Radio România Internațional

Tag: saramura

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării
    din România, conservarea unor
    legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu
    reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate astfel legume
    precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu.

    Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    lpepenii să se acrească, după care recipientul trebuie depozitat într-un loc
    răcoros.

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    Sunt multe modalităţi de a pregăti un crap: saramură,
    prăjit în tigaie, în cuptor, cu legume, deasupra unui strat de varză călită ori
    a unui strat de ceapă călită, ultimul fiind un preparat numit plachie. Pentru
    că este vară, iar ieşirile la iarbă verde au devenit ceva obişnuit pentru
    români, în această ediţie vă oferim câteva sugestii privind preparate din crap
    la grătar.


    Presupunem că avem un crap de 2 … 3 kg, pe
    care îl curăţăm de solzi, îl eviscerăm, îl spălăm şi îl porţionăm, tăindu-l
    transversal în felii cu o grosime de 2 … 3 cm. Presărăm sare pe aceste
    medalioane şi le lăsăm la rece. Spălăm bucăţile de peşte pentru a indepărta
    surplusul de sare înainte de a le pune în lada frigorifică. Ajunşi la iarbă
    verde, încingem grătarul şi punem medalioanele deasupra jarului după ce le-am
    uns puţin cu ulei pentru a nu se lipi. Le lăsăm să se rumenească pe ambele
    părţi, iar apoi le punem într-o cratiţă cu capac. Separat, pregătim un sos de
    roşii din jumătate de kg de roşii, două căpăţâni de usturoi, un ardei iute şi o
    legătura de pătrunjel verde. Fierbem puţină apă în care adăugăm roşiile
    mărunţite, usturoiul tăiat în felii subţiri, la fel, rondele de ardei şi frunzele tocate de pătrunjel. Acest sos îl
    turnăm peste medalioanele de crap aflate deja în cratiţă. Se serveşte cu
    mămăligă şi, neapărat, cu un vin alb şi sec.


    Există şi o modalitate mai spectaculoasă de a pregăti un
    crap de 2 … 3 kg în aer liber.
    Peştele trebuie pregătit cu o seară înainte. După ce este curăţat de solzi, eviscerat şi
    spălat, peştele trebuie dat cu sare şi pus la păstrare în
    frigider, într-un vas acoperit.
    De asemenea, pregătim un mujdei de usturoi pe care îl stingem în suc de roşii
    şi în care adăugăm puţin busuioc şi cimbru. O sticlă de ulei şi două lămâi completează lista necesară pentru a pregăti crapul la proţap. Dacă facem focul într-o groapă,
    atunci trebuie să înfigem oblic, în marginea gropii, o tijă metalică, în al
    cărei capăt fixăm crapul, la o înălţime de 50 de cm deasupra jarului. Uns în
    prealabil cu ulei, atât în exterior, cât şi în interior, crapul trebuie aşezat
    cu burta orientată spre jar. De asemenea, pentru a fi mai bine pătruns de
    dogoarea jarului, burta crapului trebuie desfăcută puţin, cu ajutorul unui băţ. Lăsăm peştele deasupra jarului circa
    trei sferturi de oră. Ne putem da seama când este gata după culoarea arămie pe
    care o capetă. După porţionare, poate fi servit fie cu
    mujdei de usturoi, fie cu lămâie şi, bineînţeles, cu un vin alb, sec sau
    demisec, bine răcit!

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    Sunt multe modalităţi de a pregăti un crap: saramură,
    prăjit în tigaie, în cuptor, cu legume, deasupra unui strat de varză călită ori
    a unui strat de ceapă călită, ultimul fiind un preparat numit plachie. Pentru
    că este vară, iar ieşirile la iarbă verde au devenit ceva obişnuit pentru
    români, în această ediţie vă oferim câteva sugestii privind preparate din crap
    la grătar.


    Presupunem că avem un crap de 2 … 3 kg, pe
    care îl curăţăm de solzi, îl eviscerăm, îl spălăm şi îl porţionăm, tăindu-l
    transversal în felii cu o grosime de 2 … 3 cm. Presărăm sare pe aceste
    medalioane şi le lăsăm la rece. Spălăm bucăţile de peşte pentru a indepărta
    surplusul de sare înainte de a le pune în lada frigorifică. Ajunşi la iarbă
    verde, încingem grătarul şi punem medalioanele deasupra jarului după ce le-am
    uns puţin cu ulei pentru a nu se lipi. Le lăsăm să se rumenească pe ambele
    părţi, iar apoi le punem într-o cratiţă cu capac. Separat, pregătim un sos de
    roşii din jumătate de kg de roşii, două căpăţâni de usturoi, un ardei iute şi o
    legătura de pătrunjel verde. Fierbem puţină apă în care adăugăm roşiile
    mărunţite, usturoiul tăiat în felii subţiri, la fel, rondele de ardei şi frunzele tocate de pătrunjel. Acest sos îl
    turnăm peste medalioanele de crap aflate deja în cratiţă. Se serveşte cu
    mămăligă şi, neapărat, cu un vin alb şi sec.


    Există şi o modalitate mai spectaculoasă de a pregăti un
    crap de 2 … 3 kg în aer liber.
    Peştele trebuie pregătit cu o seară înainte. După ce este curăţat de solzi, eviscerat şi
    spălat, peştele trebuie dat cu sare şi pus la păstrare în
    frigider, într-un vas acoperit.
    De asemenea, pregătim un mujdei de usturoi pe care îl stingem în suc de roşii
    şi în care adăugăm puţin busuioc şi cimbru. O sticlă de ulei şi două lămâi completează lista necesară pentru a pregăti crapul la proţap. Dacă facem focul într-o groapă,
    atunci trebuie să înfigem oblic, în marginea gropii, o tijă metalică, în al
    cărei capăt fixăm crapul, la o înălţime de 50 de cm deasupra jarului. Uns în
    prealabil cu ulei, atât în exterior, cât şi în interior, crapul trebuie aşezat
    cu burta orientată spre jar. De asemenea, pentru a fi mai bine pătruns de
    dogoarea jarului, burta crapului trebuie desfăcută puţin, cu ajutorul unui băţ. Lăsăm peştele deasupra jarului circa
    trei sferturi de oră. Ne putem da seama când este gata după culoarea arămie pe
    care o capetă. După porţionare, poate fi servit fie cu
    mujdei de usturoi, fie cu lămâie şi, bineînţeles, cu un vin alb, sec sau
    demisec, bine răcit!

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua de Bunavestire
    şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii
    ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală la alimentele
    de origine animală. Pornind de aici, pentru ediţia din această săptămână încercăm să vă recomandăm un meniu
    bazat exclusiv pe peşte.


    Se poate face un platou de gustări reci pe
    care putem pune pastă de peşte, salată de icre, chiftele şi felii de ştiucă umplută. Pasta de peşte o obţinem punând în cuptor, la
    foc mic, câteva bucăţi
    de file într-o tavă cu puţină apă, un strop de ulei, câteva boabe de piper şi o foaie de
    dafin. După ce s-a răcit, amestecăm peştele cu o ceapă tocată mărunt, cu zeama
    de la o lămâie, cu puţin busuioc uscat şi, dacă doriţi să fie mai cremos, cu
    brânză sau cu unt. Pasta se poate pune în mici forme din aluat şi ornată cu
    rondele din măsline.


    În continuare, poate fi
    servită o ciorbă de peşte, cu multe legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase
    precum morcovi, ţelină, ceapă şi cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei
    Dunării, este storceagul. Toate legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert
    împreună cu bucăţi de file de peşte într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se
    acreşte cu puţin oţet, cu borş sau cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de
    traditionala ciobă de peşte, la storceag se adaugă la final, un gălbenuş de ou
    amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Vedeta primăverii este scrumbia, o specie de peşte care, pe măsură ce vremea se încălzeşte, migrează din Marea Neagrăşi urcăîn bancuri pe Dunăre pentru a se reproduce. Din scrumbie se pot obţine multe preparate:
    scrumbie la cuptor cu garnitură de legume, scrumbie la tigaie cu garnitură de ciuperci şi multe
    altele. Atunci când este proaspătă, scrumbia poate fi pregătită pe grătar.

    După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate
    şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate
    de oră. Le clătim de sare şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar
    sau de focul de la aragaz. Pentru a fi preparate uniform, scrumbiile trebuie
    întoarse şi pe cealaltă parte. După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe
    grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă
    clococtită, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un
    capac pentru circa 20 de minute astfel încât aromele ingredientelor să se amestece,
    iar în acest timp putem pregăti o mămăligă. Punem peştele în farfurie
    alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra frunze tocate de pătrunjel.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua de Bunavestire
    şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii
    ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală la alimentele
    de origine animală. Pornind de aici, pentru ediţia din această săptămână încercăm să vă recomandăm un meniu
    bazat exclusiv pe peşte.


    Se poate face un platou de gustări reci pe
    care putem pune pastă de peşte, salată de icre, chiftele şi felii de ştiucă umplută. Pasta de peşte o obţinem punând în cuptor, la
    foc mic, câteva bucăţi
    de file într-o tavă cu puţină apă, un strop de ulei, câteva boabe de piper şi o foaie de
    dafin. După ce s-a răcit, amestecăm peştele cu o ceapă tocată mărunt, cu zeama
    de la o lămâie, cu puţin busuioc uscat şi, dacă doriţi să fie mai cremos, cu
    brânză sau cu unt. Pasta se poate pune în mici forme din aluat şi ornată cu
    rondele din măsline.


    În continuare, poate fi
    servită o ciorbă de peşte, cu multe legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase
    precum morcovi, ţelină, ceapă şi cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei
    Dunării, este storceagul. Toate legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert
    împreună cu bucăţi de file de peşte într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se
    acreşte cu puţin oţet, cu borş sau cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de
    traditionala ciobă de peşte, la storceag se adaugă la final, un gălbenuş de ou
    amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Vedeta primăverii este scrumbia, o specie de peşte care, pe măsură ce vremea se încălzeşte, migrează din Marea Neagrăşi urcăîn bancuri pe Dunăre pentru a se reproduce. Din scrumbie se pot obţine multe preparate:
    scrumbie la cuptor cu garnitură de legume, scrumbie la tigaie cu garnitură de ciuperci şi multe
    altele. Atunci când este proaspătă, scrumbia poate fi pregătită pe grătar.

    După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate
    şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate
    de oră. Le clătim de sare şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar
    sau de focul de la aragaz. Pentru a fi preparate uniform, scrumbiile trebuie
    întoarse şi pe cealaltă parte. După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe
    grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă
    clococtită, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un
    capac pentru circa 20 de minute astfel încât aromele ingredientelor să se amestece,
    iar în acest timp putem pregăti o mămăligă. Punem peştele în farfurie
    alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra frunze tocate de pătrunjel.

  • Conservarea castraveţilor

    Conservarea castraveţilor

    Ne aflăm în plină toamnă, în perioada când este o
    abundenţă de legume şi fructe în magazine şi în pieţele agroalimentare. Este şi
    vremea în care legumele şi fructele sunt prelucrate şi conservate. Castraveţii,
    gogonelele, gogoşarii, pepenii de dimensiuni mici, ardeii graşi şi iuţi, varza,
    vinetele, ceapa, conopida, ţelina şi morcovii sunt conservate în saramură sau
    în oţet pentru ca aceste legume să fie consumate ca salate ce însoţesc mâncărurile în
    sezonul rece.


    Una dintre salatele de sezon în
    perioada iernii este cea de castraveţi muraţi, în saramură sau în otet.
    Cantitatea de castraveţi este stabilită în functie de recipientele în care vor
    fi păstraţi. Mai avem nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi crengi
    uscate de mărar. Alegem castraveţii, preferabil pe cei de mărime mai mică, şi
    îi spălăm cu apă rece. Curăţăm hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar
    căpăţânile de usturoi le desfacem în căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i
    mai curăţa. Punem castraveţii într-un borcan, bidon de plastic sau butoi, având
    grijă să punem din când în când bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm
    boabe de muştar, iar deasupra punem crengi de mărar. Pentru a scurta timpul de
    preparare, alegem câteva vase mari în care încălzim şi aducem la fierbere apa
    cu sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un litru de apă.
    Saramura astfel obţinută o turnăm peste castraveţi şi închidem bidonul cu un
    capac şi apoi în lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2 … 3 zile, după care
    îl mutăm într-un loc mai rece.


    Castraveţii pot fi conservaţi şi în
    oţet, de fapt un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la
    un litru de oţet, în care se dizolvă şi 4 linguri de zahăr si 4 de sare.
    Castraveţii sunt puşi în borcane, cu bucăţi de hrean, rondele de morcov şi de
    ceapă, boabe de muştar şi de piper, după care amestecul de apă şi oţet este
    adus la fierbere şi apoi turnat cu grijă în borcane astfel încât să acopere
    complet castraveţii. După ce sunt închise cu capac, borcanele trebuie puse într-un
    vas ceva mai mare, plin cu apă, pe care îl punem la foc mic. După ce a ajuns la
    fierbere, lăsăm vasul un sfert de oră, apoi închidem focul şi lăsăm borcanele să
    se răcească. Borcanele sunt depozitate apoi într-un loc răcoros, iar după circa
    o lună castraveţii pot fi consumaţi.

  • Conservarea castraveţilor

    Conservarea castraveţilor

    Ne aflăm în plină toamnă, în perioada când este o
    abundenţă de legume şi fructe în magazine şi în pieţele agroalimentare. Este şi
    vremea în care legumele şi fructele sunt prelucrate şi conservate. Castraveţii,
    gogonelele, gogoşarii, pepenii de dimensiuni mici, ardeii graşi şi iuţi, varza,
    vinetele, ceapa, conopida, ţelina şi morcovii sunt conservate în saramură sau
    în oţet pentru ca aceste legume să fie consumate ca salate ce însoţesc mâncărurile în
    sezonul rece.


    Una dintre salatele de sezon în
    perioada iernii este cea de castraveţi muraţi, în saramură sau în otet.
    Cantitatea de castraveţi este stabilită în functie de recipientele în care vor
    fi păstraţi. Mai avem nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi crengi
    uscate de mărar. Alegem castraveţii, preferabil pe cei de mărime mai mică, şi
    îi spălăm cu apă rece. Curăţăm hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar
    căpăţânile de usturoi le desfacem în căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i
    mai curăţa. Punem castraveţii într-un borcan, bidon de plastic sau butoi, având
    grijă să punem din când în când bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm
    boabe de muştar, iar deasupra punem crengi de mărar. Pentru a scurta timpul de
    preparare, alegem câteva vase mari în care încălzim şi aducem la fierbere apa
    cu sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un litru de apă.
    Saramura astfel obţinută o turnăm peste castraveţi şi închidem bidonul cu un
    capac şi apoi în lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2 … 3 zile, după care
    îl mutăm într-un loc mai rece.


    Castraveţii pot fi conservaţi şi în
    oţet, de fapt un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la
    un litru de oţet, în care se dizolvă şi 4 linguri de zahăr si 4 de sare.
    Castraveţii sunt puşi în borcane, cu bucăţi de hrean, rondele de morcov şi de
    ceapă, boabe de muştar şi de piper, după care amestecul de apă şi oţet este
    adus la fierbere şi apoi turnat cu grijă în borcane astfel încât să acopere
    complet castraveţii. După ce sunt închise cu capac, borcanele trebuie puse într-un
    vas ceva mai mare, plin cu apă, pe care îl punem la foc mic. După ce a ajuns la
    fierbere, lăsăm vasul un sfert de oră, apoi închidem focul şi lăsăm borcanele să
    se răcească. Borcanele sunt depozitate apoi într-un loc răcoros, iar după circa
    o lună castraveţii pot fi consumaţi.

  • Grilled Fish in Brine Sauce

    Grilled Fish in Brine Sauce

    You can use most kinds of fish. It is easy to prepare, but a bit time consuming, it takes about an hour. Take about 2 kg of fish, either 10 to 12 smaller fish, then two or three larger fish, such as carp. You can also use thick slices of fish. Gut the fish, but do not scale them, especially since it is quite hard to scale certain kinds of fish.



    Place a metal sheet over the hot grill, and cover it in a bed of rock salt. Heat up well on the grill, then set the fish to cook. Brown it well, then turn carefully. When the fish is browned on both sides, set the fish aside, and in the case of whole fish, remove the skin.



    Prepare separately the brine sauce. Grill a few tomatoes, skin them and cube them. In a big bowl, mix the tomatoes with a few minced cloves of garlic, basil leaves, dried thyme, and two finely sliced green chilies. Also add some fresh parsley, finely chopped. Pour in the hot brine and mix well. Trow in the fish, cover, and let the flavor sink into the fish. Serve hot with polenta and a chilled dry or semi-dry white wine.

  • Scrumbie marinată

    Scrumbie marinată

    În perioada
    primăverii are loc procesul de migraţie a scrumbiilor, peşte care trăieşte în
    Marea Neagră şi care urcă pe Dunăre pentru reproducere. Scrumbiile se adună în
    bancuri mari la gurile Dunării şi, în cursul lunii martie, încep se urce pe
    fluviu, parcurgând uneori peste 500 de km pentru a-şi depune icrele. Acesta
    este şi momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte
    gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame.

    Cea
    mai populară reţetă este saramura de
    scrumbie. După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile
    trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare
    şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz.
    Pentru a fi preparate uniform, scrumbiile trebuie întoarse şi pe cealaltă
    parte. După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un
    vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper,
    cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac astfel încât să se
    întrepătrundă circa 20 de minute, timp în care putem pregăti o mămăligă. Punem
    peştele în farfurie alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra pătrunjel tocat.
    Saramura trebuie consumată alături de un pahar de vin alb, demisec sau sec,
    foarte bine răcit.


    Dacă doriţi să savuraţi o scrumbie de Dunăre şi după ce trece perioada de
    pescuit, atunci trebuie să încercaţi să pregătiţi o marinată. Scrumbia trebuie
    curăţată şi, în plus, trebuie eliminate capetele şi cozile. Trunchiurile de
    scrumbie sunt tăiate apoi în rondele, groase de circa 2 degete, care sunt spălate
    în mai multe ape. Bucăţile de peşte sunt scurse de apă şi sărate foarte, foarte
    mult, fiind lăsate apoi la sare 3 zile. Apoi, rondelele de peşte sunt scoase
    din sare şi spălate de mai multe ori, iar în final sunt aşezate în borcane.
    Separat se prepară o marinată, un amestec din oţet şi apă, în proporţii egale,
    care se pune la fiert, împreună cu foi de dafin, boabe de piper şi boabe de
    muştar. Marinata trebuie turnată călduţă, în borcane, pe care le închidem
    foarte bine şi pe care le depozităm în cămară. Scrumbia marinată se poate
    consuma după o săptămână. Se poate face o salată de scrumbii marinate, cu frunze
    de salată, ridichi şi ceapă verde. Poftă bună!

  • Scrumbie marinată

    Scrumbie marinată

    În perioada
    primăverii are loc procesul de migraţie a scrumbiilor, peşte care trăieşte în
    Marea Neagră şi care urcă pe Dunăre pentru reproducere. Scrumbiile se adună în
    bancuri mari la gurile Dunării şi, în cursul lunii martie, încep se urce pe
    fluviu, parcurgând uneori peste 500 de km pentru a-şi depune icrele. Acesta
    este şi momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte
    gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame.

    Cea
    mai populară reţetă este saramura de
    scrumbie. După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile
    trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare
    şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz.
    Pentru a fi preparate uniform, scrumbiile trebuie întoarse şi pe cealaltă
    parte. După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un
    vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper,
    cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac astfel încât să se
    întrepătrundă circa 20 de minute, timp în care putem pregăti o mămăligă. Punem
    peştele în farfurie alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra pătrunjel tocat.
    Saramura trebuie consumată alături de un pahar de vin alb, demisec sau sec,
    foarte bine răcit.


    Dacă doriţi să savuraţi o scrumbie de Dunăre şi după ce trece perioada de
    pescuit, atunci trebuie să încercaţi să pregătiţi o marinată. Scrumbia trebuie
    curăţată şi, în plus, trebuie eliminate capetele şi cozile. Trunchiurile de
    scrumbie sunt tăiate apoi în rondele, groase de circa 2 degete, care sunt spălate
    în mai multe ape. Bucăţile de peşte sunt scurse de apă şi sărate foarte, foarte
    mult, fiind lăsate apoi la sare 3 zile. Apoi, rondelele de peşte sunt scoase
    din sare şi spălate de mai multe ori, iar în final sunt aşezate în borcane.
    Separat se prepară o marinată, un amestec din oţet şi apă, în proporţii egale,
    care se pune la fiert, împreună cu foi de dafin, boabe de piper şi boabe de
    muştar. Marinata trebuie turnată călduţă, în borcane, pe care le închidem
    foarte bine şi pe care le depozităm în cămară. Scrumbia marinată se poate
    consuma după o săptămână. Se poate face o salată de scrumbii marinate, cu frunze
    de salată, ridichi şi ceapă verde. Poftă bună!

  • La carpe au barbecue

    La carpe au barbecue

    Il s’agit en fait d’un dérivé de la carpe que les pêcheurs du Delta préparent directement au feu de camp, après une longue journée de travail. Les puristes qui souhaitent rester tout près de la recette d’origine doivent savoir qu’il faut creuser un trou dans la terre dans lequel vous devez préparer un feu près duquel on pose le poisson percé par une branche d’arbre. Mais on peut obtenir presque le même résultat en utilisant un barbecue au charbon. De toute façon c’est plus simple et plus propre.



    Prenez une carpe moyenne, voire grande d’environ un kilo et demi, deux kilos tout au plus. Nettoyez-la et enlevez les écailles, ainsi que les branchies. Huilez le poisson avec de l’huile d’olive et parsemez-le avec du sel de mer et du thym. Préparez les charbons et posez le poisson sur le grill. Evidemment vous devez faire attention à la distance entre le charbon et le grill, pour ne pas brûler le poisson. Attendez jusqu’à ce qu’une croûte se forme sur la peau de la carpe exposée à la chaleur, avant de la tourner sur l’autre côte. Répétez cette procédure à plusieurs reprises jusqu’à ce que le poisson soit bien cuit à l’intérieur.



    A la fin vous pouvez le poser sur un plateau et le parsemer de persil finement haché et de tranches de tomates. L’accompagnement traditionnel pour la carpe cuite ainsi est la polenta et il ne faut pas oublier non plus de prépare un « mujdei », une sorte de mousse d’ail ou d’aïoli si vous voulez.



    Vous pouvez également préparer une « saramura » de carpe, un autre plat traditionnel roumain qui est assez salé dans sa variante d’origine. Coupez le poisson en tranches de trois centimètres d’épaisseur et posez-les sur un lit de sel sur une plancha à feu moyen. Evidemment, vous pouvez réduire la quantité de sel en préparant le poisson directement sur un grill.



    A la fin posez les pièces de poisson dans une cocotte en verre par exemple et recouvrez-les de rondelles de piment, de poivrons et de tomates. Parsemez aussi du persil finement haché, de l’ail écrasé et salez si vous avez cuit le poisson au grill avant de recouvrir le tout d’eau bouillonnante.



    Quelle que soit la recette choisie n’oubliez pas de prévoir du vin blanc demi-sec ou un bon rosé frais. Bon appétit !

  • Varză murată

    Varză murată

    Vremea rece, cu ploi, ba chiar şi cu puţină zăpadă în octombrie, este semnalul că a venit momentul pentru a pune varza la murat. Se spune că varza trebuie să fie atinsă de brumă înainte de a fi pusă la murat.



    Trebuie alese verze de dimensiune medie, cu foi subţiri, 15 … 20 de verze, adică vreo 30 de kg la un butoi cu capacitatea de 60 de litri din material plastic sau din lemn. Trebuie îndepărtate frunzele veştede de la exterior, iar cotorul verzelor trebuie crestat cu un cuţit pentru ca saramura să pătrundă mai uşor în interior. Pe lângă varză, în butoi se mai pun ramuri de mărar uscat, ramuri de cimbru uscat, câteva rădăcini de hrean, o gutuie, doi ştiuleţi de porumb şi, pentru a colora puţin zeama, se mai adaugă o varză roşie sau una, două sfecle roşii. Dacă rădăcinile de hrean sunt prea groase, atunci acestea trebuie despicate în două sau mai multe bucăti.



    După ce toate ingredientele au fost puse în butoi, se face saramura. Punem apă la fiert şi dizolvăm sare în această apă, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la fiecare litru de apă. După ce a fost adusă la fierbere, saramura trebuie turnată peste verzele din butoi până când cele aflate deasupra sunt acoperite cu totul. Deasupra verzelor se pune, de obicei, o greutate pentru ca verzele să rămână scufundate în saramură.



    După două-trei zile se face aşa-numita pritocire. Dacă butoiul are robinet la partea inferioară, atunci se trage zeama din butoi după care este turnată din nou pe partea de deasupra. În lipsa robinetului, zeama de varză poate fi vântuarată cu ajutorul unui tub sau al unui furtun prin care se introduce aer în partea de jos a butoiului. Operatiunea trebuie repetată



    Varza murată este folosită pentru preparea sarmalelor, a verzei călite sau chiar şi ca salată. Zeama de varză este folosită pentru acrirea ciorbelor. Există ciorba de potroace servită, în mod tradiţional, spre dimineaţă la nunţi, o ciorbă la care se pune carne de pui şi care este acrită cu zeamă de varză.

  • Varză murată

    Varză murată

    Vremea rece, cu ploi, ba chiar şi cu puţină zăpadă în octombrie, este semnalul că a venit momentul pentru a pune varza la murat. Se spune că varza trebuie să fie atinsă de brumă înainte de a fi pusă la murat.



    Trebuie alese verze de dimensiune medie, cu foi subţiri, 15 … 20 de verze, adică vreo 30 de kg la un butoi cu capacitatea de 60 de litri din material plastic sau din lemn. Trebuie îndepărtate frunzele veştede de la exterior, iar cotorul verzelor trebuie crestat cu un cuţit pentru ca saramura să pătrundă mai uşor în interior. Pe lângă varză, în butoi se mai pun ramuri de mărar uscat, ramuri de cimbru uscat, câteva rădăcini de hrean, o gutuie, doi ştiuleţi de porumb şi, pentru a colora puţin zeama, se mai adaugă o varză roşie sau una, două sfecle roşii. Dacă rădăcinile de hrean sunt prea groase, atunci acestea trebuie despicate în două sau mai multe bucăti.



    După ce toate ingredientele au fost puse în butoi, se face saramura. Punem apă la fiert şi dizolvăm sare în această apă, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la fiecare litru de apă. După ce a fost adusă la fierbere, saramura trebuie turnată peste verzele din butoi până când cele aflate deasupra sunt acoperite cu totul. Deasupra verzelor se pune, de obicei, o greutate pentru ca verzele să rămână scufundate în saramură.



    După două-trei zile se face aşa-numita pritocire. Dacă butoiul are robinet la partea inferioară, atunci se trage zeama din butoi după care este turnată din nou pe partea de deasupra. În lipsa robinetului, zeama de varză poate fi vântuarată cu ajutorul unui tub sau al unui furtun prin care se introduce aer în partea de jos a butoiului. Operatiunea trebuie repetată



    Varza murată este folosită pentru preparea sarmalelor, a verzei călite sau chiar şi ca salată. Zeama de varză este folosită pentru acrirea ciorbelor. Există ciorba de potroace servită, în mod tradiţional, spre dimineaţă la nunţi, o ciorbă la care se pune carne de pui şi care este acrită cu zeamă de varză.

  • Gogonele şi castraveţi în saramură

    Gogonele şi castraveţi în saramură

    În multe gospodării din România, în pregătirile de iarnă intră şi conservarea unor legume, precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, ardei capia, mere, morcovi şi ţelină. Toate aceste legume le putem folosi în următoarele luni ca salate, alături de alte mâncăruri.



    Să începem cu gogonelele. Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. După cumpărare sau după recoltare, pentru a fi mai aspectuoase, putem lăsa gogonelele timp de o zi sau două deoarece unele dintre ele vor căpăta o culoare gălbuie-roşiatică. Pe lângă gogonele, în acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, putem pune la murat morcovi, tăiaţi rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva ardei capia şi ardei iuţi, mere şi pepeni verzi, cei care rămân de obicei toamna pe câmp. Adăugăm hrean, tăiat în şuviţe şi căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor şi turnăm saramura fierbinte, păstrând proporţia de o lingură şi jumătate de sare pentru fiecare litru de apă pus la fiert. După câteva zile, trebuie să vânturăm zeama din butoaie deoarece la suprafaţă s-ar forma altfel o peliculă de culoare albă numită şi floare.



    Pentru conservarea castraveţilor în saramură, avem nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi ramuri uscate de mărar. Alegem castraveţii, preferabil pe cei de mărime mai mică, şi îi spălăm cu apă rece. Curăţăm hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar căpăţânile de usturoi le desfacem în căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i mai curăţa. Punem castraveţii într-un borcan, bidon de plastic sau butoi, având grijă să punem din când în când bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm boabe de muştar, iar deasupra punem ramurile de mărar. Saramura trebuie turnată fierbinte, apoi închidem bidonul cu un capac şi îl lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2 … 3 zile, după care îl mutăm într-un loc mai rece.



    Pentru că nu sunt mari diferenţe în ceea ce priveşte pregătirea, gogonelele şi castraveţii pot fi puse laolaltă cu alte legume în acelaşi recipient.

  • Gogonele şi castraveţi în saramură

    Gogonele şi castraveţi în saramură

    În multe gospodării din România, în pregătirile de iarnă intră şi conservarea unor legume, precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, ardei capia, mere, morcovi şi ţelină. Toate aceste legume le putem folosi în următoarele luni ca salate, alături de alte mâncăruri.



    Să începem cu gogonelele. Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. După cumpărare sau după recoltare, pentru a fi mai aspectuoase, putem lăsa gogonelele timp de o zi sau două deoarece unele dintre ele vor căpăta o culoare gălbuie-roşiatică. Pe lângă gogonele, în acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, putem pune la murat morcovi, tăiaţi rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva ardei capia şi ardei iuţi, mere şi pepeni verzi, cei care rămân de obicei toamna pe câmp. Adăugăm hrean, tăiat în şuviţe şi căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor şi turnăm saramura fierbinte, păstrând proporţia de o lingură şi jumătate de sare pentru fiecare litru de apă pus la fiert. După câteva zile, trebuie să vânturăm zeama din butoaie deoarece la suprafaţă s-ar forma altfel o peliculă de culoare albă numită şi floare.



    Pentru conservarea castraveţilor în saramură, avem nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi ramuri uscate de mărar. Alegem castraveţii, preferabil pe cei de mărime mai mică, şi îi spălăm cu apă rece. Curăţăm hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar căpăţânile de usturoi le desfacem în căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i mai curăţa. Punem castraveţii într-un borcan, bidon de plastic sau butoi, având grijă să punem din când în când bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm boabe de muştar, iar deasupra punem ramurile de mărar. Saramura trebuie turnată fierbinte, apoi închidem bidonul cu un capac şi îl lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2 … 3 zile, după care îl mutăm într-un loc mai rece.



    Pentru că nu sunt mari diferenţe în ceea ce priveşte pregătirea, gogonelele şi castraveţii pot fi puse laolaltă cu alte legume în acelaşi recipient.