Radio România Internațional

Tag: premii

  • Societatea civilă îşi premiază elitele

    Societatea civilă îşi premiază elitele

    Ca în fiecare an din 2002, şi în 2013 societatea civilă şi-a premiat elitele la începutul verii. În cadrul Galei Societăţii Civile”, desfăşurate anul acesta la Opera Naţională din Bucureşti, au concurat 220 de proiecte aparţinând organizaţiilor din sectorul neguvernamental. Cele mai bune au fost premiate în cadrul celor 17 secţiuni, fiind acordat, de asemenea, şi Marele Premiu. Copii bolnavi, tineri artişti, bătrâni singuri, dar şi parcuri abandonate sau ecosisteme în pericol au fost ajutate în 2012 de către asociaţiile premiate în 2013, în cadrul Galei Societăţii Civile.



    În continuare, sperăm să vă redăm atmosfera emoţionantă a Galei, prezentându-vă o parte din câştigători. Premiul I la secţiunea Educaţie, Învăţământ, Cercetare” i-a revenit Asociaţiei Little People” pentru proiectul Şcoala mea în spital”. De altfel, Asociaţia Little People” a câştigat cele mai multe trofee — cinci la număr — nu doar pentru Şcoala mea în spital”, ci şi pentru Campionii Paralimpici”, Revista Temerarii” şi Nu Mi-e Frica!”. Prin proiectul “Şcoala mea în spital”, câştigătorul Marelui Premiu, au fost ajutaţi diverşi copii internaţi în secţii de oncologie să ţină pasul cu progresul şcolar, prin intermediul cursurilor susţinute în spital de voluntari ai asociaţiei. Prezentă la decernarea premiilor, Oana Rusu, ofiţer de presă în cadrul Asociaţiei Little People”: Vom împărţi acest premiu cu toţi copiii care cred în importanţa şcolii. Vă mulţumim că ne susţineţi atunci când ducem fiecare copil de mânuţă spre şcoală şi-l învăţăm că, indiferent de greutăţile prin care trece, are nevoie de şcoală şi de educaţie. E extraordinar ce se întâmplă în spital. Copiii se pot întoarce la şcoală şi pot să facă şcoală alături de colegii lor şi să nu se simtă în afara societăţii.”



    La secţiunea Artă şi cultură”, premiul I a fost câştigat de proiectul Tinere talente” al Fundaţiei Principesa Margareta a României.” De mai mulţi ani, tineri muzicieni şi artişti plastici, fără resurse financiare suficiente, primesc burse pentru a-şi continua pregătirea artistică. Despre ajutorul acordat acestor tineri a vorbit Mugurel Mărgărit-Enescu, directorul executiv al Fundaţiei Principesa Margareta a României”: Este un proiect extrem de frumos la care noi ţinem enorm şi care acordă o şansă tinerilor talentaţi care provin din familii fără posibilităţi materiale. Dacă nu ar primi acest sprijin — burse, mentorat şi promovare -, ei s-ar pierde nu doar pentru ei, ci şi pentru întreaga Românie care nu ar beneficia de frumosul pe care-l creează. E un proiect iniţiat în tradiţia Casei Regale de a sprijini cultura.”



    Văduvite de zone verzi şi parcuri, unele cartiere de blocuri din Bucureşti sunt astfel lipsite de aer curat sau de locuri de joacă adecvate pentru copii. Dar cu mult simţ civic, cetăţenii unui cartier precum Drumul Taberei au format o asociaţie pentru a-şi amenanja un parc între blocuri. Efortul lor a fost răsplătit cu Premiul I la secţiunea Comportament civic şi participare publică”. Delia Mihalache, membră a Grupului de Iniţiativă Civică Callatis-Drumul Taberei, a primit trofeul pentru reamananjarea parcului Istru. Dedicăm acest premiu celor care apară un alt parc, Parcul Gezi din Istanbul, dar apără şi dreptul de a trăi onorabil în propria ţară şi dreptul de a fi consultat, atunci când se iau decizii care te afectează. Sperăm ca acest premiu să ne deschidă şi nouă uşile sălii publice de şedinţe din Primăria Bucureşti, nouă şi altor cetăţeni interesaţi.”



    Secţiunea Sănătate” a avut doi laureaţi cu Premiul I, la Gala Societăţii Civile: Fundaţia Sf.Irina” pentru proiectul Alinând suferinţa adusă de cancer” şi Asociaţia M.A.M.E pentru proiectul Copilăria nu trebuie trăită în spital”. Fundaţia “Sf.Irina” dezvoltă tratamente palliative pentru bolnavii de cancer. Ema Mădălina Popescu, preşedinta fundaţiei: Vă mulţumesc în numele bolnavilor de cancer care-şi trăiesc cu discreţie trauma suferinţei, a părăsirii, a indiferenţei şi a disconfortului pe care-l creează celor din jurul lor. Echipa noastră reuşeşte din ce în ce mai greu să suplinească dezinteresul total al guvernanţilor care trăiesc mitul halucinant al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte.”



    Maria Culescu, fondatoarea Asociaţiei M.A.M.E, ştie din proprie experienţă ce înseamnă să-ţi trăieşti viaţa în spital. De aceea, prin proiectul Alinând suferinţa adusă de cancer”, organizează periodic diverse ateliere de creaţie, evenimente şi spectacole pentru a reduce stresul din timpul tratamentului şi pentru a-i face pe copii să uite de durere şi de boală. La capătul acestui efort de a-i face pe copiii să zâmbească, tot ce rămâne de făcut este exprimarea recunoştinţei. Maria Culescu: “Eu am avut noroc de colegi din branşă care să mă susţină şi să mă iubească, poate pentru că eu sunt un fost bolnav de cancer care se dedică bolnavilor de cancer… Mulţumesc echipei şi sponsorilor şi partenerilor noştri.”



    Proiectele destinate protecţiei mediului se regăsesc pe agenda multor organizaţii neguvernamentale din România. Aşadar, acest segment nu putea să lipsească de la Gala Societăţii Civile. Premiul I la secţiunea Protecţia Mediulului” i-a revenit Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta” pentru proiectul La vânătoare de vânători în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”. Prin proiect, asociaţia a militat împotriva demersurilor pentru relegalizarea vânătorii în Deltă, considerând că există riscul ca, prin reintroducerea acestei activităţi, comunităţile locale să aibă de suferit, ele fiind direct dependente de resursele şi oportunităţile oferite de biodiversitate. La decernarea premiului, Liviu Mihaiu, reprezentanul Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta” a mulţumit tuturor organizaţiilor nonguvernamentale pentru eforturile lor anuale. Pledoaria mea nu e pentru echipa cu care am avut atât de multe lucruri de făcut în această campanie. Pledoaria mea e pentru societatea civilă, aflată aici în sală. În ţara asta, avem de lucru pentru 50 de ani de acum încolo ca să reparăm ceea ce e de reparat.”



    Desfăşurată sub sloganul Şi binele poate fi senzaţional”, Gala Societăţii Civile de anul acesta a avut un număr record de proiecte încrise în competiţie. Astfel, se dovedeşte vitalitatea acestui sector care, în ciuda fragilităţii surselor de finanţare, continuă să ofere sprijin multor categorii defavorizate ale populaţiei.







  • Concursul „Prin salinele României”, la final

    Concursul „Prin salinele României”, la final


    Concursul cu premii, cu titlul “Prin salinele României”, dedicat uneia dintre principalele resurse minerale ale României, a ajuns la final. În rubrica de astăzi am strecurat răspunsurile tuturor întrebărilor de concurs, astfel încât să puteţi intra în tragerea la sorţi pentru câştigarea marelui premiu: un sejur de 10 zile în patru zone din România, cunoscute pentru exploatarea sării. Vă invităm într-un ultim periplu prin minele din care se extrage aurul alb şi în care sunt amenajate baze turistice ce oferă condiţii excelente pentru relaxare, mişcare şi pentru tratarea afecţiunilor respiratorii.




    Fără sare mâncarea n-ar mai avea gust, iar industria chimică n-ar mai fi ceea ce e azi. Zona de extracţie a sării din România este uriaşă. De altfel, România este unul dintre cei mai mari producători de sare din lume, iar exploatarea sării este o ocupaţie foarte veche. În prezent, specialiştii sunt de părere că România îşi poate asigura necesarul de sare din resurse interne timp de 1.000 de ani. Fie că vorbim despre salina Ocna Sibiului, Turda, Praid, Târgu Ocna, Slănic Moldova sau oricare altă salină turistică de pe teritoriul României, majoritatea pun la dispoziţia turiştilor excelente baze de tratament. Proprietăţile aerului salin au dus la apariţia speleoterapiei şi a climatoterapiei, tratamente în subteran, în peşteri şi în mine de sare. Tratamentul cuprinde, practic, inhalarea aerului din mină, fiind util în cazul bolilor căilor respiratorii (boli astmatice, bronşitice, alergice). În plus, salinele sunt, datorită acusticii deosebite, şi locuri ideale pentru concerte.




    Este şi cazul salinei Slănic Prahova, pe care o vizităm astăzi. Aici am vorbit cu Constantin Niculescu, şeful formaţiei de întreţinere-exploatare minieră, la mina turistică Unirea, care ne-a făcut un scurt istioric al obiectivului: Primele date scrise referitoare la ceea ce înseamnă o exploatare cât de cât demnă de luat în seamă, datează din anul 1685, graţie Spătarului Mihai Cantacuzino, care cumpără moşia, reprezentând o mare suprafaţă din teritoriul actual al localităţii, de la moşnenii slăniceni cu intenţia de a valorifica această bogăţie naturală pe care o reprezintă sarea. Astfel, în 1685, el reuşeşte să deschidă prima ocnă, care presupune din punct de vedere tehnic o deschidere de la suprafaţă cu patru puţuri verticale: două cu destinaţia extracţiei de material derocat, iar celelalte două, unul pentru aeraj şi celălalt pentru transportul personalului. În asemenea spaţiu, în mina turistică Unirea, temperatura e constantă de 12 grade indiferent de sezon. Presiunea atmosferică este mai ridicată cu 20 de milimetri coloană de mercur decât cea de la suprafaţă. Acest lucru a dezvoltat încă din 1970, de când exploatarea în sine a fost încheiată, latura turistică şi medicală, de tratament al maladiilor respiratorii, în special astmul bronşic, bronşitele, insuficienţele respiratorii, pentru care mulţi dintre cei ce vizitează spaţiul vin cu recomandare de la medic.”




    Slănic Prahova, locul în care este amplasată cea mai mare salină din Europa, este o staţiune balneoclimaterică şi un centru al sării unde veţi găsi Muntele de Sare, unic în lume. Veţi mai descoperi un oraş înconjurat de peisaje pitoreşti cu variate condiţii de cazare, tratament şi devertisment, practic, un loc ideal pentru petrecerea vacanţei. Am aflat de la Constantin Niculescu, şeful formaţiei de întreţinere-exploatare minieră, la mina turistică Unirea, Slănic Prahova, de ce revin turiştii: În primul rând, calitatea aerosolului, pe care îl oferă acest spaţiu subteran, dar şi măreţia spaţiului excavat în urma exploatării, fac mai mult decât atractiv acest obiectiv turistic. Obiectivul este mediatizat prin toate mijloacele posibile şi este cunoscut, dovadă că avem oaspeţi din mai toate părţile globului: America, Asia, Israel, Orientul Mijlociu şi ţările europene. Acum există curse de avioane ce realizează legătura între ţara noastră şi cele din Orientul Mijlociu şi vin aproape zilnic autocare cu vizitatori. Interesul pe care îl reprezintă din punct de vedere turistic acest obiectiv este mare şi există firme de turism care oferă şi variante de cazare, de agrement, atât pentru turismul de suprafaţă, lacurile antroposaline, cât şi pentru acest obiectiv din subteran cu funcţionare pe tot parcursul anului.”




    Oraşul Slănic se află în vecinătatea Munţilor Teleajanului, la care se poate ajunge pe mai multe trasee marcate, în intervale cuprinse între trei şi cinci ore, însă puteţi face şi plimbări de aproximativ 30 de minute la izvoarele cu ape sulfatate, calcice, cloro-sodice din apropierea oraşului: Fântâna Rece-Sub cetate, Fântâna lui Duşman, Fântâna Gogon. Apoi, la doar 39 de kilometri, în oraşul Ploieşti, se află un Muzeul Naţional al Petrolului. Aici, am vorbit cu Gabriela Tănăsescu, directorul instituţiei: Există oameni şi evenimente care ne fac să vorbim despre petrol ca despre ceva viu, care ne marchează de sute şi de mii de ani existenţa. În ierarhia ţărilor cu o veche tradiţie de exploatare şi prelucrare a petrolului, România şi-a înscris numele încă din 1857, an în care au avut loc trei premiere. România a fost prima ţară din lume cu producţie de ţiţei, înregistrată în statisticile internaţionale, la acea vreme 275 de tone. Lângă Ploieşti s-a construit prima rafinărie din lume la nivel industrial, iar Bucureştiul a fost primul oraş din lume iluminat public cu petrol lampant, la 1 aprilie 1857.”




    Iar după atâtea premiere, dacă tot veţi ajunge în Ploieşti, puteţi încerca şi o curiozitate. Aflăm despre ce e vorba de la Tatiana Ristea, conservator la Muzeul Ceasului Nicolae Simache”: Colecţia Muzeului Ceasului este structurată şi cronologic şi tipologic. În muzeul nostru veţi întâlni cele mai vechi tipuri de ceasuri, de la cadrane solare, ceasuri cu apă, ajungând până la ceasurile cu mecanisme, pe care le cunoaştem cu toţii. Dacă ne veţi călca pragul, veţi vedea ceasuri de şemineu, o colecţie impresionantă de ceasuri de buzunar şi o altă categorie, de automate muzicale, care fac parte tot din patrimoniul Muzeului Ceasului Nicolae Simache”.”




    Aici se încheie ultima rubircă de concurs “Prin salinele României”. Dacă aţi răspuns corect la întrebările noastre, puteţi câştiga Marele Premiu, un sejur de 10 zile, cu pensiune completă, pentru două persoane, în patru zone din România cunoscute pentru exploatarea sării: Slănic Prahova, Târgu Ocna, Praid şi Turda.