Radio România Internațional

Tag: saracie

  • Măsurile Parlamentului European pentru condiții de viață decente în UE

    Măsurile Parlamentului European pentru condiții de viață decente în UE

    Sărăcia în rândul lucrătorilor din Uniunea Europeană a crescut în ultimul deceniu, iar crizele economice, precum cea din timpul Covid 19, arată că salariile minime adecvate au un rol important în protejarea lucrătorilor cu salarii mici, deoarece sunt mai vulnerabili.

    În acest context, eurodeputații sunt sunt deciși să aprobe noi reguli pentru asigurarea unor venituri minime care să ofere un nivel de trai decent în UE.

    În urma unei propuneri a Comisiei Europene, negociatorii Parlamentului și Consiliului au ajuns la un acord în luna iunie, privind proiectul unei directive europene , care va fi supus la vot în sesiunea plenară din septembrie.

    Eurodeputații se așteaptă ca regulile să determine țările UE să ajungă la o creștere reală a salariilor și să contribuie la reducerea diferențelor de remunerare între femei și bărbați, deoarece aproape 60% dintre salariații cu venituri minime din UE sunt femei.

    Potrivit noii legislații a Uniunii europene, statele UE vor trebui să se asigure că salariul minim național permite un nivel de trai decent. Pentru a stabili ce reprezintă un astfel de nivel de trai, se pot folosi diverși indicatori cum ar fi: Un coș național de bunuri și servicii la prețuri reale, Raportarea salariului minim net la pragul sărăciei sau puterea de cumpărare a veniturilor minime.

    Așadar, fiecare țară va stabili nivelul venitului minim în funcție de condițiile socio-economice, puterea de cumpărare, nivelul productivității și evoluțiile la nivel național.

    Proiectul de directive europeană promovează negocierile colective privind stabilirea salariilor.

    Statele membre care au salarii minime legale sunt invitate să instituie un cadru procedural pentru a stabili și actualiza aceste salarii minime, iar actualizările să aibă loc cel puțin o dată la 2 ani.

    Veniturile minime lunare diferă foarte mult în UE. În 2021 Bulgaria se situa pe ultimul loc, cu cel mai mic salariu minim, de aproximativ 332 de euro, iar pe penultimul loc găsim România, cu 515,26 euro. Cel mai mare salariu minim este în Luxemburg, aproximativ 2 256 de euro.


  • Funcționalitate și nefuncționalitate în școala românească

    Funcționalitate și nefuncționalitate în școala românească

    Despre analfabetism funcțional a început să se vorbească
    mai mult în România doar de câțiva ani încoace. La început, existența acestui
    fenomen global și în țara noastră a fost privită cu scepticism, deși testările
    internaționale de tip PISA, PILS sau TIMSS indicau faptul că între 40% și 42%
    dintre elevii de 15 ani știau să citească, dar aveau dificultăți în a înțelege
    mesajul textului citit, și, de asemenea, aveau lacune importante în însușirea
    unor cunoștințe științifice. Treptat, însă, analfabetismul funcțional a început
    să fie conștientizat de opinia publică și de instituțiile guvernamentale. Iar azi, după doi ani de școală online care a
    accentuat întârzierile educaționale, problema nu mai poate fi evitată. Ea este
    confirmată și de un studiu recent realizat de platforma digitală de testare
    privată BRIO și luat în considerare de Ministerul Educației pentru reînnoirea
    ulterioară a sistemului de evaluare din școlile publice. Studiul, intitulat
    Raport asupra nivelului de literație, confirmă procentul de peste 40% al
    elevilor cu probleme de asimilare a cunoștințelor și abilităților predate în școală.
    Evaluarea lor s-a făcut online prin participarea la peste 40.000 de teste
    gratuite puse la dispoziție de BRIO.

    Profesorul universitar Dragoș Iliescu,
    inițiatorul platformei și expert în psiho-pedagogie, explică modalitatea de
    notare a copiilor care au fost evaluați.

    Se acordă un punctaj între 0 și 100 unde
    0 e cel mai mic scor și 100 este extraordinar. (…). Și apoi am împărțit
    nivelurile de funcționalitate: undeva între 0 și 20 este nivelul de
    disfuncționalitate masivă, urmează apoi un nivel de minimă funcționalitate și
    apoi un nivel de funcționalitate acceptabilă. Din acel eșantion foarte mare, am
    ales un eșantion ceva mai mic care să aibă alura reprezentativității, adică 31.
    590 de aplicări ale testului. (…) Scorul total pe care l-am obținut pe acest
    eșantion este de 26,9 puncte. De la 0 la 100 de puncte, asta înseamnă foarte
    puțin peste limita disfuncționalității totale.


    Asta înseamnă că, în medie, abilitățile cognitive ale
    elevilor se află la limita dintre funcționalitate și disfuncționalitate. Cum se traduce acest punctaj în procente din
    populația școlară aflăm tot de la Dragoș Iliescu.

    Ne uităm acum doar la
    procentul din populație care este în zona de analfabetism funcțional, un
    procent care în studiul nostru se situează la 42%. Iar 47% e procentul
    celor care sunt într-o zonă intermediară
    între disfuncționalitate și funcționalitate. Doar 11% sunt înalt funcționali. Asta ne poate
    îngrijora fiindcă ne arată nu doar că avem foarte mulți în categoria de jos, ci
    și avem foarte puțini în categoria de sus. În plus, procentul de populație care
    stă în zona de disfuncționalitate nu este radical diferit de la o vârstă la
    alta: 37% la șase ani, 41% la 14 ani.


    Un alt fapt pe care-l confirmă Raportul asupra nivelului
    de literație este decalajul dintre fete și băieți, primele fiind mai bine
    pregătite decât băieții de aceeași vârstă. Dar ceea ce nu s-a confirmat pe
    deplin este corelarea dintre nivelul de dezvoltare socio-economică a unei
    regiuni și nivelul de analfabetism funcțional. Cu alte cuvinte, fenomenul este
    răspândit în toată România nu doar în zonele defavorizate.

    Dragoș Iliescu: Am descoperit un lucru la care nu mă așteptam. Mă așteptam ca în
    regiunile unde știm că statutul socio-economic al populației este în pragul
    sărăciei să avem și un nivel mai mare de analfabetism, corelat cu situația
    economică. Dar nu. Datele noastre nu confirmă acest lucru, ceea ce e
    interesant. De aceea tind să cred că avem de-a face, mai degrabă, cu o problemă
    socială. Un alt lucru pe care l-aș zice aici este că e cumva nerezonabil să
    aștepți ca doar ministerul să rezolve această problemă. Societatea din România
    foarte mult timp a gândit: Nu e problema mea, e problema educației. Cine se
    ocupă de educație, adică ministerul, să o rezolve. Este exact aceeași problemă
    pe care o știm din atitudinea pe care părinții români au o față de școală și
    rezultă din foarte multe sondaje. (…) E nerezonabil ca părinte să aștepți ca
    toate problemele și toate decalajele copilului tău să fie rezolvate de școală.
    Nu se va întâmpla niciodată. E cazul ca societatea civilă să facă un pas
    înainte.


    În acest scop, este nevoie
    de aprofundare a cauzelor fenomenului, iar UNICEF contribuie la asta prin
    noțiunea de sărăcie de învățare, după cum aflăm de la experta în educație din
    cadrul UNICEF România, Luminița Costache.

    De multe ori atunci când ne gândim la
    dreptul la educație, ne gândim mai degrabă la zona de acces și uităm de foarte
    multe ori de partea de participare și, mai ales, de calitatea educației. Cele
    trei sunt interdependente și doar accesul la educație fără o participare
    adecvată și fără o calitate a educației practic ne aduc în zona asta de
    rezultate pe care le-am văzut reflectate și în raport. Aș vrea să introduc
    astăzi un concept care e discutat la nivel global de ceva vreme, dar de care se
    discută mai puțin în România, respectiv să vorbesc despre sărăcia de învățare. Pentru
    indicatorul respectiv s-a luat în calcul literația copiilor de 10 ani. În
    România nu stăm foarte bine nici la capitolul ăsta. Deci 20% dintre copii sunt în sărăcie de învățare. Avem
    7% din copiii aflați la vârsta învățământului primar care sunt în afara
    sistemului de educație, adică ei nu se mai regăsesc în momentul ăsta în școală.
    De ce e importantă sărăcia de învățare?

    De multe ori vorbim despre sărăcie și
    toate studiile ne arată că în România sărăcia monetară în rândul copiilor este
    foarte mare. Dar sărăcia de învățare îți perpetuează acest ciclu vicios al
    sărăciei în general. Într-un raport recent pe care l-au scos cele trei
    organizații UNICEF, UNESCO și Banca Mondială se arată care sunt pierderile din
    punct de vedere economic pe întreaga durată de viață a unui individ atunci când
    el se află în sărăcie de învățare. Deci practic retardul ăsta se va păstra pe
    tot parcursul vieții persoanei respective ca adult și mai mult decât atât va fi
    transmis și generațiilor viitoare. De foarte multe ori spunem în foarte multe
    rapoarte că educația este cea mai sustenabilă cale către progress, dar educația
    este și cea mai sustenabilă cale de a ieși din sărăcie. Odată ieșiți din
    sărăcia de învățare vom ieși și din sărăcia monetară.


    Raportul privind nivelul
    de literație a fost lansat împreună cu Ministerul Educației, ceea ce înseamnă
    că problema analfabetismului funcțional începe să fie conștientizată și la
    nivel guvernamental. Iar măsurile de combatere a sa vor apărea încă din anul
    școlar viitor, deocamdată, prin schimbări aduse sistemului de evaluare a
    elevilor. Este doar un prim pas care, sperăm, să fie urmat rapid de alții în
    vederea unei redresări realizabile într-un viitor previzibil.



  • Strategie națională pentru scăderea sărăciei

    Strategie națională pentru scăderea sărăciei

    Guvernul de la București a aprobat, miercuri, Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei și Planul de acțiune pentru perioada 2022-2027. Scopul acestora este de a reduce numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu cel puțin 7% până în anul 2027, față de 2020. Conform datelor Eurostat publicate anul trecut, procentul persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială în 2019 se ridica la 31,2% din populația României, adică circa 6 milioane de persoane, față de 44,2% în anul 2008, ceea ce reprezenta aproximativ 9 milioane de persoane.



    Strategia națională prevede măsuri de combatere a sărăciei, dreptul la asistență socială, accesul la servicii de interes public general, oportunitate de participare socială și economică a grupurilor vulnerabile, din perspectiva respectării drepturilor omului, precum și măsuri de redresare și reziliență în sistemul de servicii sociale, în contextul pandemiei Covid-19 sau a altor situații speciale.



    Patru obiective strategice are documentul aprobat de Executiv. Între acestea – asigurarea unui trai decent pentru toți și combaterea situațiilor tranzitorii de sărăcie a resurselor, pentru ca acestea să nu se transforme în probleme structurale de sărăcie și excluziune socială. Apoi, realizarea de investiții sociale, intervenții directe asupra principalelor cauze de transmitere a sărăciei pe mai multe generații; modernizarea sistemului de protecție socială și, nu în ultimul rând, îmbunătățirea capacității administrative pentru coordonarea acestor măsuri. Finanţarea obiectivelor şi a măsurilor prevăzute în planul de acțiune sunt suportate, în principal, din fonduri europene, dar și din bugetul fiecărei instituții sau autorități publice responsabile sau implicate.



    Tot în ședința de Guvern au fost alocate 160 de milioane de lei pentru înființarea a 100 de centre sociale, fără cazare, pentru bătrâni. Guvernul va majora în scurt timp și norma de hrană pentru pacienți, de la 11 la 20 de lei pe zi, spune Marcel Ciolacu, liderul PSD, partid al coaliției de guvernare. Potrivit acestuia, ministrul Sănătăţii a discutat deja cu cel al Finanţelor, iar măsura ar trebui să intre în vigoare cel mai târziu săptămâna viitoare, fiind o urgenţă determinată de scumpirea accelerată a alimentelor.



    Pachetul de măsuri sociale şi economice pentru populaţie va fi discutat, luni, în şedinţa coaliţiei de guvernare. Varianta propusă de PSD prevede acordarea de vouchere de 50 de euro la două luni pentru persoanele cu pensii sub 1.500 de lei și a unor vouchere de 30 de euro pentru rechizite și îmbrăcăminte acordate copiilor din familii monoparentale sau în funcție de veniturile părinților.



    Potrivit social-democraților, acest pachet social, susţinut şi de Comisia Europeană, ar putea fi finanțat cu fonduri europene până la aproape 700 de milioane de euro. Varianta avută în vedere de partenerii de guvernare de la PNL prevede acordarea de bonuri pentru alimente, în valoare dublă, de aproximativ 100 de euro, care să fie acordate cel puţin până în iunie anul viitor.






  • Riscul de sărăcie în Uniunea Europeană

    Riscul de sărăcie în Uniunea Europeană

    Peste o treime din populația României se afla anul trecut în risc de sărăcie și excluziune socială, potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat. Situația este la fel de îngrijorătoare și în Bulgaria unde 33,6 din populație se confruntă cu aceleași probleme. De asemenea, peste un sfert din populaţie era supusă riscului de sărăcie şi excluziune socială alte două state membre ale UE, Grecia (27,5%) şi Spania (27%).



    Aproape 100 de milioane de europeni sunt în pragul sărăciei



    La polul opus, se află câteva state din fostul bloc comunist unde o pondere de sub 15% din populație era supusă riscului de sărăcie şi excluziune socială: Cehia (11,5%), Slovacia (13,8%) și Slovenia (14,3%). Cele trei țări sunt urmate de Olanda (15,8%) şi Finlanda (15,9%).



    În total, 96,5 milioane de persoane erau supuse riscului de sărăcie şi excluziune socială în 2020, ceea ce reprezintă peste o cincime din populația UE (21,9%). Dintre acestea, 75,3 milioane de persoane erau supuse riscului de sărăcie, 27,6 milioane de persoane se confruntau cu lipsuri materiale grave şi erau defavorizate din punct de vedere social, iar 27,1 milioane de persoane locuiau în gospodării cu intensitate de lucru scăzută.



    Datele Eurostat mai arată că din totalul populației UE supuse acestor riscuri, 5,9 milioane de persoane (1,3% din totalul populaţiei) locuiau în gospodării care se confruntau simultan cu toate cele trei riscuri enumerate mai sus.

    Populația Uniunii Europene aflată în risc de sărăcie și excluziune socială (Sursa: Eurostat)

    risc-saracie-ue-2021-eurostat.png



    Prețul energiei va crește sărăcia în Europa



    Prețurile la energie vor duce la o creștere a sărăciei în Europa, a avertizat comisarul european pentru locuri de muncă şi drepturi sociale, Nicolas Schmit. Oficialul european a declarat pentru agenția dpa, citată de Agrepres, că milioane de persoane din Uniunea Europeană se confruntă cu sărăcia generată de preţurile în creștere la energie electrică şi a avertizat că vor fi și mai multe peroane afectate în perioada următoare.



    Schmit a mai adăugat că Executivul european poate ajuta cele 27 de state membre să limiteze impactul preţurilor în creștere pentru energia electrică asupra populaţiei, dar guvernele naționale sunt cele care au obligaţia de a lua măsuri de sprijin pentru toate categoriile afectate.



    Un semnal de alarmă a venit și din partea Confederaţiei Europene a Sindicatelor care a atras atenția că, potrivit datelor din septembrie, peste 2,7 de milioane de oameni de pe întreg continentul nu-şi mai pot permite să-şi încălzească în mod corespunzător locuinţele, cu toate că au locuri de muncă și venituri aferente acestora.



  • Garanția Europeană pentru Copii

    Garanția Europeană pentru Copii

    Garanția europeană pentru
    copii, o inițiativă a Parlamentului European, își propune prin strategia sa, să
    promoveze egalitatea de șanse, astfel ca cei mai vulnerabili copii din Uniunea
    Europeană să aibă acces la asistență medicală, educație, îngrijire, locuințe
    decente și nutriție adecvată.



    În Planul
    Național de Redresare și Reziliență, care va fi finalizat curând, sunt cuprinse
    măsuri direct legate de Garanția pentru Copii. În calitate de co-raportor al
    Mecanismului de Redresare și Reziliență dedicat copiilor și tinerilor,
    europarlamentarul Dragoș Pîslaru a inclus măsuri concrete de prevenire a
    abandonului școlar și măsuri de educație remedială.

    Planul Național de
    Redresare și Reziliență mai include și o componentă de sănătate care are în
    plan dezvoltarea de policlinici și de centre comunitare prin care familiile
    vulnerabile să aibă acces la servicii medicale și măsuri de combatere a
    sărăciei energetice: racordarea la rețelele electrice, extinderea acestora,
    măsuri de eficientizare energetică pentru locuințele familiilor vulnerabile.

    Dragoș Pîslaru, europarlamentar Renew Europe, ne vorbește despre necesitatea Garanției
    Europene pentru Copii.

    Agenda la nivel european în acest moment este despre noua generație.
    Astfel că noua generație trebuie să se regăsească în politicile europene, iar
    lucrul acesta a fost pus în practică printr-o serie întreagă de inițiative ale
    Parlamentului European, dar și ale celorlalte instituții europene importante.
    Există un pilon dedicat copiilor, tinerilor, educației și competențelor în
    Mecanismul de Redresare și Reziliență și avem, în planurile naționale ale
    tuturor statelor membre, măsuri speciale în vederea folosirii eficiente a acestei
    finanțări.

    Avem, în cazul României, un plan national de redresare și reziliență
    cu măsuri concrete care să prevină abandonul școlar, să faciliteze accesul la
    educație, sănătate și la condiții de locuire mult mai bune pentru copii și tineri.
    Discutăm, în același timp, și despre această Garanție Europeană pentru Copii
    care urmează să fie aprobată cât mai curând, chiar luna aceasta, de către
    Consiliul European, adică de șefii de stat și de guvern. O Garanție care să împingă
    în continuare agenda europeană în această direcție, cu ținte ambițioase: acces
    la educație, sănătate, nutriție și locuire.

    Ca să înțelegem necesitatea acestei
    Garanții să plecăm de la niște statistici. La nivel european 22, 2% din copiii
    din UE se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. Gravitatea
    fenomenului crește și procentele sunt mult mai mari când ne uităm la copiii din
    minoritatea romă, aproximativ 60% din copiii care aparțin minorității rome
    suferă de lipsuri materiale severe.

    Iar revenind de la dimensiunea europeană la
    cazul României, în România situația este dramatică: avem 1, 38 milioane de
    copii care la finalul anului trecut se aflau în situație de sărăcie sau
    excluziune socială. Iar jumătate dintre aceștia, în România, trăiesc în sărăcie
    extremă, o situație care ar trebui să ne sperie. De aceea, lansarea la nivel
    european a unei astfel de inițiative ca Garanția Europeană pentru Copii pune și
    România în situația de a prioritiza mult mai serios niște măsuri și de a le
    pune în practică, măsuri necesare pentru a ieși din acest clasament nefast din
    care reiese că țara noastră se află pe primul loc la nivelul UE în ceea ce
    privește vulnerabilitatea și riscul de sărăcie în rândul copiilor.


  • Prima Strategie cuprinzătoare a UE privind drepturile copilului, adoptată de Comisia Europeană

    Prima Strategie cuprinzătoare a UE privind drepturile copilului, adoptată de Comisia Europeană

    Dreptul copiilor de a-și
    valorifica pe deplin potențialul, indiferent de mediul social din care provin
    este unul dintre punctele esențiale ale noii Strategii a UE. Pentru a combate
    sărăcia și excluziunea socială în rândul copiilor, Comisia dorește să instituie
    o garanție europeană pentru copii.

    De asemenea, Comisia va aborda problema
    sănătății mentale a copiilor și va contribui la sprijinirea introducerii unei
    alimentații sănătoase și durabile în școlile din UE. Comisia își fixează ca obiectiv
    îmbunătățirea standardelor în materie de educație și îngrijire timpurie la
    nivelul UE și construirea unui sistem de educație incluziv și de calitate. Dreptul
    copiilor de a duce o viață ferită de violență este un alt domeniu tematic vizat
    de noua strategie. Actele legislative menite să combată violența bazată pe gen
    și violența domestică și prezentarea de recomandări pentru a împiedica
    practicile vătămătoare împotriva femeilor și a fetelor sunt abordate în
    strategie.

    De asemenea, dreptul copiilor la o justiție care este în interesul
    lor, indiferent dacă sunt victime, martori, suspecți, acuzați de săvârșirea
    unei infracțiuni sau părți în cadrul unei proceduri judiciare.

    În calitate de
    raportor Renew Europe, europarlamentarul Ramona Strugariu a avansat propuneri
    care se regăsesc în noua Strategie europeană privind drepturile copilului. O nouă
    strategie necesară, în condițiile în care este nevoie de o legislație coerentă
    care să adreseze în mod corespunzător provocările cu care ne confruntăm astăzi
    la nivel european, consideră europarlamentarul Ramona Strugariu:

    Strategia are în vedere faptul că violența și abuzul asupra copiilor au
    crescut în această perioadă și putem exemplifica cu cifre. Evident, trebuie să vorbim și de creșterea inegalităților sociale.
    Poate mai mult decât oricând, în această perioadă de criză copiii s-au
    confruntat cu inegalități, sărăcie, lipsa accesului la unele servicii de bază.
    Strategia are în vedere drepturile copiilor cei mai vulnerabili, cei mai
    afectați de sărăcie, de lipsa accesului la educație, de asemenea, ale copiilor
    din familii monoparentale și ale celor care se confruntă cu tot felul de
    situații de fragilitate și vulnerabilitate, pe care trebuie să le adresăm mult
    mai serios. Strategia are în vedere
    și drepturile copiilor în era digitală, pentru că agențiile de specialitate transmit
    semnale foarte serioase în acest sens, este tot mai mare nevoie de măsuri
    pentru prevenirea și combaterea violenței și de promovarea unei justiții în
    interesul copiilor.

    Este un subiect pe care încercăm să-l abordăm și să-l
    adaptăm cu toate statele membre și pot spune că, din păcate, nu toate statele au
    adaptări în legislația națională care să vizeze interesul copilului. Referitor
    la spațiul online, am văzut că există niște studii recente care spun că unul
    din trei copii este utilizator de online.

    Pe de altă parte, estimările sunt că
    un copil din cinci cade victimă unor forme de de violență sexuală în spațiul european. Și avem indicii foarte clare că
    această criză provocată de pandemie de fapt a adâncit și agravat problema
    pentru foarte mulți copii care locuiesc cu agresorii sau abuzatorii. Europol a
    publicat chiar recent un astfel de studiu în care spune că există o corelație
    direct între pandemie și partajarea mult mai frecventă de imagini care conțin
    abuzuri în mediul online. Ca să aveți idee cât de gravă este problema în ceea ce
    privește abuzul sexual online asupra copiilor: în 2010 au fost înregistrate aproximativ
    23.000 de cazuri, iar în 2019 avem 725 000 de cazuri de abuzuri raportate. Or,
    o astfel de situație cere o schimbare de strategie și o abordare diferită.


  • România, a doua în europa la riscul de sărăcie

    România, a doua în europa la riscul de sărăcie


    România este a doua în Uniunea Europeană la numărul de cetățeni aflați în risc de sărăcie și excluziunea socială. 31,2% din populație se află în această situație, conform datelor publicate de Oficiul European de Statistică (Eurostat).



    Bulgarii, cei mai vulnerabili în fața sărăciei și excluziunii sociale



    La nivelul Uniunii Europene, 21,1% din populație, echivalentul a 92,4 milioane de persoane, se afla în risc de sărăcie și excluziune socială, iar în șapte state membre peste un sfert din populație se afla în această situație. Cel mai mare procent se înregistrează în Bulgaria, unde aproape o treime din populație suferă din cauza sărăciei (32,5%), urmată de țara noastră, Grecia (30%), Italia şi Letonia (ambele cu 27,3%), Lituania (26,3%) şi Spania (25,3%), conform Eurostat care precizează că datele aferente Italiei sunt cele pentru anul 2018.



    De cealaltă parte, cele mai reduse procente se înregistrau anul trecut în Cehia(12,5%), Slovenia (14,4%), Finlanda (15,6%), Danemarca (16,3%), Slovacia (16,4%), Olanda (16,5%) şi Austria (16,9%).



    Datele privind riscul de sărăcie şi excluziune socială în 2019 vor fi folosite ca indicatori de referinţă pentru analizarea impactului economic şi social al pandemiei în 2020, un an în statele membre UE să introducă măsuri pentru a stopa răspândirea virusului și pentru a reduce efectele asupra economiei.



    Populația aflată în risc de sărăcie și excluziune socială (Sursa: Eurostat)


    risc-saracie-ue-2019.jpg




    România preia lanterna roșie la sărăcia veniturilor și în rândul copiilor




    După transferurile sociale (alocații pentru copii, ajutorul pentru persoane cu handicap, ajutorul pentru persoanele fără venit ș.a.), 16,5% din populaţia UE era supusă riscului de sărăcie. Conform acestui criteriu, România are cel mai mare număr de cetățeni din Uniune cu 23,8% din populației. Peste o cincime din populație aflată în risc de sărăcie se mai înregistra în Letonia (22,9%), Bulgaria (22,6%), Estonia (21,7%), Spania (20,7%), Lituania (20,6%) și Italia (20,3%, conform acelorași date din 2018). Din nou, nivelurile cele mai reduse ale acestui indicator se înregistrau în Cehia (10,1%), Finlanda (11,6%), Slovacia (11,9%) și Slovenia (12%).



    Procentul celor care erau într-o stare materială extrem de precară a variat semnificativ în rândul statelor UE, de la 19,9% în Bulgaria, 16,2% în Grecia şi 14,5% în România la mai puţin de 3% în Luxemburg (1,3%), Suedia (1,8%), Finlanda (2,4%), Olanda (2,5%), Danemarca, Germania, Austria şi Slovenia (toate cu 2,6%) şi Cehia (2,7%).



    Datele Eurostat mai arată că România are cel mai mare număr de minori aflați în risc de sărăcie și excluziune socială. Astfel, 35,8% din populația cu cu vârsta mai mică de 18 ani se afla în această situație în 2019. În urma României se situează Bulgaria, Italia, Grecia, Spania și Lituania, toate cu procente de peste 30%, în timp ce media europeană se situează la 22,5% .



    La nivelul Uniunii, 5,6% din populaţie suferea din cauza stării materiale precare, adică condiții de trai sever afectate de lipsa resurselor, imposibilitatea de a plăti facturile și dificultăți majore în a păstra locuinţa încălzită.



    Copiii aflați în risc de sărăcie și excluziune socială (Sursa: Eurostat)


    risc-saracie-copii-2019.jpg









  • Rezoluția Parlamentului European referitoare la drepturile copiilor

    Rezoluția Parlamentului European referitoare la drepturile copiilor

    Cea de-a 30-a aniversare a Convenţiei Drepturilor Copilului, marcată la
    sfârşitul lunii noiembrie, a reprezentat o ocazie pentru ca Parlamentul
    European să ia noi măsuri în vederea asigurării respectării acestor drepturi, cu
    o monitorizare susţinută în special pentru categoriile vulnerabile, ne spune
    Tana Alexandra Foarfă, consilier politic în cadrul Parlamentului European:


    Deşi Convenţia este documentul Naţiunilor Unite
    ratificat de cele mai multe ţări, există cifre care arată că garantarea
    drepturilor fundamentale ale copiilor în UE este departe de a fi un obiectiv
    îndeplinit. Sărăcia şi excluziunea socială ameninţă un sfert din copiii aflaţi
    pe teritoriul european şi jumătate din copiii din România. Vorbim, de asemenea,
    de 250 de mii de copii care sunt daţi dispăruţi în fiecare an în UE, iar din
    aceştia 30 de mii de copii ai migranţilor şi ai refugiaţilor, de pe continentul
    european, devin cel mai adesea victime ale traficului de persoane şi ai
    exploatării sociale.


    UE ar trebui să se transforme în glasul
    generaţiilor care nu au vocea necesară pentru a răzbate, iar în acest sens mă
    bucur să văd că noua Comisie Europeană a propus, în programul său, dezvoltarea
    şi implementarea unei garanţii pentru copii; mă bucur să văd că una din
    principalele misiuni ale vicepreşedintei Comisiei Europene responsabilă de
    Democraţie şi Demografie (n.r. Dubravka
    Šuica – Croația, deputat în Parlamentul European) este de a proteja
    drepturile copiilor şi de a investi în potenţialul copiilor, iar ceea ce mă
    bucură cel mai tare este că aceste investiţii nu vor rămâne doar vorbe. Şi spun
    asta deoarece noul fond social european va susţine proiecte ce se înscriu sub
    egida garanţiei pentru copii şi sub criteriile pilonului european al
    drepturilor sociale.





    De asemenea, programul de investiţii Invest EU,
    acela care va înlocui planul Junker de investiţii, are o componentă de
    investiţii sociale care va susţine proiecte ce vor ajuta la combaterea
    factorilor ce conduc la un risc de excluziune socială pentru categoriile mici
    de vârstă. Astfel, vedem că UE investeşte
    în copiii de azi care sper eu şi de fapt sunt convinsă că unii din ei vor
    deveni liderii de mâine, iar ei, de asemenea, vor contribui la dezvoltarea şi
    la inovarea proiectului european viitor continuând munca predecesorilor lor, la
    fel cum liderii europeni de astăzi continuă munca celor care s-au reunit acum
    30 de ani pentru a semna un angajament istoric în faţa copiilor de
    pretutindeni.

  • Cum sunt respectate drepturile copilului în România

    Cum sunt respectate drepturile copilului în România

    Pe 20 noiembrie
    1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite adopta Convenţia cu privire la
    drepturilor copilului, document ratificat şi de România. După 30 de ani de aplicare a acestui document, o organizaţie
    non-guvernamentală – Salvaţi Copiii – şi o instituţie publică – Avocatul
    Poporului – au sintetizat capitolele cele mai deficitare ale României în
    materie de protejare a interesului superior al copilului. De la starea
    economică a copiilor care duce la abandon şcolar la exploatarea prin muncă a
    minorilor şi violenţa împotriva lor, rezumatul celor 30 de ani de aplicare a
    Convenţiei ONU în România nu este îmbucurător, constată Gabriela Alexandrescu, Președinta
    Executivă a organizaţiei Salvați Copiii România.


    Situația copilului în
    România rămâne una critică la cei 30 de ani de la ratificarea Convenției cu
    peste o treime din copii trăind sub pragul sărăciei, cu un clivaj cronic și
    destul de mare între zona rurală și cea urbană în ceea ce privește respectarea
    drepturilor copilului: dreptul la sănătate, la educație, la viață decentă. De
    asemenea, abandonul școlar este extrem de mare și își pune amprenta destul de
    mult asupra dezvoltării societății. Avem cea mai mare rată a mortalității în
    rândul copiilor din UE, iar deprivarea materială severă în rândul copiilor este
    cea mai ridicată din blocul comunitar. În această ultimă privință, procentul
    este de 21.5% în rândul copiilor români comparativ cu media UE de 5,9%. Deși
    are un trend descrescător, rata mortalității infantile a rămas de 6,5‰ față de media UE de 3,6‰.


    Deşi din punct de
    vedere legislativ, România a adoptat majoritatea recomandărilor cuprinse în
    Convenţia ONU privind drepturile copilului    , progresele din ultimii 10 ani au
    fost modeste la capitolele privind rata mortalității infantile, protecția
    împotriva violenței şi combaterea sărăciei. În multe zone, nivelul de trai și
    accesul la servicii s-au deteriorat pentru minorii de etnie romă și cei cu
    dizabilități, potrivit Raportului privind respectarea drepturilor copilului
    realizat de Fundaţia Salvaţi Copiii    . De asemenea, accesul generalizat la
    educaţie – inclusiv cea referitoare la sănătate şi reproducere – este
    deficitar, din acest fapt decurgând multe probleme sociale. De pildă, România
    este țara europeană unde cele mai multe adolescente aduc pe lume copii: sunt
    peste 17.000 de sarcini anual în rândul adolescentelor, iar aproape 800 din
    aceste tinere mame au sub 14 ani.

    Gabriela Alexandrescu revine cu detalii: Pierdem anual, prin abandonarea școlii în timpul învățământului primar
    și gimnazial, în medie cam 30.000 de copii. Rata de participare la educație în
    rândul copiilor romi este încă redusă.


    La aceste
    probleme se adaugă faptul că şcoala nu este, în unele cazuri, un mediu benefic,
    lipsit de violenţa care oricum domină viaţa multor copii, aflăm de la Gabriela
    Alexandrescu, Președinta Executivă a organizaţiei Salvați Copiii: Foarte multe familii folosesc violența verbală, emoțională și fizică în
    creșterea copiilor lor. Aproape două treimi din copii declară că sunt supuși la
    un astfel de model de educație parentală. În școală unul din trei copii e
    implicat sau e martorul unor situații de bullying    . Deci, copiii noștri
    înconjurați de foarte multă violență.


    Pentru reducerea
    cazurilor de nerespectare a drepturilor minorilor, Avocatul Poporului are,
    începând din 2018, un departament specializat: Avocatul Copilului care soluţionează orice sesizare în legătură
    cu încălcarea unuia sau mai multor drepturi ale persoanelor cu vârste de până
    în 18 ani. Ce a făcut
    Avocatul Copilului în primul său an de existenţă, aflăm de la consiliera Ligia
    Crăciunescu:

    În acest an, avem
    înregistrate peste 517 petiții și peste 425 de sesizări din oficiu. Au avut loc
    peste 90 de anchete în cazul unor posibile încălcări ale drepturilor copilului,
    iar Avocatul Poporului a emis peste 50 de recomandări privitor la aceste
    drepturi. Au fost înregistrate 156 de apeluri telefonice și acordate în jur de
    200 de audiențe în capitală și în provincie. Toate aceste date se referă la
    posibile încălcări ale drepturilor copilului.


    Un exemplu de caz
    soluționat prin auto-sesizarea Avocatului Copilului a fost cel al unui minor de
    12 ani din judeţul Dâmboviţa, trimis la muncă de propriul tată. Primele
    informaţii au venit din mass-media, ne spune Ligia Crăciunescu.:

    De îndată ce a luat cunoştinţă
    de această ştire, Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu fiind solicitate
    Direcţiei de Asistenţă Socială Dâmboviţa informaţii referitoare la acest caz
    precum şi aplicare măsurilor legale ce se impun. Ca urmare a acestui demers,
    DGASPC Dâmboviţa ne-a comunicat că echipa mobilă a Direcţiei şi reprezentanţi
    ai autorităţilor locale – poliţie şi primărie – s-au deplasat pe teren găsind
    pe imaşul oraşului Găeşti un copil de 12 ani care a declarat că zilnic, de
    dimineaţa până seara trebuia să îngrijească o turmă de vaci. Tatăl ştia că
    minorul munceşte şi încasa banii primiţi de copil. Minorul a fost plasat de
    urgenţă într-un centru de copii unde a beneficiat de îngrijire de specialitate
    inclusiv de psihoterapie pentru depăşirea acestei traume.


    Conform statisticilor unei alte organizaţii non-guvernamentale, World
    Vision România, 11% dintre copiii săraci lipsesc de la şcoală ca să muncească.

  • Măsuri pentru copiii aflaţi în risc de sărăcie şi excluziune socială

    Măsuri pentru copiii aflaţi în risc de sărăcie şi excluziune socială

    O treime din populaţia
    României este supusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială. În total, 110
    milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene sunt afectaţi de condiţiile de viaţă
    precare, conform datelor Eurostat, valabile pentru anul 2018. Copiii sunt, probabil,
    cei mai vulnerabili europeni în faţa pericolului de sărăcie şi excluziune, şi de
    aceea, noua Comisie Europeană, trebuie să acţioneze rapid pentru a veni în
    sprijinul acestora. Dragoş Pîslaru, eurodeputat din grupul Renew Europe, vorbeşte
    despre măsurile ce vor fi luate la Bruxelles:



    În
    mod concret, Ursula von der Leyen a pus pe masă un lucru pe care Parlamentul
    European l-a cerut încă din legislatura trecută, și anume garanția pentru
    copii. Așteptăm, în primele 100 de zile de la instalarea noii Comisiei
    Europene, o propunere din partea Ursulei von der Leyen referitoare la
    implementarea acestei garanții care ar asigura accesul copiilor la nutriție, la
    sănătate, la educație și la locuire în condiții decente. Deja, în Politica de Coeziune
    și în bugetul pentru noul cadru financiar, există o modalitate prin care s-ar
    putea aloca resurse de aproape 6 miliarde de euro. Astfel, România, una dintre
    țările cu mari probleme de incluziune, ar avea de câștigat destul de mult dacă
    și-ar ajusta pozițiile publice pentru a beneficia de acest curent favorabil la
    nivel european.




    Dragoş Pîslaru militează
    şi pentru un sprijin financiar venit din partea marilor companii, pentru a
    asigura condiţii de dezvoltare cât mai prielnice pentru cei mai mici europeni:


    Poziționarea
    mea, atât în Comisia de muncă și afaceri sociale, cât și în comisia economie,
    este de a vedea investiția în lupta împotriva sărăciei și investiția în copii
    ca fiind un lucru care aduce beneficii societății, chiar și de natură economică. Cu alte cuvinte,
    dacă investesc în educația timpurie, voi avea lucrători care vor fi productivi
    și voi putea dezvolta zona economică; dacă investesc în prevenție în domeniul
    sănătății, voi avea o populație cu mai puține probleme de sănătate. Toate acestea
    pot fi văzute și dintr-o perspectivă investițională în care se creează
    oportunitatea de a pilota o nouă abordare prin care sectorul privat este
    invitat să contribuie direct pentru
    agenda socială.


  • Raport asupra copiilor instituţionalizaţi

    Raport asupra copiilor instituţionalizaţi

    Felul în care o
    societate gestionează problema copiilor abandonaţi este un indicator asupra gradului
    de civilizaţie pe care respectiva societate l-a atins. În secolele trecute, abandonul
    se petrecea în mod curent. Societatea modernă a răspuns cu soluţii
    instituţionale la această problemă, însă instituţionalizarea nu este suficientă
    prin ea însăşi. Cu detalii, filosoful Gabriel Liiceanu. Este un progres al
    civilizaţiei mondiale faptul că copiii abandonaţi pot fi parcaţi în centrele
    de îngrijire. Privit din afară, acest lucru este, în mod evident, un pas
    înainte, un progres. Faţă de ce anume? La sfârşitul secolului al XVIII-lea,
    unul dintre oamenii de cultură ai Europei, un idol al spiritualităţii
    occidentale, numit Jean-Jacques Rousseau, era un personaj care, trecând drept
    unul dintre marii pedagogi ai lumii, scriind tratate solide despre felul în
    care trebuie să educi copiii, îşi abandona pe bandă propriii copii, pe scările
    bisericii. Acesta era modul societăţii de atunci de a rezolva problema
    imposibilităţii de a îngriji copiii nedoriţi.


    Editura Humanitas
    a găzduit lansarea în volum a raportului asupra copiilor instituţionalizaţi din
    România, intitulat Copiii lui Irod. Autorul lucrării, parlamentarul Vlad
    Alexandrescu, a întreprins mai multe vizite de teren şi a cerut lămuriri cu
    privire la situaţia medicală a acestor copii. Am făcut o serie
    întreagă de demersuri pe care calitatea de parlamentar mă autorizează să le
    fac, şi anume interpelări şi întrebări parlamentare direct către instituţiile
    competente, prin care am cerut răspunsul la întrebări foarte precise cu privire
    la numărul copiilor abuzaţi, felul abuzurilor înregistrate la Poliţie,
    tratamentele medicale, tratamentele psihiatrice la care sunt supuşi copiii,
    tipul de medicaţie psihiatrică pe care îl primesc. De asemenea, am adresat
    întrebări legate de traficul de fiinţe umane din străinătate, între victimele
    căruia o bună parte sunt copii sau tineri. Rezultatul tuturor acestor demersuri
    îl aveţi astăzi în faţa dumneavoastră, graţie generozităţii Editurii Humanitas
    publicat pentru prima dată într-o carte.


    Sărăcia extremă
    pare să fie principala cauză care determină abandonul copiilor nou-născuţi sau
    de vârste mici. Experienţa traumatică prin care trec aceşti copii nedoriţi lasă
    urme adânci şi le afectează dezvoltarea psiho-emoţională normală. Revine la
    microfon Vlad Alexandrescu. Acesta este cazul a aproximativ 65% din
    copiii care sunt în grija statului. Ei provin din familii aflate într-o extremă
    sărăcie. Instituţionalizarea este unul dintre efectele sărăciei extreme din
    România. Dar o bună parte dintre aceşti copii sunt abandonaţi încă de la
    naştere sau imediat după naştere. Unii dintre ei zăbovesc în spitale înainte de
    ajunge în sistemul de protecţie al statului. Or, spitalul nu este un loc în
    care să poată să crească un copil. Din această pricină, încă de la o vârstă
    foarte fragedă, de câteva luni, trăiesc o traumă de abandon care, încetul cu
    încetul, se internalizează şi devine o suferinţă psihică.


    Perioada
    comunistă a zguduit echilibrul social printr-o generaţie a copiilor nedoriţi,
    supranumită generaţia decreţeilor. Prin Decretul de la 1 octombrie 1966,
    Nicolae Ceauşescu interzicea întreruperile de sarcină, cu câteva excepţii de
    ordin etic. În 1990,
    publicaţia americană The New York Times publica un articol despre copiii
    abandonati în anii comunismului, din cauza legislatiei ceauşiste care
    interzicea până şi metodele contraceptive. Imediat după Revoluţie, orfelinatele
    din România erau pline de copii nedoriţi, cei mai mulţi manifestând probleme
    psihice grave. Deşi cadrul legislativ de astăzi permite ca astfel drame
    să nu se mai repete, unii copii abandonaţi devin în continuare pacienţi ai
    secţiilor de psihiatrie. Vlad Alexandrescu Există o prejudecată în psihiatria
    românească. Cumva, aceasta îi face pe medicii psihiatri să îi aştepte pe copiii
    din centrele de plasament, să considere cumva, ca un fenomen normal, în
    momentul în care se deschide uşa spitalului şi apare un copil instituţionalizat.
    Desigur, după internarea psihiatrică, după instalarea unui tratament cu
    neuroleptice, psihiatrul recomandă reevaluarea periodică a copilului şi
    introducerea treptată a unei psihoterapii. Această introducere nu are loc
    niciodată.


    Gabriel Liiceanu
    consideră că nu doar lipsa de fonduri şi sistemul birocratic îngreunează
    investiţiile în centre de plasament în concordanţă cu epoca pe care societatea
    o traversează. În pofida controalelor efectuate,
    a semnalelor de alarmă trase de televiziuni și a articolelor de investigație, lupta cu această instituție-gigant ar putea părea pierdută. Totuşi, solidaritatea şi implicarea întregii societăţi ar putea alina
    suferinţa copiilor abandonaţi. Pe de altă parte, dacă ne-ar veni toţi
    banii din lume pentru a-i investi în astfel de centre, spune autorul cărţii,
    problema tot nu s-ar rezolva, pentru că ea este cufundată într-o birocraţie
    înspăimântătoare, care nu mai poate fi destructurată. Ce putem face fiecare
    după ce luăm cunoştinţă de aşa ceva? Singuri, absolut nimic. Ne ducem, plângem
    într-un colţ, ne stă mâncarea în gât, ne culcăm seara şi avem reflecţii negre
    despre omenire. Împreună, putem reuşi. Din asemenea puncte de iradiere se
    găsesc soluţii, pentru că indignarea este nervul vieţii unei societăţi.
    Trăieşti atâta vreme cât eşti indignat. Nu te mai indignează nimic? Eşti un om
    mort, iar lumea din jurul tău se scufundă.



    Volumul
    lui Vlad Alexandrescu, Copiii lui Irod. Raport moral asupra copiilor lăsaţi în grija statului va fi
    însoţit şi de un eBook lansat de către Editura Humanitas.

  • Jurnal românesc – 12.12.2017

    Jurnal românesc – 12.12.2017

    Sicriul cu trupul neînsufleţit al Regelui Mihai, ultimul din cei 4 suverani ai României, va fi adus, miercuri, în ţară. Fostul suveran a încetat din viaţă pe 5 decembrie, la vârsta de 96 de ani, în Elveţia. De atunci, românii depun flori şi candele la reşedinţele din România şi Elveţia ale Casei Regale. Luni, Parlamentul de la Bucureşti s-a reunit, în sesiune solemnă, pentru a-l omagia pe Regele Mihai. La ceremonie au fost prezenţi şeful statului, Klaus Iohannis, Custodele Coroanei, Principesa Margareta, foştii preşedinţi Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, premierul Mihai Tudose, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, Călin Popescu-Tăriceanu şi, respectiv, Liviu Dragnea, şi Patriarhul BOR, Daniel. Autorităţile române au decretat doliu naţional în 14, 15 şi 16 decembrie. Regele Mihai va fi înmormântat, sâmbătă, 16 decembrie, la Curtea de Argeş, necropola regală unde se odihnesc strămoşii săi şi soţia sa, Regina Ana, care a murit anul trecut.



    Comisiile de specialitate ale Parlamentului au avizat favorabil, marţi, proiectul de buget al Ministerului pentru Românii de Pretutindeni pe 2018, în forma propusă de Guvern. Conform propunerii, anul viitor, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni urmează să aibă un buget de 25,4 milioane de lei, o majorare cu 44,6% faţă de 2017. Ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Andreea Păstîrnac, a declarat că, în premieră, în bugetul ministerului este inclus un capitol dedicat burselor pentru etnicii români care vor să înveţe în limba română în Ucraina. Totodată, ea a precizat că în bugetul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni sunt prevăzute fonduri pentru un sediu în Sicilia, unde li se va acorda sprijin românilor aflaţi la muncă în această regiune, şi pentru trimiterea unui ataşat în Marea Britanie.



    Rata sărăciei relative a ajuns la 25,3% anul trecut, şi a inclus, astfel, peste cinci milioane de români, valoarea indicatorului fiind în uşoară scădere, cu 0,1 %, faţă de anul precedent, se arată într-o publicaţie a Institutului Naţional de Statistică (INS). Peste unul din patru locuitori ai României trăia într-o gospodărie ale cărei venituri erau mai mici decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent. În perioada 2013-2016, rata sărăciei, estimată în raport cu pragul stabilit în funcţie de nivelul şi distribuţia veniturilor din anul pentru care se face evaluarea, a evoluat ascendent, de la valoarea 23,0%, la 25,3% în ultimul an, se arată în document.



    Gazeta Românească atrage atentia asupra unei scăderi dramatice a numărului de copii români născuți în Italia: aproape cu un sfert mai puțin. Potrivit publicaţiei, alarma vine de la Institutul Național Italian de Statistică, Istat, care a calculat că, în 2016, s-au născut cu 12.000 de copii mai puțin decât în 2015. În urmă cu doi ani, datele Istat arătau o scădere dramatică a nașterilor, dar cu toate acestea copiii străinilor reușeau să echilibreze balanța. Potrivit naționalității de proveniență a mamelor copiilor străini născuți în Italia, statisticile pun româncele pe primul loc între străine. Astfel, în 2015, româncele au născut peste 20% din totalul copilor străini, 19.123 de născuți, urmate de marocane, albaneze și chinezoaice. Anul trecut, scăderea copiilor străini născuți a fost dramatică. Pe primul loc se confirmă copiii români, dar cu mult mai puțini: 15.417 în 2016, urmați de marocani, albanezi și chinezi. Aceste patru comunități reprezintă 53,6% din totalul născuților străini.

  • Paradoxurile scăderii sărăciei în România

    Paradoxurile scăderii sărăciei în România

    La 10 ani de la
    aderarea României la UE, bilanţul continuă. Potrivit statisticilor, România a
    făcut progrese semnificative în scăderea sărăciei. Dacă în 2007, 47% dintre
    români trăiau sub pragul sărăcie, în 2015, procentul acesta scăzuse până la
    37%. Datele acestea sunt calculate în funcţie de un anumit indicator statistic
    denumit AROPE care măsoară atât veniturile anuale, cât şi bunurile pe care o
    persoană le posedă. În cazul românilor, aceasta înseamnă că în ultimii ani, mai
    mulţi români şi-au permis să cumpere aparatură electrică, electrocasnică şi
    telefon mobil precum şi să consume o masă cu carne o dată la două zile sau să
    plece o săptămână pe an în vacanţa. Filiala din România a Fundaţiei Friedrich
    Stiftung, prin proiectul Monitorul social, a analizat cifrele strânse în
    anii scurşi de la aderare şi are propriile sale concluzii cu privire la
    sărăcie. Ni le împărtăşeşte Victoria Stoiciu: Se vede cu ochiul liber că mult mai multă lume are azi un telefon mobil
    şi un televizor color decât avea în 2007. Pe de o parte aceste bunuri s-au
    ieftinit, a apărut şi posibilitatea de a lua un credit de consum mult mai uşor.
    Deci dacă ne uităm la acest indicator, se poate constata că sărăcia a scăzut
    considerabil din 2007 până în 2015. Iar românii o duc mai bine.


    Pe de altă parte, din
    datele intepretate de Monitorul social se desprinde o concluzie paradoxală: deşi lipsurile s-au
    diminuat per total, în anumite cazuri, ele, de fapt, s-au mărit. Dacă analizăm doar
    veniturile, adică sumele de bani de care dispun oamenii, vom avea surpriza să
    constatăm că sărăcia a crescut. Mai precis a crescut numărul celor cu venituri
    mai mici cu 60% faţă de venitul median naţional. În 2015, aceştia ajungeau
    aproape la 25% din totalul populaţiei în timp ce în 2007, procentul lor era de
    18%. Victoria Stoiciu completează acest tablou: În continuare, cei mai săraci 10% din români se regăsesc în mediul
    rural şi sunt, în general, oameni care se ocupă de agricultura de subzistenţă.
    În această privinţă, nu s-a înregistrat nici un progres. În 2007, cei mai
    săraci 10% dintre români aveau 556 de euro pe an. Mă refer la venituri, nu la
    salarii, ci la venituri ce pot fi realizate şi din vânzarea micii producţiei
    casnice: ouă, brânză etc. În 2015, veniturilor celor mai săraci ajungeau la 714
    de euro pe an, deci o îmbunătăţire nesemnificativă. Aproximativ 2 milioane de
    români trăiesc cu 714 euro pe an.


    Despre lipsurile în care
    trăiesc oamenii la sate, mai ales cei din zonele muntoase, am stat de vorbă cu
    Iulian Angheluţă. Prin fundaţia sa, Free Mioriţa, el şi-a asumat, de câţiva
    ani, un proiect dificil: să ducă lumină în zonele neelectrificate din România.
    Aceste zone sunt încă numeroase în România, iar lipsa electrificării se resimte
    cel mai acut în părţile cele mai izolate: satele sau gospodăriile de la munte.
    Cum trăiesc oamenii de acolo, aflăm acum de la Iulian Angheluţă: Acolo sunt nişte drumuri forestiere. Există surse de apă,
    cum ar fi izvoarele de munte. Dar lumină electrică nu este. În majoritatea
    zonelor din munţii Apuseni, în partea muntoasă a Hunedoarei, a Maramureşului, a
    Bistriţei Năsăud, firul electric n-a ajuns. Există planuri şi aşa-numitele
    studii de fezabilitate. În plus, în mult locuri, reperele obligatorii pentru o
    existenţă civilizată – cum ar fi şcoala sau dispensarul – lipsesc cu
    desăvârşire. Se întreţin practicând agricultura de subzistenţă. Cam fiecare are câteva animale pe lângă
    casă, mai ales oi şi vaci. Pădurea din apropiere e folosită pentru lemnul de
    încălzit, dar şi pentru diverse fructe, ciuperci, pe care le culeg.


    Electricitatea înseamnă pentru aceşti oameni un confort
    minim, dar şi posibilitatea de a ieşi din izolare. Iar lumina a venit la unii
    din ei sub forma unor panouri fotovoltaice sau solare aduse, în urma unor
    donaţii, de Iulian Angheluţă şi colegii săi de la Free Mioriţa. Primul lor gând
    a fost la copiii care trăiesc în aceste comunităţi izolate. Iulian Angheluţă. Orice gospodărie are nevoie de braţe de muncă. Ne place
    sau nu ne place, copiii sunt utilizaţi în gospodărie. Merg cu oile pe munte sau
    îi ajută pe părinţi şi în alt feluri. Viaţa lor e foarte grea. Educaţia rămâne
    într-un plan secund. De aceea, mie electricitatea mi se pare importantă. E
    importantă şi pentru copii când vor să-şi facă temele, dar e importantă şi
    pentru informare, şi educaţie în genere. Ai acces la radio, la telefon pentru
    accesarea unor servicii de urgenţă cum ar fi ambulanţa.


    Situaţia copiilor şi a
    tinerilor comparativ cu cea a vârstnicilor este, de altfel, unul din
    paradoxurile constatate odată cu analizarea scăderii sărăciei, ne spune
    Victoria Stoiciu, reprezenta Fundaţiei Friedrich Stiftung. În timp ce România a
    făcut progrese în ceea ce priveşte reducerea sărăciei şi excluziunii sociale în
    rândul vârstnicilor, în rândul tinerilor progresele au fost mult mai modeste.
    Sărăcia a scăzut doar cu 6% între 2007 şi 2015 pentru tinerii de până în 16
    ani. Pentru cei de peste 64 de ani, sărăcia a scăzut cu 24%. Ritmul a fost mult
    mai accelerat. Ar fi o explicaţie pentru acest fapt. În 2009, guvernul de
    atunci a adoptat o măsură care a contribuit în mod decisiv la scăderea sărăciei
    în rândul bătrânilor: introducerea pensiei minime sociale. Momentan acum
    această pensie se situează puţin peste 415 lei. Să fim serioşi ! 400 de lei nu
    asigură un trai decent, dar, totuşi, e mult mai bine decât situaţia
    anterioară.



    În
    aşteptarea remedierii acestor decalaje prin politici publice de protecţie
    socială, iniţiativele pornite din zona societăţii civile încearcă să le
    suplinească. De pildă, în ultimul an, Free
    Mioriţa a reuşit să livreze panouri solare sau fotovoltaice a unui număr de 78
    de gospodării din 15 judeţe. Astfel, în ultimul an, a contribuit la
    electrificarea a 4 şcoli şi a două biserici.

  • Viaţa pe stradă, iarna

    Viaţa pe stradă, iarna

    Temperaturile scăzute
    din timpul iernii, gerul şi viscolul, în general greu de suportat, pun probleme
    suplimentare oamenilor fără adăpost, şi aşa destul de încercaţi. Asociaţii
    non-guvernamentale, precum Samusocial din Bucureşti, îi ajută în fiecare anotimp,
    evident în funcţie de condiţiile meteorologice.
    Sabina Nicolae, director executiv al Asociaţiei Samusocial: În mod deosebit, iarna împărţim
    sacii de dormit, bocancii, mănuşile, căciulile, supele şi ceaiurile calde.
    Altfel, le oferim serviciile noastre obişnuite de asistenţă socială, medicală,
    psihologică, de reinserţie profesională pe tot parcursul anului. Iarna, ca şi
    vara, încercăm să le găsim locuri de cazare sau adăposturi unde pot rămâne. În
    legătură cu sănătatea, problemele specifice sunt degerăturile. Celor care
    refuză să meargă în adăposturi li se întâmplă acest lucru. Din punctul de
    vedere al hranei, încercăm să le suplimentăm cantitatea de hrană. În plus,
    concetăţenii noştri îi ajută pe oamenii străzi, în special, dăruindu-le de
    mâncare.



    În plus, oamenii străzii sunt sprijiniţi să-şi facă
    noi acte de identitate, căci mulţi nu mai au aşa ceva, şi, mai ales, sunt
    încurajaţi să se ajute singuri după ce li se găseşte o slujbă. Cristian a fost
    unul dintre beneficiari. Are 24 de ani, a venit din Tulcea în Bucureşti la 18
    ani, în căutarea unor oportunităţi mai bune. Neavând însă rude sau cunoştinţe
    în capitală, mai întâi s-a ciocnit de latura dură a oraşului. Cristian: Până în prezent aş putea spune că jumătate
    din cei şase ani petrecuţi în Bucureşti am trăit pe stradă. Iarna e foarte greu
    pe stradă. Chiar şi acum mă gândesc la cei rămaşi pe stradă, fie pentru nu vor
    sau nu pot să muncească. Oare unde se adăpostesc? Am trăit şi experienţa de a
    trăi iarna pe stradă, doar învelit cu ceva. Seara nu-l prea simţi, dar noaptea,
    după ora 12, când se înteţeşte atunci… E foarte greu. De hrănit, reuşeam să
    mă hrănesc destul de bine. Nu duceam lipsă de mâncare, căci mai lucram cu ziua
    pe la unul şi pe la altul care-mi dădeau de mâncare.



    De la sfârşitul lui 2015 şi începutul anului 2016,
    lucrurile au început să meargă mai bine. Tot prin Samusocial, a reuşit să-şi
    refacă buletinul – care-i fusese furat de alţi oameni ai străzii -,
    certificatul de naştere şi tot prin ei s-a angajat. Cristian: Lucrez la o asociaţie de protecţie a mediului. Sunt axat pe partea de
    reciclare a hârtiei. Îmi place modul lor de a transporta hârtia pe
    cargo-biciclete. La început, nu mă vedeam dând la pedale, dar acum, după două
    luni, îmi place foarte mult. Acum locuiesc într-un apartament care aparţine tot
    unei ONG. Plătesc o chirie mică, dar care creşte treptat. Ideea e ca oamenii să
    înţeleagă că trebuie să muncească pentru a se întreţine.



    Nu
    toate poveştile persoanelor fără adăpost au finalul fericit din acest caz.
    Călin Niculaie Niculescu are 59 de ani şi de 13 ani locuieşte pe stradă. Atunci
    în urma divorţului şi-a pierdut casa. A încercat o aventură eşuată în Germania,
    apoi s-a îmbolnăvit de TBC. Este inginer metalurg, dar din cauza vârstei, a
    avut probleme la angajare, consideră el. Cum a rezistat pe stradă ? Cum am putut şi eu. În tinereţe am făcut alpinism, am mers în diverse
    tabere pe munte unde am deprins arta supravieţuirii în orice condiţii. Am
    dormit prin parcuri, am dormit într-o capelă dezafectată, am făcut naveta cu
    trenul la Videle şi dormeam în tren peste noapte. Am luat şi drumul
    cimitirelor, ca să cerşesc… Din noiembrie 2015, stau la un adăpost al
    oamenilor străzii. Dacă rămâi acolo, ai trei mese asigurate pe zi. E apă caldă,
    căldură… E bine…



    Iarna
    aceasta, pe lângă problemele specifice, i-a adus domnului Niculescu şi o slujbă
    de sezon, potrivită cu statura sa masivă şi barba grizonata: Nici nu mă aşteptam să primesc o
    ofertă ! Şi au fost mai multe. Deci am avut de unde să aleg. A fost o
    experienţă frumoasă. Am fost Moş Crăciun. Am lucrat şi pentru Coca-Cola. Mai am
    şi acum echipamentul, primit tot prin Samusocial. Eu n-am acces la internet,
    dar ei mă pot ajuta.



    Copleşiţi de lupta cu condiţiile vitrege în care
    trăiesc, resemnaţi, demotivaţi sau complăcându-se în situaţia cu care,
    vrând-nevrând, au fost nevoiţi să se obişnuiască, unii oameni ai străzii nu mai
    au putere să schimbe ceva, nici când primesc o mână de ajutor. Alina Mirea,
    asistentă socială la SAMUSOCIAL, ne explică această mecanism psihologic: Marea majoritate au o istorie plină de traume, provin din familii unde
    au suferit fel de fel de abuzuri şi unde au fost privaţi de multe lucruri. Un
    episod dificil, cum ar fi ajungerea în stradă, îi afundă şi mai mult în
    imposibilitatea de a-şi depăşi condiţia. Dar cu răbdare şi prin intermediul
    psihologilor şi al oamenilor specializaţi în asistenţă socială şi medicală, se
    poate îmbunătăţi un pic situaţia lor. Putem în felul acesta, dacă nu să
    schimbăm lumea, măcar să aducem un pic de bine în viaţa acestor oameni. Fiecare
    ia din binele acesta cât îi trebuie. Pe unii reuşim, măcar pentru o perioadă,
    să-i scoatem din stradă sau să le arătăm că viaţa poate fi şi altfel, dacă fac
    un efort. În schimb, alţii se bucură că au ce mânca astăzi sau că s-au putut
    spăla. Oamenii îşi pot schimba viaţa atât cât le stă în putinţă şi atât cât
    vor.



    De aceea, uneori, se mai întâmplă ca oameni ai
    străzii să refuze intrarea într-un adăpost sau să plece de acolo. Totuşi,
    asistenţii sociali nu renunţă şi încearcă, în continuare, să-i încurajeze pe
    aceşti oameni să facă schimbarea necesară până la capăt.

  • Priorităţile adolescenţilor din România

    Priorităţile adolescenţilor din România

    Pe
    20 noiembrie, lumea întreaga a sărbătorit Ziua Internaţională a Drepturilor
    Copilului, care vine să reamintească tuturor că drepturile copilului
    trebuie respectate. Cu această ocazie, Autoritatea Naţională pentru Protectia
    Drepturilor Copilului, Consiliul Naţional al Elevilor şi UNICEF au organizat
    o dezbatere unde s-a discutat despre priorităţile Strategiei
    Consiliului Europei în privinţa respectării drepturilor copilului, la care
    toate statele şi-au adus contribuţia, precum şi a Strategiei României în
    această direcţie a drepturilor copilului. Strategia Consiliului Europei a
    identificat şapte domenii importante ca provocări pentru drepturile copilului:
    sărăcia, inegalitatea şi excluderea, dar şi un sistem juridic adecvat nevoilor
    copiilor, violenţa, migraţia, rasismul şi instigarea la ură.


    Cu
    ocazia Zilei Internaţionale a Drepturilor Copilului a fost semnată şi o
    scrisoare de parteneriat între UNICEF şi Consiliul Elevilor din România cu
    scopul de a promova şi a implica mai mulţi copii şi adolescenţi în luarea
    deciziilor care îi privesc, după cum ne spune Despina Andrei, director de
    comunicare la UNICEF România: Atât UNICEF în
    România, cât şi Consiliul Naţional al Elevilor au preocupari comune în privinta
    promovării şi respectării drepturilor copilului. Pe de altă parte, avem o
    viziune comună în sfera drepturilor copilului în sensul în care atât elevii,
    cât şi noi considerăm că fiecare copil din România are dreptul la o
    educaţie incluzivă de calitate. Acest lucru reiese dintr-un chestionar on-line
    pe care noi l-am promovat în aşa fel încât să vedem, dincolo de ceea ce
    credem noi că e important pentru copii, ce cred ei despre priorităţile din
    perioada următoare. Şi avem răspunsul de la peste 6900 de copii care au
    spus foarte clar că prioritatea numărul unu pentru ei este accesul la o
    educaţie incluzivă şi de calitate. Prioritatea numărul doi o reprezintă
    serviciile de sănătate prietenoase, precum şi o viaţă lipsită de violenţă. Cu
    alte cuvinte, avem priorităţi comune şi lucrând împreună putem să dăm dreptul
    copiilor de a-şi exprima opinia în ceea ce priveşte viitorul lor. Vrem să vedem
    dacă deciziile pe care noi le luăm, îi reprezintă. Vrem să le dăm lor
    posibilitatea să aibă un cuvânt de spus şi să vedem împreună care este cea mai
    bună strategie de a merge mai departe.


    Conform
    aceluiaşi studiu, tinerii mai consideră prioritare accesul la programe de
    voluntariat, consiliere de carieră, ucenicie şi activităţi recreative, dar şi
    protecţia împotriva discriminării. Daniela Gheorghe directorul Federaţiei
    Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copii: Am să vă spun
    ceea ce copiii cu care lucrează Federaţia au spus la ultimul raport alternativ
    cu privire la respectarea drepturilor copilului în România. Copiii au spus aşa:
    ne dorim ca drepturile copilului să nu fie doar ceva scris pe hârtie, ne dorim
    să fie ceva real. Vrem să se împlinească acest vis al copiilor ca drepturile
    lor să fie respectate. Un alt copil a spus un lucru extrem de important. A spus
    că participarea copiilor nu trebuie să fie un semnal în agenda politică şi
    publică, ci trebuie să fie o realitate. Participarea copiilor trebuie să fie în
    valorile şi în principiile fiecărei instituţii care lucrează cu şi pentru
    copii. Participarea copiilor înseamnă implicarea directă la decizii, atât în
    cadrul familiei, cât şi în cadrul instituţiilor. A da putere copiilor înseamnă
    a avea curajul şi credinţa că copiii ştiu să ia decizii atunci când este vorba
    de destinul lor, despre şcoală, despre familie. A da putere copiilor înseamnă
    a-i ajuta să devină autonomi, inclusiv copiii din sistemul de protectie. A crea
    copii autonomi şi cu putere de decizie cred că înseamnă a crea un viitor mai
    bun pentru România. Copiii care au scris raportul alternativ au spus: Scoala nu mai răspunde nevoilor
    noastre. De aceea nu suntem fericiţi în şcoală.. nu suntem fericiţi. Dacă
    copiii ne cer să-i ajutăm să fie fericiti, cred că avem această
    responsabilitate.


    In
    România peste jumătate din populaţia de copii este expusă riscului de a trăi în
    sărăcie. Accesul scăzut la servicii de sănătate, sociale şi de educaţie, la
    care se adaugă cunoştinţe limitate despre drepturi şi oportunităţi, duc la
    excluziunea socială a familiilor vulnerabile şi a copiilor acestora.Criza economică a afectat
    familiile vulnerabile prin pierderea locurilor de muncă şi prin reducerea
    veniturilor.In acest
    context, UNICEF a dezvoltat un proiect în judetul Bacău, prin care 45 de
    comunităţi beneficiază de îmbunătăţirea serviciilor de sănătate,
    educaţie şi de protecţie pentru toţi copiii. Despina Andrei: Lucrăm
    cu profesorii în aşa fel încât să-şi îmbunătăţească metodele de predate punând
    nevoile copilului pe primul plan – o educaţie centrată pe elev. Realizăm
    cursuri de educaţie parentală, facem consiliere cu părinţii şi dăm acces
    şcolilor la microgranturi în aşa fel încât să stimulăm creativitatea,
    să-i stimulăm pe tineri să scrie proiecte, să înveţe să se consulte între
    ei şi să găsească soluţii locale la probleme locale.


    Modelul
    de Pachet Minim de Servicii al UNICEF pentru comunităţile din judetul
    Bacău prevede, în acelaşi timp, o componentă puternică de prevenţie. Este
    vorba despre necesitatea de a asigura, în fiecare localitate, cel puţin un
    asistent social, un asistent medical comunitar şi un consilier şcolar, care în
    strânsă colaborare, pot stabili nevoile pe care le au copiii vulnerabili şi
    familiile lor, în funcţie de acestea urmând să fie acordate ulterior
    serviciile.


    Proiectul derulat în Bacău are un buget de 5,3 milioane de
    euro şi poate deveni un model pentru toată ţara, astfel încât toţi copiii din
    România să beneficieze de pachetul de educaţie incluzivă de calitate şi de
    pachetul minim de servicii.