Radio România Internațional

Tag: sarmale

  • Lăsata Secului

    Lăsata Secului

    Conform
    tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele
    mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe naşi, aceste
    vizite fiind puţin probabile în acest an marcat de pandemie.



    Există multe obiceiuri şi superstiţii legate de intrarea în postului
    Crăciunului. Un obicei este acela ca, de Lăsata Secului, oalele din casă să fie puse cu gura în jos, pentru ca
    oamenii să fie feriți de boli și de pagube. Un alt obicei este ca de Lăsata
    Secului să fie împărţite turte din mălai, pentru pomenirea celor morţi. Se mai
    fac turte şi colaci din făină de grâu, amestecată cu apă şi cu drojdie de bere,
    frământată, coca fiind lăsată la dospit înainte de a fi porţionată şi modelată
    în formele dorite. Cu o săptămână înainte de intrarea în postul Crăciunului, în
    comunităţile de oieri este pregătită o turtă specială. În seara de 7
    noiembrie, cu o zi
    înainte de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril se pregăteşte aşa-numita turtă a oilor, din mălai şi făină. Este o turtă uşor îndulcită, care este aruncată în
    dimineaţa zilei de 8 noiembrie în ţarcul oilor, odată cu pătrunderea berbecilor
    în acel ţarc. Se spune că, dacă această turtă va cădea cu faţa în sus, toate oile
    vor avea miei în primăvară, fiind un semn rău dacă ar pica invers.


    Masa de Lăsata Secului trebuie să
    fie bogată, cu aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de
    pasăre, plăcinte cu bânză, dovleac şi mere. Şi pentru că mustul a fiert, iar vinul s-a limpezit
    deja, în zona Bărăganului pe masa de Lăsata
    Secului se pune o carafă cu vin nou, alături de friptură şi de sarmale. De asemenea, la început trebuie
    servită ţuica din noua recoltă, dar nu înainte de a gusta din pâinea coaptă în
    casă, ca simbol al ospitalităţii gazdei. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. La alcătuirea
    meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice
    locale şi regionale. În Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu
    carne de porc.

    În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui
    să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata
    Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există
    superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute. Există o
    soluţie pentru a gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba chiar şi de vită, iar
    aceasta ar fi sarmalele în cuib. Sunt 5 sarmale cu umpluturi diferite, cu carne
    de porc, de viţel, de miel, de pui sau de gâscă şi cu
    ciuperci. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din fiecare, într-o foaie de
    varză, de dimensiune mai mare şi obţinem aşa-numitul cuib.

  • Lăsata Secului

    Lăsata Secului

    Conform
    tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele
    mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe naşi, aceste
    vizite fiind puţin probabile în acest an marcat de pandemie.



    Există multe obiceiuri şi superstiţii legate de intrarea în postului
    Crăciunului. Un obicei este acela ca, de Lăsata Secului, oalele din casă să fie puse cu gura în jos, pentru ca
    oamenii să fie feriți de boli și de pagube. Un alt obicei este ca de Lăsata
    Secului să fie împărţite turte din mălai, pentru pomenirea celor morţi. Se mai
    fac turte şi colaci din făină de grâu, amestecată cu apă şi cu drojdie de bere,
    frământată, coca fiind lăsată la dospit înainte de a fi porţionată şi modelată
    în formele dorite. Cu o săptămână înainte de intrarea în postul Crăciunului, în
    comunităţile de oieri este pregătită o turtă specială. În seara de 7
    noiembrie, cu o zi
    înainte de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril se pregăteşte aşa-numita turtă a oilor, din mălai şi făină. Este o turtă uşor îndulcită, care este aruncată în
    dimineaţa zilei de 8 noiembrie în ţarcul oilor, odată cu pătrunderea berbecilor
    în acel ţarc. Se spune că, dacă această turtă va cădea cu faţa în sus, toate oile
    vor avea miei în primăvară, fiind un semn rău dacă ar pica invers.


    Masa de Lăsata Secului trebuie să
    fie bogată, cu aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de
    pasăre, plăcinte cu bânză, dovleac şi mere. Şi pentru că mustul a fiert, iar vinul s-a limpezit
    deja, în zona Bărăganului pe masa de Lăsata
    Secului se pune o carafă cu vin nou, alături de friptură şi de sarmale. De asemenea, la început trebuie
    servită ţuica din noua recoltă, dar nu înainte de a gusta din pâinea coaptă în
    casă, ca simbol al ospitalităţii gazdei. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. La alcătuirea
    meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice
    locale şi regionale. În Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu
    carne de porc.

    În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui
    să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata
    Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există
    superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute. Există o
    soluţie pentru a gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba chiar şi de vită, iar
    aceasta ar fi sarmalele în cuib. Sunt 5 sarmale cu umpluturi diferite, cu carne
    de porc, de viţel, de miel, de pui sau de gâscă şi cu
    ciuperci. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din fiecare, într-o foaie de
    varză, de dimensiune mai mare şi obţinem aşa-numitul cuib.

  • Variantele formale corecte, la singular, pentru pluralele cuvintelor sarmale şi sandale

    Variantele formale corecte, la singular, pentru pluralele cuvintelor sarmale şi sandale

    Variantele formale corecte, la singular, pentru pluralele cuvintelor sarmale şi sandale.



  • Preparate pentru masa de Anul Nou

    Preparate pentru masa de Anul Nou

    De câţiva ani a crescut
    interesul românilor de a petrece
    Revelionul în stradă, urmărind spectacolele din locurile publice şi focurile de artificii. Sunt însă şi români care preferă să petreacă noaptea de Revelion acasă sau la restaurant, în jurul mesei pe
    care sunt aduse diferite preparate tradiţionale pentru această noapte specială.
    Pe lângă brad, locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc despre care se spune
    că aduc noroc. Masa festivă de Revelion începe după ora 21, iar musafirii sunt
    îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf, brânzeturi,
    preparate din carne de porc şi piftie.


    Ouăle umplute reprezintă unul
    dintre aperitivele mesei de Revelion. Acest aperitiv este uşor de preparat.
    Avem nevoie de 10 ouă pentru umplut şi de un altul pentru maioneză, iar pentru
    umplutură folosim pate de ficat sau brânză. Se lasă ouăle la fiert până se fac
    tari şi, până se răcesc, se pregăteşte maioneza din gălbenuşul unui ou crud,
    care se amestecă cu puţin muştar şi cu ulei care se adaugă puţin câte puţin
    până când obţinem cantitatea dorită. Apoi, se taie ouăle în jumătate, pe lung,
    iar gălbenuşurile vor fi amestecate cu pateul, cu puţin piper măcinat şi cu
    sare după gust. Cu acest amestec vor fi umplute jumătăţile de ou, după care vor
    fi puse pe un platou şi ornate cu maioneză şi, eventual, cu o frunză de
    pătrunjel.


    O altă vedetă a mesei
    festive de Anul Nou este salata boeuf, care are la bază o salată germană
    amestecată cu maioneză şi care a fost modificată, se pare, în secolul al
    19-lea, în bucătăriile boierilor din partea sudică a României. Pentru a pregăti
    salata de boeuf, avem nevoie de carne de vită şi cartofi în cantităţi egale, de
    câţiva castraveţi muraţi şi de câţiva gogoşari muraţi în oţet, de o conservă de
    mazăre, de câţiva morcovi şi de maioneză. Se fierb cartofii, morcovii şi
    carnea, având grijă ca legumele să nu se sfărâme, iar după ce se răcesc se taie
    în cuburi foarte mici, la fel ca şi castraveţii şi gogoşarii. Toate acestea se
    amestecă într-un castron împreună cu maioneza după care totul se răstoarnă pe
    un platou unde i se dă forma unui tort, acoperit cu un strat subţire de
    maioneză. Se ornează cu felii subţiri de gogoşari şi castraveţi, cu rondele de
    morcov şi cu rondele provenite dintr-un ou fiert. În Germania există o salată
    asemănătoare, cu un amestec de carne, legume fierte, sfeclă roşie, ceapă şi
    castraveţi muraţi, cunoscută în România sub denumirea de salată berlineză.


    După aceste aperitive, pe masa festivă de Revelion
    sunt aduse felurile principale, precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din
    carne de porc cu garnitură de varză călită. Tradiţia de a mânca preparate pe
    bază de carne de porc este întâlnită în mai multe tări precum Spania, Austria,
    Germania, Italia sau Ungaria. În multe ţări se servesc purceluşi de lapte, iar
    în Austria pe masa de Revelion se află purceluşi de marţipan, iar toate acestea
    pentru că tradiţia de a mânca de Anul Nou preparate din carne de porc se
    bazează pe credinţa că porcul simbolizează progresul şi prosperitatea.


    Cozonacul şi plăcinta cu
    răvaşe reprezintă, de obicei, desertul mesei de Revelion. Plăcinta cu răvaşe este
    cu brânză dulce şi cu stafide, dar în interior se află şi bileţele pe care sunt
    scrise diferite mesaje. Fiecare mesean care va servi această plăcintă va
    descoperi o predicţie pentru anul care vine sau un amănunt care îl
    caracterizează. Pentru că este ultima rubrică gastronomică din acest an, nu ne
    rămâne decât să vă urăm Poftă bună şi La mulţi ani!.

  • Preparate pentru masa de Anul Nou

    Preparate pentru masa de Anul Nou

    De câţiva ani a crescut
    interesul românilor de a petrece
    Revelionul în stradă, urmărind spectacolele din locurile publice şi focurile de artificii. Sunt însă şi români care preferă să petreacă noaptea de Revelion acasă sau la restaurant, în jurul mesei pe
    care sunt aduse diferite preparate tradiţionale pentru această noapte specială.
    Pe lângă brad, locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc despre care se spune
    că aduc noroc. Masa festivă de Revelion începe după ora 21, iar musafirii sunt
    îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf, brânzeturi,
    preparate din carne de porc şi piftie.


    Ouăle umplute reprezintă unul
    dintre aperitivele mesei de Revelion. Acest aperitiv este uşor de preparat.
    Avem nevoie de 10 ouă pentru umplut şi de un altul pentru maioneză, iar pentru
    umplutură folosim pate de ficat sau brânză. Se lasă ouăle la fiert până se fac
    tari şi, până se răcesc, se pregăteşte maioneza din gălbenuşul unui ou crud,
    care se amestecă cu puţin muştar şi cu ulei care se adaugă puţin câte puţin
    până când obţinem cantitatea dorită. Apoi, se taie ouăle în jumătate, pe lung,
    iar gălbenuşurile vor fi amestecate cu pateul, cu puţin piper măcinat şi cu
    sare după gust. Cu acest amestec vor fi umplute jumătăţile de ou, după care vor
    fi puse pe un platou şi ornate cu maioneză şi, eventual, cu o frunză de
    pătrunjel.


    O altă vedetă a mesei
    festive de Anul Nou este salata boeuf, care are la bază o salată germană
    amestecată cu maioneză şi care a fost modificată, se pare, în secolul al
    19-lea, în bucătăriile boierilor din partea sudică a României. Pentru a pregăti
    salata de boeuf, avem nevoie de carne de vită şi cartofi în cantităţi egale, de
    câţiva castraveţi muraţi şi de câţiva gogoşari muraţi în oţet, de o conservă de
    mazăre, de câţiva morcovi şi de maioneză. Se fierb cartofii, morcovii şi
    carnea, având grijă ca legumele să nu se sfărâme, iar după ce se răcesc se taie
    în cuburi foarte mici, la fel ca şi castraveţii şi gogoşarii. Toate acestea se
    amestecă într-un castron împreună cu maioneza după care totul se răstoarnă pe
    un platou unde i se dă forma unui tort, acoperit cu un strat subţire de
    maioneză. Se ornează cu felii subţiri de gogoşari şi castraveţi, cu rondele de
    morcov şi cu rondele provenite dintr-un ou fiert. În Germania există o salată
    asemănătoare, cu un amestec de carne, legume fierte, sfeclă roşie, ceapă şi
    castraveţi muraţi, cunoscută în România sub denumirea de salată berlineză.


    După aceste aperitive, pe masa festivă de Revelion
    sunt aduse felurile principale, precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din
    carne de porc cu garnitură de varză călită. Tradiţia de a mânca preparate pe
    bază de carne de porc este întâlnită în mai multe tări precum Spania, Austria,
    Germania, Italia sau Ungaria. În multe ţări se servesc purceluşi de lapte, iar
    în Austria pe masa de Revelion se află purceluşi de marţipan, iar toate acestea
    pentru că tradiţia de a mânca de Anul Nou preparate din carne de porc se
    bazează pe credinţa că porcul simbolizează progresul şi prosperitatea.


    Cozonacul şi plăcinta cu
    răvaşe reprezintă, de obicei, desertul mesei de Revelion. Plăcinta cu răvaşe este
    cu brânză dulce şi cu stafide, dar în interior se află şi bileţele pe care sunt
    scrise diferite mesaje. Fiecare mesean care va servi această plăcintă va
    descoperi o predicţie pentru anul care vine sau un amănunt care îl
    caracterizează. Pentru că este ultima rubrică gastronomică din acest an, nu ne
    rămâne decât să vă urăm Poftă bună şi La mulţi ani!.

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20
    decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează
    să fie preparat pentru masa de Crăciun.
    Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul,
    slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că
    porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma
    acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi
    carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din
    Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum,
    sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La
    sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita pomană a
    porcului, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune.


    Cum ajungem la pomana porcului, un preparat
    necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită
    tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci
    (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte
    grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi
    pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi
    lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând
    din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi
    mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.

  • Pomana porcului

    Pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20
    decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează
    să fie preparat pentru masa de Crăciun.
    Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul,
    slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că
    porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma
    acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi
    carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură.



    În gospodăriile din
    Transilvania, provincie unde carnea de porc are o pondere mai mare în consum,
    sunt sacrificaţi doi porci, unul înainte de Crăciun, celălalt după Anul Nou. La
    sacrificarea rituală a porcului este tradiţia de a pregăti aşa-numita pomană a
    porcului, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune.


    Cum ajungem la pomana porcului, un preparat
    necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită
    tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci
    (fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului şi din care se obţine untura. După ce se topeşte
    grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi
    pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi
    lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând
    din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi
    mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.

  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Peste
    câteva
    zile se va intra în postul Crăciunului, iar
    acest lucru este marcat printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului.
    Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe
    naşi. Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe
    preparate.


    Pe
    masă se întinde o faţă de masă albă, iar pe mijloc este aşezată o pâine coaptă în masă şi sare, simbol al ospitalităţii. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. Masa de Lăsata
    Secului este alcătuită din aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale,
    friptură de pasăre, plăcinte cu brânză, dovleac şi mere. De asemenea, trebuie
    servită ţuica din noua recoltă, precum şi vinul care tocmai s-a limpezit. La
    alcătuirea meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile
    gastronomice locale şi regionale. Astfel în Transilvania şi în Maramureş sunt
    multe preparate cu carne de porc. În toate regiunile României, pe masa de
    Lăsata Secului ar trebui să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de
    porc însă, de Lăsata Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre
    deoarece există superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile
    neprevăzute. Există o soluţie pentru a gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba
    chiar şi de vită, iar aceasta ar fi sarmalele în cuib. Folosim ca înveliş foi
    de varză, dulce sau acră, foi cărora le îndepărtăm cotoarele. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de 2…3 cepe, de pastă de roşii, de o cană de
    orez, de câteva boabe de piper negru, de două frunze de dafin şi de
    două felii de pâine cu coajă, înmuiate în apă şi stoarse bine. Trecem prin
    maşina de tocat carnea de porc ceapa şi feliile de pâine. Amestecăm, adăugăm
    orezul, boabe de piper şi sare după gust. Punem umplutura pe fiecare foaie, o
    rulăm şi obţinem astfel sarmalele. În mod similar se poate face umplutură cu carne de
    viţel, cu carne de miel, cu carne de pasăre, pui sau gâscă şi cu ciuperci. Obţinem, deci, 5
    amestecuri diferite şi 5 feluri de sarmale. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din
    fiecare într-o foaie de varză mai mare şi obţinem aşa-numitul cuib.


    Şi
    pentru că tocmai am trecut de Halloween, iar dovlecii nu mai sunt căutaţi pentru rolul lor decorativ,
    vă propunem o mâncare la care dovleacul are un rol utilitar, acesta putând fi utilizat drept vas pentru prepararea sarmalelor. După ce a fost făcut un capac în partea superioară, trebuie îndepărtate seminţele din
    interiorul dovleacului. Se întind apoi foi de varză în interior, peste care
    se pun sarmalele, prefierte într-un alt vas. După umplere, se mai pun câteva foi de varză peste sarmale,
    iar apoi dovleacul este pus într-o tavă şi lăsat la cuptor la foc mic, timp de
    o oră.

  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Peste
    câteva
    zile se va intra în postul Crăciunului, iar
    acest lucru este marcat printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului.
    Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe
    naşi. Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe
    preparate.


    Pe
    masă se întinde o faţă de masă albă, iar pe mijloc este aşezată o pâine coaptă în masă şi sare, simbol al ospitalităţii. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. Masa de Lăsata
    Secului este alcătuită din aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale,
    friptură de pasăre, plăcinte cu brânză, dovleac şi mere. De asemenea, trebuie
    servită ţuica din noua recoltă, precum şi vinul care tocmai s-a limpezit. La
    alcătuirea meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile
    gastronomice locale şi regionale. Astfel în Transilvania şi în Maramureş sunt
    multe preparate cu carne de porc. În toate regiunile României, pe masa de
    Lăsata Secului ar trebui să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de
    porc însă, de Lăsata Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre
    deoarece există superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile
    neprevăzute. Există o soluţie pentru a gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba
    chiar şi de vită, iar aceasta ar fi sarmalele în cuib. Folosim ca înveliş foi
    de varză, dulce sau acră, foi cărora le îndepărtăm cotoarele. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de 2…3 cepe, de pastă de roşii, de o cană de
    orez, de câteva boabe de piper negru, de două frunze de dafin şi de
    două felii de pâine cu coajă, înmuiate în apă şi stoarse bine. Trecem prin
    maşina de tocat carnea de porc ceapa şi feliile de pâine. Amestecăm, adăugăm
    orezul, boabe de piper şi sare după gust. Punem umplutura pe fiecare foaie, o
    rulăm şi obţinem astfel sarmalele. În mod similar se poate face umplutură cu carne de
    viţel, cu carne de miel, cu carne de pasăre, pui sau gâscă şi cu ciuperci. Obţinem, deci, 5
    amestecuri diferite şi 5 feluri de sarmale. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din
    fiecare într-o foaie de varză mai mare şi obţinem aşa-numitul cuib.


    Şi
    pentru că tocmai am trecut de Halloween, iar dovlecii nu mai sunt căutaţi pentru rolul lor decorativ,
    vă propunem o mâncare la care dovleacul are un rol utilitar, acesta putând fi utilizat drept vas pentru prepararea sarmalelor. După ce a fost făcut un capac în partea superioară, trebuie îndepărtate seminţele din
    interiorul dovleacului. Se întind apoi foi de varză în interior, peste care
    se pun sarmalele, prefierte într-un alt vas. După umplere, se mai pun câteva foi de varză peste sarmale,
    iar apoi dovleacul este pus într-o tavă şi lăsat la cuptor la foc mic, timp de
    o oră.

  • Cabbage a la Huedin

    Cabbage a la Huedin

    Among other
    staple foods, the famous ‘sarmale’, which is stuffed cabbage rolls, a dish also
    claimed by other people in the Balkans and Central Europe, ranks first. Second comes the sauerkraut cooked in the
    so-called Cluj style, known across the country as ‘cabbage a la Cluj’. Nobody
    knows why it is called like that, but it is one of Transylvania’s tastiest
    dishes ever.






    The ingredients
    used for its stuffing are the same as the ingredients used for the cabbage
    rolls with meat-based stuffing. There are several versions of this dish across
    Romania, including in the south of the country. Another version of this dish is
    the Huedin style cabbage, traditionally cooked not far from the Cluj area,
    which is cabbage and smoked bacon. It is quicker to prepare as compared to the
    stuffed cabbage rolls, as in the former case you no longer need to swirl the
    cabbage leaves around the minced meat bits.






    For this recipe,
    you need a kilo, or a kilo and a half of cabbage. Remove the outer leaves, then
    wash the cabbage. Cut it in six or eight equal pieces. Take a bar of smoked
    bacon or ham, not more than half a kilogram of it, cut it into thin slices and
    then fry it in a frying pan, together with one or two finely-chopped onions,
    until the mix gets nice and brown.






    In the same pan,
    add two carrots, one parsley and another parsnip root. Make sure all vegetables
    are cut in finely-shaped rounds. Add a head of celeriac, cut in small cubes.
    Quench the mix with a bit of water, then bring it to a boil several times. Pour
    everything over the cabbage you had placed in the pot already. Season it with a
    little bit of ground black pepper and one clove. Allow to oven-bake for about
    45 minutes, at low-heat. Portion it and then pour a little bit of sour cream on
    top of it. Serve it hot, with polenta and hot pepper.



  • Les sarmale en potiron

    Les sarmale en potiron

    Bref ces petits rouleaux constituent le plat vedette du repas festif de Noël, et de toute autre fête roumaine. Evidemment, il existent de nombreuses déclinaisons de cette recette traditionnelle selon les différentes régions du pays. En Moldavie dans les sarmale sont plus petites alors qu’en Transylvanie et en Olténie, soit dans l’ouest et dans le sud du pays elles sont plus grandes. D’habitude on utilise des feuilles de choucroute mais ce n’est pas du tout hors du commun de préparer des sarmale avec des feuilles de choux blanchis, des feuilles de vigne ou d’oseille. Pour la farce on utilise d’habitude de la viande de porc ou de bœuf, mais on peut également mélanger le riz aux champignons, à la chair de poisson ou de dinde.



    Les sarmale il faut les cuire dans une cocote en terre cuite, mais aujourd’hui je vous propose de les placer à l’intérieur d’un potiron, question de varier les saveurs. Côté ingrédients il vous faut un potiron de belle taille, à peu près la taille de votre four, 1 chou, 3 ou quatre tomates ou du coulis de tomates. Pour la farce il vous faut un demi kilo de viande de porc ou de veau ou bien un mélange entre les deux, 1 gros oignon, 1 verre de riz, 2 carottes, des herbes et 1 morceau de lard fumé. Hacher l’oignon aussi fin que possible, râper les carottes, puis les faire revenir dans de l’huile ou du saindoux.



    Hacher le lard et les herbes, et écraser une tasse de chair de potiron. Ajouter la viande et la faire dorer et le riz et même un peu d’eau pour ce dernier arrive à gonfler. Quand ce mélange est prêt, d’habitude après une quinzaine de minutes, commencez à farcir les feuilles de choux. Découpez les côtés et les parties dures des feuilles et réservez-les pour les hacher. Roulez les feuilles de chou autour d’une grosse cuillérée de farce et posez les sarmale à l’intérieur d’une grosse cocotte, puis ajoutez du vin blanc et du jus de tomates et faites bouillir pour une bonne heure environ, à feu doux sans oublier d’y ajouter de l’eau de temps en temps pour que les sarmale ne collent pas au fond du récipient.



    Couper un couvercle du potiron puis videz-le des graines et d’une partie de sa chair pour laisser environ 5 centimètres tout autour. A l’intérieur du potiron il faut disposer une couche de choucroute, puis ranger les sarmale sans oublier d’intercaler des branches de thym. Terminer par une couche de chou couverte de tranches de tomates. Puis versez du jus de cuisson et du coulis de tomates si besoin est. L’enfourner à four chaud mais faire cuire à feu doux pendant une bonne heure, le temps que les sarmale et le potiron environnant soient bien cuits. Servez les sarmale baignées du parfum du potiron et des tranches de potiron légèrement caramélisées accompagnées de polenta chaude et recouverte d’une ou deux cuillerées de crème aigre. N’oubliez pas le piment rouge saumuré et les verres de vin rouge du terroir.

  • Christmas Traditions

    Christmas Traditions

    Starting December 6th, the feast day of Saint Nicholas, and
    until January 6th, the day when we celebrate the Epiphany, winter
    holidays are in full swing. In the past, people used to organize handicraft
    evening sittings where householders would spin wool and knit warm woolen or
    hemp clothing for the family members and would tell stories on the latest
    gossip in the village. They would eat boiled corn grains, dried fruit, nuts and
    other relishes the host had prepared on that occasion. On that day
    carol-singers start making Christmas arrangements. This is when lads’ groups
    assemble, when masks are made and carols are sung. In traditional villages, it
    is a time when people start tidying their homes and prepare to cook pork meals.
    Pigs are slaughtered on a special day, called Ignat, and the meat is used to
    make sausages, black pudding, haggis, sarmale (mincemeat cabbage rolls) and
    pork steaks that people cook in large earthen pots on Christmas Eve.


    The large snowflakes, the scented smell of freshly-baked pound cake,
    white-bearded Santa Claus and carolers’ voices echoing in the village, all
    these add up to the fairy-tale atmosphere setting in around Christmas time. Starting
    on Christmas Eve, children bearing sleigh-bells and whips start caroling,
    enlivening the entire village. According to tradition, it is bad omen not to
    welcome them, since they bring the blessed news of our Lord’s birth and ward
    off evil by the flick of their whips. Until late into the night, villages hum
    with carol tunes. Carol-singers are often rewarded with nuts, knot-shaped
    bread, apples and, nowadays, money.


    Northern Bukovina is well-known for keeping tradition alive concerning
    Christmas Eve rituals. 12 plates with 12 fasting dishes are placed on a table,
    which in Bukovina is usually square. A
    fish is placed between the 12 dishes as a symbol of Christ. Next the family
    enacts a ritual about the marriage of earth and sky. A round-shaped bread is
    placed in the middle of the table, standing for the Sun and the Moon, next to a
    candle representing the pillar of the sky.


    This is followed by a special ceremony: the eldest member of the family
    exits the house carrying a tray with 12 spoons and one of each of the 12 food
    types, the round-shaped bread and the candle. He circles the house, stopping by
    each corner to conjure the spirit of the rain to come in due time and
    reasonable quantity, so that the earth can bear fruit again. The food is then given
    to the cattle, while the man of the house goes in and places the bread and the
    candle on the table.


    Then, the entire family says Our Lord’s Prayer and thanks God for
    blessing them with another year of happiness and for allowing all of them to be
    there, since all the relatives get together at Christmas. Only then do they sit
    down at the table. However they don’t eat until they remember all those
    departed.


    Even today, it is believed that on December 24th, the
    spirits of the dead come back to life and they have to eat and drink. For this
    reason, once the Christmas Eve meal is ceremoniously concluded, all the
    leftovers are gathered on a big platter and are left by the window along with a
    cup of water until the Epiphany Eve, when they are either given to the cattle
    or thrown away in a river or spring.

    On Christmas morning, the first who
    wake up are the children who rush into finding the presents Santa has left for
    them under the Christmas tree. On Christmas Day people sing carols on the
    Bethlehem narrative in the Bible or enact Nativity episodes from the Bible.
    Performances are often followed by a symbolic clash between the old year and
    the new one, which concludes in the form of a wishing ceremony.


    The star boys’ singing procession is
    another custom performed by children in all areas of the country to commemorate
    the star announcing the birth of our Lord. The star boys are children or young
    boys clad in traditional costumes with multicolored ribbons, sometimes wearing
    wizards’ hats bearing Biblical names. The carolers’ reward is all the more
    generous as the carol itself is more touching. The boys are given a big bread
    roll, bacon and sausages; the food is collected by the Baggers. The food is
    then used at another youth celebration, named the beer, on the second day of
    Christmas. To prepare that, the lads place barley or oat somewhere to sprout,
    well in advance, and then make the beer, a drink they would have for the
    Christmas Party.


    In the Apuseni Mountains, boys go
    caroling with a fiddler, and visit the houses of eligible girls. In the Mures
    region the custom of the drums is widespread; these are a sort of drums made of
    animal skin. Householders receive the drummers with a lot of respect and joy,
    welcoming them to carol and sing in every house. The boys’ group is the
    best-known group of carolers in Fagaras Country.


    The boys group custom unfolds
    according to a well-designed pattern, handed down from generation to
    generation; first, the group is formed on Sanicoara’s Day, then the host is
    chosen, as well as the hierarchy, the key positions being those of the great
    bailiff, of the small bailiff, of those responsible with taking the girls out
    to dance; then there are the boys who play an administrative role (the publican
    tending to the drinks, the cashier, who collects the pay and the gifts for the
    fiddlers, while the flag keeper tends to the flag – the group’s most precious
    object). In the villages across Brasov County there are three types of boys’
    groups: boys’ groups with flags, typical for villages at the foot of the
    mountain, then there are the boys’ groups with tip-cats, and boys’ groups with
    clubs, which speaks about the archaic initiation kit.


    The flag is usually made of two
    vividly colored headscarves, which are tied to a stick 1 to 2 meters long,
    wrapped up around sticks with a cross at the top, as well as various other
    adornments. When the group is caroling, the flag is pinned either at the loft
    of the host’s home, or at the gates, and is hoisted on a very long stick. Those
    who are not part of the group have the right to steal the flag, and if they
    can do that, the group needs to take it back by paying for so much drink as the
    thieves ask for (usually about 10 to 20 litres of wine) and the boys’ group is
    usually put to shame if their flag is stolen.


    The Bistrita region also preserves
    old customs and traditions. On Christmas Night, kids’ teams are formed:
    hobbyhorse dancers, Turks, green stars, Herods, who go caroling around the
    village. The caroling starts from both ends of the village and when teams
    travel halfway through, a big round dance is formed. Then the elders get ready,
    they also split in groups and first carol their neighbors, their friends, and
    then their distant relatives. One to three people join the group at every house
    that receives the carolers, and in the end, at daybreak, they sing a carol
    called The day dawny-dawn. Then they go home, change clothes and go to
    church, attend Mass, and after that, they sing the carol O, hear the glad
    tidings, in the church yard. Then they come home, make merry, and the
    following evening they visit the relatives they did not get round to visiting
    the first day. That’s how people used to spend their holidays a long time ago,
    and that the custom has endured to this day.


    In some villages in Moldavia there is
    also the belief that the heavens open on Christmas Night. Nowadays, festivals
    are organized around Christmas, re-enacting habits and customs, which are still
    preserved in the Romanian traditional village.





  • Christmas Traditions

    Christmas Traditions

    Starting December 6th, the feast day of Saint Nicholas, and
    until January 6th, the day when we celebrate the Epiphany, winter
    holidays are in full swing. In the past, people used to organize handicraft
    evening sittings where householders would spin wool and knit warm woolen or
    hemp clothing for the family members and would tell stories on the latest
    gossip in the village. They would eat boiled corn grains, dried fruit, nuts and
    other relishes the host had prepared on that occasion. On that day
    carol-singers start making Christmas arrangements. This is when lads’ groups
    assemble, when masks are made and carols are sung. In traditional villages, it
    is a time when people start tidying their homes and prepare to cook pork meals.
    Pigs are slaughtered on a special day, called Ignat, and the meat is used to
    make sausages, black pudding, haggis, sarmale (mincemeat cabbage rolls) and
    pork steaks that people cook in large earthen pots on Christmas Eve.


    The large snowflakes, the scented smell of freshly-baked pound cake,
    white-bearded Santa Claus and carolers’ voices echoing in the village, all
    these add up to the fairy-tale atmosphere setting in around Christmas time. Starting
    on Christmas Eve, children bearing sleigh-bells and whips start caroling,
    enlivening the entire village. According to tradition, it is bad omen not to
    welcome them, since they bring the blessed news of our Lord’s birth and ward
    off evil by the flick of their whips. Until late into the night, villages hum
    with carol tunes. Carol-singers are often rewarded with nuts, knot-shaped
    bread, apples and, nowadays, money.


    Northern Bukovina is well-known for keeping tradition alive concerning
    Christmas Eve rituals. 12 plates with 12 fasting dishes are placed on a table,
    which in Bukovina is usually square. A
    fish is placed between the 12 dishes as a symbol of Christ. Next the family
    enacts a ritual about the marriage of earth and sky. A round-shaped bread is
    placed in the middle of the table, standing for the Sun and the Moon, next to a
    candle representing the pillar of the sky.


    This is followed by a special ceremony: the eldest member of the family
    exits the house carrying a tray with 12 spoons and one of each of the 12 food
    types, the round-shaped bread and the candle. He circles the house, stopping by
    each corner to conjure the spirit of the rain to come in due time and
    reasonable quantity, so that the earth can bear fruit again. The food is then given
    to the cattle, while the man of the house goes in and places the bread and the
    candle on the table.


    Then, the entire family says Our Lord’s Prayer and thanks God for
    blessing them with another year of happiness and for allowing all of them to be
    there, since all the relatives get together at Christmas. Only then do they sit
    down at the table. However they don’t eat until they remember all those
    departed.


    Even today, it is believed that on December 24th, the
    spirits of the dead come back to life and they have to eat and drink. For this
    reason, once the Christmas Eve meal is ceremoniously concluded, all the
    leftovers are gathered on a big platter and are left by the window along with a
    cup of water until the Epiphany Eve, when they are either given to the cattle
    or thrown away in a river or spring.

    On Christmas morning, the first who
    wake up are the children who rush into finding the presents Santa has left for
    them under the Christmas tree. On Christmas Day people sing carols on the
    Bethlehem narrative in the Bible or enact Nativity episodes from the Bible.
    Performances are often followed by a symbolic clash between the old year and
    the new one, which concludes in the form of a wishing ceremony.


    The star boys’ singing procession is
    another custom performed by children in all areas of the country to commemorate
    the star announcing the birth of our Lord. The star boys are children or young
    boys clad in traditional costumes with multicolored ribbons, sometimes wearing
    wizards’ hats bearing Biblical names. The carolers’ reward is all the more
    generous as the carol itself is more touching. The boys are given a big bread
    roll, bacon and sausages; the food is collected by the Baggers. The food is
    then used at another youth celebration, named the beer, on the second day of
    Christmas. To prepare that, the lads place barley or oat somewhere to sprout,
    well in advance, and then make the beer, a drink they would have for the
    Christmas Party.


    In the Apuseni Mountains, boys go
    caroling with a fiddler, and visit the houses of eligible girls. In the Mures
    region the custom of the drums is widespread; these are a sort of drums made of
    animal skin. Householders receive the drummers with a lot of respect and joy,
    welcoming them to carol and sing in every house. The boys’ group is the
    best-known group of carolers in Fagaras Country.


    The boys group custom unfolds
    according to a well-designed pattern, handed down from generation to
    generation; first, the group is formed on Sanicoara’s Day, then the host is
    chosen, as well as the hierarchy, the key positions being those of the great
    bailiff, of the small bailiff, of those responsible with taking the girls out
    to dance; then there are the boys who play an administrative role (the publican
    tending to the drinks, the cashier, who collects the pay and the gifts for the
    fiddlers, while the flag keeper tends to the flag – the group’s most precious
    object). In the villages across Brasov County there are three types of boys’
    groups: boys’ groups with flags, typical for villages at the foot of the
    mountain, then there are the boys’ groups with tip-cats, and boys’ groups with
    clubs, which speaks about the archaic initiation kit.


    The flag is usually made of two
    vividly colored headscarves, which are tied to a stick 1 to 2 meters long,
    wrapped up around sticks with a cross at the top, as well as various other
    adornments. When the group is caroling, the flag is pinned either at the loft
    of the host’s home, or at the gates, and is hoisted on a very long stick. Those
    who are not part of the group have the right to steal the flag, and if they
    can do that, the group needs to take it back by paying for so much drink as the
    thieves ask for (usually about 10 to 20 litres of wine) and the boys’ group is
    usually put to shame if their flag is stolen.


    The Bistrita region also preserves
    old customs and traditions. On Christmas Night, kids’ teams are formed:
    hobbyhorse dancers, Turks, green stars, Herods, who go caroling around the
    village. The caroling starts from both ends of the village and when teams
    travel halfway through, a big round dance is formed. Then the elders get ready,
    they also split in groups and first carol their neighbors, their friends, and
    then their distant relatives. One to three people join the group at every house
    that receives the carolers, and in the end, at daybreak, they sing a carol
    called The day dawny-dawn. Then they go home, change clothes and go to
    church, attend Mass, and after that, they sing the carol O, hear the glad
    tidings, in the church yard. Then they come home, make merry, and the
    following evening they visit the relatives they did not get round to visiting
    the first day. That’s how people used to spend their holidays a long time ago,
    and that the custom has endured to this day.


    In some villages in Moldavia there is
    also the belief that the heavens open on Christmas Night. Nowadays, festivals
    are organized around Christmas, re-enacting habits and customs, which are still
    preserved in the Romanian traditional village.





  • Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi


    Comunităţile de ruşi lipoveni, ucraineni şi de sârbi din România sărbătoresc, la acest sfârşit de săptămână, Crăciunul. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice, care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti. Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate specifice cum ar fi lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă sau varză sau haladeţ (o piftie specială, care se serveşte cu hrean). Deosebirea faţă de piftia preparată în bucătăria tradiţională românească este că la cea a ruşilor lipoveni nu se pune usturoi.



    În rest se folosesc picioare de porc şi un rasol de porc pentru că are mai multă carne. După ce picioarele de porc au fost despicate, se pun la fiert, timp de circa două ore, laolaltă cu rasolul, cu două foi de dafin, cu două, trei cepe întregi, cu câteva boabe de piper şi de coliandru şi cu puţină sare. Se scot bucăţile de carne, se dezosează, iar zeama trebuie strecurată. Carnea mărunţită se pune în boluri, iar deasupra este turnată zeama strecurată după care se lasă la închegat. Această piftie se seveşte fie cu hrean ras, fie cu salată de sfeclă roşie amestecată cu hrean.



    De pe masa de Crăciun a ruşilor lipoveni nu lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau chifteluţe. La desert se serveşte cozonac cu nucă şi colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte, ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la proţap şi chifteluţele din peşte.



    Pentru ucrainenii din Maramureş, tradiţia cere ca pe masa de Crăciun să fie aşezate nouă feluri de mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este hrebleanca, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De asemenea, de pe masă nu poate lipsi peştele sau grâul fiert, simbol al roadelor bogate. Există şi un obicei ca picioarele mesei să fie legate cu un lanţ care rămâne aşa până la Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că astfel binele va rămâne în casă. Dintre deserturile tradiţionale de Crăciun ale ucrainenilor se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute cu gem.



    Pentru sârbii din Banat, Crăciunul este întâmpinat cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi cu o plăcintă denumită cesniţa, cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an să fie dulce şi blând. Înainte de a coace această plăcintă, în interiorul ei se pun două monede, existând credinţa că acei care le vor găsi vor avea noroc tot anul.


  • Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi


    Comunităţile de ruşi lipoveni, ucraineni şi de sârbi din România sărbătoresc, la acest sfârşit de săptămână, Crăciunul. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice, care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti. Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate specifice cum ar fi lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă sau varză sau haladeţ (o piftie specială, care se serveşte cu hrean). Deosebirea faţă de piftia preparată în bucătăria tradiţională românească este că la cea a ruşilor lipoveni nu se pune usturoi.



    În rest se folosesc picioare de porc şi un rasol de porc pentru că are mai multă carne. După ce picioarele de porc au fost despicate, se pun la fiert, timp de circa două ore, laolaltă cu rasolul, cu două foi de dafin, cu două, trei cepe întregi, cu câteva boabe de piper şi de coliandru şi cu puţină sare. Se scot bucăţile de carne, se dezosează, iar zeama trebuie strecurată. Carnea mărunţită se pune în boluri, iar deasupra este turnată zeama strecurată după care se lasă la închegat. Această piftie se seveşte fie cu hrean ras, fie cu salată de sfeclă roşie amestecată cu hrean.



    De pe masa de Crăciun a ruşilor lipoveni nu lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau chifteluţe. La desert se serveşte cozonac cu nucă şi colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte, ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la proţap şi chifteluţele din peşte.



    Pentru ucrainenii din Maramureş, tradiţia cere ca pe masa de Crăciun să fie aşezate nouă feluri de mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este hrebleanca, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De asemenea, de pe masă nu poate lipsi peştele sau grâul fiert, simbol al roadelor bogate. Există şi un obicei ca picioarele mesei să fie legate cu un lanţ care rămâne aşa până la Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că astfel binele va rămâne în casă. Dintre deserturile tradiţionale de Crăciun ale ucrainenilor se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute cu gem.



    Pentru sârbii din Banat, Crăciunul este întâmpinat cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi cu o plăcintă denumită cesniţa, cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an să fie dulce şi blând. Înainte de a coace această plăcintă, în interiorul ei se pun două monede, existând credinţa că acei care le vor găsi vor avea noroc tot anul.