Radio România Internațional

Tag: refugiati

  • Imigranţii, o problemă complicată pentru UE

    Imigranţii, o problemă complicată pentru UE

    ONU
    estimează că peste 60 de mii de emigranţi au încercat să traverseze Mediterana
    de la începutul acestui an, iar 1.800 dintre aceştia au murit în naufragiile
    vaselor precare şi supraaglomerate. Măcinate de conflicte şi sărăcie, Libia,
    Eritreea, Siria, Nigeria şi Somalia sunt principalele ţări de provenienţă
    pentru aceşti migranţi, care fac eforturi pentru a ajunge în porturile din
    nordul Africii, în special în cele libiene, ca de acolo să pornească, pe mare,
    în principal spre sudul Italiei. Fenomenul dă mari bătăi de cap UE, care chiar
    dacă nu reuşeşte să-i combată cauzele, încearcă să-i gestioneze efectele.

    Ţările europene care fac faţă în prima linie acestui val de migraţie au
    solicitat ca şi ceilalţi membri ai UE să împartă povara. Acestora li se alătură
    ţările către care se îndreaptă preponderent solicitările de azil, în special
    Germania, care anul trecut a primit un număr uriaş: 250 de mii.

    Încă de anul
    trecut, când deţinea preşedinţia rotativă a UE, Italia a solicitat ajutorul
    celorlalte state, după tragedia de la Lampedusa, soldată cu moartea a mii de
    persoane. În aprilie, anul acesta, peste 800 de persoane, majoritatea migranţi ilegali
    din Libia şi Siria care încercau să ajungă în Europa, au murit după ce vasul pe
    care se aflau s-a scufundat. La scurt timp, o tragedie similară a mai făcut
    câteva sute de morţi. Reuniţi de urgenţă, şefii de stat şi de guvern din UE au decis să tripleze bugetul operaţiunilor
    de salvare a imigranţilor clandestini din Marea Mediterană. Este un prim pas
    important pentru acţiunea în comun a UE, dar adevăratul test va fi diminuarea
    pierderilor de vieţi omeneşti şi crearea unui sistem european unitar de azil, a
    apreciat Agenţia pentru Refugiaţi a ONU. Comisia Europeană a cerut statelor membre să
    îşi asume cote obligatorii de migranţi care să fie transferaţi pe teritoriile
    lor. Aceste cote au fost stabilite în funcţie de populaţia, PIB şi capacităţile
    de primire ale ţărilor membre. Propunerea, susţinută de ţările cele mai expuse,
    nu a fost însă agreată de toată lumea. Marea Britanie a anunţat că se opune
    oricărei cote impuse, ridicând următoarea problemă: distribuirea imigranţilor
    pe tot continentul nu va descuraja valurile ulterioare de refugiaţi care sunt
    victime ale unui trafic foarte prosper de fiinţe umane. Disperarea, manipularea
    şi violenţele la care sunt supuşi îi fac să plătească sume mari unor traficanţi
    ale căror afaceri s-au dezvoltat exploziv, a atras atenţia Londra. Concret, Comisia Europeană a
    cerut statelor membre, între care şi România, să preia în următorii doi ani 40
    de mii de candidaţi la azil din Siria şi Eritreea ajunşi în Grecia şi Italia şi
    să primească, în acelaşi interval de timp, 20 de mii de persoane cu statut de
    refugiat. Potrivit schemei Bruxelles-ului, cei mai mulţi refugiaţi ar urma să
    fie preluaţi de Germania şi Franţa, iar cei mai puţini de Cipru şi Slovenia. Măsura trebuie
    aprobată de statele membre, care sunt, însă, mai degrabă reticente. Acest plan
    şi modul de acţiune al Comisiei riscă să dezbine UE?

    Iulian Chifu, preşedintele
    Centrului de Prevenire a Conflictelor, subliniază că nu este
    vorba despre un plan, ci de o propunere : Decizia revine statelor. Sunt
    state care spun, uite, până la această oră, am primit acest număr de
    imigranţi, nu e normal ca acum să mi se impună, pe baza PIB-ului şi capacităţii
    mele de a primi, o altă normă. E o temă pusă pe masă, ea nu rezolvă
    problema esenţială a imigranţilor. Aici trebuie obligatoriu angajamentele
    statelor partenere. Ar trebui ca în Maroc şi Algeria, Tunisia şi Libia şi
    Egipt, celelalte state pe unde traversează cei din sud şi de unde vin aceste
    valuri de imigranţi, să se construiască zonele de triere şi nu pe continent.
    Distrugerea bărcilor şi ambarcaţiunilor traficanţilor şi distrugerea acestei
    afaceri nu se poate face decât împreună cu statele din această zonă, din nordul
    Africii, pe unde aceşti oameni vin către Europa. Noi am avut, de exemplu,
    informaţii şi am emis şi un raport în acest sens, Centrul de Prevenire a
    Conflictelor şi Early Warning, în legătură cu faptul că o parte din aceşti bani
    se duc către Statul Islamic şi către grupările radicale din Libia exact într-o
    formulă de simbioză, cum s-a întâmplat, dacă vă aduceţi aminte, în Somalia cu
    piraţii şi Al-Shabab, deci radicalii care ţineau de Al Qaeda. Acelaşi lucru se
    întâmplă aici.

    Este România pregătită să primească peste 2 mii de imigranţi, cât ar
    rezulta din calcule? Maria Voica, coordonatorul de programe de la Biroul din
    Bucureşti al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie: Experienţa
    noastră de până acum în ceea ce priveşte primirea şi integrarea celor care au
    solicitat o formă de protecţie în România sau azil arată că un număr atât de
    mare va fi foarte greu de integrat. Pe lângă capacitatea destul de redusă de
    cazare din acest moment, faptul că oamenii aceştia nu cunosc deloc limba română
    va implica un efort considerabil, vor trebui investite resurse pentru ca
    oamenii aceştia să poată să fie absorbiţi pe piaţa forţei de muncă. Nu cred că
    vin cu diplome sau cu capacitate şi competenţe din ţările din care vin, având
    în vedere situaţia de război care este acolo şi parcursul educaţional, care
    probabil este unul foarte, foarte dificil. Îmi este foarte greu să cred că
    România va putea să facă faţă unui astfel de număr.

    Cu atât mai mult cu
    cât România primeşte refugiaţi şi din Ucraina, pe care nu-i împarte cu nimeni.

  • Imigranţii, o problemă complicată pentru UE

    Imigranţii, o problemă complicată pentru UE

    ONU
    estimează ca peste 60 de mii de emigranţi au încercat să traverseze Mediterana
    de la începutul acestui an, iar 1.800 dintre aceştia au murit în naufragiile
    vaselor precare şi supraaglomerate. Măcinate de conflicte şi sărăcie, Libia,
    Eritreea, Siria, Nigeria şi Somalia sunt principalele ţări de provenienţă
    pentru aceşti migranţi, care fac eforturi pentru a ajunge în porturile din
    nordul Africii, în special în cele libiene, ca de acolo să pornească, pe mare,
    în principal spre sudul Italiei. Fenomenul dă mari bătăi de cap UE, care chiar
    dacă nu reuşeşte să-i combată cauzele, încearcă să-i gestioneze efectele.

    Ţările europene care fac faţă în prima linie acestui val de migraţie au
    solicitat ca şi ceilalţi membri ai UE să împartă povara. Acestora li se alătură
    ţările către care se îndreaptă preponderent solicitările de azil, în special
    Germania, care anul trecut a primit un număr uriaş: 250 de mii.

    Încă de anul
    trecut, când deţinea preşedinţia rotativă a UE, Italia a solicitat ajutorul
    celorlalte state, după tragedia de la Lampedusa, soldată cu moartea a mii de
    persoane. În aprilie, anul acesta, peste 800 de persoane, majoritatea migranţi ilegali
    din Libia şi Siria care încercau să ajungă în Europa, au murit după ce vasul pe
    care se aflau s-a scufundat. La scurt timp, o tragedie similară a mai făcut
    câteva sute de morţi. Reuniţi de urgenţă, şefii de stat şi de guvern din UE au decis să tripleze bugetul operaţiunilor
    de salvare a imigranţilor clandestini din Marea Mediterană. Este un prim pas
    important pentru acţiunea în comun a UE, dar adevăratul test va fi diminuarea
    pierderilor de vieţi omeneşti şi crearea unui sistem european unitar de azil, a
    apreciat Agenţia pentru Refugiaţi a ONU. Comisia Europeană a cerut statelor membre să
    îşi asume cote obligatorii de migranţi care să fie transferaţi pe teritoriile
    lor. Aceste cote au fost stabilite în funcţie de populaţia, PIB şi capacităţile
    de primire ale ţărilor membre. Propunerea, susţinută de ţările cele mai expuse,
    nu a fost însă agreată de toată lumea. Marea Britanie a anunţat că se opune
    oricărei cote impuse, ridicând următoarea problemă: distribuirea imigranţilor
    pe tot continentul nu va descuraja valurile ulterioare de refugiaţi care sunt
    victime ale unui trafic foarte prosper de fiinţe umane. Disperarea, manipularea
    şi violenţele la care sunt supuşi îi fac să plătească sume mari unor traficanţi
    ale căror afaceri s-au dezvoltat exploziv, a atras atenţia Londra. Concret, Comisia Europeană a
    cerut statelor membre, între care şi România, să preia în următorii doi ani 40
    de mii de candidaţi la azil din Siria şi Eritreea ajunşi în Grecia şi Italia şi
    să primească, în acelaşi interval de timp, 20 de mii de persoane cu statut de
    refugiat. Potrivit schemei Bruxelles-ului, cei mai mulţi refugiaţi ar urma să
    fie preluaţi de Germania şi Franţa, iar cei mai puţini de Cipru şi Slovenia. Măsura trebuie
    aprobată de statele membre, care sunt, însă, mai degrabă reticente. Acest plan
    şi modul de acţiune al Comisiei riscă să dezbine UE?

    Iulian Chifu, preşedintele
    Centrului de Prevenire a Conflictelor, subliniază că nu este
    vorba despre un plan, ci de o propunere: Decizia revine statelor. Sunt
    state care spun, uite, până la această oră, am primit acest număr de
    imigranţi, nu e normal ca acum să mi se impună, pe baza PIB-ului şi capacităţii
    mele de a primi, o altă normă. E o temă pusă pe masă, ea nu rezolvă
    problema esenţială a imigranţilor. Aici trebuie obligatoriu angajamentele
    statelor partenere. Ar trebui ca în Maroc şi Algeria, Tunisia şi Libia şi
    Egipt, celelalte state pe unde traversează cei din sud şi de unde vin aceste
    valuri de imigranţi, să se construiască zonele de triere şi nu pe continent.
    Distrugerea bărcilor şi ambarcaţiunilor traficanţilor şi distrugerea acestei
    afaceri nu se poate face decât împreună cu statele din această zonă, din nordul
    Africii, pe unde aceşti oameni vin către Europa. Noi am avut, de exemplu,
    informaţii şi am emis şi un raport în acest sens, Centrul de Prevenire a
    Conflictelor şi Early Warning, în legătură cu faptul că o parte din aceşti bani
    se duc către Statul Islamic şi către grupările radicale din Libia exact într-o
    formulă de simbioză, cum s-a întâmplat, dacă vă aduceţi aminte, în Somalia cu
    piraţii şi Al-Shabab, deci radicalii care ţineau de Al Qaeda. Acelaşi lucru se
    întâmplă aici.

    Este România pregătită să primească peste 2 mii de imigranţi, cât ar
    rezulta din calcule? Maria Voica, coordonatorul de programe de la Biroul din
    Bucureşti al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie: Experienţa
    noastră de până acum în ceea ce priveşte primirea şi integrarea celor care au
    solicitat o formă de protecţie în România sau azil arată că un număr atât de
    mare va fi foarte greu de integrat. Pe lângă capacitatea destul de redusă de
    cazare din acest moment, faptul că oamenii aceştia nu cunosc deloc limba română
    va implica un efort considerabil, vor trebui investite resurse pentru ca
    oamenii aceştia să poată să fie absorbiţi pe piaţa forţei de muncă. Nu cred că
    vin cu diplome sau cu capacitate şi competenţe din ţările din care vin, având
    în vedere situaţia de război care este acolo şi parcursul educaţional, care
    probabil este unul foarte, foarte dificil. Îmi este foarte greu să cred că
    România va putea să facă faţă unui astfel de număr.

    Cu atât mai mult cu
    cât România primeşte refugiaţi şi din Ucraina, pe care nu-i împarte cu nimeni.

  • Retrospectiva săptămânii 24.05 – 30.05.2015

    Retrospectiva săptămânii 24.05 – 30.05.2015

    Experţii FMI şi ai CE au încheiat o noua misiunea tehnică de
    evaluare a actualului acord de
    finanţare semnat cu România



    Reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi
    ai Comisiei Europene si-au incheiat, marti, la Bucureşti, misiunea tehnică de
    evaluare a actualului program financiar aflat în derulare. Acesta ar urma sa
    fie finalizat în toamnă. Discuţiile s-au axat prioritar pe modificările aduse Codului
    Fiscal şi pe măsurile economice preconizate dupa 1 ianuarie 2016. Luni,
    experţii FMI si CE au discutat la guvern despre impactul reducerii de taxe şi
    impozite asupra încasărilor la bugetul de stat. Aceştia vor reveni la Bucureşti la sfârsitul lunii viitoare, pentru o
    evaluare completă a acordului în derulare.



    Noi discuţii privind aderarea României la
    zona euro



    Preşedintele Klaus Iohannis va organiza consultări cu partidele
    politice pentru identificarea unui consens politic naţional pe tema aderării
    României la zona euro. Seful statului a discutat, joi, pe aceasta temă, cu
    premierul Victor Ponta şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Potrivit unui
    comunicat al Preşedinţiei, un astfel de consens va permite adoptarea unei
    strategii naţionale de trecere la moneda euro şi a unui calendar riguros de
    măsuri economice, monetare, legislative şi instituţionale, astfel încât România
    să fie cât mai bine pregătită. A fost decisă înfiinţarea unui Comitet de
    Coordonare a procesului de adoptare a monedei comune, care să asigure
    coordonarea şi monitorizarea etapelor şi responsabilităţilor implicate pentru
    atingerea obiectivului. Premierul Victor Ponta a atras atenţia că aderarea
    României la zona euro nu trebuie să fie o măsură impusă, ci trebuie să genereze
    o schimbare în mintea oamenilor, care să înţeleagă că acest proces nu presupune
    numai avantaje, ci şi anumite dezavantaje.


    CE a aprobat programul de
    dezvoltare rurală a României pentru perioada 2014-2020



    Comisia Europeană a adoptat, marţi, programul de dezvoltare rurală a
    României pentru perioada 2014-2020 pentru implementarea acestuia Bucureştiul
    având la dispoziţie, în următorii 7 ani, peste 9 miliarde de euro. Suma alocată
    României reprezintă 8,2 procente din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare
    Rurală – cel mai mare dintre cele 24 de programe aprobate de Executivul
    comunitar. Banii vor fi
    folosiţi pentru promovarea competitivităţii şi restructurarea sectorului
    agricol, protecţia mediului şi schimbările climatice, respectiv stimularea
    dezvoltării economice, crearea de locuri de muncă şi o calitate mai bună a
    vieţii în satele din România, multe din ele sub nivelul naţional şi al UE. Tot
    marti, Senatul de la Bucuresti, a respins o moţiune simplă depusă de
    PNL privind situaţia din agricultură.Iniţiatorii, care au cerut demisia ministrului de resort, au arătat principalele probleme cu
    care se confruntă agricultorii români, cei mai săraci din UE, şi au atras
    atenţia că legislaţia din domeniul agricol din ultimii
    trei ani este o frână în dezvoltarea acestui sector.



    România la summit-ul Procesului
    de Cooperare în Europa de Sud-Est de la Tirana



    România este decisă să contribuie la dezvoltarea cooperării
    regionale, a declarat premierul Victor Ponta la summit-ul Procesului de
    Cooperare în Europa de Sud-Est de la Tirana,. Reuniunea, la care au fost
    prezenti şefi de stat şi de guvern din statele membre SEECP, s-a desfăşurat pe
    fondul provocărilor la adresa securităţii în Europa şi în Orientul Mijlociu,
    iar principalele teme au vizat evoluţiile în plan regional şi
    perspectiva europeană a statelor din Balcanii de Vest. În intervenţiile sale,
    premierul Ponta a afirmat că România este deschisă promovării unor proiecte, în
    special în zona energiei, a infrastructurii, dar şi a securităţii cibernetice.
    El a reafirmat susţinerea Bucureştiului pentru continuarea extinderii UE, pe
    baza îndeplinirii criteriilor de aderare. Ponta a susţinut căUniunea
    trebuie să accelereze negocierile de integrare a celorlalte ţări din regiune şi
    să le ofere o perspectivă şi o dată clară în acest sens.



    România va primi solicitanţi de azil şi refugiaţi
    extracomunitari



    România ar urma să primeasca în următorii doi ani peste 2.300 de
    migranţi, într-un proiect european care încearcă să asigure o redistribuire a
    zecilor de mii de solicitanţi de azil care îşi riscă vieţile pentru a ajunge în
    UE. Bucureştiul ar urma să primească peste 1.700 de solicitanţi
    de azil ajunşi în Italia şi Grecia prin Marea Mediterană, precum şi alţi
    650 de refugiaţi din afara UE, după ce executivul comunitar le-a solicitat
    statelor membre să reinstaleze, pe o perioadă de doi ani, 20 000 de persoane
    din ţări terţe, care au nevoie de protecţie internaţională. Pentru fiecare
    refugiat primit, Comisia Europeană va aloca 6.000 de euro.. Comisarul pentru
    migraţie, Dimitris Avramopoulos a explicat că această cotă de repartizare s-a făcut în funcţie de patru
    criterii: produsul intern brut, totalul populaţiei, rata şomajului şi numărul
    cererilor de azil înregistrate anterior de către ţara respectivă. Potrivit
    Eurostat, în 2014, în România au primit azil 460 de sirieni, 120 de irakienii
    şi 70 de afgani.



    Steaua Bucureşti este din
    nou campioana României la fotbal



    Steaua Bucuresti a câştigat, pentru a treia oară consecutiv,
    campionatul Romaniei la fotbal. Este al 26-lea titlu din istoria clubului. Joi,
    în ultima etapă, Steaua a terminat la egalitate în deplasare la Iaşi, în timp ce contracandidata sa, ASA Târgu Mureş, a pierdut
    pe teren propriu cu retrogradata Oţelul
    Galaţi. Amintim că din sezonul viitor, Liga I la fotbal va avea doar
    14 echipe, care vor juca în sistemul play off şi play out.

  • România şi criza imigranţilor

    România şi criza imigranţilor

    România ar urma să găzduiască în
    următorii doi ani peste 2.300 de migranţi, într-un proiect european care
    încearcă să asigure o redistribuire a zecilor de mii de solicitanţi de azil
    care îşi riscă vieţile pentru a ajunge în UE. Planul Comisiei Europene este ca
    statele membre să vină, astfel, în sprijinul acestora, dar şi al Italiei şi
    Greciei, ţări care nu mai fac faţă valurilor succesive de refugiaţi din
    Orientul Mijlociu şi Africa.

    Comisia Europeana a facut acest demers
    bazându-se pe mecanismul de urgenţă prevazut în Tratatele UE, dar şi din spirit
    de solidaritate. Astfel, Executivul european a propus activarea în premieră a
    articolului 78 din Tratatul de Funcţionare a UE, care prevede adoptarea de
    măsuri provizorii atunci când unul sau mai multe state membre se confruntă cu
    ‘o situaţie de urgenţă caracterizată de un aflux brusc de cetăţeni ai unor
    state terţe’. România ar urma să primească peste 1.700 de solicitanţi
    de azil ajunşi în Italia şi Grecia prin Marea Mediterană, precum şi alţi
    650 de refugiaţi din afara UE, după ce executivul comunitar le-a solicitat
    statelor membre să reinstaleze, pe o perioadă de doi ani, 20 000 de persoane
    din ţări terţe, care au nevoie de protecţie internaţională. Pentru fiecare
    refugiat primit, Comisia Europeană va aloca 6.000 de euro pe persoană.

    Comisarul pentru migraţie, Dimitris Avramopoulos explică: Nu
    propunem o fixare a unor cote, este un termen cu care nu suntem de acord şi nu
    l-am folosit vreodată. Este vorba numai de solidaritate, dar este la
    latitudinea fiecărui stat membru dacă le va acorda acestora statutul de
    refugiat. El a precizat că această cotă de repartizare a refugiaţilor
    către statele membre s-a făcut în
    funcţie de patru criterii: produsul intern brut, totalul populaţiei, rata
    şomajului şi numărul cererilor de azil înregistrate anterior de către ţara
    respectivă.

    Astfel, Germania, Franţa şi Spania ar urma să gestioneze cele mai
    multe cereri de azil, Berlinului revenindu-i aproape 9.000 de refugiaţi. Cei
    mai puţini vor merge în Cipru şi Slovenia. Planul întâmpină însă rezistenţă din
    partea unor state membre, în frunte cu Franţa şi Ungaria. Propunerile Comisiei
    mai au de parcurs un traseu complicat până a se concretiza. Pentru a intra în
    vigoare, ele trebuie adoptate de Consiliul European cu majoritate calificată,
    după consultarea prealabilă a Parlamentului European. Marea Britanie, Irlanda
    şi Danemarca nu vor participa la vot întrucât dispun în baza tratatelor de
    aderare de dreptul de a nu participa la anumite mecanisme.

    Reamintim că,
    potrivit Eurostat, în 2014, în România au primit azil 460 de sirieni, iar în
    topul naţionalităţilor refugiaţilor care au devenit azilanţi se mai situează
    irakienii – 120 de persoane şi afghanii – 70.

  • Refugiaţi armeni în România

    Refugiaţi armeni în România

    Secolul 20 a avut o particularitate şocantă fiind secolul genocidelor. Primul genocid dintr-o mult prea mare serie a fost cel împotriva armenilor din Imperiul otoman, persecuţie în urma căreia au fost ucişi 1,5 milioane de armeni, aproximativ o jumătate din această naţiune. Motivul oficial al guvernanţilor otomani a fost acela că armenii au fraternizat cu armata rusă. În realitate însă, motivele au fost politice, naţionalismul şi ideologia panturanismului, economice – armenii şi grecii deţineau comerţul şi băncile în statul otoman –, şi religioase, liderii religioşi musulmani declarând jihad împotriva necredincioşilor. Totul a început prin ridicarea bărbaţilor armeni, duşi la construcţii de drumuri şi căi ferate, unde au fost ucişi prin înfometare şi bătaie. Pe 24 aprilie 1915, Talaat Paşa, mare vizir şi ministrul comunicaţiilor, a dat circulare prin care familii întregi de armeni să fie deportate.



    Cei mai norocoşi dintre acei nenorociţi au reuşit să se salveze. Unii s-au refugiat şi în România, aşa cum ne-a relatat istoricul Eduard Antonian. Interlocutorul nostru ne-a povestit însă că istoria refugiaţilor armeni în România a început la sfârşitul secolului al 19-lea, în urma genocidului din 1895-1896. La ordinele sultanului Abdul Hamid al II-lea, supranumit sultanul roşu, au fost masacraţi în jur de 350.000 de armeni. Atunci, o bună parte din comunitatea armeană din Imperiul otoman s-a refugiat şi în România. Şi astăzi, cam 10% din comunitatea armeană din România este formată din urmaşii celor veniţi în urma primului genocid. Primii refugiaţi încă mai aveau o situaţie financiară destul de bună şi au putut să părăsească Imperiul otoman cu ceva bani. Şi-au deschis aici prăvălii şi au păstrat legătura cu comunitatea veche din România, şi şi-au continuat viaţa şi s-au integrat perfect în societatea românească.



    L-am întrebat pe Eduard Antonian cum au reuşit să scape cei ajunşi în România? Nefericiţii care au scăpat au fost ajutaţi, o parte din ei chiar de populaţia civilă turcă şi arabă. O altă parte pur şi simplu a avut noroc. Mulţi au reuşit să mituiască autorităţile otomane, mulţi au avut noroc prin misionariatele străine pentru că americanii s-au implicat foarte mult, SUA fiind o ţară neutră. Aveau o ambasadă bine pusă la punct, ambasadorul Henry Morgenthau, care şi-a scris memoriile mai târziu în care a denunţat crimele împotriva armenilor, s-a implicat activ în ajutorarea armenilor. Au fost misionari danezi, misionari protestanţi germani care i-au ajutat pe cei care au scăpat.



    După estimările istoricilor, aproximativ 20.000 de refugiaţi armeni, din care aproximativ un sfert erau orfani, au găsit adăpost în România şi au beneficiat de sprijinul comunităţii armene de aici. Ei au venit în valuri succesive, cei mai mulţi după încheierea războiului. Eduard Antonian a refăcut ruta celor care acum 100 de ani îşi căutau un loc în lumea răvăşită de distrugere şi moarte. Din Istanbul, aşa cum a fost şi străbunicul meu cu copiii lui, s-au urcat pe un vapor francez şi au ajuns în Constanţa. Pe acel vapor se aflau şi câteva mii de orfani ai genocidului. În România se afla o comunitate armeană bine structurată şi bine dotată financiar. Existau somităţi la vremea aceea cum ar fi Krikor Zambaccian, Grigore Trancu-Iaşi, fraţii Manisarian, cei mai mari angrosişiti de cereale din sud-estul Europei. Trebuie să spun că Uniunea Armenilor s-a fondat în 1919 tocmai cu scopul de a-i ajuta pe refugiaţi, primul preşedinte fiind Grigore Trancu-Iaşi. La sosirea refugiaţilor în portul Constanţa, toată lumea s-a îngrozit. Ziarul Adevărul din 1915 avea corespondenţi de presă la Istanbul şi ei au putut să relateze despre genocid. Astfel, opinia publică românească ştia de cele întâmplate cu armenii din Imperiul otoman. Armenad Manisarian, al doilea preşedinte al Uniunii Armenilor, s-a dus la Brătianu, primul ministru al României, şi l-a întrebat ce se poate face cu refugiaţii armeni. Brătianu l-a întrebat dacă el garantează pentru refugiaţi din toate punctele de vedere? Şi Manisarian a spus da. S-a dat undă verde şi toţi refugiaţii s-au stabilit aici, cetăţenia le-a fost dată mai târziu. Refugiaţii au venit aici cu paşaport Nansen care le era dat apatrizilor şi era valabil doar o singură călătorie. La sosirea orfanilor, comunitatea armeană s-a mobilizat şi a cumpărat mai multe hectare la Strunga, lângă Iaşi. Acolo s-a construit un orfelinat cu profesori şi institutori, unde au crescut acei orfani. Au învăţat meserii şi şi-au făcut un rost în viaţă, mulţi au fost adoptaţi de alte familii de armeni din România. Mulţi şi-au deschis prăvălii, cum a fost străbunicul meu care şi-a deschis un atelier de cizmărie în Bucureşti.



    Cu trecerea timpului, traumele războiului s-au mai estompat, însă nu au fost uitate niciodată. Eduard Antonian a spus că refugiaţii armeni din România au continuat să trăiască între amintiri şocante şi speranţă. Armenii refugiaţi din Imperiul otoman niciodată nu s-au considerat altceva decât cetăţeni otomani, ei au fost buni cetăţeni, şi-au plătit impozitele, au fost înrolaţi în armată, vorbeau turceşte. Cei din comunitate povesteau că părinţii lor, scăpaţi din genocid, când aveau secrete faţă de copiii lor, vorbeau pe turceşte. Şi astăzi mai sunt câţiva bătrâni în comunitate care vorbesc turceşte. Din păcate, în 1945, o parte s-au lăsat înşelaţi de prpopaganda sovietică şi s-au repatriat în Armenia. Li s-a spus că acum avem ţara noastră. În 1991, când Armenia s-a declarat independentă, unii dintre copiii acelora care plecaseră în Armenia sovietică s-au reîntors în România.


    Refugiaţii armeni din România au scăpat pentru a spune poveştile neştiute ale celor care au murit în deşertul anatolian în 1915. Dar şi pentru a transforma inumanul în uman.

  • Europa noastră – 25.04.2015

    Europa noastră – 25.04.2015

    Liderii Uniunii Europene iau din nou atitudine cu privire la problema refugiaţilor din Marea Mediterană, pentru ca întreaga strategie pentru combaterea crizei migraţiei să fie într-un mod cât mai complex controlată de instituţiile europene.




  • Decizii europene privind drama emigranţilor din Marea Mediterană

    Decizii europene privind drama emigranţilor din Marea Mediterană

    Pe fondul acutizării problemei migraţiei, liderii europeni s-au întâlnit de urgenţă la Bruxelles pentru găsirea unor soluţii. Summitul extraordinar a fost convocat după ce în urmă cu o săptămână, în largul coastelor libiene, un vas care transporta sute de oameni, majoritatea migranţi ilegali din Libia şi Siria, s-a scufundat. Peste 800 de victime s-au adăugat astfel celor 900 de oameni morţi de la începutul anului în încercarea de a ajunge în Europa, majoritatea traversând Mediterana.



    Problema nu este una nouă, dar cifrele arată că valul de migranţi ilegali a sporit considerabil faţă de anul trecut, centrele de refugiaţi din Italia sau Grecia, de exemplu, sunt pline, iar Germania a primit anul trecut 173 de mii de solicitanţi de azil.



    Confruntată cu tot mai mulţi migranţi, Italia, care a înregistrat numai de la începutul acestui an un număr de 25 de mii de refugiaţi, s-a pronunţat în ultima perioadă pentru o intervenţie militară împotriva traficanţilor de persoane din Libia, premierul Matteo Renzi solicitând mandat din partea UE pentru a distruge ambarcaţiunile folosite de traficanţi înainte ca acestea să traverseze Mediterana. Propunerea a găsit imediat susţinere din partea Franţei. Şeful diplomaţiei de la Paris, Laurent Fabius, a subliniat: “vasele acelea nu au apărut de nicăieri. Sunt infractori, sunt chiar şi terorişti care fac profit de pe urma disperării unor oameni.” Este o problemă europeană, nu doar una a ţărilor din sudul Europei. Avem o responsabilitate comună pentru a o rezolva şi voi solicita o mobilizare a tuturor eforturilor”, a declarat şi şeful Consiliului European, Donald Tusk.



    Preşedintele Klaus Iohannis, care a reprezentat România la summit, a accentuat în intervenţia pe care a avut-o necesitatea solidarităţii cu statele membre care duc cea mai mare povară în primirea acestor imigranţi. Pe termen mediu şi lung, trebuie să se lucreze la cauză, şi anume sărăcia din zonele din care provin imigranţii din nordul Africii, a mai spus preşedintele, care a adăugat că România este dispusă să trimită mai mulţi experţi în zonă.



    Summitul s-a soldat cu decizia triplării fondurilor destinate patrulării maritime în Mediterana, astfel operaţiunea de supraveghere şi salvare maritimă Triton urmând să aibă un buget anual majorat la 120 de milioane de euro, faţă de 36 de milioane de euro în prezent. UE va analiza mijloacele de găsire şi distrugere a navelor folosite de traficanţii de persoane, îşi va accelera eforturile de a stopa potenţialii imigranţi care încearcă să ajungă în Libia şi va simplifica procedurile pentru viză şi azil.



    În plus, ţările din UE şi statele africane vor organiza în acest an un summit special consacrat provocărilor reprezentate de migraţia ilegală dinspre Africa spre Europa.

  • Emigraţia politică greacă în România comunistă

    Emigraţia politică greacă în România comunistă

    Între 1946 şi 1949, în Grecia avea loc un sângeros război civil între gherilele comuniste finanţate de URSS şi forţele guvernamentale elene. Confruntarea a început prin atacarea forţelor guvernamentale de către rebelii comunişti în regiunile muntoase de la graniţa cu Iugoslavia şi Albania. Obiectivul asumat de comunişti era înlăturarea regimului legitim monarhic, considerat fascist, şi instaurarea unei republici socialiste. Dar conflictul dintre Stalin şi Tito a însemnat înfrângerea gherilelor comuniste greceşti, iar Partidul Comunist Grec s-a îndreptat către Moscova. Astfel, Tito a decis închiderea graniţelor iugoslave cu Grecia şi gherilele comuniste au fost private de sprijin vital, strategic şi moral. Albania, aflată sub influenţa lui Tito, a renunţat şi ea să-i sprijine pe comuniştii greci. Până în septembrie 1949, grupurile tot mai răzleţe de partizani comunişti fie s-au predat, fie au trecut graniţa în Albania de unde cei mai mulţi au emigrat în ţările socialiste.



    România devenea, astfel, locul predilect al emigraţiei comuniste elene aflată în căutarea unui refugiu. 200.000 de emigranţi politici greci au ajuns în ţările socialiste, din care între 11.500 şi 12.000 de emigranţi au ajuns în România: copii, luptători, membri ai familiilor acestora. România a primit cel mai mare număr de copii greci, aproximativ 5700, începând cu anul 1948, dintr-un total de aproximativ 28.000 de copii greci ajunşi în 7 state comuniste. Cea mai mare colonie de copii greci a fost cea de la Sinaia, care a funcţionat între 1948 şi 1953. În hotelurile staţiunii de pe valea Prahovei au fost cazaţi 1700 de copii, cărora li s-au adăugat alte câteva mii de copii nord-coreeni refugiaţi în România din cauza războiului din Coreea din 1950-1953.



    Prin tradiţie, în România se aşezaseră colonişti greci în decursul timpului. Intrată în sfera de influenţă sovietică, România era preferată de cei care părăsiseră Iugoslavia şi Albania. Istoricul Radu Tudorancea de la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” din Bucureşti a arătat cum au fost primiţi combatanţii comunişti greci în România. Track: ”O parte din foştii combatanţii comunişti eleni care au părăsit Grecia la sfârşitul războiului civil au emigrat şi în România. Aici au primit sprijin din partea autorităţilor de la Bucureşti, răniţii pentru a se trata, ceilalţi pentru a se acomoda la condiţiile din ţară şi pentru a se integra în societatea românească. Existenţa unei importante comunităţi elene în România părea că va favoriza integrarea nou-veniţilor, mai ales că din 1948 gruparea filo-comunistă din interiorul comunităţii elene reuşise, cu sprijinul autorităţilor române, să preia controlul în cadrul comunităţii şi să configureze o nouă entitate intitulată Uniunea Patriotică Elenă. Astfel, puţinii susţinători ai taberei regaliste care mai rămăseseră în România erau marginalizaţi.”



    Guvernul comunist român a acordat sprijin generos foştilor membri ai gherilelor comuniste elene. Sprijinul oferit a fost unul total, de la asigurarea de cazare şi îngrijire medicală până la bani. Ca în orice altă ţară acaparată de regimul comunist, şi în România presa a manipulat informaţiile despre războiul civil grec. Radu Tudorancea. Track: ”Desfăşurarea războului civil din Grecia a fost urmărită cu preocupare în România fiind reflectată intens în periodicele de partid. În mod aşteptat, referirile din presa românească au luat forma unor campanii acide, coordonate de partid, care invariabil favorizau lupta partizanilor comunişti greci, denigrând constant tabăra anglo-americană şi rolul ei în ansamblul războiului civil grec.



    Liderul comunist grec Nikos Zahariadis trimisese în România încă din ianuarie 1948 pe Letferis Apostolou, acreditat ca reprezentant al aşa-numitului guvern democratic al Greciei. Însărcinările acestuia au vizat relaţionarea cu autorităţile române, obţinerea de ajutoare din partea guvernului RPR pentru susţinerea comuniştilor greci, îngrijirea răniţilor şi pregătirea coloniilor de copii greci ce urmau să fie înfiinţate în România. Autorităţile comuniste române au alocat importante sume de bani pentru susţinerea emigranţilor politici eleni. Sprijinul financiar era asigurat prin acoperirea unui buget consistent pentru PCG, doar pentru anul 1951 au fost alocaţi aproximativ 300.000 de dolari americani, cărora li se adăugau alte cheltuieli pentru conducere. Sumele de la buget alocate PCG au crescut în anul următor. În 1952 au fost viraţi aproximativ 750.000 de dolari americani şi multe alte sume pentru susţinerea editurilor. Sediul CC al PCG a fost mutat la Bucureşti şi multora dintre activiştri PCG li s-au oferit locuinţe în cartierul de lux Primăverii, în diferite vile secrete.”



    Refugiaţii greci nu au renunţat niciodată la luptă pentru instaurarea idealului comunist în ţara lor. Ei consideraseră înfrângerea drept ceva provizoriu, fiind gata oricând de a se întoarce la luptă, dacă situaţia internaţională o favoriza. România devenea astfel baza pentru acţiuni ale agenţilor comunişti greci în Grecia, instruiţi de ideologi comunişti greci cu stagii la Moscova. Radu Tudorancea. Track: ”Preconizând o viitoare reluare a confrunărilor pe teritoriul elen, activiştii greci din România şi-au dorit menţinerea grupurilor de foşti partizani în alertă, gata de luptă. În 1950 a fost organizată la Breaza o şcoală politică unde au predat inclusiv personaje ca Nikos Zahariadis şi Vasilis Barţiotas. Respectiva entitate avea să pregătească agenţi dispuşi să activeze ilegal pe teritoriul Greciei pentru susţinerea cauzei comuniste. În timpul perioadei 1952-1955, peste 120 de asemenea activişti şi agenţi au fost trimişi clandestin în Grecia, mulţi dintre ei fiind capturaţi de poliţia elenă.”



    Moartea lui Stalin şi procesul de desovietizare au dus şi la decesul cauzei comuniştilor greci. Normalizarea relaţiilor dintre România şi Grecia, interesele relaţiilor bilaterale, au făcut ca opţiunea confruntărilor armate să fie abandonată.

  • Europa noastră – 24.01.2015

    Europa noastră – 24.01.2015

    Operațiunea Triton și situația refugiaților care încearcă să ajungă în UE prin Marea Mediterană – pe agenda europeană săptămâna aceasta.




  • Siria, o problemă internaţională

    Siria, o problemă internaţională

    Situatia din Siria se agraveaza de la o zi la alta. Saptamana trecuta, un presupus atac cu arme chimice in apropiere de Damasc, soldat cu sute de victime, a pus pe jar comunitatea internationala, tot mai ingrijorata. Dar si mai divizata in privinta conflictului care dureaza de mai bine de 2 ani si jumatate. Pe de o parte, UE, SUA si o parte a statelor arabe care sustin opozia siriana au avertizat cu un “raspuns serios” daca se va dovedi ca Siria a folosit arme chimice.



    Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon a declarat, ca utilizarea armamentului chimic în Siria, în cazul în care va fi dovedita, va constitui o crima împotriva umanitatii si va avea consecinte grave”. In plus, opozitia siriana sustine ca bilantul victimelor acestui atac, atribuit autoritatilor de la Damasc, este mult mai mare, peste 1.300 de morti,.acuzatiile sprijinindu-se pe înregistrari video cu victime civile, difuzate pe Internet. Guvernul dezminte, insa, versiunea opozitiei.



    La randul lor, Occidentali spun ca apar tot mai multe dovezi ca in atacul de la periferia capitalei siriene ar fi fost utiliizate arme chimice. Acestia au cerut autoritatilor de la Damasc sa permita inspectorilor ONU aflati in Siria sa faca o ancheta in acest caz, iar in urma presiunilor internationale, regimul Bashar Al-Assad si-a dat acordul.



    De cealalta parte, aliatii regimului de la Damasc – Rusia, China, Iranul si alte tari arabe, care atribuie atacul opozitiei sirine – solicita occidentalilor sa dea dovada de retinere in exercitarea de presiuni asupra Damascului si sa nu raspunda provocarilor. Ei atrag atentia ca o eventuala interventie militara in Siria, tot mai mult luata in calcul de europeni si americani, ar da foc regiunii si ar avea consecinte grave avand in vedere ca “multe tari din zona – Egipt, Liban, Libia, Irak, sunt în continuare destabilizate”.



    Turcia, vecina Siriei, care se confrunta in ultimii 2 ani cu un aflux foarte mare de refugiati sirieni, a anuntat ca, in lipsa unui consens in cadrul ONU impotriva Damascului se alatura unei coalitii internationale care sa actioneze pentru a pune capat violentelor impotriva civilior din acesta tara.



    Potrivit celui mai recent bilant al Natiunilor Unite, de la declansarea conflictului in Siria, in martie 2011, peste 100 de mii de persoane au murit si peste 1,4 milioane de sirieni s-au refugiat in tarile vecine. Drama refugiatilor continua. Zilele trecute, o nava a Garzii Române de Coasta, care patrula în cadrul unei misiuni internationale in Marea Mediterana, a salvat, pentru a doua oara într-o luna, aproape o suta de imigranti sirieni, care au fugit din calea razboiului. Refugiatii, aflati pe un pescador care plutea în deriva în apele teritoriale italiene, doreau sa ajunga in tari din UE pentru a cere ajutorul autoritatilor din statele respective.


  • Refugiat în România

    Refugiat în România

    Nivelul deplasării forţate a atins, la sfârşitul lui 2012, nivelul record al ultimilor 18 ani, fiind înregistraţi 45,2 milioane de refugiaţi, solicitanţi de azil sau persoane obligate să se refugieze în propriile ţări, se arată intr-un raport anual al Agentiei specializate a Natiunilor Unite, difuzat cu prilejul Zilei Internationale a Refugiatului. Raportul arată că, în prezent, există cel mai mare număr de refugiaţi sau alte persoane deplasate intern din 1994, criza din Siria afirmându-se ca un nou factor esenţial în deplasarea persoanelor, la nivel global.



    Cu un număr de 1.262 refugiaţi înregistraţi la sfârşitul anului 2012, România se află pe locul cinci din cele şapte ţări central-europene care constituie Reprezentanţa Regională cu sediul la Budapesta. Polonia a înregistrat cel mai mare număr de refugiaţi la finalul lui 2012, în timp ce Slovenia a găzduit cel mai mic număr de refugiaţi.



    Potrivit raportului ONU, războiul rămâne principala cauză a acestui fenomen, 55 la sută din numărul total de refugiaţi provenind din doar cinci ţări afectate de război: Afganistan, Somalia, Irak, Siria şi Sudan.



    Razboiul civil din Siria si exodul masiv de populatie din aceasta tara au gasit Romania pregatita sa primeasca un numar semnificativ de refugiati. Este cunoscut cazul celor 150 de copii sirieni din orasele Hama, Homs si Alep care au scapat de gloante, de bombe cu fragmentare si de atacuri aviatice; ei au primit drept de azil si de invatamant gratuit in Romania, la o scoala araba din Bucuresti.



    Raspunzand numeroaselor situatii disperate in care se afla si alti oameni din intreaga lume, la Timisoara, a fost infiintat, in 2008, un Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă, prima facilitate europeană de acest gen. El functioneaza în conformitate cu un acord tripartit încheiat între Guvernul României, ONU şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. Această facilitate, cu o capacitate de găzduire de până la 200 de persoane, oferă adăpost temporar refugiaţilor, in special celor din lumea araba, confruntati cu situaţii care le pot pune viaţa în pericol.



    Nu putem trece cu vederea, pe de alta parte, nici faptul ca, in timp ce multi romani au migrat economic spre Occident, zeci de refugiati, mare parte din ei tot pe considerente economice, din Irak, Nepal, Camerun sau Afganistan asteapta, cu sufletul la gura, sa primeasca azil in Romania. Unii dintre ei, viseaza chiar sa-si implineasca viata, in aceasta tara.