Tag: sanatate publica

  • Epidemie de gripă în România

    Epidemie de gripă în România

    România
    se confruntă, oficial, cu o epidemie de gripă, cu sute de îmbolnăviri şi zeci
    de morţi în ultimele trei săptămâni. Anunţul, făcut de ministrul sănătăţii,
    Sorina Pintea, era unul aşteptat. Nu există zone ferite de circulaţia virusului
    şi nici persoane invulnerabile, în condiţiile în care printre victime s-au
    numărat unele care nu intrau în categoria de risc nici în privinţa vârstei şi
    nici a antecedentelor medicale. Însoţindu-şi anunţul de apelul adresat
    populaţiei de a nu intra în panică, ministrul Pintea a declarat că nu este
    aşteptată o scădere a intensităţii circulaţiei virusului luna viitoare şi a
    reluat recomandările făcute populaţiei şi medicilor:


    Sorina Pintea: Se solicită limitarea accesului
    vizitatorilor în mod real în toate unităţile sanitare în special în secţiile cu
    risc; refacerea urgentă a stocurilor de antivirale necesare pentru tratamentul
    infecţiilor respiratorii acute; instituirea terapiei antivirale imediat după
    internare la toţi pacienţii care prezintă tabloul clinic compatibil cu gripa;
    instituirea tratamentului profilactic cu antivirale la contacţii pacienţilor
    internaţi, vaccinarea urgentă a personalului medical rămas nevaccinat;
    refacerea stocurilor de echipamente de protecţie şi utilizarea corespunzătoare
    a acestora; refacerea urgentă a stocurilor antiseptice şi dezinfectante pentru
    asigurarea igienei riguroase a mâinii şi a suprafeţelor.


    Vaccinarea
    rămâne în continuare soluţia pentru prevenirea îmbolnăvirii
    . Ministerul
    Sănătăţii a comandat suplimentar 30.000 de vaccinuri pentru populaţia cu risc, a
    căror distribuţie în ţară a început joi, la direcţiile de sănătate publică care
    au solicitat aceste doze. Din cele 1,3 milioane de doze achiziţionate iniţial,
    mai sunt aproximativ 12.000 neutilizate.


    Populaţia este chemată să respecte
    regulile impuse în astfel de situaţii. Sorina Pintea: ..consultarea medicului de
    familie pentru simptome care sugerează gripa şi care poate stabili o eventuală
    indicaţie pentru spitalizare, izolarea voluntară la domiciliu a persoanelor
    care prezintă simptologia asemănătoare gripei, respectarea etichetei tusei şi
    strănutului, igiena adecvată a mâinilor, purtarea echipamentului de protecţie
    adecvat, continuarea vaccinării antigripale.


    Evoluţia numărului de
    îmbolnăviri este influenţată de evitarea spaţiilor aglomerate, au reiterat
    autorităţile, încrezătoare că apropiata vacanţă şcolară de o săptămână va frâna
    răspândirea bolii. Condiţia este ca în aceasta perioadă copiii să evite
    colectivităţile. Oricum, inspectoratele şcolare pot lua decizia de suspendare a
    cursurilor
    , fie la nivelul unor clase, fie la nivelul întregii unităţi şcolare,
    acolo unde se constată o creştere cu 20% a numărului de îmbolnăviri prin gripă.

  • Transparența procesului de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar

    Transparența procesului de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar

    Comisia Europeană propune publicarea proactivă a datelor privind siguranța în cadrul lanţului alimentar, iar acest lucru să se facă la începutul procesului de evaluare a riscurilor.

    Comisia Europeană a propus publicarea proactivă a tuturor datelor privind siguranța în cadrul lanţului alimentar. Publicarea anticipată este esențială pentru a asigura o transparență maximă și un control public într-un mod eficient, menținând în același timp un proces de gestionare a riscurilor în timp util. Transparența și durabilitatea modelului Uniunii Europene de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar ajută la restabilirea încrederii în sistemul Uniunii Europene de siguranță alimentară, bazat pe dovezi. Propunerea prevede posibilitatea de a pune în funcțiune studii suplimentare în scopul verificării. Acest lucru se poate face în circumstanțe excepționale, de exemplu în cazul controverselor publice sau al divergențelor științifice legate de un anume produs.

    Despre acest subiect ne vorbeşte Daniel Buda, europearlamentar: Sănătatea publică și siguranța alimentară sunt chestiuni sensibile și de interes pentru toți cetățenii europeni. Aceștia evident că sunt mereu preocupați de transparența decizională cu privire la alimentele sau alte produse introduse pe piață. Tocmai de aceea, regimul de reglementare privind siguranța alimentară trebuie să fie unul extrem de serios, pentru a-i asigura credibilitatea și eficiența. Problemele legate de siguranță au un impact imens atât asupra încrederii consumatorilor, cât și asupra stabilității piețelor. În acest context, consider că este necesară o aliniere a normelor EFSA în ceea ce privește transparența cu cele ale altor agenții europene. În același timp, este nevoie să ne asigurăm că studiile efectuate în laboratoarele din țările terțe respectă aceleași standarde de calitate ca și cele din Uniunea Europeană. Mecanismele create nu trebuie însă să aducă atingere intereselor economice ale producătorilor și să permită piratarea ideilor. Considerăm că elaborarea unui aviz preliminar din partea EFSA asupra produselor testate ar preveni acest lucru și ar oferi calea spre o dezbatere publică reală.


  • Recomandare privind vaccinarea în Consiliul European  pentru sănătate

    Recomandare privind vaccinarea în Consiliul European pentru sănătate

    Autorităţile europene sunt tot mai preocupate de scăderea ratei de vaccinare în ţările membre şi atrag atenţia asupra pericolului reapariţiei unor boli eradicate de mult în Europa. La sfârşitul săptămânii trecute, Consiliul UE pentru Sănătate a adoptat o recomandare privind întărirea cooperării în lupta contra bolilor ce pot fi evitate datorită vaccinării.

    Vaccinarea este principalul instrument de prevenire primară a bolilor și una dintre măsurile cele mai eficiente, din punct de vedere al costurilor, în materie de sănătate publică. Imunizarea prin vaccinare este cea mai bună cale de apărare împotriva maladiilor contagioase, care uneori pot fi mortale. Datorită vaccinării pe scară largă a fost eradicată variola, poliomielita a dispărut din Europa și multe alte boli au fost aproape eliminate – arată Comisia Europeană, pe site-ul său, la capitolul Sănătate Publică.

    În prezent, peste 100 de milioane de copii sunt vaccinați anual, la nivel mondial, evitându-se astfel peste 2,5 milioane de decese.

    Un raport al Comisiei Europene, dat publicităţii acum două luni, atrăgea atenţia asupra nivelului tot mai redus de încredere a europenilor în vaccinuri. Acesta a dus, în ultimii ani, la scăderea ratelor de imunizare şi la creşterea riscului de epidemii. Astfel, în 2017, în cazul rujeolei, s-a înregistrat cel mai mare număr de îmbolnăviri raportate la ultimii şapte ani, fapt ce arată efectul unei astfel de atitudini, după cum remarca Beate Hartinger-Klein, ministrul Sănătăţii din Austria, ţara care deţine în prezent preşedinţia Consiliului UE: În Europa, 37 persoane şi-au pierdut viaţa din cauza rujeolei, în ultimul an, în timp ce 14 mii au contractat această boală. Am avut un schimb de bune practici, în cadrul Consiliului pentru Sănătate, cu scopul de a găsi resursele necesare vaccinării în ţările membre. În acelaşi timp, este foarte util să combatem un anumit gen de propagandă care se face, în special, în mediul online, împotriva vaccinării. Pe de altă parte, trebuie să luăm măsurile necesare pentru a-i convinge pe cetăţenii noştri de avantajele vaccinării. Vaccinurile au capacitatea de a extermina anumite boli, cum ar fi poliomielita și paralizia infantilă. Oamenii circulă foarte mult peste tot în lume, iar această libertate de mişcare reprezintă adesea un perciol de reapariție a anumitor boli grave, pe care le credeam definitiv eradicate în Europa. Consiliul trebuie să asigure furnizarea de vaccinuri, iar ţările membre trebuie să facă eforturi mai mari pentru a vaccina cât mai multe persoane vulnerabile.


    În 15 ţări europene vaccinarea este obligatorie, însă diferă numărul de imunizări impuse prin lege, de la unul,în Belgia, la patru, în Grecia, Italia, Polonia sau 11 în Franţa. În România, vaccinarea nu este obligatorie, însă unele şcoli pot refuza înscrierea copiilor care nu au făcut toate vaccinurile din schema standard. Un proiect de lege, ce propune 8 vaccinuri obligatorii, stagnează în Parlament, de aproape doi ani, de teama că unele prevederi ar putea fi considerate neconstituţionale, şi anume cele care prevăd amenzi pentru părinţii ce refuză să-şi vaccineze copiii.

  • Revizuirea Directivei privind Apa Potabilă în Uniunea Europeană

    Revizuirea Directivei privind Apa Potabilă în Uniunea Europeană

    În cadrul şedinţei plenare a
    Parlamentului European din 22 octombrie a fost din nou pusă în discuţie
    calitatea apei destinate consumului uman în Uniunea Europeană
    . Parlamentul
    European este rugat să sprijine propunerile Comisiei Europene de revizuire a
    Directivei privind Apa Potabilă pentru a veni în sprijinul cetăţenilor în
    sensul protejării sănătăţii acestora, dar şi pentru a le facilita accesul la
    apă potabilă în toate statele Uniunii Europene
    .


    Karmenu Vella,
    comisarul european pentru mediu, afaceri maritime şi pescuit: Comisia salută activitatea
    Parlamentului European și faptul că amendamentele Parlamentului European sunt
    în mare parte aliniate la principalele elemente ale propunerii Comisiei
    Europene. Doresc să reamintesc că principalul obiectiv al propunerii Comisiei
    Europene este de a asigura siguranța apei potabile în Uniunea Europeană pentru
    secolul XXI. Ar trebui să fim mândri că astăzi, majoritatea oamenilor care
    trăiesc în Uniunea Europeană se bucură de apă potabilă, care este la cel mai
    înalt standard din întreaga lume. Acesta este rezultatul a peste treizeci de
    ani de succese ale politicilor și regulilor privind apa potabilă din Uniunea
    Europeană. Propunerea Comisiei Europene se bazează pe aceste succese, dar
    recunoaște că schimbarea este necesară dacă dorim să ne asigurăm că acest lucru
    rămâne valabil în continuare, pentru următorii 20 de ani. Vă pot asigura că
    facem tot posibilul pentru a ajuta președinția austriacă și statele membre să
    ajungă la un temei comun, astfel încât negocierile privind revizuirea
    Directivei Apei Potabile să înceapă cât mai curând posibil.


  • Lipsa medicilor şi sănătatea publică

    Lipsa medicilor şi sănătatea publică

    Publicat recent, Indexul
    European al Consumatorului de Sănătate arată că România are probleme severe în
    ceea ce priveşte managementul întregului sector medical, ocupând ultimul loc
    după 34 de state europene. Printre aspectele vulnerabile ale sistemului
    sanitar românesc este menţionat, în primul rând, modul în care sunt trataţi
    pacienţii, România ocupând unul
    dintre ultimele locuri în privinţa drepturilor şi informării pacientilor,
    accesibilităţii la tratament, serviciilor oferite şi prevenţiei. La rândul lor,
    pacienţii din România au posibilitatea să se exprime în diverse sondaje,
    completând astfel datele obiective cu impresiile lor subiective. Unul dintre
    aceste studii a fost realizat de Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu
    Afecţiuni Cronice din România (COPAC). Luminiţa Vâlcea, membră în această
    coaliţie, ne vorbeşte despre principalele nemulţumiri ale pacienţilor. Potrivit
    studiului nostru, la care au răspuns aproximativ 300 de pacienţi, unui pacient
    din trei i s-a stabilit diagnosticul în mai mult de 6 luni sau chiar după
    perioadă de 12 luni. Un sfert dintre pacienţii care au participat la studiu
    spun că în oraşul unde locuiesc, nu există medic de specialitate care să le
    poată trata sau monitoriza afecţiunea. Unul din trei pacienţi nu a primit
    explicaţii detaliate din partea medicului după ce i-a fost stabilit
    diagnosticul. Din studiu mai reiese şi că aproape unul din cinci pacienţi nu a
    înţeles explicaţiile oferite de medic. În cele mai multe cazuri, medicul doar
    le-a comunicat tratamentul, fără a li se explica alternativele.


    Nu doar probleme de comunicare apar în relaţia
    dintre pacient şi medic. Lipseşte şi tratamentul integrat al pacientului, dar
    lipsesc şi specialiştii, precizează Luminiţa Vâlcea. În cazul pacienţilor cronici nu vorbim
    numai de primul diagnostic sau de cel pentru boala principală, căci pacienţii cronici dezvoltă şi o
    serie afecţiuni colaterale bolii principale. Asta oferă dificultăţi
    suplimentare, fiindcă tratamentul unei boli poate să fie contraindicat în cazul
    celorlalte. Nu există un sistem care să gândească pacientul ca un întreg şi
    să-i trateze afecţiunile. Dar există, de asemenea, probleme şi în privinţa
    personalului medical. Este adevărat că au plecat mulţi medici, dar au plecat şi
    multe asistente. Iar în privinţa anumitor specialităţi, numărul medicilor a
    scăzut dramatic.


    Conform Institutului Naţional de Statistică,
    aproximativ 15.700 de medici români au ales să profeseze în afara graniţelor.
    Poate fi lipsa lor o explicaţie pentru starea sistemului medical românesc aşa
    cum apare în Indexul European al Consumatorului de Sănătate? L-am întrebat
    acest lucru pe Ştefan Voinea, membru în echipa unui alt proiect din sfera
    non-guvernamentală, Observatorul Român de Sănătate. Ştefan Voinea. Există o legătură clară între deprofesionalizarea sistemului medical
    românesc, numărul foarte mare de medici care pleacă şi situaţia în care ne
    aflăm în acest moment. Există fenomentul de exod al creierelor şi ajungem în
    situaţia în care sistemul se află la limita supravieţuirii, bazându-se pe
    rezidenţi care trebuie să efectueze mult prea multe gărzi şi pe numărul de
    medici rămaşi care sunt tot mai obosiţi. Aceste lucruri combinate cu salariile
    mici din sistem şi cu lipsa unei viziuni strategice privind resursele umane
    ne-au adus în acest punct.


    Nu doar veniturile mici, mai ales, ale medicilor
    aflaţi la începuturile carierei explică acest exod. Dotările tehnice din
    spitalele germane sau franceze, dar şi lipsa posibilităţilor de avansare
    profesională în România constituie, de asemenea, cauze ale acestei stări de
    fapt. Ştefan Voinea. Sistemul de promovări e foarte închis,
    există nişte caste şi nişte centre de putere care îi fac pe mulţi medici tineri
    să decidă să plece pentru că simt că nu pot sparge acest sistem. Sunt multe
    exemple de persoane care, fiindcă nu aveau relaţiile necesare, nu au reuşit să
    obţină un post. În plus, un director de spital mi-a spus că, deşi are posturi
    disponibile pentru medici, nu le va scoate concurs pentru că se vor certa
    diverse persoane din administraţia locală, căci fiecare avea un candidat
    preferat pentru aceste posturi.


    În ciuda semnalării acestor probleme, pacienţii se
    declară în general mulţumiţi de condiţiile de tratamente din spitalele
    româneşti. Conform chestionarelor de satisfacţie trimise de Ministerul
    Sănătăţii şi completate electronic de către peste 120 de mii de pacienţi, rata
    generală de satisfacţie faţă de serviciile medicale din spitale a fost de
    79,8%. Este posibil ca pacienţii români să aibă aşteptări reduse, iar
    satisfacţia supravieţuirii internării sau a însănătoşirii să influenţeze
    percepţia despre sistem, cred experţii de la Observatorul Român de Sănătate.
    Există, totuşi, şi informaţii nu tocmai îmbucurătoare care se regăsesc în
    aceste chestionare: unui număr de peste 4.000 de pacienţi li s-au solicitat
    bani sau atenţii de către personalul medical (3,92% din totalul pacienţilor
    care au răspuns chestionarului). Ştefan Voinea. În acest caz e
    foarte importantă distincţia dintre plăţile informale, care se fac nesolicitat
    către medici şi care, din păcate, sunt o cutumă în sistemul medical românesc,
    şi condiţionarea actului medical. Întrebarea din chestionarul de satisfacţie se
    referă la condiţionarea actului medical. Aşa că în acest caz cei peste 4.000 de
    pacienţi nu-mi pare deloc puţini, căci sunt peste 4.000 de cazuri în care se
    pare că a avut loc o condiţionare a actului medical. Acest lucru e foarte grav.



    Pentru
    o mai bună cunoaştere a
    părerii pacienţilor, experţii recomandă Ministerului ca mecanismul actual să
    fie extins prin măsurarea satisfacţiei pacienţilor după vizita la medicul de
    familie.

  • Renaşterea unui simbol?

    Renaşterea unui simbol?

    Înfiinţat în 1921, Institutul Naţional de Cercetare si Dezvoltare
    pentru Microbiologie şi Imunologie Cantacuzino are ca domeniu de activitate sănătatea publică,
    pe care o promovează atât prin activităţi de cercetare-dezvoltare, cât şi prin
    oferta de produse şi servicii. Înainte de 1990, Institutul Cantacuzino avea un portofoliu
    consistent în ceea ce priveşte producerea de vaccinuri. Ulterior, însă, lipsa
    finanţării, managementul defectuos şi nerespectarea normelor impuse de
    Organizaţia Mondială a Sănătăţii au condus la închiderea producţiilor, rând pe
    rând, pentru fiecare vaccin în parte.

    Astfel, de la unul dintre cele mai bune
    institute de cercetare din Europa, Cantacuzino a intrat într-o cădere lentă,
    dar sigură. De la milioanele de doze de vaccin care ieşeau anual pe poarta
    institutului, s-a ajuns ca, după 2010, specialiştii să producă doar câteva sute
    de mii de doze de vaccin antigripal. Situaţia a devenit critică în 2014,
    Institutul fiind zguduit de un scandal fără precedent după ce Agenţia Naţională
    a Medicamentului a interzis punerea pe piaţă a vaccinului amintit produs de
    Cantacuzino. Măsura a fost luată după ce rezultatele testelor au indicat o concentraţie
    foarte mare de endotoxine, care puteau produce reacţii adverse la administrare,
    precum febră sau şoc anafilactic.

    Practic, Institutul are trei domenii de
    activitate: producţia de vaccinuri şi alte materiale pe produse biologice,
    producţia de medii de cultură şi de reactivi. În acest moment, este activă
    partea de cercetare şi funcţioneaza pe bază de granturi. În ceea ce priveşte
    partea de producţie, sunt realizate medii de cultură în continuare şi un
    supliment alimentar vegetal denumit SOD
    , a precizat Alexandru Rafila,
    preşedintele Societăţii române de Microbiologie.

    În încercarea de a-l repune pe
    picioare, guvernanţii au decis, la finele lui 2014, trecerea institutului de la
    Ministerul Sănătăţii la cel al
    Educaţiei, o lună mai târziu fiind semnat un memorandum pentru reorganizarea
    sa. Documentul prevedea ştergerea datoriilor către ANAF, ulterior instituţia
    primind la rectificare bani pentru acoperirea atât a datoriilor la stat, cât şi
    pentru cheltuielile cu salariile, respectiv de funcţionare pentru lunile rămase
    până la sfârşitul lui 2015.

    În 2016, alt guvern, altă viziune – institutul a
    fost trecut din nou în subordinea Ministerului Sănătăţii, pentru ca acum
    premierul Mihai Tudose să anunţe decizia transformării acestui institut în
    unitate militară, în administrarea Ministerului Apărării. Pentru că, spune
    primul-ministru, vorbim de un institut cu
    rol strategic în asigurarea independenţei României în domeniul producţiei de
    vaccinuri, de un brand românesc cu o istorie de aproape un
    secol şi cu multe performanţe.

  • Împreună pentru sănătate rurală

    Împreună pentru sănătate rurală

    Societatea Studenţiilor în Medicină din Bucureşti (SSMB), în parteneriat cu Colegiul Medicilor din Romania şi Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” organizează lunar caravane de sănătate în zone rurale defavorizate. Doisprezece studenţi la medicină, împreună cu medici şi rezidenţi fac examene clinice, ecografii şi analize populaţiei de la sate. Elena Sburlan, membră a SSMB şi coordonatoarea proiecului numit “Împreună pentru sănătatea rurală” povesteşte cum a început această aventură: Împreună pentru sănătatea rurală este un proiect de sănătate publică, iniţiat în aprilie 2011. De atunci avem 18 ediţii numărate, am consultat aproximativ 2500 de pacienţi adulţi şi o mie de copii. În aceste ediţii am crescut încetul cu încetul. Acum consultăm aproximativ 200-250 de pacienţi la fiecare ediţie. Iniţial organizam caravana mai rar, dar acum am ajuns să organizăm una sau două ediţii pe lună, ediţii ce durează între 2 şi 5 zile. Mergem de obicei în week-end, pentru că atunci sunt medicii liberi, de cele mai multe ori mergem dimineaţa şi până seara, efectiv consultăm aproximativ 100 de pacienţi într-o zi şi în dimineaţa următoare o luăm de la capăt.”



    La început, Asociaţia comunelor din România le indica studenţilor voluntari locurile defavorizate. Acum destinaţiile sunt stabilite în funcţie de informaţiile pe care le primesc de la primari şi de la medicii de familie din satele în care nu ajung prea des medicii specialişti: Sunt medici de familie care au 3-4 sate în grijă, sunt la 10 kilometri de satul respectiv, ajung o dată pe lună sau de cel mult două ori pe lună. E greu. Luăm legătura cu primarul, el se ocupă în general de programări. Când ajungem acolo, avem deja o listă pe care s-au înscris oamenii de 2-3 săptămâni şi începând cu ora 8 îi strigăm şi ei intră la consultaţie.”



    Mai întâi se recoltează sânge pentru analize, apoi se intră la examenul clinic, efectuat de către studenţi, mi-a explicat Elena Sburlan: Avem o foaie de observaţie pe care o respectăm şi, în funcţie de patologia găsită, sunt trimişi către medicii de diferite specialităţi care îi aşteaptă: ginecologie, dermatologie, ecografie, consult cardiologic. Avem nevoie de medici reumatologi. Am reuşit să mergem într-o singură ediţie şi cu medici reumatologi. Cardiologia ne însoţeşte de fiecare dată. Avem eco-cardiograf, facem EKG-uri tuturor pacienţilor în 2 exemplare. Unul rămâne la pacient. Ecografia se face de către medicii cu competenţă ecografică, chiar dacă sunt medici de diferite specialităţi. La dermatologie şi la ginecologie suntem însoţiţi de medici rezidenţi. Se face testul Babeş Papanicolau gratuit, cu sprijinul spitalului militar. Rezultatele se întorc la primărie. Ceea ce pe mine m-a impresionat foarte mult este că deja am găsit femei care au leziuni displazice şi pentru care s-a instituit un tratament cu ajutorul primăriilor locale.”



    Cincizeci de medici şi 100 de voluntari asigură, prin rotaţie, funcţionalitatea caravanelor. O companie farmaceutică sponsorizează proiectul cu banii pentru consumabile — aproximativ 80 de milioane pentru fiecare ieşire din Bucureşti. Am întrebat-o pe Elena cum s-a simţit la prima caravană la care a participat: “M-am îndrăgostit. Mi-a plăcut foarte mult. Am văzut ce înseamnă să ajuţi, poţi să ajuţi dacă vrei. Atât de puţin cât putem noi face, important e că putem. Am văzut bunătatea oamenilor şi ce înseamnă pentru ei un consult. Sunt oameni care n-au mai fost consultaţi de 10 ani, de 20 de ani, oameni care ştiu că au probleme de sănătate dar nu ajung în oraş să facă un consult. Am văzut multe lucruri care m-au impresionat. La ultima ediţie, la o ecografie banală am văzut două mânuţe mişcând. Viitoarea mămică nu ştia că este însărcinată şi a fost o surpriză atât pentru ea cât şi pentru noi. Este greu, dar nu este imposibil. Este frumos, la sfârşitul zilei nici nu ne dăm seama când a trecut timpul. Se face ora trei şi după aia, se face opt şi noi rămânem cu datele pacienţilor, avem o bază de date în care introducem toate datele, rezultatele analizelor şi constatările consultului. Ei rămân cu o scrisoare medicală şi trimiteri către specialităţi. Noi atât putem face, să le oferim un punct de plecare. Vorbim la telefon cu ei, dar nu ne întoarcem ca echipă.”



    Adelina Toma, vicepreşedintele SSMB, spune că locul cel mai impresionant dintre toate cele vizitate de caravana mediciniştilor a fost Delta Dunării. Acolo oamenii trebuie să meargă 7 ore până la cel mai apropiat spital: “Inclusiv noi, cu caravana am ajuns acolo trecând o parte din Dunăre cu barca, vă puteţi imagina că acolo realmente nu există conceptul de urgenţă, de ambulanţă… Dacă Dunărea e îngheţată, oamenii sunt blocaţi acolo, accesul la serviciile medicale este inimaginabil de greu.”



    Studenţii care organizează caravana îşi doresc să achiziţioneze un ecograf performant, cu care să poată face ecografii de sân şi de tiroidă. Şi sunt dispuşi să muncească pentru acest ecograf, mi-a spus Elena Sburlan: Momentan facem ecografii abdominale dar consultaţia medicală ar fi extraordinară din punctul nostru de vedere dacă am putea face rost de un ecograf. Şi vom munci pentru el. Vrem să facem strângeri de fonduri, trimitem mail-uri, căutăm sponsori, oameni care să ne audă. Un ecograf costă undeva la 15.000 de euro. Am mai fost ajutaţi de-a lungul vremii de companii farmaceutice, de persoane fizice, dar niciodată cu îndeajuns de mult încât să putem îndeplini această dorinţă.”



    Nu este nevoie de donaţii foarte mari din partea unei singure persoane, spun cele două studente. Dacă un număr mai mare de oameni ar dona câte puţin s-ar strânge suficient cât să poată organiza caravane mai dese şi să poată achiziţiona ecograful de care au atâta nevoie cei ce locuiesc în zonele defavorizate. Suntem convinşi că vor reuşi tot ce şi-au propus. Poate şi cu ajutorul dvs.