Radio România Internațional

Tag: porc

  • Ciorbă ardelenească cu afumătură

    Ciorbă ardelenească cu afumătură

    Preparatele tradiţionale din Transilvania sunt mai bogate în grăsimi, carne şi condimente decât cele din alte provincii româneşti. Untura, ardeiul iute, paprica şi tarhonul sunt ingrediente care dau specificitate mâncărurilor din Transilvania. Ciorbele sunt drese, cum se spune, cu ou şi cu smântână, ceea ce le face mai bogate în calorii, lucru necesar într-un spaţiu cu ierni mai aspre şi cu activităţi în agricultură care necesită un efort mai mare.



    Ciorba cu afumătură este un preparat specific Transilvaniei şi poate fi făcută fie cu cartofi, fie cu varză. Un mic secret al preparării este acela că, înainte de a o pune în oala de ciorbă, trebuie să opărim carnea afumată, fie jambon, fie costiţă, pentru că, prin fierbere, este eliminată o parte din sare. Avem nevoie de jumătate de kg de costiţă afumată de porc, de câţiva cartofi, de două cepe, 2 morcovi, de o ţelină, o rădăcină de pătrunjel, de tarhon, oţet, ou şi smântână. Se pune la fiert costiţa de porc pe care am tăiat-o în prealabil în bucăţi mai mici şi se spumează din când în când. După ce carnea începe să se desprindă de pe oase, se scoate costiţa din oală, de dezosează, iar carnea se pune la loc în oală. Se adaugă cartofii, tăiaţi în cuburi, ceapa, tocată mărunt, la fel ca şi morcovii, pătrunjelul şi ţelina. Se pun puţin suc de roşii, tarhonul tocat, iar spre final smântână amestecată cu gălbenuş de ou.



    În loc de cartofi, ciorba poate fi făcută şi cu varză murată, care trebuie desfăcută foaie cu foaie, apoi spălată şi tocată mărunt. Pentru acrirea ciorbei se foloseşte zeama de la varza murată. Pot fi folosite mai puţine legume, dar vom avea totuşi nevoie de de două cepe, de câtiva căţei de usturoi, de două linguri de făină, de o cană de lapte acru sau de smântână şi de un ou. Într-un alt vas se rumeneşte făina în ulei, se stinge cu o cană de apă, se dă în clocot după care se toarnă în oala de ciorbă. Spre final, se toarnă în oală cana de lapte acru sau smântână amestecată cu ou. Se adaugă sare dacă mai este cazul şi usturoiul tocat mărunt.


  • Ciorbă ardelenească cu afumătură

    Ciorbă ardelenească cu afumătură

    Preparatele tradiţionale din Transilvania sunt mai bogate în grăsimi, carne şi condimente decât cele din alte provincii româneşti. Untura, ardeiul iute, paprica şi tarhonul sunt ingrediente care dau specificitate mâncărurilor din Transilvania. Ciorbele sunt drese, cum se spune, cu ou şi cu smântână, ceea ce le face mai bogate în calorii, lucru necesar într-un spaţiu cu ierni mai aspre şi cu activităţi în agricultură care necesită un efort mai mare.



    Ciorba cu afumătură este un preparat specific Transilvaniei şi poate fi făcută fie cu cartofi, fie cu varză. Un mic secret al preparării este acela că, înainte de a o pune în oala de ciorbă, trebuie să opărim carnea afumată, fie jambon, fie costiţă, pentru că, prin fierbere, este eliminată o parte din sare. Avem nevoie de jumătate de kg de costiţă afumată de porc, de câţiva cartofi, de două cepe, 2 morcovi, de o ţelină, o rădăcină de pătrunjel, de tarhon, oţet, ou şi smântână. Se pune la fiert costiţa de porc pe care am tăiat-o în prealabil în bucăţi mai mici şi se spumează din când în când. După ce carnea începe să se desprindă de pe oase, se scoate costiţa din oală, de dezosează, iar carnea se pune la loc în oală. Se adaugă cartofii, tăiaţi în cuburi, ceapa, tocată mărunt, la fel ca şi morcovii, pătrunjelul şi ţelina. Se pun puţin suc de roşii, tarhonul tocat, iar spre final smântână amestecată cu gălbenuş de ou.



    În loc de cartofi, ciorba poate fi făcută şi cu varză murată, care trebuie desfăcută foaie cu foaie, apoi spălată şi tocată mărunt. Pentru acrirea ciorbei se foloseşte zeama de la varza murată. Pot fi folosite mai puţine legume, dar vom avea totuşi nevoie de de două cepe, de câtiva căţei de usturoi, de două linguri de făină, de o cană de lapte acru sau de smântână şi de un ou. Într-un alt vas se rumeneşte făina în ulei, se stinge cu o cană de apă, se dă în clocot după care se toarnă în oala de ciorbă. Spre final, se toarnă în oală cana de lapte acru sau smântână amestecată cu ou. Se adaugă sare dacă mai este cazul şi usturoiul tocat mărunt.


  • Guiaş ardelenesc

    Guiaş ardelenesc

    Pentru promovarea unei destinaţii turistice sau, pur şi simplu, a unei localităţi, unii întreprinzători recurg la organizarea unor festivaluri cu diferite tematici. Festivalurile cu tematică gastronomică prind la public, datorită faptului că, pe lângă demonstraţiile culinare, există, să spunem şi secţiunea de degustare rezervată nu numai juriului, ci şi vizitatorilor. În special în perioada iernii sunt organizate mai multe festivaluri legate de prepararea tradiţională a produselor din carne de porc, iar un astfel de festival a fost organizat în urmă cu o săptămână la Oradea. Festivalul “D’ale porcului” a avut ca scop promovarea tradiţiilor populare bihorene. Echipe din 23 de comune bihorene, dar şi echipe invitate din Ungaria au participat la concursul de preparare tradiţională a porcului, aducându-şi de acasă ustensilele, cratiţele şi ingredientele necesare, mai puţin carcasa de porc, pusă la dispozitie de organizatori. Pe lângă jumări, caltaboş şi cârnaţi, echipele au pregătit diferite tocăniţe, sarmale, precum şi mâncăruri precum guiaş şi toros. Guiaşul este comparabil cu o tocană, iar toros, pregătită şi de vecinii din Ungaria care îi spun “toros kaposzta” este o mâncare care se obţine punând straturi de varză murată şi de carne de porc, de obicei costiţă.



    Guiaşul se obţine din carne de porc împănată cu grăsime, pe lista ingredientelor adăugându-se ceapă, morcovi, cartofi, o ţelină, ardei iute, usturoi, cimbru, mărar, piper şi sare. Ceapa, tăiată solzişori, se căleşte uşor în ulei, după care adăugăm carnea de porc, tăiată în cubuleţe. După câteva minute, în acelaşi vas se pun morcovii şi ţelina, mărunţite, precum şi câţiva căţei de usturoi, pe care i-am zdrobit. După câteva minute în vas se toarnă apă şi se lasă să fiarbă înăbuşit. După ce carnea este aproape gata, în vas se adaugă cartofii, tăiaţi în cuburi şi se lasă să fiarbă în continuare. Spre final se adaugă mărar, tocat mărunt, cimbru, piper măcinat, iar în cazul în care vrem să obţinem o mncare mai condimentată, un ardei iute, tocat mărunt. Se sărează după gust. Mâncarea se serveşte caldă cu salată de murături şi, de ce nu?, alături de un pahar de vin roşu, demisec.


  • Guiaş ardelenesc

    Guiaş ardelenesc

    Pentru promovarea unei destinaţii turistice sau, pur şi simplu, a unei localităţi, unii întreprinzători recurg la organizarea unor festivaluri cu diferite tematici. Festivalurile cu tematică gastronomică prind la public, datorită faptului că, pe lângă demonstraţiile culinare, există, să spunem şi secţiunea de degustare rezervată nu numai juriului, ci şi vizitatorilor. În special în perioada iernii sunt organizate mai multe festivaluri legate de prepararea tradiţională a produselor din carne de porc, iar un astfel de festival a fost organizat în urmă cu o săptămână la Oradea. Festivalul “D’ale porcului” a avut ca scop promovarea tradiţiilor populare bihorene. Echipe din 23 de comune bihorene, dar şi echipe invitate din Ungaria au participat la concursul de preparare tradiţională a porcului, aducându-şi de acasă ustensilele, cratiţele şi ingredientele necesare, mai puţin carcasa de porc, pusă la dispozitie de organizatori. Pe lângă jumări, caltaboş şi cârnaţi, echipele au pregătit diferite tocăniţe, sarmale, precum şi mâncăruri precum guiaş şi toros. Guiaşul este comparabil cu o tocană, iar toros, pregătită şi de vecinii din Ungaria care îi spun “toros kaposzta” este o mâncare care se obţine punând straturi de varză murată şi de carne de porc, de obicei costiţă.



    Guiaşul se obţine din carne de porc împănată cu grăsime, pe lista ingredientelor adăugându-se ceapă, morcovi, cartofi, o ţelină, ardei iute, usturoi, cimbru, mărar, piper şi sare. Ceapa, tăiată solzişori, se căleşte uşor în ulei, după care adăugăm carnea de porc, tăiată în cubuleţe. După câteva minute, în acelaşi vas se pun morcovii şi ţelina, mărunţite, precum şi câţiva căţei de usturoi, pe care i-am zdrobit. După câteva minute în vas se toarnă apă şi se lasă să fiarbă înăbuşit. După ce carnea este aproape gata, în vas se adaugă cartofii, tăiaţi în cuburi şi se lasă să fiarbă în continuare. Spre final se adaugă mărar, tocat mărunt, cimbru, piper măcinat, iar în cazul în care vrem să obţinem o mncare mai condimentată, un ardei iute, tocat mărunt. Se sărează după gust. Mâncarea se serveşte caldă cu salată de murături şi, de ce nu?, alături de un pahar de vin roşu, demisec.


  • Le rôti de porc

    Le rôti de porc

    Rappelons-le, le porc est l’ingrédient principal dans presque tous les plats que les Roumains incluent dans les repas de Noël et du Nouvel An, à partir des entrées et jusqu’aux desserts, puisque le saindoux de porc est utilisé aussi dans la composition de certaines pâtes sucrées. Aujourd’hui, je vous propose de préparer le plat principal de tout repas festif local : le rôti de porc, celui qui s’avère le point d’orgue de ce véritable marathon culinaire.



    Après un début de repas déjà copieux formé d’entrées (boudin, pâté, aspic, salade russe à la viande de bœuf etc.) et d’un premier plat qui est normalement constitué de “sarmale” (des feuilles de choux farcies), le rôti doit vraiment impressionner du point de vue visuel pour que les convives puissent encore le déguster. C’est pourquoi les mères de famille choisissent d’imaginer toute sorte de roulades ou de tissages de filet mignon et de saucisses. C’est précisément une roulade de porc que je vous propose de préparer aujourd’hui.



    Pour la préparer, il vous faut environ un demi-kilo de filet ou de carré de porc, 200 grammes de saucisses de porc, 150 grammes de champignons de Paris, 10 grammes de lardons fumés, 100 grammes de fromage du type “cascaval”, une sorte d’emmenthal ou de gruyère plus salé, un petit oignon, un ou deux œufs entiers, 50 grammes de chapelure, 50 grammes de coulis de tomates, une botte d’aneth, un peu d’huile d’olives, du thym, du sel et du poivre du moulin.



    Coupez le filet de porc en longueur et aplatissez-le à l’aide d’un marteau attendrisseur de viande. Coupez l’oignon en julienne et mettez-le dans une poêle avec un peu d’huile à feu moyen. Ajoutez-y les champignons et l’aneth. Coupez le feu, salez, poivrez et laissez reposer cette farce pendant une bonne quinzaine de minutes. Mettez-y l’œuf, les lardons fumés, coupés en cubes, et le fromage râpe. Les saucisses vous pouvez les ajouter à cette farce coupées en morceaux ou bien vous pouvez poser la farce sur la viande et la rouler ensuite autour des saucisses entières. Utilisez de la ficelle de cuisine pour bien lier la roulade.



    Recouvrez-la de thym, de sel de mer et de chapelure et puis posez-la dans un récipient qui va au four avec un peu d’huile. Arrosez-la avec le jus de cuisson qui s’accumule dans la cocotte et avec du vin rouge au cas où celui-ci s’évapore. Au milieu de la cuisson, vous pouvez verser le coulis de tomates sur la roulade, tout en continuant à l’arroser avec le jus de cuisson ou avec du vin. Après une bonne heure de cuisson à 180 degrés, la roulade est prête à être savourée. Vous pouvez la vérifier avec un thermomètre à viande. Découpée en tranches, la roulade de porc peut être accompagnée de légumes saumurées et d’un bon verre de vin rouge, par exemple un “Feteasca neagra”. Bon appétit !

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    Sfârşitul acestei săptămâni corespunde cu Ignatul (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. În gospodăriile din Transilvania, regiune unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum decât în alte regiuni ale României, sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. Sacrificarea rituală a porcului este urmată de aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare tradiţională oferită celor care au participat la această operaţiune. Se pregăteşte repede, într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului, iar după ce se transformă în untură se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.



    Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebăr, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, un cârnat preparat din ficat şi grăsime. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, tocate: ficat, splină, rinichi şi inimă. În compoziţie se adaugă orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, câteva boabe de piper şi sare după gust. După ce a fost umplut, caltaboşul trebuie fiert, tăiat felii şi prezentat pe un platou rece, alături de alte preparate din porc.



    Chiar dacă nu mai sacrifică porcul ca odinioară, destui români din mediul urban păstrează această traditie de a pregăti cârnaţi în casă. Prepararea este destul de simplă. Avem nevoie de 2 kg de carne de porc, de preferat pulpă sau fleică deoarece are şi puţină grăsime, de un kg de carne de vită, de usturoi şi de condimente: piper, cimbru, boia de ardei. În cazul în care carnea nu are grăsime, adăugăm şi puţină slănină. Carnea şi slănina sunt tocate, iar apoi amestecate cu puţină supă de carne, cu sare şi cu diferite condimente. De obicei, cârnaţii pregătiţi în perioada Crăciunului sunt consumaţi imediat, iar în acest caz adăugăm usturoi pisat, cimbru şi piper, precum şi sare, după gust. Amestecul trebuie lăsat câteva ore la rece, iar după aceea urmează umplerea maţelor, răsucirea acestora la o distanţă de 10 … 15 centimetri, obţinându-se astfel cârnaţii. În continuare, şirurile de cârnaţi trebuie atârnate pe sfoară şi lăsate la rece, pentru a se zvânta, timp de câteva ore. Aceşti cârnaţi pot fi preparaţi la grătar sau prăjiţi în ceaun sau tigaie, în untură sau ulei şi pot fi serviţi cu varză călită sau cu piure de cartofi. Dacă se doreşte păstrarea lor pentru o perioadă mai mare, cârnaţii pot fi puşi la afumat. În acest caz, în compoziţie trebuie adăugată şi boia de ardei. De menţionat că aceşti cârnaţi afumaţi, tăiaţi rondele, pot fi consumaţi ca aperitiv, fără a mai fi pregătiţi pe grătar sau în tigaie.


  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    Sfârşitul acestei săptămâni corespunde cu Ignatul (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. În gospodăriile din Transilvania, regiune unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum decât în alte regiuni ale României, sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. Sacrificarea rituală a porcului este urmată de aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare tradiţională oferită celor care au participat la această operaţiune. Se pregăteşte repede, într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului, iar după ce se transformă în untură se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.



    Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebăr, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, un cârnat preparat din ficat şi grăsime. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, tocate: ficat, splină, rinichi şi inimă. În compoziţie se adaugă orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, câteva boabe de piper şi sare după gust. După ce a fost umplut, caltaboşul trebuie fiert, tăiat felii şi prezentat pe un platou rece, alături de alte preparate din porc.



    Chiar dacă nu mai sacrifică porcul ca odinioară, destui români din mediul urban păstrează această traditie de a pregăti cârnaţi în casă. Prepararea este destul de simplă. Avem nevoie de 2 kg de carne de porc, de preferat pulpă sau fleică deoarece are şi puţină grăsime, de un kg de carne de vită, de usturoi şi de condimente: piper, cimbru, boia de ardei. În cazul în care carnea nu are grăsime, adăugăm şi puţină slănină. Carnea şi slănina sunt tocate, iar apoi amestecate cu puţină supă de carne, cu sare şi cu diferite condimente. De obicei, cârnaţii pregătiţi în perioada Crăciunului sunt consumaţi imediat, iar în acest caz adăugăm usturoi pisat, cimbru şi piper, precum şi sare, după gust. Amestecul trebuie lăsat câteva ore la rece, iar după aceea urmează umplerea maţelor, răsucirea acestora la o distanţă de 10 … 15 centimetri, obţinându-se astfel cârnaţii. În continuare, şirurile de cârnaţi trebuie atârnate pe sfoară şi lăsate la rece, pentru a se zvânta, timp de câteva ore. Aceşti cârnaţi pot fi preparaţi la grătar sau prăjiţi în ceaun sau tigaie, în untură sau ulei şi pot fi serviţi cu varză călită sau cu piure de cartofi. Dacă se doreşte păstrarea lor pentru o perioadă mai mare, cârnaţii pot fi puşi la afumat. În acest caz, în compoziţie trebuie adăugată şi boia de ardei. De menţionat că aceşti cârnaţi afumaţi, tăiaţi rondele, pot fi consumaţi ca aperitiv, fără a mai fi pregătiţi pe grătar sau în tigaie.


  • Mâncăruri cu varză şi carne

    Mâncăruri cu varză şi carne

    Combinaţia de varză cu carne este foarte utilizată în bucătăria românească. Din foi de varză şi din carne tocată se pot obţine sarmalele, considerate reprezentative pentru bucătăria românească. Întradevăr, sarmalele învelite în foi de varză pot fi întâlnite oriunde în România, de dimensiuni mai mari în Transilvania sau mai mici în celelate provincii româneşti. Se spune că, în încercarea de a nu mai pierde timpul cu pregătirea foilor de varză şi cu răsucirea acestora în jurul grămăjoarelor de carne tocată, românii au tocat şi varza, au amestecat-o cu carnea, de asemenea tocată, au adăugat şi celelalte ingrediente, obţinând alte preparate tot la fel de gustoase, precum varza a la Cluj, musacaua de varză din Banat sau din Muntenia.



    Mâncăruri cu gust asemănător pot fi obţinute din varză tocată, proaspătă sau murată, din carne de porc şi alte câteva ingrediente şi condimente. Avem nevoie de o varză, de un kg de carne de porc, pulpă, fleică sau coaste, de o ceapă, de un ardei gras, de bulion sau suc de roşii, ulei, o foaie de dafin, de cimbru şi piper.



    Varza trebuie tocată fideluţă şi, dacă este proaspătă, trebuie frecată cu puţină sare. Dacă este murată, atunci trebuie spălată foaie cu foaie în apă rece şi apoi trebuie tocată. Începem cu rumenirea cărnii de porc, tăiată în cubuleţe dacă este pulpă sau fleică sau în felii dacă provine de pe coaste. Carnea trebuie rumenită uşor în ulei într-un vas suficient de mare în care să încapă apoi şi varza. Adăugăm ceapa şi ardeiul, tocate mărunt, mai târziu puţină apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit. Punem cimbru şi piper măcinat, o foaie de dafin, apoi varza tocată şi suc de roşii sau bulion, iar dacă este cazul mai adăugăm şi puţină apă. Lăsăm vasul la foc mic, cu capac deasupra, până când varza se înmoaie. Dacă este cazul, adăugăm şi sare. Vasul poate fi lăsat şi în cuptor până când la suprafaţă se formează o crustă. Se poate servi cu mămăligă şi cu un pahar de vin, alb sau roşu, demisec.

  • Mâncăruri cu varză şi carne

    Mâncăruri cu varză şi carne

    Combinaţia de varză cu carne este foarte utilizată în bucătăria românească. Din foi de varză şi din carne tocată se pot obţine sarmalele, considerate reprezentative pentru bucătăria românească. Întradevăr, sarmalele învelite în foi de varză pot fi întâlnite oriunde în România, de dimensiuni mai mari în Transilvania sau mai mici în celelate provincii româneşti. Se spune că, în încercarea de a nu mai pierde timpul cu pregătirea foilor de varză şi cu răsucirea acestora în jurul grămăjoarelor de carne tocată, românii au tocat şi varza, au amestecat-o cu carnea, de asemenea tocată, au adăugat şi celelalte ingrediente, obţinând alte preparate tot la fel de gustoase, precum varza a la Cluj, musacaua de varză din Banat sau din Muntenia.



    Mâncăruri cu gust asemănător pot fi obţinute din varză tocată, proaspătă sau murată, din carne de porc şi alte câteva ingrediente şi condimente. Avem nevoie de o varză, de un kg de carne de porc, pulpă, fleică sau coaste, de o ceapă, de un ardei gras, de bulion sau suc de roşii, ulei, o foaie de dafin, de cimbru şi piper.



    Varza trebuie tocată fideluţă şi, dacă este proaspătă, trebuie frecată cu puţină sare. Dacă este murată, atunci trebuie spălată foaie cu foaie în apă rece şi apoi trebuie tocată. Începem cu rumenirea cărnii de porc, tăiată în cubuleţe dacă este pulpă sau fleică sau în felii dacă provine de pe coaste. Carnea trebuie rumenită uşor în ulei într-un vas suficient de mare în care să încapă apoi şi varza. Adăugăm ceapa şi ardeiul, tocate mărunt, mai târziu puţină apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit. Punem cimbru şi piper măcinat, o foaie de dafin, apoi varza tocată şi suc de roşii sau bulion, iar dacă este cazul mai adăugăm şi puţină apă. Lăsăm vasul la foc mic, cu capac deasupra, până când varza se înmoaie. Dacă este cazul, adăugăm şi sare. Vasul poate fi lăsat şi în cuptor până când la suprafaţă se formează o crustă. Se poate servi cu mămăligă şi cu un pahar de vin, alb sau roşu, demisec.

  • Preparate din muşchiuleţ de porc

    Preparate din muşchiuleţ de porc

    Pentru mulţi români, perioada vacanţei de vară reprezintă un prilej de a ieşi la iarbă verde, de a face mititei la grătar şi de a bea bere. Pe grătarele încinse, au fost aşezate şi bucăţi de ceafă, cotlete de porc, piept şi pulpe de pui. De la aceste festinuri la iarbă verde ne-a venit şi ideea de a prezenta astăzi preparate din muşchiuleţ de porc. Muşchiuleţul de porc, tăiat în bucăţi mai mici şi condimentat cu cimbru, busuioc şi piper, poate fi făcut direct pe grătar. Există şi câteva preparate care necesită mai mult timp de pregătire, însă acestea câştigă la arome şi estetică în faţa muşchiuleţului la grătar.



    Unul dintre ele este muşchiuleţul de porc împletit la cuptor. Avem nevoie de bucăţi de muşchi ceva mai mici şi mai subţiri pe care trebuie să le tăiem, cu grijă, longitudinal, în trei şuviţe. Aceste şuviţe trebuie împletite precum coada unei fete, iar la capăt trebuie prinse cu ajutorul unei scobitori. Muşchiuleţul astfel împletit poate fi împănat cu bucăţi de usturoi şi cu mici bucăţi de costiţă. Uns apoi cu puţin ulei, muşchiuleţul trebuie introdus la cuptor şi lăsat la foc potrivit circa 45 de minute.



    Un alt preparat obţinut în cuptor este muşchiuleţul de porc cu verdeţuri. De menţionat că în România se folosesc uneori în bucătărie vase poroase de lut în care sunt preparate cu mare succes sarmalele. De această dată folosim vasul de lut pentru a prepara muşchiuleţul de porc. În primul rând, vasul de lut trebuie scufundat integral în apă şi lăsat circa 15 minute pentru a trage apă în pereţii săi. Aşezăm în vasul de lut un amestec de mazăre, fasole păstăi şi legume mărunţite: cartofi, ceapă, ardei gras, roşii. Deasupra, tăiat în bucăţi mici şi subţiri, aşezăm muşchiuleţul de porc. Acoperim vasul cu capacul său, de asemenea, din lut şi îl introducem în cuptorul rece. Creştem treptat temperatura cuptorului şi lăsăm vasul acolo circa 45 de minute. Pentru a se rumeni puţin, scoatem capacul vasului şi mai lăsăm preparatul nostru în cuptor încă un sfert de oră.



    Astfel de preparate trebuie servite calde, împreună cu un vin roşu demisec, la temperatura camerei sau cu un vin alb sec sau demisec, bine răcit.

  • Preparate din muşchiuleţ de porc

    Preparate din muşchiuleţ de porc

    Pentru mulţi români, perioada vacanţei de vară reprezintă un prilej de a ieşi la iarbă verde, de a face mititei la grătar şi de a bea bere. Pe grătarele încinse, au fost aşezate şi bucăţi de ceafă, cotlete de porc, piept şi pulpe de pui. De la aceste festinuri la iarbă verde ne-a venit şi ideea de a prezenta astăzi preparate din muşchiuleţ de porc. Muşchiuleţul de porc, tăiat în bucăţi mai mici şi condimentat cu cimbru, busuioc şi piper, poate fi făcut direct pe grătar. Există şi câteva preparate care necesită mai mult timp de pregătire, însă acestea câştigă la arome şi estetică în faţa muşchiuleţului la grătar.



    Unul dintre ele este muşchiuleţul de porc împletit la cuptor. Avem nevoie de bucăţi de muşchi ceva mai mici şi mai subţiri pe care trebuie să le tăiem, cu grijă, longitudinal, în trei şuviţe. Aceste şuviţe trebuie împletite precum coada unei fete, iar la capăt trebuie prinse cu ajutorul unei scobitori. Muşchiuleţul astfel împletit poate fi împănat cu bucăţi de usturoi şi cu mici bucăţi de costiţă. Uns apoi cu puţin ulei, muşchiuleţul trebuie introdus la cuptor şi lăsat la foc potrivit circa 45 de minute.



    Un alt preparat obţinut în cuptor este muşchiuleţul de porc cu verdeţuri. De menţionat că în România se folosesc uneori în bucătărie vase poroase de lut în care sunt preparate cu mare succes sarmalele. De această dată folosim vasul de lut pentru a prepara muşchiuleţul de porc. În primul rând, vasul de lut trebuie scufundat integral în apă şi lăsat circa 15 minute pentru a trage apă în pereţii săi. Aşezăm în vasul de lut un amestec de mazăre, fasole păstăi şi legume mărunţite: cartofi, ceapă, ardei gras, roşii. Deasupra, tăiat în bucăţi mici şi subţiri, aşezăm muşchiuleţul de porc. Acoperim vasul cu capacul său, de asemenea, din lut şi îl introducem în cuptorul rece. Creştem treptat temperatura cuptorului şi lăsăm vasul acolo circa 45 de minute. Pentru a se rumeni puţin, scoatem capacul vasului şi mai lăsăm preparatul nostru în cuptor încă un sfert de oră.



    Astfel de preparate trebuie servite calde, împreună cu un vin roşu demisec, la temperatura camerei sau cu un vin alb sec sau demisec, bine răcit.

  • Le rôti de porc en marmite et le Paprikas

    Le rôti de porc en marmite et le Paprikas

    Aujourd’hui nous ferons un voyage à Balvanyos, dans le centre de la Roumanie, ville d’eaux qui accueille en chaque début de février un festival des plats à base de viande de porc. Cette année la 9e édition du festival a réuni un millier de visiteurs et plusieurs équipes censées préparer différents délices culinaires à partir d’une demi-carcasse de porc. Chaque équipe de 4 personnes a eu sa disposition plusieurs heures pour préparer des plats régionaux à l’aide d’outils spécifiques – machine à hacher, machine à saucisses etc. – et en utilisant leurs propres épices secrètes.



    Rappelons que dans les villages de Roumanie, le cochon est tué avant Noël, et c’est tout un rituel, parsemé de diverses traditions. Cet événement n’est pas complet sans un plat spécifique, appelé « pomana porcului », une sorte de ragoût qui est d’habitude offert aux participants de cet événement.



    Aujourd’hui nous vous proposons un autre plat similaire : un rôti de porc en marmite. Pour cela il vous faut un morceau de palette ou d’épaule de porc d’environ un kilo et d’un demi-kilo de viande plus riche en graisses, de la poitrine par exemple. Il faut aussi quelques gousses d’ail, trois ou quatre oignons, un poivron, une canette de coulis de tomates ou 500 ml de jus de tomates, du thym, du sel et du poivre.



    Coupez la viande en morceaux de 3 ou 4 cm que vous mettez dans une marmite, avec de l’eau. Portez à ébullition, ensuite jetez l’eau et faites dorer la viande dans un peu d’huile ou une cuillère à soupe de graisse de porc, à feu doux. Ajoutez les oignons et le poivron coupés en julienne, le coulis ou le jus de tomates et du vin rouge, jusqu’à ce que le liquide couvre les morceaux de viande. N’oubliez pas de mettre aussi les gousses d’ail et le thym avant de saler et poivrer. Si vous le souhaitez, vous pouvez également ajouter dans la marmite des saucisses faites maison. Ce plat est accompagné de polenta et de légumes en saumure : tomates vertes, cornichons et choux-fleur, et bien entendu d’un ou de plusieurs verres de vin rouge.



    Nous ne quittons pas le centre de la Roumanie, une région habitée par une importante minorité hongroise, sans mentionner aussi un plat d’origine hongroise : le « paprikas », qui peut également être préparé avec de la viande de porc. Les ingrédients sont presque les mêmes — un kilo de viande coupée en morceaux, deux oignons, deux carottes, un poivron et une racine de persil — et la recette similaire à celle du rôti en marmite. Il faut faire sauter les légumes et dorer la viande dans un peu d’huile, avant d’ajouter du coulis de tomates et de couvrir d’eau ou de vin et de laisser mijoter pendant une heure environ.



    En effet, le secret du paprikas réside dans les épices utilisées. Vu que le nom paprikas, provient de son ingrédient vedette, car il vous faut une cuillère à café de paprika douce, une autre de coulis de piment fort, deux ou trois feuilles de laurier, des graines de poivre, une cuillère à café de basilic et une autre de thym. Evidemment, vous pouvez adapter les quantités et proportions selon votre propre goût. Le paprikas peut être accompagné de polenta, de pommes de terre en purée ou tout simplement d’une généreuse et croustillante tranche de pain paysan. Bon appétit !

  • Friptură de porc la ceaun

    Friptură de porc la ceaun

    Este o manifestare care aduce cel puţin o mie de vizitatori în cele două zile în care echipele înscrise trebuie să pregătească, după reţete proprii, diferite preparate din carne de porc. Conform regulamentului, prin tragere la sorţi, câte două echipe vor primi câte un porc pe care trebuie să-l sacrifice şi apoi să-l împartă în mod egal. În continuare, fiecare echipă va pregăti în interval de câteva ore câteva preparate specifice zonei din care provine.



    Fiecare echipă, alcătuită din 4 oameni, trebuie să se prezinte cu ustensilele pentru prelucrarea cărnii, inclusiv maşină de tocat carne şi maşină de umplut cârnaţi, precum şi cu condimentele necesare. După jurizare şi după premierea echipelor câştigătoare, urmează masa festivă — pomana porcului. Amintim că, la sacrificarea rituală a porcului, există tradiţia de a pregăti aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune, de unde şi numele acestui festival gastronomic cu participare internaţională.



    Pentru că am mai prezentat acest preparat – pomana porcului, în această ediţie vă facem o altă sugestie: friptură de porc la ceaun. Avem nevoie de o bucată de pulpă de porc, iar dacă nu are grăsime putem completa cu o bucată de fleică. Mai avem nevoie de câţiva căţei de usturoi, de 3 … 4 cepe, de bulion sau pastă de roşii, de cimbru, piper şi sare. Tăiem carnea în cuburi cu latura de 3 … 4 cm şi o punem la fiert, într-un ceaun cu apă. După ce începe să fiarbă, aruncăm apa şi punem din nou carnea în ulei sau untură şi lăsăm să se rumenească puţin, la foc mic.



    Turnăm apoi puţină apă pentru ca să fiarbă înăbuşit, având grijă ca să nu sară uleiul încins din ceaun. Tocăm cepele şi, dacă avem, un ardei gras, iar aceste legume le amestecăm cu carnea din ceaun şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, în continuare. Spre final, turnăm un pahar de vin, punem câţiva căţei de usturoi, tocaţi mărunt, cimbru, piper şi sare după gust. Se pot pune şi cârnaţi de casă, în prealabil rumeniţi într-o tigaie, ceea ce apropie acest preparat de pomana porcului. Se serveşte cald, cu mămăligă şi cu un pahar de vin. Poftă bună!

  • Friptură de porc la ceaun

    Friptură de porc la ceaun

    Este o manifestare care aduce cel puţin o mie de vizitatori în cele două zile în care echipele înscrise trebuie să pregătească, după reţete proprii, diferite preparate din carne de porc. Conform regulamentului, prin tragere la sorţi, câte două echipe vor primi câte un porc pe care trebuie să-l sacrifice şi apoi să-l împartă în mod egal. În continuare, fiecare echipă va pregăti în interval de câteva ore câteva preparate specifice zonei din care provine.



    Fiecare echipă, alcătuită din 4 oameni, trebuie să se prezinte cu ustensilele pentru prelucrarea cărnii, inclusiv maşină de tocat carne şi maşină de umplut cârnaţi, precum şi cu condimentele necesare. După jurizare şi după premierea echipelor câştigătoare, urmează masa festivă — pomana porcului. Amintim că, la sacrificarea rituală a porcului, există tradiţia de a pregăti aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune, de unde şi numele acestui festival gastronomic cu participare internaţională.



    Pentru că am mai prezentat acest preparat – pomana porcului, în această ediţie vă facem o altă sugestie: friptură de porc la ceaun. Avem nevoie de o bucată de pulpă de porc, iar dacă nu are grăsime putem completa cu o bucată de fleică. Mai avem nevoie de câţiva căţei de usturoi, de 3 … 4 cepe, de bulion sau pastă de roşii, de cimbru, piper şi sare. Tăiem carnea în cuburi cu latura de 3 … 4 cm şi o punem la fiert, într-un ceaun cu apă. După ce începe să fiarbă, aruncăm apa şi punem din nou carnea în ulei sau untură şi lăsăm să se rumenească puţin, la foc mic.



    Turnăm apoi puţină apă pentru ca să fiarbă înăbuşit, având grijă ca să nu sară uleiul încins din ceaun. Tocăm cepele şi, dacă avem, un ardei gras, iar aceste legume le amestecăm cu carnea din ceaun şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, în continuare. Spre final, turnăm un pahar de vin, punem câţiva căţei de usturoi, tocaţi mărunt, cimbru, piper şi sare după gust. Se pot pune şi cârnaţi de casă, în prealabil rumeniţi într-o tigaie, ceea ce apropie acest preparat de pomana porcului. Se serveşte cald, cu mămăligă şi cu un pahar de vin. Poftă bună!

  • Ragoût de porc

    Ragoût de porc

    Début décembre, toute la cuisine roumaine tourne autour d’un animal qui deviendra l’ingrédient principal des plats de Noël. Il s’agit du cochon, qui sera tué le 20 décembre lors de la Saint Ignat pour être transformé en une multitude de plats traditionnels incontournables pour un repas festif roumain : saucisses, boudin, aspic, pâté, lard fumé et feuilles de choux farcies. Evidemment une grande partie du cochon n’est pas consommé pendant les fêtes de fin d’année et c’est pourquoi le lard est conservé par fumage alors que les saucisses et les morceaux de viande frites sont conservées dans des bocaux de lard, à la façon du confit. Celui-ci est utilisé tout au long de l’hiver pour enrichir toute sorte de plats à base de pommes de terre, choux ou haricots secs.



    En Transylvanie, province historique roumaine où la viande de porc joue un rôle plus important, les familles paysannes tuent d’habitude deux cochons, un avant Noël et un autre en début d’année. Le rituel n’est pas complet sans un plat spécifique, appelé « pomana porcului », une sorte de ragoût qui est d’habitude offert aux participants de cet événement. Afin de protéger ces traditions, le département de Covasna, dans le centre de la Roumanie, accueille un Festival international consacré à cet événement et à ce plat, auquel ont participé des équipes de Croatie, Slovaquie, Hongrie et Roumanie. Plusieurs heures durant, les équipes préparent différents plats à base de viande de porc, bref un véritable festin.



    Ce plat est très nécessaire vu le laborieux travail que constitue le découpage du cochon, qui se fait à la campagne en plein air, sous les caprices de la météo du mois de décembre. Sachez que d’une région roumaine à l’autre, d’une ville à une autre, le cochon tué est accompagné par toute une série de rituels et de règles et donne en quelque sorte le coup d’envoi à la période des fêtes d’hiver.



    Pour le préparer il vous faut une marmite en fonte dans laquelle vous mettrez un peu de lard à feu moyen. Coupez des morceaux de viande et notamment de poitrine et mettez-les dans la marmite, avec quelques morceaux de foie et laissez dorer un peu. Ajoutez-y un peu d’eau ou de vin et laissez mijoter pendant une demi-heure remuant de temps en temps. Décortiquer une tête d’ail et écraser les gousses avant de les jeter dans la casserole. Vers la fin parsemez le plat de thym, de poivre et salez. Ce plat est servi accompagné de polenta et d’un ou plusieurs verres de vin rouge. Son effet réconfortant est garanti s’il est consommé en plein air, accompagné d’une tasse d’eau-de-vie de fruits chaude, notamment de prunes. Bon appétit ! (trad.: Alex Diaconescu)