Radio România Internațional

Tag: patrunjel

Stufat de miel

Stufatul de miel este o
mâncare foarte gustoasă, pregătită în
perioada sau după zilele de Paşte. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o
pulpă de miel, pentru 4 … 6 porţii având nevoie de un kg şi jumătate de
carne. Ne mai trebuie 15 fire de ceapă verde, 15 fire de usturoi verde şi 5
roşii de dimensiune medie.

Punem puţin ulei într-o tigaie şi
prăjim uşor carnea de miel. Tăiem tranversal firele de ceapă şi de usturoi şi le
călim tot în tigaie. În continuare, luăm o cratiţă mai încăpătoare şi punem
laolaltă coastele de miel, ceapa şi usturoiul, precum şi roşiile tăiate în
cuburi mici. Lăsăm vasul în cuptor, la foc potrivit, circa jumătate de oră, iar
apoi adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în
cuptor pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.

Dacă avem la dispoziţie carne de miel,
dar nu avem ceapă şi usturoi verde, atunci putem folosi alte legume pentru a
obţine o tocăniţă. La on kg de carne de miel, ne mai trebuie 8 … 10 cartofi
medii, 2 ardei graşi, 4 roşii, două cepe şi o legătură de pătrunjel. Se curăţă
şi se spală cepele şii ardeii, după care se toacă mărunt, iar roşiile se taie
în cubuleţe, la fel ca şi carnea, după care toate se pun într-o cratiţă, în
care se toarnă apă şi se lasă la fiert după ce am presărat puţin rozmarin. Se
adaugă cartofii, tăiaţi în cubuleţe, iar după circa 20 de minute se
condimentează cu piper măcinat şi se presară sare după gust. După ce am luat
cratiţa de pe foc, presărăm frunze tocate de pătrunjel.

Mielul
poate fi pregătit şi în aer liber. Profitând de vremea
din ce în ce mai caldă, mielul poate fi pregătit la iarbă verde, ca la petrecerile câmpeneşti de altădată. Cei care au mai mul timp
la dispoziţie pot încerca o
friptură haiducească de miel. Mai întâi trebuie improvizat un
cuptor, săpând o groapă puţin mai mare decât mielul care urmează a fi pregătit.
În acea groapă se face un foc cu lemne pentru a obţine jar. Mielul trebuie să
aibă circa 10 kilograme, să fie întreg, eviscerat, dar cu blana pe el.

După ce
a fost bine spălat în interior, se sărează, iar în interior se introduc circa
10 cepe tăiate felii şi cimbru, după care blana mielului trebuie cusută. Apoi,
blana este unsă cu un strat de lut, iar în continuare mielul trebuie pus în
groapă, învelit în jar şi apoi acoperit cu pământ. Mielul se va coace lent în
jar, iar după 3 … 4 ore este tocmai bun pentru a fi servit imediat, alături
de un pahar de vin.

4 May 2019
Stufat de miel

Stufatul de miel este o
mâncare foarte gustoasă, pregătită în
perioada sau după zilele de Paşte. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o
pulpă de miel, pentru 4 … 6 porţii având nevoie de un kg şi jumătate de
carne. Ne mai trebuie 15 fire de ceapă verde, 15 fire de usturoi verde şi 5
roşii de dimensiune medie.

Punem puţin ulei într-o tigaie şi
prăjim uşor carnea de miel. Tăiem tranversal firele de ceapă şi de usturoi şi le
călim tot în tigaie. În continuare, luăm o cratiţă mai încăpătoare şi punem
laolaltă coastele de miel, ceapa şi usturoiul, precum şi roşiile tăiate în
cuburi mici. Lăsăm vasul în cuptor, la foc potrivit, circa jumătate de oră, iar
apoi adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în
cuptor pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.

Dacă avem la dispoziţie carne de miel,
dar nu avem ceapă şi usturoi verde, atunci putem folosi alte legume pentru a
obţine o tocăniţă. La on kg de carne de miel, ne mai trebuie 8 … 10 cartofi
medii, 2 ardei graşi, 4 roşii, două cepe şi o legătură de pătrunjel. Se curăţă
şi se spală cepele şii ardeii, după care se toacă mărunt, iar roşiile se taie
în cubuleţe, la fel ca şi carnea, după care toate se pun într-o cratiţă, în
care se toarnă apă şi se lasă la fiert după ce am presărat puţin rozmarin. Se
adaugă cartofii, tăiaţi în cubuleţe, iar după circa 20 de minute se
condimentează cu piper măcinat şi se presară sare după gust. După ce am luat
cratiţa de pe foc, presărăm frunze tocate de pătrunjel.

Mielul
poate fi pregătit şi în aer liber. Profitând de vremea
din ce în ce mai caldă, mielul poate fi pregătit la iarbă verde, ca la petrecerile câmpeneşti de altădată. Cei care au mai mul timp
la dispoziţie pot încerca o
friptură haiducească de miel. Mai întâi trebuie improvizat un
cuptor, săpând o groapă puţin mai mare decât mielul care urmează a fi pregătit.
În acea groapă se face un foc cu lemne pentru a obţine jar. Mielul trebuie să
aibă circa 10 kilograme, să fie întreg, eviscerat, dar cu blana pe el.

După ce
a fost bine spălat în interior, se sărează, iar în interior se introduc circa
10 cepe tăiate felii şi cimbru, după care blana mielului trebuie cusută. Apoi,
blana este unsă cu un strat de lut, iar în continuare mielul trebuie pus în
groapă, învelit în jar şi apoi acoperit cu pământ. Mielul se va coace lent în
jar, iar după 3 … 4 ore este tocmai bun pentru a fi servit imediat, alături
de un pahar de vin.

4 May 2019
Varză à la Huedin

Mâncărurile pe bază de
carne de porc şi varză, dulce sau murată, sunt des întâlnite în bucătăria
românească. Dacă am realiza un top al acestor mâncăruri, pe primul loc ar
figura, cu siguranţă, sarmalele, o mâncare revendicată de mai multe popoare din
Balcani şi din Europa centrală. Pe locul secund ar fi, probabil, varza à la Cluj. Nimeni nu ştie
de ce se numeşte aşa, însă este unul dintre cele mai gustoase preparate gastronomice întâlnite în Transilvania. Are
aceleaşi ingediente ca şi sarmalele de varză cu carne, însă umplutura este, cum se
spune, la vedere.

Varza trebuie tocată mărunt, însă această mâncare se pregăteşte
ceva mai repede în comparaţie cu sarmalele, pentru că nu mai este nevoie să
răsucim foile de varză în jurul grămăjoarelor de carne tocată. Ar fi greu de
stabilit ce preparat ar urma într-un top al popularităţii, pentru că există
multe alte mâncăruri din varză şi carne, cu denumire de origine. În partea de
sud a României întâlnim varză cu carne muntenească sau varză cu carne ca la
Giurgiu, iar în Transilvania, nu departe de Cluj, s-ar pregăti, conform unei
mai vechi cărţi cu reţete, varză à la Huedin sau, sub o denumire care explică totul,
slănină afumată cu varză ca la Huedin.

Avem nevoie de o varză de un kg … un kg şi
jumătate, pe care o curăţăm, o spălăm şi o tăiem în şase sau opt părţi egale.
Luăm o bucată de slănină sau şuncă afumată, nu mai mare de jumătate de kg şi o
tăiem în felii subţiri pe care le rumenim într-o cratiţă împreună cu una … două cepe tocate mărunt.

În aceeaşi cratiţă
adăugăm doi morcovi, o rădăcină de pătrunjel şi una de păstârnac, toate
legumele fiind tăiate în rondele subţiri, precum şi o ţelină, tăiată cubuleţe.
Stingem acest amestec cu puţină apă, lăsăm să dea în câteva clocote, după care
turnăm totul peste varza aflată deja în cratiţă. Se condimentează cu puţin
piper negru măcinat şi cu un cuişor şi se introduce în cuptor la foc mic,
pentru circa 45 de minute. Se porţionează, se toarnă puţină
smântână deasupra şi se
serveşte caldă cu mămăligă şi cu un ardei iute.

1 February 2019
Varză à la Huedin

Mâncărurile pe bază de
carne de porc şi varză, dulce sau murată, sunt des întâlnite în bucătăria
românească. Dacă am realiza un top al acestor mâncăruri, pe primul loc ar
figura, cu siguranţă, sarmalele, o mâncare revendicată de mai multe popoare din
Balcani şi din Europa centrală. Pe locul secund ar fi, probabil, varza à la Cluj. Nimeni nu ştie
de ce se numeşte aşa, însă este unul dintre cele mai gustoase preparate gastronomice întâlnite în Transilvania. Are
aceleaşi ingediente ca şi sarmalele de varză cu carne, însă umplutura este, cum se
spune, la vedere.

Varza trebuie tocată mărunt, însă această mâncare se pregăteşte
ceva mai repede în comparaţie cu sarmalele, pentru că nu mai este nevoie să
răsucim foile de varză în jurul grămăjoarelor de carne tocată. Ar fi greu de
stabilit ce preparat ar urma într-un top al popularităţii, pentru că există
multe alte mâncăruri din varză şi carne, cu denumire de origine. În partea de
sud a României întâlnim varză cu carne muntenească sau varză cu carne ca la
Giurgiu, iar în Transilvania, nu departe de Cluj, s-ar pregăti, conform unei
mai vechi cărţi cu reţete, varză à la Huedin sau, sub o denumire care explică totul,
slănină afumată cu varză ca la Huedin.

Avem nevoie de o varză de un kg … un kg şi
jumătate, pe care o curăţăm, o spălăm şi o tăiem în şase sau opt părţi egale.
Luăm o bucată de slănină sau şuncă afumată, nu mai mare de jumătate de kg şi o
tăiem în felii subţiri pe care le rumenim într-o cratiţă împreună cu una … două cepe tocate mărunt.

În aceeaşi cratiţă
adăugăm doi morcovi, o rădăcină de pătrunjel şi una de păstârnac, toate
legumele fiind tăiate în rondele subţiri, precum şi o ţelină, tăiată cubuleţe.
Stingem acest amestec cu puţină apă, lăsăm să dea în câteva clocote, după care
turnăm totul peste varza aflată deja în cratiţă. Se condimentează cu puţin
piper negru măcinat şi cu un cuişor şi se introduce în cuptor la foc mic,
pentru circa 45 de minute. Se porţionează, se toarnă puţină
smântână deasupra şi se
serveşte caldă cu mămăligă şi cu un ardei iute.

1 February 2019
Preparate din scrumbie afumată

Scrumbia de Dunăre afumată a
fost inclusă recent pe lista produselor alimentare protejate în Uniunea
Europeană. Pe această listă sunt înregistrate nu mai puţin de 1440 de produse
protejate, printre ele figurând, pe lângă scrumbia de Dunăre afumată, şi alte patru
produse româneşti: novac afumat din Ţara Bârsei, telemeaua de Ibăneşti, salamul
de Sibiu şi magiunul de prune de Topoloveni.

Scrumbia este o specie care nu poate fi crescută în acavcultură, fiind
capturată sezonier, din martie până în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre. Este o specie
care trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre,
uneori peste 500 de km, pentru a depune icrele. Acesta este şi momentul
aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte gustos, care
cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie la maturitate
de circa 30 de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi
întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din
America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii
care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul marin.

Pe lângă varianta congelării, scrumbia poate fi conservată
prin marinare sau afumare. Scrumbia, aflată acum pe lista produselor alimentare
protejate în Uniunea Europeană, este sărată şi apoi afumată la rece, după o
veche metodă din aria geografică definită. Peștii afumați sunt de culoare aurie, metalizată, datorată
procesului de afumare. Un preparat specific este salata de scrumbie afumată.
Scrumbia se curăţă de piele şi oase, se mărunţeşte şi se amestecă cu ceapă
roşie tăiată rondele, cu castraveţi muraţi, feliaţi şi storşi pentru a
îndepărta surplusul de saramură. În acest amestec mai pot fi adăugate măsline,
puţin ulei de măsline, piper măcinat şi frunze tocate de pătrunjel.

O salată asemănătoare cu
scrumbie afumată se poate obţine dacă folosim cartofii fierţi în coajă, pe care
îi tăiem în cubuleţe şi îi amestecăm cu file de scrumbie, cu ceapă tăiată
solzişori, cu ţelină dată pe răzătoare şi cu frunze de pătrunjel tocate mărunt.
Amestecul este stropit cu zeamă de lămâie, este adăugată maioneză şi, după
omogenizare, este întins pe un platou, putând fi servit ca un aperitiv.

7 December 2018
Preparate din scrumbie afumată

Scrumbia de Dunăre afumată a
fost inclusă recent pe lista produselor alimentare protejate în Uniunea
Europeană. Pe această listă sunt înregistrate nu mai puţin de 1440 de produse
protejate, printre ele figurând, pe lângă scrumbia de Dunăre afumată, şi alte patru
produse româneşti: novac afumat din Ţara Bârsei, telemeaua de Ibăneşti, salamul
de Sibiu şi magiunul de prune de Topoloveni.

Scrumbia este o specie care nu poate fi crescută în acavcultură, fiind
capturată sezonier, din martie până în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre. Este o specie
care trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre,
uneori peste 500 de km, pentru a depune icrele. Acesta este şi momentul
aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte gustos, care
cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie la maturitate
de circa 30 de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi
întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din
America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii
care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul marin.

Pe lângă varianta congelării, scrumbia poate fi conservată
prin marinare sau afumare. Scrumbia, aflată acum pe lista produselor alimentare
protejate în Uniunea Europeană, este sărată şi apoi afumată la rece, după o
veche metodă din aria geografică definită. Peștii afumați sunt de culoare aurie, metalizată, datorată
procesului de afumare. Un preparat specific este salata de scrumbie afumată.
Scrumbia se curăţă de piele şi oase, se mărunţeşte şi se amestecă cu ceapă
roşie tăiată rondele, cu castraveţi muraţi, feliaţi şi storşi pentru a
îndepărta surplusul de saramură. În acest amestec mai pot fi adăugate măsline,
puţin ulei de măsline, piper măcinat şi frunze tocate de pătrunjel.

O salată asemănătoare cu
scrumbie afumată se poate obţine dacă folosim cartofii fierţi în coajă, pe care
îi tăiem în cubuleţe şi îi amestecăm cu file de scrumbie, cu ceapă tăiată
solzişori, cu ţelină dată pe răzătoare şi cu frunze de pătrunjel tocate mărunt.
Amestecul este stropit cu zeamă de lămâie, este adăugată maioneză şi, după
omogenizare, este întins pe un platou, putând fi servit ca un aperitiv.

7 December 2018
Dovlecei în mâncăruri

Vedeta acestei ediţii este dovlecelul. Fie că are coajă de culoare verde deschis, fie verde închis, dovleceii sunt folosiţi la multe preparate şi mâncăruri. În funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.

Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.

Tăiaţi transversal, pot fi pregătiţi în cuptor într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă de brânză amestecată cu mărar. Tot transversal tăiem dovleceii şi atunci când îi facem pane. Avem nevoie de 3 … 4 dovlecei mai mici, care nu au seminţe sau care au seminţe mai mici. Îi curătăm de coajă, îi tăiem transversal în felii cu grosimea de jumătate de centimetru. Presărăm puţină sare pe aceste felii care, în scurt timp, vor lăsa zeamă pe care o scurgem. Batem două ouă, adăugăm puţin piper şi trecem feliile de dovlecei întâi prin făină, apoi prin ouă, după care prăjim feliile pe ambele părţi în ulei. Se servesc cu mujdei de usturoi sau cu un sos de iaurt şi usturoi.

Dacă dorim să pregătim dovlecei umpluţi, avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura, amestecând carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele impurităţi, spălat şi scurs. Amestecăm şi cele două cepe tăiate mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel încât să îi acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.

22 July 2017
Dovlecei în mâncăruri

Vedeta acestei ediţii este dovlecelul. Fie că are coajă de culoare verde deschis, fie verde închis, dovleceii sunt folosiţi la multe preparate şi mâncăruri. În funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.

Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.

Tăiaţi transversal, pot fi pregătiţi în cuptor într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă de brânză amestecată cu mărar. Tot transversal tăiem dovleceii şi atunci când îi facem pane. Avem nevoie de 3 … 4 dovlecei mai mici, care nu au seminţe sau care au seminţe mai mici. Îi curătăm de coajă, îi tăiem transversal în felii cu grosimea de jumătate de centimetru. Presărăm puţină sare pe aceste felii care, în scurt timp, vor lăsa zeamă pe care o scurgem. Batem două ouă, adăugăm puţin piper şi trecem feliile de dovlecei întâi prin făină, apoi prin ouă, după care prăjim feliile pe ambele părţi în ulei. Se servesc cu mujdei de usturoi sau cu un sos de iaurt şi usturoi.

Dacă dorim să pregătim dovlecei umpluţi, avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura, amestecând carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele impurităţi, spălat şi scurs. Amestecăm şi cele două cepe tăiate mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel încât să îi acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.

22 July 2017
Preparate din peşte

Ziua de Bunavestire
şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii
ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală la alimentele
de origine animală. Pornind de aici, pentru ediţia din această săptămână încercăm să vă recomandăm un meniu
bazat exclusiv pe peşte.

Se poate face un platou de gustări reci pe
care putem pune pastă de peşte, salată de icre, chiftele şi felii de ştiucă umplută. Pasta de peşte o obţinem punând în cuptor, la
foc mic, câteva bucăţi
de file într-o tavă cu puţină apă, un strop de ulei, câteva boabe de piper şi o foaie de
dafin. După ce s-a răcit, amestecăm peştele cu o ceapă tocată mărunt, cu zeama
de la o lămâie, cu puţin busuioc uscat şi, dacă doriţi să fie mai cremos, cu
brânză sau cu unt. Pasta se poate pune în mici forme din aluat şi ornată cu
rondele din măsline.

În continuare, poate fi
servită o ciorbă de peşte, cu multe legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase
precum morcovi, ţelină, ceapă şi cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei
Dunării, este storceagul. Toate legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert
împreună cu bucăţi de file de peşte într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se
acreşte cu puţin oţet, cu borş sau cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de
traditionala ciobă de peşte, la storceag se adaugă la final, un gălbenuş de ou
amestecat cu câteva linguri de smântână.

Vedeta primăverii este scrumbia, o specie de peşte care, pe măsură ce vremea se încălzeşte, migrează din Marea Neagrăşi urcăîn bancuri pe Dunăre pentru a se reproduce. Din scrumbie se pot obţine multe preparate:
scrumbie la cuptor cu garnitură de legume, scrumbie la tigaie cu garnitură de ciuperci şi multe
altele. Atunci când este proaspătă, scrumbia poate fi pregătită pe grătar.

După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate
şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate
de oră. Le clătim de sare şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar
sau de focul de la aragaz. Pentru a fi preparate uniform, scrumbiile trebuie
întoarse şi pe cealaltă parte. După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe
grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă
clococtită, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un
capac pentru circa 20 de minute astfel încât aromele ingredientelor să se amestece,
iar în acest timp putem pregăti o mămăligă. Punem peştele în farfurie
alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra frunze tocate de pătrunjel.

25 March 2017
Preparate din peşte

Ziua de Bunavestire
şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii
ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală la alimentele
de origine animală. Pornind de aici, pentru ediţia din această săptămână încercăm să vă recomandăm un meniu
bazat exclusiv pe peşte.

Se poate face un platou de gustări reci pe
care putem pune pastă de peşte, salată de icre, chiftele şi felii de ştiucă umplută. Pasta de peşte o obţinem punând în cuptor, la
foc mic, câteva bucăţi
de file într-o tavă cu puţină apă, un strop de ulei, câteva boabe de piper şi o foaie de
dafin. După ce s-a răcit, amestecăm peştele cu o ceapă tocată mărunt, cu zeama
de la o lămâie, cu puţin busuioc uscat şi, dacă doriţi să fie mai cremos, cu
brânză sau cu unt. Pasta se poate pune în mici forme din aluat şi ornată cu
rondele din măsline.

În continuare, poate fi
servită o ciorbă de peşte, cu multe legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase
precum morcovi, ţelină, ceapă şi cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei
Dunării, este storceagul. Toate legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert
împreună cu bucăţi de file de peşte într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se
acreşte cu puţin oţet, cu borş sau cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de
traditionala ciobă de peşte, la storceag se adaugă la final, un gălbenuş de ou
amestecat cu câteva linguri de smântână.

Vedeta primăverii este scrumbia, o specie de peşte care, pe măsură ce vremea se încălzeşte, migrează din Marea Neagrăşi urcăîn bancuri pe Dunăre pentru a se reproduce. Din scrumbie se pot obţine multe preparate:
scrumbie la cuptor cu garnitură de legume, scrumbie la tigaie cu garnitură de ciuperci şi multe
altele. Atunci când este proaspătă, scrumbia poate fi pregătită pe grătar.

După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate
şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate
de oră. Le clătim de sare şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar
sau de focul de la aragaz. Pentru a fi preparate uniform, scrumbiile trebuie
întoarse şi pe cealaltă parte. După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe
grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă
clococtită, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un
capac pentru circa 20 de minute astfel încât aromele ingredientelor să se amestece,
iar în acest timp putem pregăti o mămăligă. Punem peştele în farfurie
alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra frunze tocate de pătrunjel.

25 March 2017
Ciorbă rădăuțeană

Astăzi vă prezentăm reţeta unei ciorbe
inventate într-un oraş din Bucovina (provincie istorică din nordul României) şi
care se numeşte chiar ciorbă rădăuţeană. Situat la circa 40 de km nord faţă de
Suceava, oraşul Rădăuţi este una dintre cele mai vechi aşezări moldoveneşti,
atestată documentar în anul 1413.

Ciorba
rădăuţeană a apărut în urmă cu peste patru decenii când o bucătăreasă din oraş
a dorit să modifice ceva la ciorba de burtă, un preparat întâlnit oriunde în
România, dar care în acest oraş nu prea se afla printre preferinţele
consumatorilor. Încet, încet acest preparat s-a răspândit nu numai în Bucovina,
ci și alte regiuni ale României, fiind întâlnit cu această denumire de origine
în meniurile multor restaurante.

Pentru
prepararea acestei ciorbe avem nevoie de 4 pulpe de pui sau bucăţi de piept de
pui. Alte ingrediente: 2 rădăcini de pătrunjel, câţiva morcovi, un ardei capia
sau un ardei gras, 3-4 gălbenuşuri de ou, oţet, usturoi, puţină verdeaţă şi
smântână, folosită la multe preparate bucovinene. Astfel, cu smântână se drege
borșul de sfeclă roșie, venit în Bucovina pe filiera slavă, dar și borșul
polonez cu cartofi și sfeclă roșie. Smântâna se folosește și la ciulamaua de
ciuperci, ba chiar și păstrăvul se poate fierbe în smântână.

Modul
de preparare a ciorbei rădăuțene este destul de simplu. Se pun la fiert,
într-un vas de maxim 3 litri, legumele, în prealabil curăţate, şi carnea de
pui. Se lasă la fiert până ce carnea începe să se desprindă de pe oase. Apoi
trebuie strecurată zeama astfel obţinută. Carnea dezosată şi legumele trebuie
tăiate în bucăţi mici şi puse la fiert în zeama pe care am strecurat-o. Apoi se
amestecă gălbenuşurile de ou şi smântâna şi, când zeama începe să dea in
clocot, se toarnă amestecul de ou şi smântână, amestecând continuu pentru
omogenizare. Ciorba rădăuţeană trebuie acrită cu oţet, după gust, şi i se
adaugă, tot după gust, usturoiul zdrobit, puţin piper şi puţină verdeaţă
mărunţită.

11 February 2017
Ciorbă rădăuțeană

Astăzi vă prezentăm reţeta unei ciorbe
inventate într-un oraş din Bucovina (provincie istorică din nordul României) şi
care se numeşte chiar ciorbă rădăuţeană. Situat la circa 40 de km nord faţă de
Suceava, oraşul Rădăuţi este una dintre cele mai vechi aşezări moldoveneşti,
atestată documentar în anul 1413.

Ciorba
rădăuţeană a apărut în urmă cu peste patru decenii când o bucătăreasă din oraş
a dorit să modifice ceva la ciorba de burtă, un preparat întâlnit oriunde în
România, dar care în acest oraş nu prea se afla printre preferinţele
consumatorilor. Încet, încet acest preparat s-a răspândit nu numai în Bucovina,
ci și alte regiuni ale României, fiind întâlnit cu această denumire de origine
în meniurile multor restaurante.

Pentru
prepararea acestei ciorbe avem nevoie de 4 pulpe de pui sau bucăţi de piept de
pui. Alte ingrediente: 2 rădăcini de pătrunjel, câţiva morcovi, un ardei capia
sau un ardei gras, 3-4 gălbenuşuri de ou, oţet, usturoi, puţină verdeaţă şi
smântână, folosită la multe preparate bucovinene. Astfel, cu smântână se drege
borșul de sfeclă roșie, venit în Bucovina pe filiera slavă, dar și borșul
polonez cu cartofi și sfeclă roșie. Smântâna se folosește și la ciulamaua de
ciuperci, ba chiar și păstrăvul se poate fierbe în smântână.

Modul
de preparare a ciorbei rădăuțene este destul de simplu. Se pun la fiert,
într-un vas de maxim 3 litri, legumele, în prealabil curăţate, şi carnea de
pui. Se lasă la fiert până ce carnea începe să se desprindă de pe oase. Apoi
trebuie strecurată zeama astfel obţinută. Carnea dezosată şi legumele trebuie
tăiate în bucăţi mici şi puse la fiert în zeama pe care am strecurat-o. Apoi se
amestecă gălbenuşurile de ou şi smântâna şi, când zeama începe să dea in
clocot, se toarnă amestecul de ou şi smântână, amestecând continuu pentru
omogenizare. Ciorba rădăuţeană trebuie acrită cu oţet, după gust, şi i se
adaugă, tot după gust, usturoiul zdrobit, puţin piper şi puţină verdeaţă
mărunţită.

11 February 2017
Mâncăruri cu fasole boabe

Fasolea
boabe reprezintă un ingredient important în alimentaţia românilor, mai ales în perioada sezonului
rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor, dar, la fel de bine, poate fi transformatăîn aperitiv.

Se poate pregăti
tradiţională ciorbă de fasole servită în farfurii sau în pită, adică într-un
bol realizat dintr-o chiflă de dimensiuni mai mari, dar se poate pregăti şi o
supă-cremă de fasole boabe. Indiferent de variantă, modul de preparare şi
ingredientele sunt aproape identice. Avem nevoie de un sfert de kg de fasole boabe, de 3 morcovi, de o ceapă,
de foi de dafin şi puţin cimbru, de suc de roşii sau de bulion. Se poate face
ciorbă de fasole de post, fără carne, dar se poate adăuga şi puţină afumătură de
porc, costiţă sau ciolan. Cu o seară înainte punem fasolea
la înmuiat într-un vas cu apă. Scurgem boabele de fasole şi le punem la fiert.
După ce dă în clocot, schimbăm apa în care a fiert fasolea. Adăugăm morcovii,
tăiaţi rondele, ceapa, tăiată marunt, două foi de dafin şi bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să fiarbă, la foc mic,
vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o lingură de bulion,
presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de oră. Se poate acri cu
borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu tarhon pus la borcan în
oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Ciorba de fasole poate fi servităîn farfurie adâncă obişnuită sau, aşa cum am menţionat, într-o
chiflă golită de miez, cu un perete de vreo 2 cm. Dacă dorim să obţinem supă
cremă de fasole boabe, atunci toate legumele, inclusiv
boabele de fasole, trebuie pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate
pune păstârnac.

La
fel de gustoasă este şi mâncarea de fasole boabe sau iahnia de fasole. Modul de
preparare este asemănător cu cel al ciorbei, cu deosebirea că punem mai puţină
apă. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, 2 …
3 cepe, un morcov, foi de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion, sare şi
piper.
După ce a fiert suficient, iar boabele s-au înmuiat, adăugăm ceapa tocată mărunt
şi călită uşor in puţin ulei, iar spre final bulion şi sare după gust, precum şi
frnuze de pătrunjel, tocate mărunt. Iahnia de fasole poate
fi servită drept garnitură împreună cu cârnaţi prăjiţi şi cu o salată de sezon,
de gogonele, gogoşari în oţet sau castraveciori muraţi. Iahnia de fasole mai
poate fi pregătită, adăugând la fiert şi bucăţi de carne de porc afumată,
costiţă sau ciolan. După fierbere, boabele de fasole pot fi pasate şi transformate, la fel
de bine, într-o cremă
deasupra căreia întândem ceapă călită în ulei şi stinsă cu puţin suc de roşii.
Fasolea bătută poate fi servită atât ca aperitiv, dar şi ca garnitură.

10 December 2016
Mâncăruri cu fasole boabe

Fasolea
boabe reprezintă un ingredient important în alimentaţia românilor, mai ales în perioada sezonului
rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor, dar, la fel de bine, poate fi transformatăîn aperitiv.

Se poate pregăti
tradiţională ciorbă de fasole servită în farfurii sau în pită, adică într-un
bol realizat dintr-o chiflă de dimensiuni mai mari, dar se poate pregăti şi o
supă-cremă de fasole boabe. Indiferent de variantă, modul de preparare şi
ingredientele sunt aproape identice. Avem nevoie de un sfert de kg de fasole boabe, de 3 morcovi, de o ceapă,
de foi de dafin şi puţin cimbru, de suc de roşii sau de bulion. Se poate face
ciorbă de fasole de post, fără carne, dar se poate adăuga şi puţină afumătură de
porc, costiţă sau ciolan. Cu o seară înainte punem fasolea
la înmuiat într-un vas cu apă. Scurgem boabele de fasole şi le punem la fiert.
După ce dă în clocot, schimbăm apa în care a fiert fasolea. Adăugăm morcovii,
tăiaţi rondele, ceapa, tăiată marunt, două foi de dafin şi bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să fiarbă, la foc mic,
vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o lingură de bulion,
presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de oră. Se poate acri cu
borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu tarhon pus la borcan în
oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Ciorba de fasole poate fi servităîn farfurie adâncă obişnuită sau, aşa cum am menţionat, într-o
chiflă golită de miez, cu un perete de vreo 2 cm. Dacă dorim să obţinem supă
cremă de fasole boabe, atunci toate legumele, inclusiv
boabele de fasole, trebuie pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate
pune păstârnac.

La
fel de gustoasă este şi mâncarea de fasole boabe sau iahnia de fasole. Modul de
preparare este asemănător cu cel al ciorbei, cu deosebirea că punem mai puţină
apă. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, 2 …
3 cepe, un morcov, foi de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion, sare şi
piper.
După ce a fiert suficient, iar boabele s-au înmuiat, adăugăm ceapa tocată mărunt
şi călită uşor in puţin ulei, iar spre final bulion şi sare după gust, precum şi
frnuze de pătrunjel, tocate mărunt. Iahnia de fasole poate
fi servită drept garnitură împreună cu cârnaţi prăjiţi şi cu o salată de sezon,
de gogonele, gogoşari în oţet sau castraveciori muraţi. Iahnia de fasole mai
poate fi pregătită, adăugând la fiert şi bucăţi de carne de porc afumată,
costiţă sau ciolan. După fierbere, boabele de fasole pot fi pasate şi transformate, la fel
de bine, într-o cremă
deasupra căreia întândem ceapă călită în ulei şi stinsă cu puţin suc de roşii.
Fasolea bătută poate fi servită atât ca aperitiv, dar şi ca garnitură.

10 December 2016