    piper măcinat şi se presară sare după gust. După ce am luat cratiţa de pe foc,
    presărăm frunze tocate de pătrunjel.


    Mâncărurile deja prezentate sunt pregătite, de
    obicei, din carnea de miel care nu a fost folosită pentru preparatele de Paşte.
    Un preparat deosebit este obţinut însă din cotlete de miel. Avem nevoie
    de un kg de cotlet şi de un kg de spanac. După ce am fiert spanacul, îl pasăm
    şi îl transformăm în piure. Cotletul de miel trebuie porţionat şi apoi pregătit
    ca pentru şniţele. Presărăm puţin cimbru măcinat, piper măcinat şi puţină sare
    pe bucăţile de cotlet, care trebuie să fie subţiri, după care punem la mijloc
    spanac şi rulăm felia de carne. Rulourile astfel obţinute se pun apoi într-o tavă
    potrivită, unsă cu ulei, adăugăm puţin vin după care tava se pune în cuptor, la
    foc mediu pentru circa jumătate de oră, până când se rumenesc. Până atunci,
    rulourile trebuie stropite, din când în când, cu sosul din tavă. Se servesc
    calde.

  • Mâncăruri cu carne de miel

    Mâncăruri cu carne de miel

    Stufatul de miel este o
    mâncare foarte gustoasă, pregătită în
    perioada zilelor de Paşte sau ulterior. De obicei, se folosesc coaste de miel
    sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6 porţii având nevoie de un kg şi jumătate de
    carne. Ne mai trebuie 15 fire de ceapă verde, 15 fire de usturoi verde şi suc
    de roşii sau bulion. Punem
    puţin ulei într-o tigaie şi prăjim uşor carnea de miel. Tăiem transversal
    firele de ceapă şi de usturoi în bucăţi de câţiva centimetri, eventual şi pe
    lungime dacă firele sunt prea groase, după care le călim uşor în tigaie. Într-o
    cratiţă mai încăpătoare punem laolaltă coastele de miel, ceapa şi usturoiul şi
    turnăm suc de roşii. Amestecăm şi punem vasul în cuptor, la foc potrivit, circa
    jumătate de oră. În continuare, adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust
    şi mai lăsăm vasul în cuptor pentru circa 10 minute, după care stufatul poate
    fi servit.


    Dacă avem la dispoziţie carne de miel,
    dar nu avem ceapă şi usturoi verde, atunci putem folosi alte legume pentru a
    obţine o tocăniţă. La un kg de carne de miel, ne mai trebuie 8 … 10 cartofi
    medii, două cepe, suc de roşii şi o legătură de pătrunjel. Se curăţă şi se
    spală cepele, după care se toacă mărunt, iar carnea se taie în cubuleţe. Toate
    se pun într-o cratiţă, în care se toarnă apă şi se lasă la fiert. Se adaugă
    cartofii, tăiaţi în cubuleţe, iar după circa 20 de minute se condimentează cu
    piper măcinat şi se presară sare după gust. După ce am luat cratiţa de pe foc,
    presărăm frunze tocate de pătrunjel.


    Mâncărurile deja prezentate sunt pregătite, de
    obicei, din carnea de miel care nu a fost folosită pentru preparatele de Paşte.
    Un preparat deosebit este obţinut însă din cotlete de miel. Avem nevoie
    de un kg de cotlet şi de un kg de spanac. După ce am fiert spanacul, îl pasăm
    şi îl transformăm în piure. Cotletul de miel trebuie porţionat şi apoi pregătit
    ca pentru şniţele. Presărăm puţin cimbru măcinat, piper măcinat şi puţină sare
    pe bucăţile de cotlet, care trebuie să fie subţiri, după care punem la mijloc
    spanac şi rulăm felia de carne. Rulourile astfel obţinute se pun apoi într-o tavă
    potrivită, unsă cu ulei, adăugăm puţin vin după care tava se pune în cuptor, la
    foc mediu pentru circa jumătate de oră, până când se rumenesc. Până atunci,
    rulourile trebuie stropite, din când în când, cu sosul din tavă. Se servesc
    calde.

  • Secretele bucătăriei româneşti: … de Sf. Andrei

    Secretele bucătăriei româneşti: … de Sf. Andrei


    Sărbătoarea Sf. Andrei marchează începutul iernii, iar în tradiţia populară noaptea dinaintea acesteia este asociată cu apariţia unor spirite rele care trebuie evitate. Pentru a fi protejaţi de acestea, oamenii se ungeau cu usturoi şi pe corp sau pe frunte, pe piept, pe spate şi pe la încheieturi. De Sf. Andrei, usturoiul are doar un rol apotropaic, nefiind folosit pentru preparate tradiţionale acestei sărbători.



    Există însă aşa-numita “turtă de Indrei”, făcută odinioară de fetele care doreau să-şi vadă ursitul. Turta era făcută din făină, apă şi sare, iar fata care mânca această turtă nedospită urma să îl vadă în vis pe viitorul soţ. De Sf. Andrei se mai consumă covaşa, o băutură fermentată, preparată din mălai şi făină. Are un gust dulce-acrişor şi, conform obiceiului, era împărţită vecinilor în străchini sau în oale de lut, cu speranţa ca vacile celui care dăruia covaşa să dea mult lapte, iar acest lapte să fie gras.



    În bucătăria românească, usturoiul este folosit la prepararea multor mâncăruri, precum ostropelul de pui sau friptura de porc la ceaun. De asemenea, multe preparate din peşte sunt consumate împreună cu mujdei de usturoi, un sos obţinut din usturoi şi ulei, pe care îl putem dilua cu apă sau cu suc de roşii.



    În continuare, vă prezentăm o reţetă adusă cel mai probabil de imigranţii greci şi preluată cu tot cu nume de locuitorii oraşelor dunărene. La Brăila i se spune scordolea, însă această mâncare acompaniată cu un vin alb sec sau demisec bine răcit ar fi răspândită prin Balcani Echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo – ceea ce în traducere înseamnă usturoi. Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină.



    Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi cartofii, în coajă, să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi din oală ceva mai devreme decât peştele pentru a nu se sfărâma.



    În continuare se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se obişnuieşte ca bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar deasupra acestora se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi.




  • Secretele bucătăriei româneşti: … de Sf. Andrei

    Secretele bucătăriei româneşti: … de Sf. Andrei


    Sărbătoarea Sf. Andrei marchează începutul iernii, iar în tradiţia populară noaptea dinaintea acesteia este asociată cu apariţia unor spirite rele care trebuie evitate. Pentru a fi protejaţi de acestea, oamenii se ungeau cu usturoi şi pe corp sau pe frunte, pe piept, pe spate şi pe la încheieturi. De Sf. Andrei, usturoiul are doar un rol apotropaic, nefiind folosit pentru preparate tradiţionale acestei sărbători.



    Există însă aşa-numita “turtă de Indrei”, făcută odinioară de fetele care doreau să-şi vadă ursitul. Turta era făcută din făină, apă şi sare, iar fata care mânca această turtă nedospită urma să îl vadă în vis pe viitorul soţ. De Sf. Andrei se mai consumă covaşa, o băutură fermentată, preparată din mălai şi făină. Are un gust dulce-acrişor şi, conform obiceiului, era împărţită vecinilor în străchini sau în oale de lut, cu speranţa ca vacile celui care dăruia covaşa să dea mult lapte, iar acest lapte să fie gras.



    În bucătăria românească, usturoiul este folosit la prepararea multor mâncăruri, precum ostropelul de pui sau friptura de porc la ceaun. De asemenea, multe preparate din peşte sunt consumate împreună cu mujdei de usturoi, un sos obţinut din usturoi şi ulei, pe care îl putem dilua cu apă sau cu suc de roşii.



    În continuare, vă prezentăm o reţetă adusă cel mai probabil de imigranţii greci şi preluată cu tot cu nume de locuitorii oraşelor dunărene. La Brăila i se spune scordolea, însă această mâncare acompaniată cu un vin alb sec sau demisec bine răcit ar fi răspândită prin Balcani Echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo – ceea ce în traducere înseamnă usturoi. Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină.



    Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi cartofii, în coajă, să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi din oală ceva mai devreme decât peştele pentru a nu se sfărâma.



    În continuare se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se obişnuieşte ca bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar deasupra acestora se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi.




  • Ciorbă de varză

    Ciorbă de varză

    S-a intrat în Postul Paştelui, o
    perioadă de 40 de zile în care credincioşii ortodocşi consumă, cu excepţia
    câtorva zile, doar mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse
    lactate. Una dintre
    mâncărurile de post este ciorba de varză acră, simplă sau în combinaţie cu alte
    legume. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3
    morcovi şi de pastă de tomate. Spălăm varza în apă rece şi apoi o tăiem în
    bucăţi mai mici, după care o lăsăm să fiarbă la foc mic. Tăiem cepele
    solzişori, şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem
    pune şi o rădăcină de pătrunjel, tăiată mărunt şi adăugăm suc de roşii sau una,
    două linguri de pastă de tomate. După aceea, mai lăsăm ciorba la fiert, încă
    puţin, la foc mic, după care poate fi servită. Pe lângă varză se mai pot pune
    câţiva cartofi, tăiaţi cubuleţe.


    O altă combinaţie pentru ciorbă este
    cea de varză murată şi ciuperci. Se folosesc cantităţi egale de ciuperci şi de
    varză murată, câte jumătate de kg, două cepe, doi morcovi şi pastă de tomate.
    Toate legumele trebuie tocate şi călite uşor în ulei, după care sunt stinse în
    circa doi litri de apă şi se lasă la fiert circa jumătate de oră. Se adaugă
    două … trei linguri de pastă de roşii, sare după gust şi se mai lasă câteva
    minute la fiert. La sfârşit, după ce oala a fost luată de pe foc, se pot
    presăra frunze tocate de pătrunjel şi se acoperă cu un capac. Se serveşte
    imediat, cu ceapă verde sau cu o ceapă roşie.


    Există şi reţete în care varza are o
    pondere mai mică şi, pentru că se foloseşte o cantitate mai mare de ciuperci, i
    se mai spune şi ciorbă boierească. Avem nevoie de o varză mică, pe care o tăiem
    fideluţă, de doi … trei morcovi, de două cepe, de două ţeline şi de circa 15
    ciuperci. Tăiem ciupercile în felii subţiri, le călim uşor în ulei, după care
    adăugăm apă. Tăiem cepele solzişori, iar morcovii şi ţelinele le tăiem în
    cubuleţe şi le punem la fiert împreună cu varza şi cu ciupercile. După circa
    jumătate de oră, dacă este cazul, se adaugă sare, apoi se opreşte focul şi se
    presară frunze tocate de pătrunjel.

  • Ciorbă de varză

    Ciorbă de varză

    S-a intrat în Postul Paştelui, o
    perioadă de 40 de zile în care credincioşii ortodocşi consumă, cu excepţia
    câtorva zile, doar mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse
    lactate. Una dintre
    mâncărurile de post este ciorba de varză acră, simplă sau în combinaţie cu alte
    legume. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3
    morcovi şi de pastă de tomate. Spălăm varza în apă rece şi apoi o tăiem în
    bucăţi mai mici, după care o lăsăm să fiarbă la foc mic. Tăiem cepele
    solzişori, şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem
    pune şi o rădăcină de pătrunjel, tăiată mărunt şi adăugăm suc de roşii sau una,
    două linguri de pastă de tomate. După aceea, mai lăsăm ciorba la fiert, încă
    puţin, la foc mic, după care poate fi servită. Pe lângă varză se mai pot pune
    câţiva cartofi, tăiaţi cubuleţe.


    O altă combinaţie pentru ciorbă este
    cea de varză murată şi ciuperci. Se folosesc cantităţi egale de ciuperci şi de
    varză murată, câte jumătate de kg, două cepe, doi morcovi şi pastă de tomate.
    Toate legumele trebuie tocate şi călite uşor în ulei, după care sunt stinse în
    circa doi litri de apă şi se lasă la fiert circa jumătate de oră. Se adaugă
    două … trei linguri de pastă de roşii, sare după gust şi se mai lasă câteva
    minute la fiert. La sfârşit, după ce oala a fost luată de pe foc, se pot
    presăra frunze tocate de pătrunjel şi se acoperă cu un capac. Se serveşte
    imediat, cu ceapă verde sau cu o ceapă roşie.


    Există şi reţete în care varza are o
    pondere mai mică şi, pentru că se foloseşte o cantitate mai mare de ciuperci, i
    se mai spune şi ciorbă boierească. Avem nevoie de o varză mică, pe care o tăiem
    fideluţă, de doi … trei morcovi, de două cepe, de două ţeline şi de circa 15
    ciuperci. Tăiem ciupercile în felii subţiri, le călim uşor în ulei, după care
    adăugăm apă. Tăiem cepele solzişori, iar morcovii şi ţelinele le tăiem în
    cubuleţe şi le punem la fiert împreună cu varza şi cu ciupercile. După circa
    jumătate de oră, dacă este cazul, se adaugă sare, apoi se opreşte focul şi se
    presară frunze tocate de pătrunjel.

  • Preparate câmpenești

    Preparate câmpenești

    Vara este anotimpul celor mai multe
    serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar și de a
    petrece alături de familie şi de prieteni. În perspectiva unor noi măsuri de
    relaxare, în România este posibil să fie
    organizate din nou, după 1 iulie, festivaluri unde întâlnim și preparate
    tradiționale fie la grătar, fie la ceaun. Din cauza pandemiei, unele evenimente
    câmpenești au fost anulate pentru al doilea an consecutiv, cum este cazul
    tradiționalului târg Drăgaica de la Buzău. Acest târg are o vechime de peste
    300 de ani și în lunga lui istorie a mai avut ani când nu s-a ținut, fie din
    cauza războaielor, fie din cauza epidemiilor de ciumă sau de holeră. Acest târg
    a apărut din necesitatea de a favoriza
    schimbul și vânzarea de produse, Buzăul fiind situat la întretăierea unor
    drumuri comerciale care legau provinciile istorice românești Valahia și
    Moldova, dar și zona Carpaților și Transilvania de porturile dunărene Brăila și
    Galați. Organizat în iunie, până în ziua de Drăgaică sau de Sânziene, în 24
    iunie, târgul era o adevărată bursă unde se stabileau prețuri, dar și un prilej
    de a mânca, de a asculta muzică tradițională și de a petrece.


    Mâncăruri
    tradiţionale pentru serbările câmpeneşti sunt tocanele de carne cu multe legume
    şi puiul la ceaun, pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie
    de unul sau de doi pui pe care îi tăiem în bucăți mai mici, pe care le sărăm şi
    le condimentăm cu puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei
    maghiare, carnea de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt
    apoi pregătite într-un ceaun de fontă sau de tuci, conform denumirii populare,
    suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă ulei sau se
    topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc în scurt
    timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai simplă
    reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi şi cu
    mămăligă.



    Puiul la ceaun poate fi
    pregătit împreună cu ceapă şi ardei gras, legume pe care le mărunţim şi pe care
    le rumenim în puţin ulei, împreună cu carnea de pui, deja condimentată. Se
    adaugă una, două căni cu apă, eventual puțin vin alb şi lăsăm să fiarbă circa
    20 de minute, înainte de a fi servit. Spre final se adaugă o legătură de frunze
    tocate de pătrunjel. Se servește, în mod tradițional, cu mămăligă.


  • Preparate câmpenești

    Preparate câmpenești

    Vara este anotimpul celor mai multe
    serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar și de a
    petrece alături de familie şi de prieteni. În perspectiva unor noi măsuri de
    relaxare, în România este posibil să fie
    organizate din nou, după 1 iulie, festivaluri unde întâlnim și preparate
    tradiționale fie la grătar, fie la ceaun. Din cauza pandemiei, unele evenimente
    câmpenești au fost anulate pentru al doilea an consecutiv, cum este cazul
    tradiționalului târg Drăgaica de la Buzău. Acest târg are o vechime de peste
    300 de ani și în lunga lui istorie a mai avut ani când nu s-a ținut, fie din
    cauza războaielor, fie din cauza epidemiilor de ciumă sau de holeră. Acest târg
    a apărut din necesitatea de a favoriza
    schimbul și vânzarea de produse, Buzăul fiind situat la întretăierea unor
    drumuri comerciale care legau provinciile istorice românești Valahia și
    Moldova, dar și zona Carpaților și Transilvania de porturile dunărene Brăila și
    Galați. Organizat în iunie, până în ziua de Drăgaică sau de Sânziene, în 24
    iunie, târgul era o adevărată bursă unde se stabileau prețuri, dar și un prilej
    de a mânca, de a asculta muzică tradițională și de a petrece.


    Mâncăruri
    tradiţionale pentru serbările câmpeneşti sunt tocanele de carne cu multe legume
    şi puiul la ceaun, pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie
    de unul sau de doi pui pe care îi tăiem în bucăți mai mici, pe care le sărăm şi
    le condimentăm cu puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei
    maghiare, carnea de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt
    apoi pregătite într-un ceaun de fontă sau de tuci, conform denumirii populare,
    suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă ulei sau se
    topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc în scurt
    timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai simplă
    reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi şi cu
    mămăligă.



    Puiul la ceaun poate fi
    pregătit împreună cu ceapă şi ardei gras, legume pe care le mărunţim şi pe care
    le rumenim în puţin ulei, împreună cu carnea de pui, deja condimentată. Se
    adaugă una, două căni cu apă, eventual puțin vin alb şi lăsăm să fiarbă circa
    20 de minute, înainte de a fi servit. Spre final se adaugă o legătură de frunze
    tocate de pătrunjel. Se servește, în mod tradițional, cu mămăligă.


  • Preparate din scrumbie

    Preparate din scrumbie

    La sfârșitul acestei săptămâni, creștinii ortodocși
    sărbătoresc Floriile, zi în care este dezlegare la pește. În această perioadă,
    una dintre cele mai căutate specii de pește este scrumbia. Este o specie care
    trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre,
    uneori peste 500 de km, pentru a depune icrele sau lapții. Acesta este şi
    momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte
    gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie
    la maturitate de circa 30 de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte
    poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă
    din America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de
    scrumbii care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul
    marin. Din cauza temperaturilor mai scăzute din această primăvară, pescarii din
    Delta Dunării susțin că scrumbiile și-au amânat migrația pe Dunăre, iar capturile sunt mai mici
    comparativ cu anii trecuți.


    Cel
    mai popular preparat este scrumbia la grătar, care este servită împreună cu
    mămăligă. O variantă este scrumbia pegătită în cuptor. Alegem câteva scrumbii
    care să încapă într-o tavă cu o margine mai înaltă. După ce au fost curăţate de
    solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea
    la rece timp de câteva ore. Tăiem câteva roşii în cuburi mici sau folosim roșii
    cuburi din conservă, pe care le călim uşor într-o tigaie în care am pus puţin
    ulei. Adăugăm câţiva căţei de usturoi pe care îi tăiem în felii subţiri,
    busuioc uscat și măcinat şi câteva boabe de piper negru. Spălăm scrumbiile, le
    punem în tavă şi le acoperim cu sosul de roşii. Nu mai adăugăm sare deoarece
    este de ajuns sarea care a intrat în scrumbii. Lăsăm tava în cuptor la foc
    potrivit circa jumătate de oră. După ce am scos tava din cuptor, presărăm
    frunze tocate de pătrunjel. Scrumbia poate fi servită imediat alături de o
    porţie de mămăligă.


    Pentru că este un pește
    sezonier și pentru că doresc să îl consume și în următoarele luni, pescarii
    dunăreni pregătesc scrumbii marinate sau afumate. Scrumbia de Dunăre afumată
    este unul dintre produsele alimentare românești
    protejate în Uniunea Europeană. Scrumbia utilizată ca materie primă
    pentru acest produs protejat este pescuită în mod tradițional numai pe Dunăre,
    începând de la vărsarea acesteia în Marea Neagră până în apropiere de Galați.
    Afumarea la rece este un procedeu tradițional pentru că scrumbia de Dunăre este
    un pește foarte gras, iar afumarea la rece valorifică cantitatea mare de
    grăsime a peștelui. Procesul durează minimum nouă ore, la o temperatură de
    maximum 35 de grade Celsius. Afumarea se face cu rumeguș uscat din lemn de
    esență tare, iar la final peștele capătă o culoare arămie.


  • Preparate din scrumbie

    Preparate din scrumbie

    La sfârșitul acestei săptămâni, creștinii ortodocși
    sărbătoresc Floriile, zi în care este dezlegare la pește. În această perioadă,
    una dintre cele mai căutate specii de pește este scrumbia. Este o specie care
    trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre,
    uneori peste 500 de km, pentru a depune icrele sau lapții. Acesta este şi
    momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte
    gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie
    la maturitate de circa 30 de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte
    poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă
    din America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de
    scrumbii care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul
    marin. Din cauza temperaturilor mai scăzute din această primăvară, pescarii din
    Delta Dunării susțin că scrumbiile și-au amânat migrația pe Dunăre, iar capturile sunt mai mici
    comparativ cu anii trecuți.


    Cel
    mai popular preparat este scrumbia la grătar, care este servită împreună cu
    mămăligă. O variantă este scrumbia pegătită în cuptor. Alegem câteva scrumbii
    care să încapă într-o tavă cu o margine mai înaltă. După ce au fost curăţate de
    solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea
    la rece timp de câteva ore. Tăiem câteva roşii în cuburi mici sau folosim roșii
    cuburi din conservă, pe care le călim uşor într-o tigaie în care am pus puţin
    ulei. Adăugăm câţiva căţei de usturoi pe care îi tăiem în felii subţiri,
    busuioc uscat și măcinat şi câteva boabe de piper negru. Spălăm scrumbiile, le
    punem în tavă şi le acoperim cu sosul de roşii. Nu mai adăugăm sare deoarece
    este de ajuns sarea care a intrat în scrumbii. Lăsăm tava în cuptor la foc
    potrivit circa jumătate de oră. După ce am scos tava din cuptor, presărăm
    frunze tocate de pătrunjel. Scrumbia poate fi servită imediat alături de o
    porţie de mămăligă.


    Pentru că este un pește
    sezonier și pentru că doresc să îl consume și în următoarele luni, pescarii
    dunăreni pregătesc scrumbii marinate sau afumate. Scrumbia de Dunăre afumată
    este unul dintre produsele alimentare românești
    protejate în Uniunea Europeană. Scrumbia utilizată ca materie primă
    pentru acest produs protejat este pescuită în mod tradițional numai pe Dunăre,
    începând de la vărsarea acesteia în Marea Neagră până în apropiere de Galați.
    Afumarea la rece este un procedeu tradițional pentru că scrumbia de Dunăre este
    un pește foarte gras, iar afumarea la rece valorifică cantitatea mare de
    grăsime a peștelui. Procesul durează minimum nouă ore, la o temperatură de
    maximum 35 de grade Celsius. Afumarea se face cu rumeguș uscat din lemn de
    esență tare, iar la final peștele capătă o culoare arămie.


  • Mâncăruri de post din vinete

    Mâncăruri de post din vinete

    Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite
    din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi
    de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Coapte pe jar
    sau pe plită, vinetele se transformă uşor în salată sau umplutură pentru
    diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
    umplute şi apoi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva
    dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive
    sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
    Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
    mâncăruri precum musacaua cu carne tocată de porc sau de pui.


    Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei,
    ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6
    cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg
    de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii
    trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun
    vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi rumenite puţin în ulei. Deasupra
    vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din
    ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care
    o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar
    tocat mărunt. Vasul se lasă în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre
    sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu
    suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.


    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim
    fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească imam bayaldî, care ar însemna imamul a leşinat. Se spune că de plăcere după a consumat
    această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de
    kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de
    o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de
    măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi.

    Le
    opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În
    acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim
    ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri
    şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea,
    mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care
    le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de
    legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi
    ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit
    pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii,
    presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin
    plăcut!



  • Mâncăruri de post din vinete

    Mâncăruri de post din vinete

    Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite
    din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi
    de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Coapte pe jar
    sau pe plită, vinetele se transformă uşor în salată sau umplutură pentru
    diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
    umplute şi apoi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva
    dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive
    sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
    Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
    mâncăruri precum musacaua cu carne tocată de porc sau de pui.


    Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei,
    ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6
    cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg
    de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii
    trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun
    vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi rumenite puţin în ulei. Deasupra
    vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din
    ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care
    o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar
    tocat mărunt. Vasul se lasă în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre
    sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu
    suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.


    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim
    fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească imam bayaldî, care ar însemna imamul a leşinat. Se spune că de plăcere după a consumat
    această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de
    kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de
    o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de
    măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi.

    Le
    opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În
    acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim
    ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri
    şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea,
    mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care
    le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de
    legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi
    ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit
    pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii,
    presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin
    plăcut!