Radio România Internațional

Tag: pui

  • Mâncăruri din prune afumate

    Mâncăruri din prune afumate

    În România sunt pregătite multe şi gustoase mâncăruri de post, fiind utilizate
    preponderent cartofi, orez, varză murată, prune afumate, gutui, suc de roşii şi
    altele. Mâncarea de prune uscate la fum sau, pe scurt, prune
    afumate este una dintre acestea. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două
    cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu
    spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece.
    După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la
    fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm
    puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă,
    pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor.
    Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.


    Prunele afumate pot fi
    folosite şi drept garnitură. Un preparat care, pe lângă efectul olfactiv, are şi unul vizual este puiul umplut cu prune. Avem nevoie de un pui, de circa
    un sfert de kg de prune afumate, cărora le scoatem sâmburii,
    de câteva ciuperci, de un
    morcov, un ardei gras şi de o
    ceapă. Ne mai trebuie câtiva căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, piper şi sare. Călim ceapa, tăiată solzişori, în puţin ulei, adăugăm ciupercile tăiate în felii subţiri,
    ardeiul gras tăiat în cubuleţe şi morcovul dat prin răzătoare. Lăsăm acest amestec la
    foc mic pentru 10 minute, apoi adăugăm şi prunele uscate pentru câteva minute. Condimentăm puiul şi pe interior, şi pe
    exterior şi îl umplem cu amestecul de legume călite. Dacă mai rămâne ceva, punem restul de
    legume călite într-o tavă, în care punem şi
    puiul umplut. Adăugăm o cană cu apă şi băgăm tava la cuptor pentru circa 45 de minute, la foc potrivit, până când puiul se rumeneşte. Puiul poate fi prezentat pe un platou şi apoi poate fi porţionat, amestecul de legume călite fiind garnitura.

  • Piftie

    Piftie

    Piftia este una dintre mâncărurile specifice Sărbătorilor de iarnă, fiind
    nelipsită de pe masa de Crăciun sau de Anul Nou. De Bobotează, există tradiţia
    ca să se consume piftie, grâu fiert şi vin roşu. Piftia este un preparat
    tradiţional din Muntenia (provincie istorică românească), servit demult şi la
    curţile domneşti şi boiereşti. Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de
    porc, de viţel sau chiar cu peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost
    fiartă carnea să se transforme în gelatină. De exemplu, pentru a pregăti o
    piftie de pasăre, avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva
    gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două
    cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde.
    Punem la fiert toată carnea împreună cu morcovii şi ceapa. Spumăm şi lăsăm la
    fiert până ce carnea se desprinde de pe oase, adăugând spre final şi puţină
    sare. Adunăm carnea, pe care o mărunţim şi strecurăm zeama rămasă în vas pe
    care o turnăm într-un vas în care punem şi usturoiul pisat. Pregătim un vas mai
    mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze de
    pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţile
    de carne. Peste toate acestea turnăm zeama cu grijă, pentru a nu deranja
    decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească, apoi mutăm vasul sau castroanele în
    frigider. Piftia se serveşte în următoarea zi.


    În mod asemănător se face
    şi piftia de crap. Avem nevoie de un crap de un kg, de 4 cepe potrivite, de doi
    morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de o căpăţână de usturoi, de două foi de
    dafin, de câteva boabe de piper. Ceapa tocată mărunt, este fiartă în apă cu
    puţină sare, apoi este scoasă din apă şi pasată. Morcovii şi pătrunjelul sunt
    puşi să fiarbă în aceeaşi apă în care a fiert şi ceapa, împreună cu foile de
    dafin şi cu câteva boabe de piper. După circa 20 de minute, crapul curăţat,
    spălat şi porţionat este adăugat în acceaşi oală. După alte 20 de minute, oala
    este luată de pe foc. Se strecoară zeama într-un castron încăpător,
    amestecându-se cu crema de ceapă şi cu usturoiul pisat, se adaugă boabele de
    piper, se adaugă bucăţile de crap. După răcire, castronul trebuie introdus în
    frigider pentru a se închega.


    Pentru piftia de porc se
    folosesc picioare şi rasol cu os, bucăţi mai grase din zona capului şi şorici,
    precum şi ceapă, morcovi, usturoi, pătrunjel verde şi boabe de piper. Modul de
    preparare este asemănător celor deja prezentate.

  • Piftie

    Piftie

    Piftia este una dintre mâncărurile specifice Sărbătorilor de iarnă, fiind
    nelipsită de pe masa de Crăciun sau de Anul Nou. De Bobotează, există tradiţia
    ca să se consume piftie, grâu fiert şi vin roşu. Piftia este un preparat
    tradiţional din Muntenia (provincie istorică românească), servit demult şi la
    curţile domneşti şi boiereşti. Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de
    porc, de viţel sau chiar cu peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost
    fiartă carnea să se transforme în gelatină. De exemplu, pentru a pregăti o
    piftie de pasăre, avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva
    gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două
    cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde.
    Punem la fiert toată carnea împreună cu morcovii şi ceapa. Spumăm şi lăsăm la
    fiert până ce carnea se desprinde de pe oase, adăugând spre final şi puţină
    sare. Adunăm carnea, pe care o mărunţim şi strecurăm zeama rămasă în vas pe
    care o turnăm într-un vas în care punem şi usturoiul pisat. Pregătim un vas mai
    mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze de
    pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţile
    de carne. Peste toate acestea turnăm zeama cu grijă, pentru a nu deranja
    decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească, apoi mutăm vasul sau castroanele în
    frigider. Piftia se serveşte în următoarea zi.


    În mod asemănător se face
    şi piftia de crap. Avem nevoie de un crap de un kg, de 4 cepe potrivite, de doi
    morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de o căpăţână de usturoi, de două foi de
    dafin, de câteva boabe de piper. Ceapa tocată mărunt, este fiartă în apă cu
    puţină sare, apoi este scoasă din apă şi pasată. Morcovii şi pătrunjelul sunt
    puşi să fiarbă în aceeaşi apă în care a fiert şi ceapa, împreună cu foile de
    dafin şi cu câteva boabe de piper. După circa 20 de minute, crapul curăţat,
    spălat şi porţionat este adăugat în acceaşi oală. După alte 20 de minute, oala
    este luată de pe foc. Se strecoară zeama într-un castron încăpător,
    amestecându-se cu crema de ceapă şi cu usturoiul pisat, se adaugă boabele de
    piper, se adaugă bucăţile de crap. După răcire, castronul trebuie introdus în
    frigider pentru a se închega.


    Pentru piftia de porc se
    folosesc picioare şi rasol cu os, bucăţi mai grase din zona capului şi şorici,
    precum şi ceapă, morcovi, usturoi, pătrunjel verde şi boabe de piper. Modul de
    preparare este asemănător celor deja prezentate.

  • Mâncăruri cu gutui

    Mâncăruri cu gutui

    Înainte de răspândirea cartofului,
    porumbului, a fasolei şi a roşiilor, în gastronomia principatelor româneşti
    pentru garnituri erau folosite cereale precum meiul şi grâul, dar şi fructe
    precum gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul că rezistă vreme îndelungată
    după recoltare, iar prunele, după un proces de afumare, pot fi păstrate, de
    asemenea, vreme îndelungată.


    În
    Muntenia, o mâncare
    specifică este cea de gutui, cu sau fără carne. Pentru reţeta de post, fără
    carne, avem nevoie de câteva gutui, de câteva linguri de zahăr, de o lingură de
    făină şi de puţin ulei. După ce au fost spălate, gutuile trebuie feliate sau
    transformate în cubuleţe şi puse apoi la călit în puţin ulei, amestecând cu
    grijă pentru ca să nu se lipească sau să nu se sfărâme. Când bucăţile de gutui
    încep să se rumenească, le înăbuşim în puţină apă, cât să le acopere. După
    câteva minute, peste gutui se toarnă puţin zahăr caramelizat şi se
    omogenizează. Într-o variantă mai rapidă şi mai puţin sofisticată, zahărul se
    poate turna direct peste gutui, zahărul având rolul de a schimba puţin gsutul
    uşor acrişor al gutuilor. De asemenea, se mai poate adăuga o lingură de făină,
    care are rolul de a mai îngroşa sosul. Această mâncare se poate servi caldă sau
    rece.


    În
    continuare, mâncarea de pui cu garnitură de gutui. Avem nevoie de câteva pulpe
    de pui, de câţiva cartofi şi de două gutui, de o ceapă şi de puţin ulei. În
    cazul în care folosim carne de curcan, atunci trebuie să o
    pregătim cu câteva ore înainte. Carnea de curcan trebuie crestată şi
    condimentată cu cimbru şi puţin piper, după care este pusă într-un vas în
    care turnăm vin roşu şi în care adăugăm,
    două foi de dafin, câţiva căţei de usturoi şi câteva boabe de piper. Într-o
    tavă de cuptor, punem un strat de cartofi, tăiaţi felii, ceapa, tăiată în
    rondele, carnea de pui sau de curcan şi gutuile, tăiate cubuleţe sau felii. Fie
    adăugăm apă atunci când folosim carne de pui, fie lăsăm baiţul atunci când avem
    carne de curcan, după care lăsăm tava în cuptor pentru circa 45 de minute, la
    foc mediu, stropind carnea, din când în când, cu sosul din tavă. Mâncarea se
    serveşte caldă, cu o salată de gogonele, de castraveţi sau de gogoşari muraţi.


  • Mâncăruri cu gutui

    Mâncăruri cu gutui

    Înainte de răspândirea cartofului,
    porumbului, a fasolei şi a roşiilor, în gastronomia principatelor româneşti
    pentru garnituri erau folosite cereale precum meiul şi grâul, dar şi fructe
    precum gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul că rezistă vreme îndelungată
    după recoltare, iar prunele, după un proces de afumare, pot fi păstrate, de
    asemenea, vreme îndelungată.


    În
    Muntenia, o mâncare
    specifică este cea de gutui, cu sau fără carne. Pentru reţeta de post, fără
    carne, avem nevoie de câteva gutui, de câteva linguri de zahăr, de o lingură de
    făină şi de puţin ulei. După ce au fost spălate, gutuile trebuie feliate sau
    transformate în cubuleţe şi puse apoi la călit în puţin ulei, amestecând cu
    grijă pentru ca să nu se lipească sau să nu se sfărâme. Când bucăţile de gutui
    încep să se rumenească, le înăbuşim în puţină apă, cât să le acopere. După
    câteva minute, peste gutui se toarnă puţin zahăr caramelizat şi se
    omogenizează. Într-o variantă mai rapidă şi mai puţin sofisticată, zahărul se
    poate turna direct peste gutui, zahărul având rolul de a schimba puţin gsutul
    uşor acrişor al gutuilor. De asemenea, se mai poate adăuga o lingură de făină,
    care are rolul de a mai îngroşa sosul. Această mâncare se poate servi caldă sau
    rece.


    În
    continuare, mâncarea de pui cu garnitură de gutui. Avem nevoie de câteva pulpe
    de pui, de câţiva cartofi şi de două gutui, de o ceapă şi de puţin ulei. În
    cazul în care folosim carne de curcan, atunci trebuie să o
    pregătim cu câteva ore înainte. Carnea de curcan trebuie crestată şi
    condimentată cu cimbru şi puţin piper, după care este pusă într-un vas în
    care turnăm vin roşu şi în care adăugăm,
    două foi de dafin, câţiva căţei de usturoi şi câteva boabe de piper. Într-o
    tavă de cuptor, punem un strat de cartofi, tăiaţi felii, ceapa, tăiată în
    rondele, carnea de pui sau de curcan şi gutuile, tăiate cubuleţe sau felii. Fie
    adăugăm apă atunci când folosim carne de pui, fie lăsăm baiţul atunci când avem
    carne de curcan, după care lăsăm tava în cuptor pentru circa 45 de minute, la
    foc mediu, stropind carnea, din când în când, cu sosul din tavă. Mâncarea se
    serveşte caldă, cu o salată de gogonele, de castraveţi sau de gogoşari muraţi.


  • Pui la ceaun

    Pui la ceaun

    Vara este anotimpul celor mai multe
    serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar de a petrece
    alături de familie şi de prieteni. Se poate spune că serbarea câmpenească este
    o alternativă la ieşirea la iarbă verde, iar în acest caz, pentru a pregăţi
    ceva gustos poate fi utilizat ceaunul în locul grătarului cu cărbuni.


    Mâncăruri
    tradiţionale pentru serbările câmpeneşti sunt tocanele de carne cu multe, multe
    legume şi puiul la ceaun. Comparat cu un fast-food arhaic, puiul la ceaun este
    pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi
    pui pe care îi tăiem în bucăti mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu
    puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea
    de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite
    într-un ceaun de tuci, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se
    toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se
    rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este
    cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de
    usturoi şi cu mămăligă.


    Puiul la ceaun poate
    fi pregătit alături de ceapă şi de ardei gras, legume pe care le mărunţim şi pe
    care le rumenim în puţin ulei, împreună cu carnea de pui, deja condimentată. Se
    adaugă apoi una sau două căni cu apă, eventual vin alb şi lăsăm să fiarbă circa
    20 de minute, înainte de a fi servit.


    Puiul la ceaun poate
    fi pregătit şi împreună cu ciuperci, precum şi cu mai multe condimente. Astfel,
    după ce bucăţile de carne de pui şi de ceapă s-au rumenit uşor şi după ce au
    fost stinse în apă, în ceaun pot fi adăugate ciuperci întregi, de tip
    champignon. Cu puţin timp înainte de a fi luat de pe foc, în ceaun se adaugă
    puţin coriandru mărunţit, două … trei fire de busuioc şi frunze tocate de
    pătrunjel.

  • Pui la ceaun

    Pui la ceaun

    Vara este anotimpul celor mai multe
    serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar de a petrece
    alături de familie şi de prieteni. Se poate spune că serbarea câmpenească este
    o alternativă la ieşirea la iarbă verde, iar în acest caz, pentru a pregăţi
    ceva gustos poate fi utilizat ceaunul în locul grătarului cu cărbuni.


    Mâncăruri
    tradiţionale pentru serbările câmpeneşti sunt tocanele de carne cu multe, multe
    legume şi puiul la ceaun. Comparat cu un fast-food arhaic, puiul la ceaun este
    pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi
    pui pe care îi tăiem în bucăti mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu
    puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea
    de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite
    într-un ceaun de tuci, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se
    toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se
    rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este
    cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de
    usturoi şi cu mămăligă.


    Puiul la ceaun poate
    fi pregătit alături de ceapă şi de ardei gras, legume pe care le mărunţim şi pe
    care le rumenim în puţin ulei, împreună cu carnea de pui, deja condimentată. Se
    adaugă apoi una sau două căni cu apă, eventual vin alb şi lăsăm să fiarbă circa
    20 de minute, înainte de a fi servit.


    Puiul la ceaun poate
    fi pregătit şi împreună cu ciuperci, precum şi cu mai multe condimente. Astfel,
    după ce bucăţile de carne de pui şi de ceapă s-au rumenit uşor şi după ce au
    fost stinse în apă, în ceaun pot fi adăugate ciuperci întregi, de tip
    champignon. Cu puţin timp înainte de a fi luat de pe foc, în ceaun se adaugă
    puţin coriandru mărunţit, două … trei fire de busuioc şi frunze tocate de
    pătrunjel.

  • Mâncăruri din Bucovina

    Mâncăruri din Bucovina


    Provincie istorică (românească) situată în nord-estul Carpaţilor Orientali, Bucovina este cunoscută, în primul rând pentru bisericile şi mănăstirile fortificate, ridicate în urmă cu peste 5 secole. Valoarea unora dintre ele este sporită de picturile murale interioare şi exterioare ale bisericilor, picturi care au rezistat timpului şi care le-au făcut cunoscute în întreaga lume. Este vorba de Arbore, Humor, Suceviţa, Moldoviţa şi Voroneţ, adevărate bijuterii ale Evului Mediu. Bucovina rămâne o amintire plăcută deoarece, pe lângă valorile culturale de patrimoniu şi frumuseţile naturii, vizitatorii vor observa în pensiunile turistice şi varietatea ofertei gastronomice.




    Gastronomia bucovineană este apropiată de cea moldovenească, însă poartă şi influenţa austriacă deoarece această provincie istorică românească s-a aflat, între anii 1775 şi 1918, sub administraţia imperială de la Viena. Se foloseşte destul de mult smântâna pentru a drege ciorbele de legume şi cu carne de vită sau supă de pui cu tăiţei de casă. Păstrăvul cu smântână este o altă delicatesă a Bucovinei, la fel ca şi ciupercile cu smântână şi cu mămăligă. Prăjiturile în foetaj au intrat în gastronomia bucovineană tot pe filiera austriacă. Fructele de padure reprezintă, de asemenea, un important ingredient al bucătăriei bucovinene, fie că acestea sunt utilizate pentru prepararea unor băuturi alcoolice dulci, fie că acestea sunt transformate în dulceţuri.




    Astăzi vă prezentăm o inovaţie a gastronomiei bucovinene, ciorba rădăuţeană. Prin anii ’70, o bucătăreasă din oraşul Rădăuţi a dorit să modifice ceva la ciorba de burtă, un preparat întâlnit oriunde în România, dar care în acest oraş nu prea se afla printre preferinţele consumatorilor. Aceasta ciorbă a prins, cum se spune, astfel încât o putem întâlni în oferta pensiunilor şi restaurantelor din Bucovina.




    Pentru prepararea acestei ciorbe avem nevoie de 4 pulpe de pui sau bucăţi de piept de pui. Alte ingrediente: 2 rădăcini de pătrunjel, câţiva morcovi, un ardei capia sau un ardei gras, 3-4 gălbenuşuri de ou, oţet, usturoi, puţină verdeaţă şi, bineînţeles, smântână. Se pun la fiert, într-un vas de maxim 3 litri, legumele, în prealabil curăţate, şi carnea de pui. Se lasă la fiert până ce carnea începe să se desprindă de pe oase. Apoi trebuie strecurată zeama. Carnea dezosată şi legumele trebuie tăiate în bucăţi mici şi puse la fiert în zeama pe care am strecurat-o. Se amestecă gălbenuşurile şi smântâna, şi se toarnă peste zeamă atunci când aceasta începe să dea în clocot, amestecând continuu pentru omogenizare. Ciorba rădăuţeană trebuie acrită cu oţet, după gust, şi i se adaugă, tot după gust, usturoiul zdrobit, puţin piper şi puţină verdeaţă tocată mărunt.

  • Mâncăruri din Bucovina

    Mâncăruri din Bucovina


    Provincie istorică (românească) situată în nord-estul Carpaţilor Orientali, Bucovina este cunoscută, în primul rând pentru bisericile şi mănăstirile fortificate, ridicate în urmă cu peste 5 secole. Valoarea unora dintre ele este sporită de picturile murale interioare şi exterioare ale bisericilor, picturi care au rezistat timpului şi care le-au făcut cunoscute în întreaga lume. Este vorba de Arbore, Humor, Suceviţa, Moldoviţa şi Voroneţ, adevărate bijuterii ale Evului Mediu. Bucovina rămâne o amintire plăcută deoarece, pe lângă valorile culturale de patrimoniu şi frumuseţile naturii, vizitatorii vor observa în pensiunile turistice şi varietatea ofertei gastronomice.




    Gastronomia bucovineană este apropiată de cea moldovenească, însă poartă şi influenţa austriacă deoarece această provincie istorică românească s-a aflat, între anii 1775 şi 1918, sub administraţia imperială de la Viena. Se foloseşte destul de mult smântâna pentru a drege ciorbele de legume şi cu carne de vită sau supă de pui cu tăiţei de casă. Păstrăvul cu smântână este o altă delicatesă a Bucovinei, la fel ca şi ciupercile cu smântână şi cu mămăligă. Prăjiturile în foetaj au intrat în gastronomia bucovineană tot pe filiera austriacă. Fructele de padure reprezintă, de asemenea, un important ingredient al bucătăriei bucovinene, fie că acestea sunt utilizate pentru prepararea unor băuturi alcoolice dulci, fie că acestea sunt transformate în dulceţuri.




    Astăzi vă prezentăm o inovaţie a gastronomiei bucovinene, ciorba rădăuţeană. Prin anii ’70, o bucătăreasă din oraşul Rădăuţi a dorit să modifice ceva la ciorba de burtă, un preparat întâlnit oriunde în România, dar care în acest oraş nu prea se afla printre preferinţele consumatorilor. Aceasta ciorbă a prins, cum se spune, astfel încât o putem întâlni în oferta pensiunilor şi restaurantelor din Bucovina.




    Pentru prepararea acestei ciorbe avem nevoie de 4 pulpe de pui sau bucăţi de piept de pui. Alte ingrediente: 2 rădăcini de pătrunjel, câţiva morcovi, un ardei capia sau un ardei gras, 3-4 gălbenuşuri de ou, oţet, usturoi, puţină verdeaţă şi, bineînţeles, smântână. Se pun la fiert, într-un vas de maxim 3 litri, legumele, în prealabil curăţate, şi carnea de pui. Se lasă la fiert până ce carnea începe să se desprindă de pe oase. Apoi trebuie strecurată zeama. Carnea dezosată şi legumele trebuie tăiate în bucăţi mici şi puse la fiert în zeama pe care am strecurat-o. Se amestecă gălbenuşurile şi smântâna, şi se toarnă peste zeamă atunci când aceasta începe să dea în clocot, amestecând continuu pentru omogenizare. Ciorba rădăuţeană trebuie acrită cu oţet, după gust, şi i se adaugă, tot după gust, usturoiul zdrobit, puţin piper şi puţină verdeaţă tocată mărunt.