Radio România Internațional

Tag: sarmale

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou


    Unii români petrec Revelionul pe
    stradă, urmărind spectacolele din locurile publice şi focurile de artificii,
    alții combină distracția din oraș cu o cină festivă, însă există și
    tradiționaliști care preferă o cină prelungită până spre dimineață, uneori
    chiar acasă alături de rude sau de prieteni. Pe lângă bradul de Crăciun,
    locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc, o plantă parazită despre care se
    spune că aduce noroc. Masa festivă de Revelion începe după ora 21, iar
    musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc, precum şi piftie.


    Dintre rețetele aperitivelor, ne
    oprim la cea a ouălor umplute, fie cu pateu de ficat, fie cu brânză, fie cu
    pește. Avem nevoie de 10 ouă pe care le punem la fiert timp de 10 minute până
    devin tari. Le curățăm de coajă, apoi le tăiem pe lung în jumătăți, după care
    desprindem gălbenușurile pe care le păstrăm pentru umplutură. Gălbenușurile
    sunt amestecate cu pateu de ficat, cu o lingură de muștar, cu puțin piper și cu
    sare după gust până când obținem o pastă omogenă cu care vom umple jumătățile
    de ou. Punem apoi un strat subțire de maioneză, iar ouăle, deja umplute, mai
    trebuie ornate, fie cu o felie subțire de gogoșar murat, fie cu o furnză de
    pătrunjel, fie cu cu un rondel dintr-o măslină. Pateul de ficat poate fi
    înlocuit cu pește afumat sau cu brânză de burduf.


    După aperitive, pe masa festivă de Revelion se vor afla felurile
    principale de mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc
    cu garnitură de varză călită. Există și varianta fripturii de curcan,
    împrumutată probabil din lumea anglo-saxonă, dar adaptată gastronomiei locale.
    Curcanul trebuie gătit întreg, în cuptor, timp de 2 … 3 ore, în funcție de
    dimensiunea acestuia. Inițial trebuie dat cu undelemn și condimentat cu piper,
    iar după ce a fost băgat la cuptor trebuie uns periodic cu grăsimea pe care o
    lasă în tavă și stropit cu vinars. Cu o jumătate de oră înainte de a-l scoate
    din cuptor, focul trebuie dat mai iute, iar curcanul trebuie uns mai des pentru
    a face o crustă crocantă. Am întâlnit și o variantă ardelenească de preparare a
    curcanului. După ce ete dat cu piper, cu boia și cu sare, curcanul trebuie uns
    cu untură, iar apoi învelit cu frunze de varză acră. Este pus apoi într-un vas
    cu puțină untură încinsă și băgat la cuptor. Se coace la foc domol 2 … 3 ore,
    în funcție de dimensiunea lui, după care, spre sfârșit, foile de varză sunt
    îndepărtate, iar curcanul trebuie lăsat la rumenit în cuptor cel puțin un sfert
    de oră.

    Cozonacul şi plăcinta cu
    răvaşe reprezintă, de obicei, desertul mesei de Revelion. Plăcinta cu răvaşe este cu brânză dulce şi
    cu stafide, dar în interior se află şi bileţele pe care sunt scrise diferite
    mesaje. Fiecare mesean care va servi această plăcintă va descoperi o predicţie
    pentru anul care vine sau un amănunt care îl caracterizează.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou


    Unii români petrec Revelionul pe
    stradă, urmărind spectacolele din locurile publice şi focurile de artificii,
    alții combină distracția din oraș cu o cină festivă, însă există și
    tradiționaliști care preferă o cină prelungită până spre dimineață, uneori
    chiar acasă alături de rude sau de prieteni. Pe lângă bradul de Crăciun,
    locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc, o plantă parazită despre care se
    spune că aduce noroc. Masa festivă de Revelion începe după ora 21, iar
    musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc, precum şi piftie.


    Dintre rețetele aperitivelor, ne
    oprim la cea a ouălor umplute, fie cu pateu de ficat, fie cu brânză, fie cu
    pește. Avem nevoie de 10 ouă pe care le punem la fiert timp de 10 minute până
    devin tari. Le curățăm de coajă, apoi le tăiem pe lung în jumătăți, după care
    desprindem gălbenușurile pe care le păstrăm pentru umplutură. Gălbenușurile
    sunt amestecate cu pateu de ficat, cu o lingură de muștar, cu puțin piper și cu
    sare după gust până când obținem o pastă omogenă cu care vom umple jumătățile
    de ou. Punem apoi un strat subțire de maioneză, iar ouăle, deja umplute, mai
    trebuie ornate, fie cu o felie subțire de gogoșar murat, fie cu o furnză de
    pătrunjel, fie cu cu un rondel dintr-o măslină. Pateul de ficat poate fi
    înlocuit cu pește afumat sau cu brânză de burduf.


    După aperitive, pe masa festivă de Revelion se vor afla felurile
    principale de mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc
    cu garnitură de varză călită. Există și varianta fripturii de curcan,
    împrumutată probabil din lumea anglo-saxonă, dar adaptată gastronomiei locale.
    Curcanul trebuie gătit întreg, în cuptor, timp de 2 … 3 ore, în funcție de
    dimensiunea acestuia. Inițial trebuie dat cu undelemn și condimentat cu piper,
    iar după ce a fost băgat la cuptor trebuie uns periodic cu grăsimea pe care o
    lasă în tavă și stropit cu vinars. Cu o jumătate de oră înainte de a-l scoate
    din cuptor, focul trebuie dat mai iute, iar curcanul trebuie uns mai des pentru
    a face o crustă crocantă. Am întâlnit și o variantă ardelenească de preparare a
    curcanului. După ce ete dat cu piper, cu boia și cu sare, curcanul trebuie uns
    cu untură, iar apoi învelit cu frunze de varză acră. Este pus apoi într-un vas
    cu puțină untură încinsă și băgat la cuptor. Se coace la foc domol 2 … 3 ore,
    în funcție de dimensiunea lui, după care, spre sfârșit, foile de varză sunt
    îndepărtate, iar curcanul trebuie lăsat la rumenit în cuptor cel puțin un sfert
    de oră.

    Cozonacul şi plăcinta cu
    răvaşe reprezintă, de obicei, desertul mesei de Revelion. Plăcinta cu răvaşe este cu brânză dulce şi
    cu stafide, dar în interior se află şi bileţele pe care sunt scrise diferite
    mesaje. Fiecare mesean care va servi această plăcintă va descoperi o predicţie
    pentru anul care vine sau un amănunt care îl caracterizează.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    În urmă cu câteva zile, mai precis la 20 decembrie, de Ignat, în multe gospodării din
    România a avut loc sacrificarea rituală a porcului. Sunt necesare câteva zile pentru ca, din carnea acestuia, să fie obţinute
    preparate
    tradiţionale pentru masa de Crăciun, precum piftie, lebăr, şorici, slănina,
    jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. Toate aceste pregătiri încep însă
    cu pomana porcului, o mâncare tradiţională oferită celor care au participat
    la sacrificarea rituală a porcului. Este
    pregătită foarte repede
    şi uşor într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului. După ce se topeşte, se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică),
    ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare
    după gust.


    Pentru a pregăti
    aperitivele din carne de porc este nevoie de timp şi de răbdare. Pe lângă şorici
    şi acele bucăţi mici de grăsime topită denumite jumări, pe platoul de aperitive
    se mai pun bucăţi de slănină, precum şi felii de lebăr, tobă şi caltaboş. Se
    mai pot adăuga bucăti de cârnaţi afumaţi şi semiafumaţi, cu sau fără boia,
    conform tradiţiilor gastronomice locale.


    Lebărul, o denumire locală care
    provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat,
    grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este
    asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca
    la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină,
    rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu
    orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar,
    condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust. Un alt preparat
    pus pe platoul de aperitive este toba. Conţine un amestec de bucăţi de carne de porc cu
    grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă,
    rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în
    interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când toba
    este obţinută industrial.



    Pentru masa de Crăciun se pregăteşte friptură de
    porc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de
    varză acră călită, însă din farfurii nu trebuie să lipsească sarmalele. Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate de fiecare ţară
    ca fiind produs tradiţional, sarmalele îşi au originea în bucătăria
    turcească de unde au înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune
    sarmak. În timp ce turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu
    carne de vită sau cu orez şi stafide, popoarele din Balcani au diversificat
    reţetele, folosind ca înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca
    umplutură carnea tocată de porc, de pasăre sau chiar de peşte. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acrăşi cu carne de porc. Avem nevoie de una … două verze acre, de mărime potrivită, pe care le desfacem foaie cu foaie. Putem lăsa foile în apă rece, la
    desărat. Avem nevoie de 1,5 kg de carne tocată de porc, pe care o amestecăm cu
    o cană de orez şi cu două cepe tocate mărunt. Tăiem nervurile foilor de varză
    pentru a fi mai uşor la rulat. Le întindem, punem apoi carnea, le rulăm şi
    aşezăm sarmalele în oală, una lângă alta. Printre sarmale punem două, trei
    crenguţe de cimbru, puţin suc de roşii, apă cât să le acopere şi le lăsăm la
    fiert la foc mic, timp de circa două ore. Pentru un plus de savoare, printre sarmale
    se mai poate adăuga costiţă afumată de porc. Se servesc calde, după ce am pus
    deasupra lor puţină smântână, iar alături mămăligă.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    În urmă cu câteva zile, mai precis la 20 decembrie, de Ignat, în multe gospodării din
    România a avut loc sacrificarea rituală a porcului. Sunt necesare câteva zile pentru ca, din carnea acestuia, să fie obţinute
    preparate
    tradiţionale pentru masa de Crăciun, precum piftie, lebăr, şorici, slănina,
    jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. Toate aceste pregătiri încep însă
    cu pomana porcului, o mâncare tradiţională oferită celor care au participat
    la sacrificarea rituală a porcului. Este
    pregătită foarte repede
    şi uşor într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului. După ce se topeşte, se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică),
    ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare
    după gust.


    Pentru a pregăti
    aperitivele din carne de porc este nevoie de timp şi de răbdare. Pe lângă şorici
    şi acele bucăţi mici de grăsime topită denumite jumări, pe platoul de aperitive
    se mai pun bucăţi de slănină, precum şi felii de lebăr, tobă şi caltaboş. Se
    mai pot adăuga bucăti de cârnaţi afumaţi şi semiafumaţi, cu sau fără boia,
    conform tradiţiilor gastronomice locale.


    Lebărul, o denumire locală care
    provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat,
    grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este
    asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca
    la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină,
    rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu
    orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar,
    condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust. Un alt preparat
    pus pe platoul de aperitive este toba. Conţine un amestec de bucăţi de carne de porc cu
    grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă,
    rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în
    interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când toba
    este obţinută industrial.



    Pentru masa de Crăciun se pregăteşte friptură de
    porc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de
    varză acră călită, însă din farfurii nu trebuie să lipsească sarmalele. Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate de fiecare ţară
    ca fiind produs tradiţional, sarmalele îşi au originea în bucătăria
    turcească de unde au înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune
    sarmak. În timp ce turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu
    carne de vită sau cu orez şi stafide, popoarele din Balcani au diversificat
    reţetele, folosind ca înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca
    umplutură carnea tocată de porc, de pasăre sau chiar de peşte. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acrăşi cu carne de porc. Avem nevoie de una … două verze acre, de mărime potrivită, pe care le desfacem foaie cu foaie. Putem lăsa foile în apă rece, la
    desărat. Avem nevoie de 1,5 kg de carne tocată de porc, pe care o amestecăm cu
    o cană de orez şi cu două cepe tocate mărunt. Tăiem nervurile foilor de varză
    pentru a fi mai uşor la rulat. Le întindem, punem apoi carnea, le rulăm şi
    aşezăm sarmalele în oală, una lângă alta. Printre sarmale punem două, trei
    crenguţe de cimbru, puţin suc de roşii, apă cât să le acopere şi le lăsăm la
    fiert la foc mic, timp de circa două ore. Pentru un plus de savoare, printre sarmale
    se mai poate adăuga costiţă afumată de porc. Se servesc calde, după ce am pus
    deasupra lor puţină smântână, iar alături mămăligă.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou

    De câţiva ani a crescut interesul românilor de a petrece Revelionul în stradă, urmărind spectacolele din locurile
    publice şi focurile de
    artificii. Sunt însă şi români care
    preferă să petreacă noaptea de Revelion acasă,
    în jurul mesei pe care sunt aduse diferite preparate tradiţionale pentru această
    noapte specială. Pe lângă brad, locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc, o
    plantă parazită despre care se spune că aduce noroc. Masa festivă de Revelion începe
    după ora 21, iar musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă
    umplute, salată boeuf, brânzeturi, preparate din carne de porc şi piftie.


    Piftia,
    de cocoş, de gâscă sau cea de porc reprezintă un preparat tradiţional din
    Muntenia (provincie istorică românească), servit demult şi la curţile domneşti
    şi boiereşti. Acest preparat îl întâlnim şi sub denumirea de aspic. De altfel, scriitorul
    Păstorel Teodoreanu definea aspicul drept o piftie înălţată în grad, aspic cu ajutorul
    căruia pot fi glasate ouă, peşte, cărnuri, pateuri şi multe altele. În cartea
    cu titlul Gastronomica, Păstorel Teodoreanu a prezentat reţeta unui prieten
    bucătar care folosea 1,5 kg de oase de viţel sau 700 de grame de şorici.
    Acestea erau puse la fiert, la foc mic, într-o cantitate de apă de trei ori mai
    mare decât greutatea oaselor, cantitate care trebuie să se înjumătăţească.
    Separat, se pun la fiert în circa 100 de mililitri de apă 4 albuşuri de ou, care
    au rolul de a limpezi zeama rezultată din fierberea oaselor, două cepe, o
    telină, un morcov tăiat felii, 200 de ml de vin, câteva boabe de piper, o
    frunză de dafin, câteva fire de tarhon, o lingură de oţet de vin, jumătate de
    kg de carne de vită, dată prin maşina de tocat. Peste toate acestea se toarnă
    zeama care a rezultat din fierberea oaselor şi care a fost lăsată să se
    răcească. După ce a fiert suficient, zeama trebuie strecurată. În continuare, pregătim
    un vas mai mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze
    de pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţi
    de carne de pasăre, de porc sau chiar de pasăre. Peste toate acestea turnăm
    zeama cu grijă, pentru a nu deranja decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească,
    apoi mutăm vasul sau castroanele în frigider. Piftia poate fi servită în
    următoarea zi.


    După astfel de
    aperitive, pe masa festivă de Revelion se vor afla felurile principale de
    mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc cu garnitură
    de varză călită. O garnitură întâlnită într-o carte de reţete boiereşti este
    cea de cartofi acordeon. Avem nevoie de un kg de cartofi albi, de câţiva căţei
    de usturoi, de câteva crenguţe de cimbru, de smântână, de ulei şi de sare.
    Cartofii trebuie curăţaţi şi spălaţi. Fiecare cartof trebuie crestat
    transversal, cu un cuţit, în felii de jumătate de cm. Pentru a evita secţionarea
    totală a cartofului, pot fi folosite două linguri de lemn cu a căror cozi încadrăm
    cartoful pe fundul de lemn. Cartofii sunt aşezaţi într-o tavă cu partea crestată
    în sus. Se condimentează cu sare şi usturoi, apoi se stropesc cu ulei astfel încât
    uleiul să pătrundă bine în crestături. Se adaugă cimbrul, mărunţit. Cartofii se bagă la cuptor, la foc mic, până se rumenesc. Deasupra lor se poate adăuga
    unt, smântână, brânză sau caşcaval. Se servesc imediat, alături de friptură sau
    de cârnaţi.


    Cozonacul
    şi plăcinta cu răvaşe reprezintă, de obicei, desertul de la masa festivă de
    Revelion, însă la fel de bine poate fi servită o salată de fructe, o îngheţată
    sau un desert combinat. Pentru că
    este ultima rubrică gastronomică din acest an, nu ne rămâne decât să vă urăm Poftă bună şi La mulţi ani!.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou

    De câţiva ani a crescut interesul românilor de a petrece Revelionul în stradă, urmărind spectacolele din locurile
    publice şi focurile de
    artificii. Sunt însă şi români care
    preferă să petreacă noaptea de Revelion acasă,
    în jurul mesei pe care sunt aduse diferite preparate tradiţionale pentru această
    noapte specială. Pe lângă brad, locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc, o
    plantă parazită despre care se spune că aduce noroc. Masa festivă de Revelion începe
    după ora 21, iar musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă
    umplute, salată boeuf, brânzeturi, preparate din carne de porc şi piftie.


    Piftia,
    de cocoş, de gâscă sau cea de porc reprezintă un preparat tradiţional din
    Muntenia (provincie istorică românească), servit demult şi la curţile domneşti
    şi boiereşti. Acest preparat îl întâlnim şi sub denumirea de aspic. De altfel, scriitorul
    Păstorel Teodoreanu definea aspicul drept o piftie înălţată în grad, aspic cu ajutorul
    căruia pot fi glasate ouă, peşte, cărnuri, pateuri şi multe altele. În cartea
    cu titlul Gastronomica, Păstorel Teodoreanu a prezentat reţeta unui prieten
    bucătar care folosea 1,5 kg de oase de viţel sau 700 de grame de şorici.
    Acestea erau puse la fiert, la foc mic, într-o cantitate de apă de trei ori mai
    mare decât greutatea oaselor, cantitate care trebuie să se înjumătăţească.
    Separat, se pun la fiert în circa 100 de mililitri de apă 4 albuşuri de ou, care
    au rolul de a limpezi zeama rezultată din fierberea oaselor, două cepe, o
    telină, un morcov tăiat felii, 200 de ml de vin, câteva boabe de piper, o
    frunză de dafin, câteva fire de tarhon, o lingură de oţet de vin, jumătate de
    kg de carne de vită, dată prin maşina de tocat. Peste toate acestea se toarnă
    zeama care a rezultat din fierberea oaselor şi care a fost lăsată să se
    răcească. După ce a fiert suficient, zeama trebuie strecurată. În continuare, pregătim
    un vas mai mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze
    de pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţi
    de carne de pasăre, de porc sau chiar de pasăre. Peste toate acestea turnăm
    zeama cu grijă, pentru a nu deranja decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească,
    apoi mutăm vasul sau castroanele în frigider. Piftia poate fi servită în
    următoarea zi.


    După astfel de
    aperitive, pe masa festivă de Revelion se vor afla felurile principale de
    mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc cu garnitură
    de varză călită. O garnitură întâlnită într-o carte de reţete boiereşti este
    cea de cartofi acordeon. Avem nevoie de un kg de cartofi albi, de câţiva căţei
    de usturoi, de câteva crenguţe de cimbru, de smântână, de ulei şi de sare.
    Cartofii trebuie curăţaţi şi spălaţi. Fiecare cartof trebuie crestat
    transversal, cu un cuţit, în felii de jumătate de cm. Pentru a evita secţionarea
    totală a cartofului, pot fi folosite două linguri de lemn cu a căror cozi încadrăm
    cartoful pe fundul de lemn. Cartofii sunt aşezaţi într-o tavă cu partea crestată
    în sus. Se condimentează cu sare şi usturoi, apoi se stropesc cu ulei astfel încât
    uleiul să pătrundă bine în crestături. Se adaugă cimbrul, mărunţit. Cartofii se bagă la cuptor, la foc mic, până se rumenesc. Deasupra lor se poate adăuga
    unt, smântână, brânză sau caşcaval. Se servesc imediat, alături de friptură sau
    de cârnaţi.


    Cozonacul
    şi plăcinta cu răvaşe reprezintă, de obicei, desertul de la masa festivă de
    Revelion, însă la fel de bine poate fi servită o salată de fructe, o îngheţată
    sau un desert combinat. Pentru că
    este ultima rubrică gastronomică din acest an, nu ne rămâne decât să vă urăm Poftă bună şi La mulţi ani!.

  • Les sarmale en version végétarienne

    Les sarmale en version végétarienne

    Préparées avec des feuilles de chou ou de choucroute, les sarmale constituent un plat incontournable des fêtes roumaines. On les prépare à l’occasion des fêtes d’hiver, mais aussi le printemps, à Pâques et même en été lorsque des feuilles d’oseille ou de vigne sont utilisées. D’habitude, ces rouleaux ont à l’intérieur une farce constituée de viande de porc ou de bœuf et de riz. Dans le delta du Danube on peut même trouver des sarmale de poisson alors qu’en période de carême, les mères de famille roumaines préparent des « sarmale » avec une farce exclusivement végétarienne. Qu’ils respectent le carême ou pas, avec l’arrivée du printemps, nombre de Roumains adoptent des menus végétariens, question de se purifier après un hiver long et capricieux ou bien de se préparer au festin qui suivra Pâques.

    C’est pourquoi aujourd’hui je vous propose de préparer ce genre de sarmale. Commencez par mettre un chou saumuré dans de l’eau froide pour le dessaler. Remplacer l’eau à plusieurs reprises. Pour la farce il vous faut un demi-kilo de champignons de Paris ou toute autre variété de champignons frais, 200 grammes de riz, une grosse carotte, deux gros oignons, 200 ml de coulis de tomates ou même un peu plus de jus de tomates, trois cuillerées de farine et un peu de thym. Commencez par couper les oignons et les carottes en brunoise pour les faire sauter ensuite dans un peu d’huile de tournesol à feu moyen, voire doux. Au moment où les oignons commencent à devenir transparents, il faut ajouter les champignons lavés, nettoyés et coupés en lamelles.

    Laissez mijoter à feu doux jusqu’à ce que l’eau des champignons s’évapore, puis ajoutez le riz et mélangez rigoureusement. Ajoutez ensuite le coulis de tomates et un peu de bouillon de légumes si besoin est pour préparer une sorte de risotto plutôt « al-dente ». Salez et poivrez selon votre propre goût, mais prenez en compte aussi le fait que la choucroute peut être déjà salée. Coupez le feu pour vous occuper de la choucroute. Mettez le chou saumuré dans une passoire et éliminez l’excès d’eau. Ensuite retirez les feuilles de chou et coupez-les le long de la nervure principale que vous devez ensuite découper.

    Prenez donc une moitié d’une feuille de chou et mettez une cuillerée à soupe de farce vers l’extrémité de la feuille qui a le côté le plus petit. Puis roulez la feuille de chou et formez une sorte de rouleau, et enfoncez les extrémités avec le pouce pour ne pas que la farce s’en dégage. Vous devez ensuite poser les sarmale dans une cocotte à fond épais sur une couche de croucroute hachée. Mettez les sarmale en cercles concentriques dans la cocotte et entre les couches de sarmale prévoyez une branche de thym, une feuille de laurier et quelques graines de poivre.

    A la fin posez sur la dernière couche de sarmale de la choucroute hachée et puis recouvrez les sarmale de jus de tomates. Faites bouillir à feu doux pendant une heure environ, faisant attention à y ajouter de l’eau ou du bouillon de légumes si besoin est. Enfin enfournez pendant une demi-heure. Sachez aussi que selon le même modèle de recette vous pouvez insérer dans la farce des noix ecrasées ou bien des raisins secs afin de diversifier les saveurs.

  • Mâncăruri din Oltenia

    Mâncăruri din Oltenia


    În această ediţie vă invităm în Oltenia. Un produs agricol specific Olteniei este prazul, care are o largă utilizare în preparatele
    specifice acestei provincii, o dovadă fiind aceea că unii producători de
    alimente din judeţul Dolj au primit, între altele, atestate pentru produse
    tradiţionale precum caşcaval oltenesc cu praz sau telemea oltenească cu praz.


    Cea mai populară mâncare, mai ales în perioadele
    de post, este cea de praz cu măsline. Avem nevoie de 4 … 5 fire de praz, 200
    de grame de măsline, ulei, sare şi pastă de tomate. În primul rând trebuie
    curăţat prazul şi tăiat în rondele cu o grosime de 3 … 4 centimetri. Prazul
    poate fi călit uşor în puţin ulei şi apoi pus la fiert în puţină apă cu sare,
    fie pus direct la fiert. Măslinele trebuie fierte separat, câteva minute, în
    una sau două ape, pentru a mai scoate sarea din ele. Măslinele sunt adăugate
    apoi în cratiţa în care fierbe prazul, se adaugă o lingură de pastă de tomate
    şi sare după gust. Este o mâncare care se poate realiza în circa jumătate de
    oră şi care, de obicei, se serveşte rece. În această mâncare se poate
    adăuga şi carne, obţinându-se, de exemplu, limbă de porc cu praz şi măsline.


    Prazul fiert în apă cu sare poate fi
    folosit şi ca bază pentru alte mâncăruri cu carne de pui sau cu peşte. De
    exemplu, pentru peşte cu praz la cuptor avem nevoie de 4 … 5 fire de praz,
    care trebuie curăţat, tăiat în rondele subţiri şi fiert în puţină apă cu sare,
    împreună cu un ardei gras, tăiat de asemenea, mărunt. În oala în care au fiert
    aceste legume trebuie adăugată o lingură de pastă de tomate, puţin ulei,
    busuioc şi mărar tocat mărunt, piper şi sare după gust. Se pune această
    compoziţie într-o tavă, iar deasupra ei, file de peşte. Se introduce la cuptor
    şi se lasă 20 … 30 de minute pănă când peştele capătă o culoare arămie.


    Sunt mâncăruri la care
    nu se foloseşte prazul, precum sarmalele în dovleac, tocana câmpenească sau tocana
    oltenească cu carne de
    vită şi cârnaţi. Pentru sarmalele în dovleac avem nevoie de un dovleac căruia i
    se îndepărtează seminţele din interior. Se călesc uşor în ulei două .. trei
    cepe tăiate mărunt, după care adăugăm o ceaşcă de orez şi puţină pastă de
    roşii. După ce compoziţia s-a răcit, amestecăm ceapa şi orezul cu un kg de
    carne tocată de porc, cu puţin piper râşnit şi cu sare după gust. Întindem foi
    de varză cărora le-am îndepărtat nervurile groase, punem acest amestec şi le
    rulăm obţinând sarmalele. Sarmalele trebuie fierte circa o oră, după care
    acestea sunt aranjate în interiorul dovleacului, punând printre ele bucăţi de
    costiţă afumată şi două – trei rămurele de cimbru. Dovleacul trebuie ţinut în
    cuptor timp de două ore, la foc mediu spre mic. Sarmalele se servesc imediat,
    cu smântână şi mămăligă, alături de un pahar de vin roşu, poate chiar un
    zaibăr, un soi cultivat în Oltenia.

  • Mâncăruri din Oltenia

    Mâncăruri din Oltenia


    În această ediţie vă invităm în Oltenia. Un produs agricol specific Olteniei este prazul, care are o largă utilizare în preparatele
    specifice acestei provincii, o dovadă fiind aceea că unii producători de
    alimente din judeţul Dolj au primit, între altele, atestate pentru produse
    tradiţionale precum caşcaval oltenesc cu praz sau telemea oltenească cu praz.


    Cea mai populară mâncare, mai ales în perioadele
    de post, este cea de praz cu măsline. Avem nevoie de 4 … 5 fire de praz, 200
    de grame de măsline, ulei, sare şi pastă de tomate. În primul rând trebuie
    curăţat prazul şi tăiat în rondele cu o grosime de 3 … 4 centimetri. Prazul
    poate fi călit uşor în puţin ulei şi apoi pus la fiert în puţină apă cu sare,
    fie pus direct la fiert. Măslinele trebuie fierte separat, câteva minute, în
    una sau două ape, pentru a mai scoate sarea din ele. Măslinele sunt adăugate
    apoi în cratiţa în care fierbe prazul, se adaugă o lingură de pastă de tomate
    şi sare după gust. Este o mâncare care se poate realiza în circa jumătate de
    oră şi care, de obicei, se serveşte rece. În această mâncare se poate
    adăuga şi carne, obţinându-se, de exemplu, limbă de porc cu praz şi măsline.


    Prazul fiert în apă cu sare poate fi
    folosit şi ca bază pentru alte mâncăruri cu carne de pui sau cu peşte. De
    exemplu, pentru peşte cu praz la cuptor avem nevoie de 4 … 5 fire de praz,
    care trebuie curăţat, tăiat în rondele subţiri şi fiert în puţină apă cu sare,
    împreună cu un ardei gras, tăiat de asemenea, mărunt. În oala în care au fiert
    aceste legume trebuie adăugată o lingură de pastă de tomate, puţin ulei,
    busuioc şi mărar tocat mărunt, piper şi sare după gust. Se pune această
    compoziţie într-o tavă, iar deasupra ei, file de peşte. Se introduce la cuptor
    şi se lasă 20 … 30 de minute pănă când peştele capătă o culoare arămie.


    Sunt mâncăruri la care
    nu se foloseşte prazul, precum sarmalele în dovleac, tocana câmpenească sau tocana
    oltenească cu carne de
    vită şi cârnaţi. Pentru sarmalele în dovleac avem nevoie de un dovleac căruia i
    se îndepărtează seminţele din interior. Se călesc uşor în ulei două .. trei
    cepe tăiate mărunt, după care adăugăm o ceaşcă de orez şi puţină pastă de
    roşii. După ce compoziţia s-a răcit, amestecăm ceapa şi orezul cu un kg de
    carne tocată de porc, cu puţin piper râşnit şi cu sare după gust. Întindem foi
    de varză cărora le-am îndepărtat nervurile groase, punem acest amestec şi le
    rulăm obţinând sarmalele. Sarmalele trebuie fierte circa o oră, după care
    acestea sunt aranjate în interiorul dovleacului, punând printre ele bucăţi de
    costiţă afumată şi două – trei rămurele de cimbru. Dovleacul trebuie ţinut în
    cuptor timp de două ore, la foc mediu spre mic. Sarmalele se servesc imediat,
    cu smântână şi mămăligă, alături de un pahar de vin roşu, poate chiar un
    zaibăr, un soi cultivat în Oltenia.

  • Feuilles de vigne farcies

    Feuilles de vigne farcies

    Les sarmale en feuilles de vigne ou d’arroche constituent un plat très apprécié par les Roumains en début d’été lorsque ces feuilles sont fraîches. Mais sachez que vous pouvez préparer ce très savoureux plat plus tard aussi puisque les feuilles des vignes peuvent être conservées en saumure. Elles sont à retrouver aussi chez les traiteurs libanais et turcs par exemple.

    Comme les feuilles de vigne farcies sont spécifiques à l’été, d’habitude la farce est un mélange plutôt léger de viande de bœuf et de riz. Parfois on peut choisir aussi de préparer des sarmale avec de la viande de dinde ou de poulet, mais on peut utiliser aussi bien de la viande de porc ou un mélange de viande hachée de porc et de bœuf. Pour un kilo de viande hachée, il vous faut un gros oignon coupé en brunoise, quelques 150 grammes de riz, deux ou trois cuillerées de coulis de tomates, un œuf, du thym, du paprika, sel et poivre du moulin. N’oubliez pas évidemment une quarantaine de feuilles de vigne.

    Lavez soigneusement le riz et laissez-le gonfler un peu, alors que vous faites blanchir les feuilles de vigne si celles-ci sont fraiches. Faites dorer l’oignon dans de l’huile de tournesol, puis ajoutez le riz et mélangez bien tout en y ajoutant un peu d’eau ou du bouillon de légumes. Au moment où le riz commence à cuire pour ressembler à un risotto insuffisamment cuit, coupez le feu et laissez reposer un peu.

    Mélangez la viande hachée au riz et aux épices, puis salez et poivrez. Roulez les feuilles de vigne autour d’une grosse cuillérée de farce et posez les sarmale à l’intérieur d’une grosse cocotte, puis ajoutez du vin blanc et du jus de tomates et faites bouillir pour une bonne heure environ, à feu doux sans oublier d’y ajouter de l’eau de temps en temps pour que les sarmale ne collent pas au fond du récipient. N’oubliez pas de commencer par mettre quelques feuilles de vigne sur le fond de la cocotte, puis posez les rouleaux de feuilles de vigne d’une manière concentrique. A la fin, vous pouvez préparer une belle polenta en accompagnement et n’oubliez pas non plus de mettre une bonne cuillerée de crème fraiche sur les sarmale quand vous les servez. Prévoyez aussi un vin blanc demi-sec, très bien refroidi.

  • Sarmale de post

    Sarmale de post

    În această ediţie vă prezentăm câteva reţete de sarmale de
    post, fie în foi de varză, fie în foi de viţă. Începem cu modul de preparare a
    sarmalelor cu foi de varză întrucât în gospodăriile tradiţionale şi în magazine
    încă se găseşte varză murată. Avem nevoie de o varză
    acră, de două ceşti de orez, de câteva cepe, de doi morcovi, de ulei, bulion,
    cimbru, piper boabe şi piper măcinat, foi de dafin şi sare. Varza murată trebuie desfăcută cu grijă, foaie cu foaie, şi lăsată în apă rece pentru a reduce concentraţia de sare. În acest timp, ne ocupăm de umplutură. Ceapa, tăiată subţire, este călită în ulei, după care se adaugă orezul, spălat în mai multe ape şi apoi scurs, precum şi
    morcovii, daţi pe răzătoare. În umplutură pot fi adăugate ciuperci, tocate mărunt sau chiar fructe uscate precum
    stafide şi prune afumate, tocate mărunt. În vasul în
    care am călit toate aceste
    ingrediente, adaugăm la final bulion, piper măcinat şi sare după gust şi
    omogenizăm.


    În continuare, rulăm sarmalele. După ce au fost spălate bine în apă rece, foilor
    de varză le sunt îndepărtate nervurile. Din umplutură, se ia cu o lingură şi se pune pe foaia de varză, care
    este apoi rulată. Sarmalele sunt apoi aşezate în cratiţă, se toarnă puţină apă încălzită, amestecată cu o lingură de bulion, se pun câteva boabe de
    piper şi o crenguţă de cimbru, apoi se acoperă cu varză tocată. Cratiţa trebuie
    lăsată în cuptor, la foc potrivit pentru circa 45 de minute, până
    când varza şi sarmalele de la suprafaţă încep
    să se rumenească.


    În mod similar, putem pregăti sarmale în foi de viţă. Pentru că este primăvară, pe
    lângă ingredientele, să le spunem, traditionale, putem folosi şi o legătură de
    ceapă verde. Curăţăm câteva cepe pe care le tocăm mărunt şi pe care le punem
    pentru câteva minute, la foc mic, într-un vas cu puţin ulei. Adăugăm doi
    morcovi, daţi pe răzătoare, ceapa verde, de asemenea tocată mărunt şi înăbuşim
    amestecul cu suc de roşii sau cu bulion diluat în puţină apă. Luăm vasul de pe
    foc şi adăugăm orezul, câteva ciuperci şi frunze de pătrunjel, tocate mărunt,
    condimentăm cu piper măcinat, punem sare după gust şi omogenizăm.


    Putem folosi frunze proaspete de
    viţă care încep să se găsească in această perioadă. Acestea trebuie opărite în
    apă cu sare. Frunzele trebuie ţinute în apa clocotită timp de câteva secunde,
    după care sunt lăsate într-un vas ca să se răcorească. În continuare, pe
    fiecare frunză de viţă este pusă umplutura, după care sarmalele sunt rulate şi
    aşezate una lângă alta într-o cratiţă în care turnăm apă cât să le acopere. Printre
    sarmale punem ramuri de mărar verde, turnăm suc de roşii, după care introducem
    cratiţa în cuptor şi lăsăm sarmalele să fiarbă la foc mic timp de circa două
    ore.

  • Sarmale de post

    Sarmale de post

    În această ediţie vă prezentăm câteva reţete de sarmale de
    post, fie în foi de varză, fie în foi de viţă. Începem cu modul de preparare a
    sarmalelor cu foi de varză întrucât în gospodăriile tradiţionale şi în magazine
    încă se găseşte varză murată. Avem nevoie de o varză
    acră, de două ceşti de orez, de câteva cepe, de doi morcovi, de ulei, bulion,
    cimbru, piper boabe şi piper măcinat, foi de dafin şi sare. Varza murată trebuie desfăcută cu grijă, foaie cu foaie, şi lăsată în apă rece pentru a reduce concentraţia de sare. În acest timp, ne ocupăm de umplutură. Ceapa, tăiată subţire, este călită în ulei, după care se adaugă orezul, spălat în mai multe ape şi apoi scurs, precum şi
    morcovii, daţi pe răzătoare. În umplutură pot fi adăugate ciuperci, tocate mărunt sau chiar fructe uscate precum
    stafide şi prune afumate, tocate mărunt. În vasul în
    care am călit toate aceste
    ingrediente, adaugăm la final bulion, piper măcinat şi sare după gust şi
    omogenizăm.


    În continuare, rulăm sarmalele. După ce au fost spălate bine în apă rece, foilor
    de varză le sunt îndepărtate nervurile. Din umplutură, se ia cu o lingură şi se pune pe foaia de varză, care
    este apoi rulată. Sarmalele sunt apoi aşezate în cratiţă, se toarnă puţină apă încălzită, amestecată cu o lingură de bulion, se pun câteva boabe de
    piper şi o crenguţă de cimbru, apoi se acoperă cu varză tocată. Cratiţa trebuie
    lăsată în cuptor, la foc potrivit pentru circa 45 de minute, până
    când varza şi sarmalele de la suprafaţă încep
    să se rumenească.


    În mod similar, putem pregăti sarmale în foi de viţă. Pentru că este primăvară, pe
    lângă ingredientele, să le spunem, traditionale, putem folosi şi o legătură de
    ceapă verde. Curăţăm câteva cepe pe care le tocăm mărunt şi pe care le punem
    pentru câteva minute, la foc mic, într-un vas cu puţin ulei. Adăugăm doi
    morcovi, daţi pe răzătoare, ceapa verde, de asemenea tocată mărunt şi înăbuşim
    amestecul cu suc de roşii sau cu bulion diluat în puţină apă. Luăm vasul de pe
    foc şi adăugăm orezul, câteva ciuperci şi frunze de pătrunjel, tocate mărunt,
    condimentăm cu piper măcinat, punem sare după gust şi omogenizăm.


    Putem folosi frunze proaspete de
    viţă care încep să se găsească in această perioadă. Acestea trebuie opărite în
    apă cu sare. Frunzele trebuie ţinute în apa clocotită timp de câteva secunde,
    după care sunt lăsate într-un vas ca să se răcorească. În continuare, pe
    fiecare frunză de viţă este pusă umplutura, după care sarmalele sunt rulate şi
    aşezate una lângă alta într-o cratiţă în care turnăm apă cât să le acopere. Printre
    sarmale punem ramuri de mărar verde, turnăm suc de roşii, după care introducem
    cratiţa în cuptor şi lăsăm sarmalele să fiarbă la foc mic timp de circa două
    ore.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou

    Mulţi români obişnuiesc să petreacă noaptea de Revelion acasă, în jurul
    mesei pe care sunt aduse diferite preparate tradiţionale pentru această noapte
    specială. Pe lângă bradul decorat cu globuri şi beteală, în locuinţă trebuie să fie ramuri
    de vâsc, o plantă semiparazită care se dezvoltă pe crengile copacilor, dar despre care se spune că aduce noroc. Petrecerea
    începe, de obicei, la ora 21 şi se încheie spre dimineaţă, iar masa de Revelion este
    alcătuită din aperitive reci şi calde, fel principal şi desert, stropite cu
    băuturi alcoolice şi non-alcoolice, dintre care nu trebuie să lipsească vinul
    spumant.

    Mesenii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc şi piftie. Pentru masa festivă de Anul Nou se
    pregăteşte, de obicei, piftie de porc însă, având în vedere consumul în exces
    a cărnii de porc din zilele Crăciunului, se face
    piftie din carne de pasăre. Piftia de
    cocoş şi de gâscă reprezintă un preparat tradiţional din
    Muntenia,
    servit demult şi la curţile domneşti şi boiereşti.


    O altă vedetă a mesei
    festive de Anul Nou este salata boeuf. După cum sublinia Radu Anton Roman, un
    mare cronicar al gastronomiei româneşti, este una dintre cele mai stranii şi
    mai neaşteptate mâncăruri româneşti. Cu tot numele francez, mâncarea are la
    bază o salată germană amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. În ceea ce priveşte numele, probabil că inventatorul
    acesteia a lansat-o pe piaţă sub această denumire salade de boeuf pentru că
    salată de bou, având şi conotaţii peiorative, nu ar fi avut darul de a atrage
    clienţii. În Germania există o salată asemănătoare, cu un amestec de carne,
    legume fierte, sfeclă roşie, ceapă şi castraveţi muraţi, cunoscută în România
    sub denumirea de salată berlineză.


    Ouăle umplute reprezintă o
    altă atracţie a mesei de Revelion. Acest aperitiv este uşor de preparat. Avem
    nevoie de 10 ouă pentru umplut şi de un altul pentru maioneză, iar pentru
    umplutură folosim pate de ficat sau brânză. Se lasă ouăle la fiert până se fac
    tari şi, până se răcesc se pregăteşte maioneza din gălbenuşul unui ou crud, care
    se amestecă cu puţin muştar şi cu ulei care se adaugă puţin câte puţin până
    când obţinem cantitatea dorită. Apoi, se taie ouăle pe lung, iar gălbenuşurile
    vor fi amestecate cu pateul, cu puţin piper măcinat şi cu sare după gust. Cu
    acest amestec vor fi umplute jumătăţile de ou, după care vor fi puse pe un
    platou şi ornate cu maioneză şi, eventual, cu o frunză de pătrunjel.


    După aperitive, urmează felurile principale de
    mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc cu garnitură
    de varză călită, iar la desert prăjituri, cozonac şi plăcinta cu răvaşe. În
    această plăcintă specială de Revelion, cu brânză dulce şi cu stafide, se află şi bileţele pe care sunt scrise
    diferite mesaje. În fiecare porţie există câte un bileţel pe care cel care îl
    descoperă va citi o predicţie pentru anul în care tocmai a intrat.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou

    Mulţi români obişnuiesc să petreacă noaptea de Revelion acasă, în jurul
    mesei pe care sunt aduse diferite preparate tradiţionale pentru această noapte
    specială. Pe lângă bradul decorat cu globuri şi beteală, în locuinţă trebuie să fie ramuri
    de vâsc, o plantă semiparazită care se dezvoltă pe crengile copacilor, dar despre care se spune că aduce noroc. Petrecerea
    începe, de obicei, la ora 21 şi se încheie spre dimineaţă, iar masa de Revelion este
    alcătuită din aperitive reci şi calde, fel principal şi desert, stropite cu
    băuturi alcoolice şi non-alcoolice, dintre care nu trebuie să lipsească vinul
    spumant.

    Mesenii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc şi piftie. Pentru masa festivă de Anul Nou se
    pregăteşte, de obicei, piftie de porc însă, având în vedere consumul în exces
    a cărnii de porc din zilele Crăciunului, se face
    piftie din carne de pasăre. Piftia de
    cocoş şi de gâscă reprezintă un preparat tradiţional din
    Muntenia,
    servit demult şi la curţile domneşti şi boiereşti.


    O altă vedetă a mesei
    festive de Anul Nou este salata boeuf. După cum sublinia Radu Anton Roman, un
    mare cronicar al gastronomiei româneşti, este una dintre cele mai stranii şi
    mai neaşteptate mâncăruri româneşti. Cu tot numele francez, mâncarea are la
    bază o salată germană amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. În ceea ce priveşte numele, probabil că inventatorul
    acesteia a lansat-o pe piaţă sub această denumire salade de boeuf pentru că
    salată de bou, având şi conotaţii peiorative, nu ar fi avut darul de a atrage
    clienţii. În Germania există o salată asemănătoare, cu un amestec de carne,
    legume fierte, sfeclă roşie, ceapă şi castraveţi muraţi, cunoscută în România
    sub denumirea de salată berlineză.


    Ouăle umplute reprezintă o
    altă atracţie a mesei de Revelion. Acest aperitiv este uşor de preparat. Avem
    nevoie de 10 ouă pentru umplut şi de un altul pentru maioneză, iar pentru
    umplutură folosim pate de ficat sau brânză. Se lasă ouăle la fiert până se fac
    tari şi, până se răcesc se pregăteşte maioneza din gălbenuşul unui ou crud, care
    se amestecă cu puţin muştar şi cu ulei care se adaugă puţin câte puţin până
    când obţinem cantitatea dorită. Apoi, se taie ouăle pe lung, iar gălbenuşurile
    vor fi amestecate cu pateul, cu puţin piper măcinat şi cu sare după gust. Cu
    acest amestec vor fi umplute jumătăţile de ou, după care vor fi puse pe un
    platou şi ornate cu maioneză şi, eventual, cu o frunză de pătrunjel.


    După aperitive, urmează felurile principale de
    mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc cu garnitură
    de varză călită, iar la desert prăjituri, cozonac şi plăcinta cu răvaşe. În
    această plăcintă specială de Revelion, cu brânză dulce şi cu stafide, se află şi bileţele pe care sunt scrise
    diferite mesaje. În fiecare porţie există câte un bileţel pe care cel care îl
    descoperă va citi o predicţie pentru anul în care tocmai a intrat.

  • Mincemeat stuffed cabbage rolls

    Mincemeat stuffed cabbage rolls

    There are some dishes
    in Romania that served as inspiration for festivals, most of the time with
    double purpose: to pass down traditional dishes and recipes from one generation
    to another, and create an event that would benefit the community. There are
    several suchlike events in Romania: the festival of sausages, of pies, cheese,
    trout, pancakes and of course, cabbage rolls.




    Two cabbage roll
    festivals are taking place in Romania in September, one in Salonta, now in its 7th
    year, and another one in Praid, with a tradition going back 20 years. Apart
    from prizes for the most delicious cabbage rolls, the festival in Praid has,
    along the years, seen prizes being awarded for the smallest, the biggest and
    the most original cabbage roll. The biggest prize-winning roll one year was of
    nearly one meter long and as thick as one’s arm.




    A traditional meal in
    all the Balkan countries, though claimed by each country, cabbage rolls are
    original from Turkey where they were called sarmak. In Turkey, the original
    recipe consisted of minced beef mixed with rice and raisins all wrapped in vine
    leaves, but in other countries the vine leaves have been replaced with cabbage
    or sauerkraut, and the meat was replaced by pork, chicken, or even fish. A
    traditional recipe in Bukovina, a province in northern Romania, is called
    ‘cabbage roll nest’, with filling or wrapping of different types. The filling
    is pork, beef, chicken, goose, or mushrooms. In spring, vine leaves, dock, horseradish,
    beet, and lime tree leaves are used for wrapping. Wrap the rolls and boil them
    in enough water to cover. Then add tomato paste or juice boil them in the oven
    at low heat for about two hours, pouring water or white wine from time to time.
    The cabbage roll nests should be taken carefully out of the pot and placed on a
    plate. Add cream on top and a slice of polenta by their side.





    The
    traditional Romanian recipe for cabbage rolls uses sauerkraut wraps and pork.
    For that you need one or two heads of sauerkraut of medium size. Place cabbage
    leaves in cold water to take out excess salt. You need 1.5 kg of pork, mixed
    with one cup of rice and two finely chopped onions; cut off the thick veins of
    the cabbage leaves to wrap them more easily around the meat. Then we place them
    in the pot together with some dry thyme, a bit of tomato juice, cover them in
    water and boil them at low heat for a couple of hours. Add some bacon as for
    the smoky flavour. Serve hot with cream on top, some polenta and, why not, a glass
    of red wine. Enjoy!