Tag: Prejmer

  • Ferma viitorului

    Ferma viitorului

    România reprezintă un adevărat paradis agricol”, investitorii francezi având multe oportunităţi de a investi în agricultura românească, declara în această vară ambasadorul Franţei la Bucureşti, Philippe Gustin. Într-adevăr, după cum apreciază şi specialiştii, agricultura se află în topul preferinţelor investitorilor străini.



    Pe de altă parte, însă, tinerii români sunt din ce în ce mai puţin interesaţi să se formeze în domeniul agriculturii, după cum remarcă şi Maria Drinovan, directoarea Colegiului pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Ţara Bârsei” din comuna Prejmer, judeţul Braşov: Din păcate, astăzi şcolile agricole sunt într-o situaţie destul de grea, pentru că ne confruntăm cu problema că vin tot mai puţini copii spre agricultură. Ar fi foarte important să schimbăm cumva mentalitatea oamenilor şi să nu se mai spună că, dacă nu înveţi, ajungi la coada vacii”. Eu încă mai cred că România se va dezvolta foarte mult prin agricultură, dar pentru asta avem nevoie de tineri educaţi. Fie că termină un liceu agricol, fie o universitate de profil; dar fără educaţie şi fără oameni pregătiţi nu vom putea avea o agricultură performantă.



    Declaraţia directoarei Colegiului pentru Agricultură din comuna Prejmer a fost făcută la evenimentul de sărbătorire a 9 ani de proiect Ferma demonstrativă şi Centrul de pregătire şi consultanţă agricolă Agrovision”. Un proiect al World Vision România, lansat în 2004, care poate fi privit ca un model de soluţie alternativă pentru formarea unor agricultori profesionişti. Ferma, de creştere a vacilor cu lapte, a fost construită într-o comunitate săracă, satul Criţ, din comuna Buneşti, judeţul Braşov. Crenguţa Bărbosu, manager program Agricultură şi Dezvoltare Rurală în cadrul World Vision, povesteşte cum a demarat proiectul, în anul în care România tocmai încheiase de negociat cu UE capitolul Agricultură: Întâi am cumpărat o fermă, o fostă Cooperativă Agricolă, pe care am modernizat-o. Pe lângă finanţarea din Statele Unite, am aplicat şi pentru un proiect SAPARD, în primul rând ca să demonstrăm oamenilor că aceste fonduri sunt pentru agricultorii din România şi că se pot accesa. Cu aceşti bani am modernizat ferma, am cumpărat vaci, am modernizat grajdurile, o sală de muls… De asemenea, am construit un centru de pregătire pentru fermieri, am dezvoltat un curriculum de management al fermei de vaci cu lapte, pentru că la acea oră literatura de specialitate existentă se adresa, în general, specialiştilor. Nu existau materiale pentru fermierii mici, scrise într-un limbaj accesibil. Apoi, România a aderat la UE, a apărut Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, moment în care programele noastre s-au axat pe echiparea cu cunoştinţe a fermierilor pentru a accesa fondurile europene”.



    Radu Todea este un tânăr care a absolvit Facultatea de construcţii, dar a decis să lucreze în zootehnie, în urma celor învăţate la ferma Agrovision. El şi-a proiectat şi construit singur ferma aşa cum arată ea astăzi, după cum am aflat din filmul de prezentare a impactului proiectului: Am moştenit această afacere de la părinţii mei. Aveam 11 capete mulgătoare. După care am urmat cursurile la Fundaţia World Vision. Am învăţat să cresc animalele în condiţii optime, am învăţat creşterea viţeilor, m-am inspirat în privinţa sălii de muls. La ora actuală mulg şi eu mecanizat. În prezent mi-am dublat efectivul de animale. Duc o afacere prosperă şi chiar nu îmi pare rău de alegerea făcută”.



    În cei 9 ani, ferma demonstrativă din satul Criţ a devenit mai mult decât un proiect de sprijinire a micilor fermieri pentru a face tranziţia de la ferma de subzistenţă la cea comercială, având, la final, un puternic impact social şi ajutând la dezvoltarea comunităţii locale. Crenguţa Bărbosu: Am intuit potenţialul turistic al zonei — satul Criţ se află într-o zonă cu multe cetăţi fortificate săseşti, iar interesul devenea din ce în ce mai mare, atât al turiştilor români, cât şi al celor străini. Şi atunci am lansat cursurile de agroturism pentru femei şi nu numai pentru femei. Am avut de-a lungul anilor vreo 300 de absolvenţi de cursuri de agroturism — o mare parte dintre ei, în prezent, au pensiuni agroturistice sau lucrează în pensiunile altora. Totodată, pentru dezvoltarea comunităţii am dezvoltat şi un atelier de ţesătorie, pentru femeile cele mai sărace, care trăiau din munca de zilier. Le-am învăţat ţesătoria şi, în momentul de faţă, o parte dintre ele îşi vând produsele cu succes turiştilor care vin în număr din ce în ce mai mare în zonă.



    Una dintre problemele majore ale învăţământului agricol din România o reprezintă faptul că elevii nu au unde să efectueze stagii de practică relevante, inovatoare, pentru că sunt prea puţine ferme dotate la standarde foarte ridicate, susţine Maria Drinovan, directoarea Colegiului pentru Agricultură din comuna Prejmer: Din tot sufletul doresc ca tinerii să rămână în mediul rural şi să-şi dezvolte acolo o afacere, chiar dacă nu toate vor fi în agricultură. Dar se poate şi în mediul rural. Eu provin dintr-o comună bogată, unde e şi şcoala la care lucrez, şi impactul nostru în comunitate a fost foarte mare. Vă dau un exemplu: cred că în anul 2000, am avut un proiect Leonardo şi am trimis 10 tineri fermieri din comuna Prejmer şi satele învecinate într-un stagiu de 4 luni în Danemarca, pe agricultură ecologică. Rezultatul: 5 dintre cei 10 tineri care au plecat au astăzi ferme model în comuna Prejmer şi în satele dimprejur, iar unul dintre ei a terminat şi o facultate în domeniul agricol şi este managerul unei mari ferme daneze care lucrează 6 mii de hectare de pământ în România.



    În concluzie, se poate obţine un venit decent din agricultură, se poate trăi bine din agricultură, este mesajul pozitiv pe care încearcă să îl transmită şi iniţiatorii unor astfel de proiecte. Şi există tineri şi în România care aleg să înceapă o afacere în mediul rural, inspiraţi de ferme model precum cea din satul Criţ.

  • Caravana clătitelor

    Caravana clătitelor


    Caravana clătitelor” nu este denumirea unui desert, ci a unui festival organizat în localitatea Prejmer din judeţul Braşov (centrul României). Ajuns la cea de a 9-a ediţie, Festivalul Caravana clătitelor” are la origine o sărbătoare cu specific săsesc, Fasching, care marchează intrarea în Postul Paştelui. Se spune că acest obicei are rolul de a îmbuna natura în perspectiva primăverii ce se apropie şi de a alunga spiritele rele. Se spune, de asemenea, că acest obicei al saşilor din zona Braşovului, era datorat tinerilor care urmau să plece în armată. Aceştia colindau prin sat pentru a-şi lua rămas bun, împărţind tuturor clătite pentru ca oamenii să nu îi uite. În cursul serii pentru ei era organizată o petrecere la care se strângea toată lumea din localitate.


    Marea majoritate a saşilor a emigrat, iar în zilele noastre, tinerii nu mai pleacă în mod obligatoriu în armată, însă cei care vor ajunge duminică, 10 februarie, la Prejmer, vor vedea o reconstituire a acestui obicei. Grupuri de băieţi mascaţi străbat localitatea într-o căruţă în care a fost montată o sobă pe care se prepară clătitele care, conform tradiţiei, sunt împărţite locuitorilor. Tinerii primesc în schimb făină, zahăr şi ouă, ingrediente folosite apoi pentru prepararea gogoşilor de la Balul mascat programat în seara acelei zile. Potrivit obiceiului, grupul de băieţi nu trebuie să facă doar clătite, ci să fure şi o fată din comună, pe care să o urce în căruţă. Până când părinţii o vor răscumpăra, fata va face parte din această caravană a clătitelor, însoţită de muzicanţi.


    Festivalul are şi o componentă gastronomică pentru că bucătarii dau dovadă de o mare imaginaţie în materie de preparat, dar mai ales de umplut clătite. Sunt clătite rulate sau pliate în patru, umplute cu diferite sortimente de gem şi dulceaţă, dar tot aici puteţi întâlni clătite umplute cu nuci, cu miere de albine sau cu mere rase, ba chiar şi tort de clătite. Există, de asemenea, clătite pentru aperitive, umplute cu carne sau cu ciuperci.


    Pentru că în alte ediţii am mai prezentat modul de preparare a clătitelor, de această dată vă sugerăm un aluat cu mere rase. Avem nevoie de un pahar de făină, de un ou, de jumătate de pahar de lapte, de apă minerală sau sifon, de ulei, zahăr şi sare, dar şi unul sau două mere. Amestecăm făina cu oul într-un castron şi adăugăm laptele până când obţinem un aluat cremos, de consistenţa smântânii. Adăugăm puţină sare şi zahăr, dar nu foarte mult, deoarece aluatul poate deveni lipicios şi s-ar putea prinde de tigaie. Adăugăm merele rase şi omogenizăm, după care lăsăm aluatul la rece pentru circa jumătate de oră. Într-o tigaie în care am pus puţin ulei pe care l-am încins, cu ajutorul unui polonic turnăm şi aluat. Înclinăm apoi tigaia astfel încât aluatul să se întindă pe toată suprafaţa într-un strat subţire şi uniform. Clătita se prăjeşte până ce capătă o culoare aurie, după care cu ajutorul unei spatule sau, dacă aveţi dexteritate, printr-o mişcare energică în sus a tigăii, o întoarcem pe cealaltă parte. Aceste clătite se pot umple cu dulceaţă sau ciocolată sau, dacă sunt puse la prăjit sunt forma unui şniţel, pot fi consumate fără umplutură, doar pudrate cu zahăr. Poftă bună!

  • Caravana clătitelor

    Caravana clătitelor


    Caravana clătitelor” nu este denumirea unui desert, ci a unui festival organizat în localitatea Prejmer din judeţul Braşov (centrul României). Ajuns la cea de a 9-a ediţie, Festivalul Caravana clătitelor” are la origine o sărbătoare cu specific săsesc, Fasching, care marchează intrarea în Postul Paştelui. Se spune că acest obicei are rolul de a îmbuna natura în perspectiva primăverii ce se apropie şi de a alunga spiritele rele. Se spune, de asemenea, că acest obicei al saşilor din zona Braşovului, era datorat tinerilor care urmau să plece în armată. Aceştia colindau prin sat pentru a-şi lua rămas bun, împărţind tuturor clătite pentru ca oamenii să nu îi uite. În cursul serii pentru ei era organizată o petrecere la care se strângea toată lumea din localitate.


    Marea majoritate a saşilor a emigrat, iar în zilele noastre, tinerii nu mai pleacă în mod obligatoriu în armată, însă cei care vor ajunge duminică, 10 februarie, la Prejmer, vor vedea o reconstituire a acestui obicei. Grupuri de băieţi mascaţi străbat localitatea într-o căruţă în care a fost montată o sobă pe care se prepară clătitele care, conform tradiţiei, sunt împărţite locuitorilor. Tinerii primesc în schimb făină, zahăr şi ouă, ingrediente folosite apoi pentru prepararea gogoşilor de la Balul mascat programat în seara acelei zile. Potrivit obiceiului, grupul de băieţi nu trebuie să facă doar clătite, ci să fure şi o fată din comună, pe care să o urce în căruţă. Până când părinţii o vor răscumpăra, fata va face parte din această caravană a clătitelor, însoţită de muzicanţi.


    Festivalul are şi o componentă gastronomică pentru că bucătarii dau dovadă de o mare imaginaţie în materie de preparat, dar mai ales de umplut clătite. Sunt clătite rulate sau pliate în patru, umplute cu diferite sortimente de gem şi dulceaţă, dar tot aici puteţi întâlni clătite umplute cu nuci, cu miere de albine sau cu mere rase, ba chiar şi tort de clătite. Există, de asemenea, clătite pentru aperitive, umplute cu carne sau cu ciuperci.


    Pentru că în alte ediţii am mai prezentat modul de preparare a clătitelor, de această dată vă sugerăm un aluat cu mere rase. Avem nevoie de un pahar de făină, de un ou, de jumătate de pahar de lapte, de apă minerală sau sifon, de ulei, zahăr şi sare, dar şi unul sau două mere. Amestecăm făina cu oul într-un castron şi adăugăm laptele până când obţinem un aluat cremos, de consistenţa smântânii. Adăugăm puţină sare şi zahăr, dar nu foarte mult, deoarece aluatul poate deveni lipicios şi s-ar putea prinde de tigaie. Adăugăm merele rase şi omogenizăm, după care lăsăm aluatul la rece pentru circa jumătate de oră. Într-o tigaie în care am pus puţin ulei pe care l-am încins, cu ajutorul unui polonic turnăm şi aluat. Înclinăm apoi tigaia astfel încât aluatul să se întindă pe toată suprafaţa într-un strat subţire şi uniform. Clătita se prăjeşte până ce capătă o culoare aurie, după care cu ajutorul unei spatule sau, dacă aveţi dexteritate, printr-o mişcare energică în sus a tigăii, o întoarcem pe cealaltă parte. Aceste clătite se pot umple cu dulceaţă sau ciocolată sau, dacă sunt puse la prăjit sunt forma unui şniţel, pot fi consumate fără umplutură, doar pudrate cu zahăr. Poftă bună!