Radio România Internațional

Tag: scoli

  • Prevenirea incendiilor, de la teorie la practică

    Prevenirea incendiilor, de la teorie la practică

    Tragedia din clubul bucurestean Colectiv nu s-ar fi întâmplat, spun mulţi, dacă localul ar fi avut avizul de protectie impotriva incendiilor din partea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. Este, însă, doar unul dintre miile de astfel de cazuri. Tragedia a scos la iveală o situaţie uluitoare: construcţii din capitală dar şi din alte oraşe şi localităţi din ţară, care găzduiesc manifestări la care iau parte, mii, chiar zeci de mii de persoane, nu au avizul pompierilor. Practic, acestea au functionat ani in sir fara o astfel de autorizatie.



    O prima confirmare despre aceasta situatie greu de imaginat a venit de la premierul interimar Sorin Cîmpeanu, care a declarat, sambata, ca doar 7% din cele 19 mii de şcoli din România au avize de protecţie împotriva incendiilor. El a explicat că s-a ajuns în această situaţie întrucât procedura de autorizare pentru pază şi securitate contra incendiilor nu este nici simplă, nici rapidă şi nici ieftină. Sorin Câmpeanu: Proiectul de autorizare trebuie făcut de către factori atestaţi, are costuri ce se situează între 10.000 – 12.000 -15.000 de euro şi durată de realizare de 6 – 7 – 8 – 12 luni, în funcţie de complexitatea fiecărei clădiri, fiecărui amplasament”.



    O zi mai tarziu, Cîmpeanu a revenit cu detalii şi a spus că după anunţul său, alte 4.000 de şcoli şi-au adus aminte că deţin avize de protecţie împotriva incendiilor. Premierul interimar a precizat că situaţii similare celor din şcoli se întâlnesc şi la spitale, fapt confirmat şi de secretarul de stat în Ministerul de Interne, Raed Arafat. Potrivit acestuia, de la începutul anului, mai multi manageri de spitale din Bucuresti au fost amendaţi pentru că nu aveau autorizaţii.



    Pe de altă parte, el a anunţat că sunt în desfăşurare controale la cluburi si discoteci şi a atras atenţia că acestea vor fi aspru sancţionate, nu doar pentru lipsa avizelor de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, ci şi în cazul în care primesc mai mulţi clienţi decât le permite spaţiul. Raed Arafat: Sunt foarte multe discoteci, cluburi care deja au afişat închis pentru intrarea în legalitate sau că nu mai funcţionează momentan. Pompierii continuă controlul şi, cum am zis până acum, nu vom face rabat la situaţiile pe care le găsim. Vom lua măsurile care sunt prevăzute în lege.”



    Controale efectuate în ultima perioadă de cei de la ISU au arătat că în Bucureşti şi în ţară sunt cinematografe, teatre, săli de spectacol, case de cultură, primării, care n-au autorizaţie. Un exemplu devenit celebru este Arena Naţională din capitală, cel mai mare stadion din România, care a organizat în ultimii 4 ani partide de fotbal internaţionale cu număr mare de spectatori – finala Europa League sau meciul România-Olanda – dar nu a avut niciodată aviz final de la pompieri.

  • “Ora de educaţie muzicală” şi “Ora de educaţie teatrală”

    “Ora de educaţie muzicală” şi “Ora de educaţie teatrală”

    În perioada 15 octombrie – 18 decembrie, acestea vor avea loc în satul Ghermăneşti, comuna Snagov, judeţul Ilfov. Vor participa aproximativ 10 formatori şi 60 de elevi care vor afla săptămânal, lucruri inedite despre cele două arte.


    Organizate de Centrul Cultural Media prin Radio România Cultural, în colaborare cu Orchestrele şi Corurile Radio în parteneriat cu Asociaţia A4Action din Ghermăneşti, cu sprijinul Teatrului Ion Creangă, programele Ora de educaţie muzicală şi Ora de educaţie teatrală se adresează copiilor din ciclul primar şi liceal. Ele au ca scop promovarea produselor Radio România (spectacole de teatru radiofonic, concerte de muzică clasică, CD-uri audio, cărţi, emisiuni radiofonice, siteurile culturale), al programelor culturale adresate elevilor în ideea atragerii şi fidelizării tinerilor ascultători.



    Prin metodele interactive de învăţare care au la bază tehnologiile moderne, prin audiţiile muzicale live, folosind educaţia transmisă prin joc şi joacă, realizatorii Mirela Nicolae, Cristian Marica, regizorul Mihai Lungeanu împreună cu instrumentiştii Orchestrelor şi Corurilor Radio speră să ajute din nou, demersul şcolii naţionale de acordare a şanselor egale la educaţie.


    La finalul celor două luni, elevii selectaţi în program vor prezenta pentru familiile şi educatorii lor un spectacol de poezie şi muzică, însoţit de o expoziţie de desene.



    Din anul 2011 până în prezent, cele două programe au fost realizate în peste 50 de şcoli şi licee din Bucureşti. Peste 2500 de elevi şi aproximativ 200 de profesori au beneficiat de ele şi folosesc acum materialele didactice auxiliare puse la dispoziţie de Radio România (spectacole de teatru radiofonic pentru copii, povesti de seară, înregistrări muzicale).

    proiecte2-foto-virgil-oprina.png

  • Angel Tîlvăr s-a întâlnit cu ambasadorul Serbiei la București

    Angel Tîlvăr s-a întâlnit cu ambasadorul Serbiei la București

    Ministrul delegat pentru relaţiile cu românii de peste hotare, Angel
    Tîlvăr, a avut astăzi, 22 iunie 2015, o întrevedere cu ambasadorul Republicii
    Serbia în România, Branko Brankovic. În cadrul discuţiei, ministrul delegat Angel Tîlvăr și-a exprimat interesul
    pentru stimularea dimensiunii parteneriale cu autoritățile sârbe, în vederea
    promovării şi protejării identităţii naţionale şi a drepturilor de care persoanele
    aparţinând minorităţile naţionale trebuie să beneficieze, ca parte a setului de
    valori europene la care aderă cele două ţări.

    Oficialul român a apreciat
    experienţa României ca model în acest domeniu şi a menţionat faptul că această
    experienţă stă la dispoziţia Republicii Serbia, în cadrul parcursului său
    european. În același timp, și-a arătat preocuparea în legătură cu identificarea
    modalităţilor cele mai eficiente de a veni în întâmpinarea dorinţei legitime a
    românilor din Serbia de răsărit pentru a asigura generaţiilor noi accesul la
    limba, cultura şi civilizaţia părinţilor şi a bunicilor.


    Ministrul delegat a prezentat activitatea şi proiectele sprijinite de către
    DPRRP – MAE în comunităţile româneşti din Serbia de nord-est şi din Voivodina,
    solicitând, totodată, sprijinul autorităților sârbe pentru susținerea
    proiectelor și valorificarea în comun a patrimoniului identitar reprezentat de
    aceste comunități .


    Ambasadorul Branko Brankovic a apreciat excelenta relaţie bilaterală şi a
    transmis întreaga disponibilitate a autorităţilor de la Belgrad pentru găsirea
    celor mai bune soluţii în legătură cu aspectele legate de minoritatea română
    din Republica Serbia.


    La rândul său, demnitarul român a manifestat deschidere în ceea ce privește
    diversificarea mecanismelor de cooperare bilaterală, care să contribuie și la
    asigurarea accesului membrilor comunității românești la cursuri de limba romană
    şi la serviciul religios în limba maternă. În context, a menționat că România
    urmăreşte cu atenţie evoluţia programului de introducere a studierii limbii
    române în şcolile din Serbia de răsărit, precum şi păstrarea şi îmbunătăţirea
    sistemului de învăţământ în limba română din Voievodina.

    Angel Tîlvăr și-a
    exprimat convingerea că Acordul dintre guvernul român şi cel sârb în domeniul
    educaţiei va fi semnat în viitorul apropiat, fapt ce va contribui la
    îmbunătăţirea educaţiei în limba română pe întreg teritoriul Serbiei. De
    asemenea, ministrul delegat a subliniat importanţa impulsionării activităţilor
    Comisiei Mixte, considerând că dialogul în acest format constituie un cadru
    optim de abordare multi-instituţională a subiectelor de interes comun pentru
    cele două state.



  • Polemici referitoare la predarea religiei în şcoli

    Polemici referitoare la predarea religiei în şcoli

    În România, religia se predă în toate etapele învăţământului obligatoriu, de la clasa zero până la clasa a XII-a. Ea a fost introdusă după căderea regimului comunist şi a fost predată neîntrerupt din anii 90 până azi. Însă de câţiva ani, unele organizaţii ale societăţii civile şi unii părinţi au început să conteste legitimitatea predării religiei în şcolile publice, considerate oficial şcoli laice. După multe dezbateri în presă şi pe reţelele de socializare, precum şi în urma unei sesizări oficiale, Curtea Constituţională a României a decis că elevii care vor să participe la orele de religie trebuie să depună o cerere în acest sens, iar cei care nu vor să urmeze aceste cursuri, pot să nu participe fără să completeze vreo cerere sau fără să anunţe în vreun fel direcţiunea şcolii. Cum văd această hotărâre cei prinşi în polemica despre necesitatea orei de religie am încercat să aflăm şi noi în cele ce urmează. Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) duce demult o campanie de informare a publicului despre caracterul opţional al acestei discipline.



    Iată ce crede Toma Pătraşcu, unul din membrii fondatori ai ASUR despre decizia Curţii Constituţionale: Recenta decizie a Curţii Constituţionale privind maniera de înscriere a copiilor la orele de religie este un prim pas spre normalitate. Dar trebuie să ne uităm cu atenţie la această decizie şi să-i înţelegem contextul. Decizia Curţii nu aduce nimic nou, nu schimbă practic legea. Nicăieri în legea educaţiei sau în legea cultelor nu se spunea că elevii trebuie să fie înscrişi arbitrar, din oficiu, la orele de religie. E vorba de dreptul elementar de a studia religia conform propriei confesiuni. De unde ştie un director de şcoală sau inspectoratul sau ministerul că un copil doreşte sau nu să participe la orele de religie şi, dacă doresc, la ce cult să-i înscrie. Or, conform practicii instaurate de vreo 25 de ani, şcolile, într-o manieră arbitrară, îi înscriau din oficiu pe copii la aceste ore de religie care, de cele mai multe ori, erau ore de religie creştin-ortodoxă.”



    Pe de altă parte, profesoara de religie Cristina Benga face anumite precizări cu privire la caracterul opţional al disciplinei pe care o predă: Nu este vorba de ora de religie ca disciplină opţională. Ea face parte din trunchiul comun, dar părinţii aveau dreptul să opteze, dacă ea se realiza conform confesiunii lor. Aici e o confuzie. Dar disciplina religie face parte din trunchiul comun de discipline, nu este opţională. Este obligatorie rămânând ca opţiunea să se facă în funcţie de confesiune. Decizia Curţii Constituţionale nu e un lucru ieşit din comun, din punctul meu de vedere. Şi înainte se opta. Părinţii aveau posibilitatea de a face o alegere. Dar diferenţa constă în faptul că acum, cei care doresc să nu urmeze această oră, nu mai fac ei cererea de retragere, ci o fac ceilalţi, cei care doresc această oră.



    Toma Pătraşcu, de la ASUR, nu are nimic împotriva studierii faptului religios, dar aduce anumite precizări: Religia este un fenomen social, iar şcoala nu poate să-l bage sub preş dintr-un motiv sau altul. Cu alte cuvinte, despre religie trebuie discutat în şcoală, dar trebuie să vedem în ce modalitate trebuie făcut acest lucru. Discuţia trebuie purtată într-o manieră obiectivă, neutră, laic. Ea trebuie văzută în context istoric, social, filosofic, laic, astfel încât copiii să înţeleagă importanţa culturală a religiei. Nu este în regulă ca în şcoală să se facă ore de catehism, căci asta se întâmplă la momentul de faţă. Ce înseamnă asta? A se convinge un elev să devină membru fidel al cultului care a trimis acel profesor în şcoală. Acum în şcoala noastră nu se face educaţie religioasă, ci îndoctrinare religioasă şi asta nu e în regulă.”



    Dar ceea ce poate părea îndoctrinare pentru un agnostic, pentru profesoara Cristina Benga este o simplă informare: Disciplina religie a încercat să vizeze o dezvoltare complexă a copilului şi să atingă chiar unele aspecte interdisciplinare. De pildă la limba română se predau Psalmii” scrişi de Tudor Arghezi. Noi îi ajutăm pe copii să înţeleagă ce sunt psalmii şi din punct de vedere religios. În plus, haideţi să lămurim ce înseamnă îndoctrinare. A trece de la informare la îndoctrinare presupune mulţi paşi, paşi pe care noi ca profesori sau ca instituţie şcolară, nu vrem să ni-i asumăm. Aş vrea să pun şi eu o întrebare. S-au înmulţit, cumva, cazurile de sfinţi? Am constatat, trăind în societate, că această îndoctrinare ne conduce către extreme? Îndoctrinarea vehementă ar duce la însingurarea credincioşilor. Dar asta nu se întâmplă pentru că reperele orei de religie sunt cu totul altele: să facem un om bun, frumos, liber.”



    În urma completării cererilor de înscriere la ora de religie şi a înregistrării lor, peste 90 la sută dintre elevi aparţinând celor 18 culte recunoscute de statul român s-au înscris la ora de religie. Pentru Toma Pătraşcu procentul acesta se explică şi printr-un al tip de raţiuni, diferite de cele religioase. Procentul se explică astfel: cu cât te duci spre clasele mai mici, cu atât părinţii sunt mai înclinaţi să-i lase la orele de religie. Dacă nu participă la acele ore de religie, şcoala nu-şi asumă responsabilitatea supravegherii copilului. În cele mai multe cazuri, părinţii sunt obligaţi să-şi lase copiii la orele de religie pentru că nu au ce să facă cu ei în acel timp, nu pot să se ducă să-i scoată din şcoală, iar şcolile nu pregătesc nimic pentru acel copil în timpul cât lipseşte de la religie.”


    Problemele acestea de organizare le recunoaşte şi profesoara Cristina Benga. TRACK: Despre asta ar trebui să se discute la nivelul ministerului. Profesorii de religie nu au împiedicat niciodată demersurile pentru organizarea situaţiei acestor copii. Nu noi, cei care predăm această disciplină trebuie să organizăm până la capăt totul. Dacă ni s-ar fi încredinţat această sarcină, ne-am fi achitat, căci credem în libertatea, în adevăr şi în decizia fiecăruia. Nu văd de ce nu i-am fi ajutat pe aceşti copii să fie altfel şi să nu participe la această oră. Asta s-a întâmplat pentru că nu a existat o formulă organizatorică, la nivel ministerial.”



    Din păcate, nici recenta decizie a Curţii Constituţionale nu clarifică prea mult anumite aspecte. Ea stipulează caracterul neconstituţional al articolelor de lege prin care elevii care nu doreau să frecventeze orele de religie trebuiau să facă o cerere în acest sens. Nu consideră însă că este neconstituţională includerea religiei în trunchiul comun al disciplinelor, argumentând acest lucru prin obligaţia statului de a Cu alte cuvinte, nu există obligativitatea participării la orele de religie, dar statul este obligat să ofere ore de religie cui vrea să le urmeze şi face cerere în acest sens.

  • Jurnal românesc – 11.07.2014

    Jurnal românesc – 11.07.2014

    Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a dispus activarea de urgenţă a unei celule de criză pentru acordarea de asistenţă consulară cetăţenilor români aflaţi în Fâşia Gaza. Membrii acesteia, reprezentanţi ai MAE şi ai altor instituţii competente în domeniu, monitorizează situaţia si sunt în contact permanent cu autorităţile locale şi cu toate misiunile diplomatice şi consulare ale României din zonă. Ministerul reiterează apelul către cetăţenii români aflaţi în prezent în Israel şi Teritoriile Palestiniene sau care se îndreaptă către aceste destinaţii să îşi anunţe prezenţa la misiunile diplomatice din zonă, fie prin utilizarea aplicaţiei pentru telefon mobil Călătoreşte în siguranţă, fie prin înştiinţarea Ambasadei României în Statul Israel sau a Oficiului de Reprezentare a României la Ramallah-Palestina. Ministerul a activat, de asemenea, linia telefonică de urgenţă în sprijinul familiilor din ţară ale cetăţenilor români din Fâşia Gaza. Numărul de telefon este 0800800407, apelabil doar din România. Linia telefonică este gratuită şi va putea fi apelată pe toată durata activării celulei de criză.



    Parlamentul de la Chişinău a adoptat o declaraţie cu privire la procesul de reintegrare teritorială a Republicii Moldova, în contextul ratificării Acordului de Asociere la Uniunea Europeană. Declaraţia, iniţiată de un grup de parlamentari din coaliţia guvernamentală pro-occidentală, le cere liderilor secesionişti de la Tiraspol o abordare pragmatică şi nepolitizată faţă de crearea Zonei de Comerţ Liber în regiunea transnistreană. Întreprinderile din stânga Nistrului trebuie să-şi menţină accesul la pieţele europene. În acest sens, decizia UE de a prelungi preferinţele comerciale autonome pentru agenţii economici din regiunea transnistreană până la finele anului 2015 oferă timpul necesar pentru identificarea unor soluţii — afirmă semnatarii. Opoziţia pro-moscovită – comunistă şi socialistă – a votat împotriva acestei declaraţii, sub pretextul că locuitorii din stânga Nistrului doresc integrarea în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan.



    Şcolile cu predare în limba română din regiunea transnistreană ar putea fi închise, dacă autorităţile de pe cele două maluri ale Nistrului nu vor ajunge la un acord înainte de începerea anului şcolar. Concluzia îi aparţine Înaltului Comisar al OSCE pentru minorităţi naţionale, Astrid Thors, care a făcut vizite la Chişinău şi Tiraspol. Dreptul copiilor de a fi educaţi în limba maternă trebuie să fie pe deplin respectat, iar ei nu trebuie să devină victime ale disputelor politice — a spus d-na Thors, avertizând că închiderea şcolilor ar deteriora şi mai mult relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol şi ar agrava tensiunile din regiune.



    Parlamentari români au susţinut, la Belgrad, necesitatea respectării drepturilor minorităţii române din Serbia, în special a dreptului la educaţie în limba maternă şi a libertăţii convingerilor religioase. O delegaţie a Legislativului de la Bucureşti, din care a făcut parte şi deputatul Slavomir Gvozdenovic, membru al Uniunii Sârbilor din România, a subliniat nevoia consolidării relaţiilor bilaterale şi a susţinut că exercitarea drepturilor minorităţilor naţionale în Serbia şi România trebuie să fie o prioritate în raporturile dintre cele două ţări.



    Fostul director al secţiei române de la Radio Europa Liberă, Nicolae Stroescu Stănişoară, a fost înmormântat, vineri, la Munchen. Scriitor, memorialist, filosof creştin, Nicolae Stroescu Stănişoară e considerat unul dintre cele mai importante repere morale ale exilului anticomunist românesc. Născut în 1925, la Târgu Jiu, s-a implicat de foarte tânăr în rezistenţa faţă de regimul dictatorial comunist şi a fost silit să trăiască 13 ani în clandestinitate. În 1969, emigrează în Germania, unde, după câţiva ani, devine redactor al Europei Libere, unde realizează emisiunea Lumea creştină. Ca director al departamentului românesc, a avut ceea ce el însuşi numea privilegiul de a coordona editorial programele despre Revoluţia anticomunistă din 1989.

  • Proiecte ecologice în şcoli

    Proiecte ecologice în şcoli

    In ultimii ani, tot mai multe școli din România implementează proiecte educaționale ecologice. In cadrul acestora, elevii învață cum să protejeze natura, prin reciclare, colectarea deșeurilor, plantări, protejarea biodiversităţii. De exemplu, Asociaţia “Şcoli pentru un viitor verde”, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Mediului, Schimbărilor Climatice şi Societatea de Geografie din România organizează, în aceasta perioadă, cea de-a IV-a ediţie a celui mai mare concurs naţional de educaţie ecologică “Şcoli pentru un viitor verde — Rezervaţii naturale”. Peste 1300 de echipe verzi din toată ţara au decis să se înscrie în concurs urmând să realizeze proiecte verzi care au ca punct de interes o arie protejată de pe teritoriul României.



    Educaţie pentru management sustenabil şi responsabil al pădurilor lumii” este un proiect european în care peste 200 de elevi români au făcut cursuri privind protecţia pădurilor şi peste 1500 de tineri din România au luat parte la activitățile educaționale derulate în cadrul acestui proiect, implementat în 19 oraşe europene, în perioada mai 2011 – aprilie 2014. La nivel global dispar anual circa 13 milioane de hectare de pădure, adică o jumătate din întreg teritoriul României, un ritm nesustenabil pentru menţinerea echilibrului natural al planetei. In acest context, obiectivul proiectului a fost de a mobiliza oamenii către un management sustenabil al pădurilor şi un consum responsabil al resurselor forestiere. Lavinia Andrei, preşedinta Fundaţiei Terra Mileniul III, una dintre organizaţiile care au derulat acest proiect: Pe un program al Uniunii Europene, programul EuropeAid, împreună cu alte două organizaţii din România şi cu alte 6 organizaţii din Italia, Spania, Polonia şi Malta am avut un proiect foarte frumos în care, practic, am învăţat elevii din aceste ţări atât despre beneficiile pădurii, fiecare în ţara lui, dar şi despre beneficiile pădurii la nivel mondial şi despre obiceiuri din alte ţări inclusiv din ţările în curs de dezvoltare. A fost un proiect foarte interesant pentru că a implicat foarte multe şcoli, foarte mulţi elevi, profesori şi a avut o componentă atractivă în sensul în care dincolo de lecţiile obişnuite în clasă am venit cu o expoziţie cu fotografii din pădurile lumii. A fost o expoziție multimedia cu zgomote, cu filmuleţe din anumite zone, inclusiv cu obiceiuri locale şi cu modul în care sunt exploatate pădurile în anumite ţări sau modul în care oamenii se opun exploatării pădurilor. O altă componentă a proiectului a fost cea de utilizare sustenabilă a produselor din lemn. Si, în sensul acesta, noi promovăm componenta de achiziţii publice ecologice sau verzi. Aceste achiziţii verzi, de fapt, ar reduce atât emisiile de CO2, gazele cu efect de seră, ar reduce impactul asupra resurselor.. “



    Pe timpul derulării acestui proiect european s-au organizat şi două competiţii europene “Implică-te. Salvează pădurile”, la care au participat elevi de liceu şi de gimnaziu din România, Italia, Malta, Spania şi Polonia, dornici să se implice în salvarea pădurilor lumii.



    Sute de elevi din clasale I-VIII din întreaga ţară vor face cunoștință cu fascinanta lume pontică participând la concursul naţional “Cartea Mării Negre”, lansat de WWF-România. Cartea Marii Negre” este un set de materiale didactice variate şi colorate care acoperă cinci capitole despre geografia, istoria formării Mării Negre, problemele şi soluţiile pentru protejarea ecosistemelor din Marea Neagră. Proiectul a fost lansat în luna ianuarie ca un instrument de lucru pentru profesori care încearcă să formeze generaţii de tineri responsabili faţă de mediul înconjurător. Cătălina Murariu, Coordonator Educaţie penru Dezvoltare Durabilă, WWF România : Concursul este o invitaţie, o provocare pentru clase întregi să facă mini-proiecte de mediu cu tema Mării Negre astfel încât să-şi poată exersa creativitatea. Ca tipuri de proiecte care pot fi făcute, pot fi niște lectii la clasă, interactive și creative inspirate din Cartea Mării Negre sau pot fi mici expoziţii în şcoală, mici campanii de informare legate de Marea Neagră. Deci, poate fi realizat orice tip de activitate care are legătură cu Marea Neagră, care este inspirat cu manualul Cartea Mării Negre dar, în același timp, să demonstreze un grad de înţelegere, de cunoaştere a Mării Negre ceva mai aprofundat şi o atitudine de preocupare vs. nepăsătoare faţă de aceasta. Deci, practic, e momentul acela în care noi, colegii din clasă sub îndrumarea profesorului care vine cu iniţiativa şi cu materialul educativ ca sursă, noi elevii vedem ce ştim despre Marea Neagră, ce am vrea să facem legat de asta.. Practic, învăţăm, de bucurăm şi, în acelaşi timp, participăm şi la un concurs.”



    Concursul are şi premii menite să ducă mai departe procesul de învățare. Marele premiu va fi un microscop digital de ultimă generaţie care facilitează accesul întregii clase simultan la imaginile studiate. De asemenea, vor fi oferite ca premii atlase despre Marea Neagră iar cadrele didactice înscrise la concurs vor primi atestate de participare. Cartea Mării Negre este un proiect internaţional, realizat în toate ţările din bazinul Mării Negre, la iniţiativa WWF Turcia.

  • Transnistria, o problemă uitată

    Transnistria, o problemă uitată

    Linia de demarcaţie dintre teritoriul controlat de autorităţile legitime de la Chişinău şi, respectiv, Transnistria începe să devină o frontieră între civilizaţii.



    În timp ce Republica Moldova, aspirantă la admiterea în Uniunea Europeană, încearcă să adopte şi să respecte standarde democratice pe măsură, secesioniştii rămân cantonaţi în practici sovietice de încălcare cu metodă a drepturilor elementare ale omului. Cu dorinţa străvezie de a adânci ruptura faţă de Chişinău, ei nu ezită, acum, să lezeze până şi dreptul la educaţie al copiilor înscrişi la şcolile cu predare în limba română, aflate sub administrarea autorităţilor Republicii Moldova.



    Conturile prestigiosului liceu teoretic Lucian Blaga” din Tiraspol, oraşul-reşedinţă al regiunii rebele, au fost blocate. Măsura, a avertizat directorul liceului, Ion Iovcev, ameninţă să blocheze activitatea instituţiei. Luna trecută, liceul fusese percheziţionat de către aşa-zişii procurori transnistreni, iar Iovcev şi adjunctul său au fost interogaţi. Tot atunci, liderul secesionist, Evgheni Şevciuk, ameninţa că şcolile cu predare în limba română vor fi închise dacă refuză să intre sub jurisdicţia administraţiei sale. Reacţiile de indignare au fost, practic, unanime.



    La Bucureşti, preşedintele României vecine, Traian Băsescu, a apreciat că acţiunile represive şi provocatoare împotriva cadrelor didactice, părinţilor şi copiilor trădează încălcarea consistentă a drepturilor omului în regiunea separatistă”.



    La Bruxelles, responsabilii europeni se declară profund preocupaţi de evoluţiile recente din Transnistria şi resping ferm metodele prin care autorităţile transnistrene ar putea să interfereze în procesul educaţional. Ei spun că astfel de acţiuni unilaterale provoacă tensiuni şi îngreunează negocierile pentru soluţionarea conflictului transnistrean.



    Pe lângă indignare, însă, reacţiile trădează şi perplexitate. Abuzurile contra liceului românesc din Tiraspol intervin într-un moment în care nu erau puţine vocile ce prevesteau o relaxare a tensiunii. Calea europeană a Republicii Moldova poate fi profitabilă, spun analiştii, pentru cercurile de afaceri şi locuitorii de rând din Transnistria. În plus, schimbarea la vârf de acolo crea premisele unei alte abordări.



    Acum doi ani, relativ tânărul Şevciuk îi luase locul lui Igor Smirnov, intratabilul lider al rebeliunii care, în 1992, a condus, după un conflict armat soldat cu sute de morţi, la ieşirea Transnistriei de sub controlul Chişinăului.



    În sfârşit, premierul pro-occidental al Republicii Moldova, Iurie Leancă, tocmai le lansase separatiştilor oferta unei largi autonomii, de genul celei de care beneficiază Catalonia în interiorul Spaniei.

  • O analiză a învăţământului preuniversitar din România

    Învăţământul preuniversitar românesc a cunoscut în ultimii 20 de ani numeroase schimbări. Eficacitatea lor, în schimb, este tot mai des pusă la îndoială, din prisma rezultatelor slabe obţinute în ultima sesiune a bacalaureatului. Astfel, în multe judeţe din ţară, promovabilitatea a fost sub 50%, procent în scădere faţă de anii trecuţi, un examen ilustrând insuficienta maturitate a elevilor, dar şi a sistemului de educaţie.



    În România, sub 1% din şcoli sunt private, iar cele mai vechi sunt din anul 1995, deci nu se poate spune că au putut reprezenta o concurenţă valabilă sistemului de stat. În sistemul de stat, problemele sunt atât de bază materială, constând în săli de clasă insuficiente, şcoli slab dotate sau insalubre, în special în provincie, dar şi în privinţa factorului uman: remunerarea slabă a profesorilor menţine în sistem posturi neocupate sau selectează profesori mai slab pregătiţi.



    Totuşi la o cercetare schematică, învăţământul preuniversitar românesc răspunde nevoilor elevilor în privinţa ofertei şcolare: comunicarea în limba maternă chiar şi atunci când aceasta este minoritară, precum şi deprinderea unor competenţe necesare integrării sociale, precum folosirea calculatorului.



    Pe plan internaţional, România este în scădere, potrivit rezultatelor testelor PISA, introduse de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) în 1997, pentru evaluarea comparativă a nivelului de competenţe pe care le capătă elevii de 15 ani din mai multe ţări. Deşi disputate, rezultatele testelor PISA ridică din nou problema calităţii în educaţie.



    Remus Pricopie, ministrul educaţiei trage un semnal de alarmă: “Cred că dacă nu ne întrebăm ce facem şi de ce facem şi care e valoarea demersului nostru în educaţie, nu avem şanse să obţinem rezultate. Sigur că departajarea ţărilor potrivit testelor PISA nu e ca cea după Top-Shanghai, (al universităţilor). PISA e o chestiune mult mai simplă şi în momentul în care nu ştii să desluşeşti un text şi să faci nişte socoteli la un anumit nivel de vârstă, pentru că de fapt asta-i PISA, înseamnă că ai o problemă gravă. Poţi să spui, da dar el, deşi nu ştie să citească textul şi să mi-l interpreteze, se poartă frumos sau are aptitudini pentru calculator sau altele. PISA, cu toate rezervele pe care ar putea să le exprime unii, cred că trebuie să fie considerat cel puţin unul dintre indicatorii de calitate ai procesului de educaţie din toate ţările. Prin urmare, inclusiv din România. Şi atunci, noi ştim că nu stăm bine.”



    Cu tot avântul către schimbare pe care astfel de concluzii îl pot aduce, Remus Pricopie pare înclinat spre o mai aprofundată analiză: ”Nu schimb, nu schimb peste noapte. Când vorbim de calitate, trebuie să ştim ce crede un profesor sau un învăţător despre conceptul de calitate. Trebuie să plecăm de la ce avem în teren. Degeaba promovez o politică, dacă termenul respectiv nu se găseşte în limbajul profesorului. Sunt sute de mii de cadre didactice în sistem. Prin urmare noi trebuie să fim preocupaţi nu numai de unitate privind ceea ce se întâmplă în clasă, poate că ar trebui să fim preocupaţi şi de crearea unor valori privind calitatea. Eu vă propun să discutăm de politici integrate, pentru că atunci când discutăm despre calitate, imediat să ne gândim la profesor. Calitatea actului didactic este dată de calitatea profesorului. Mai apoi de laborator, săli, microbuze, care sunt desigur importante. Dar calitatea cadrului didactic înseamnă calitatea formării, de la formarea iniţială, la formarea continuă. Calitatea cadrului didactic înseamnă nivel de salarizare, înseamnă, dincolo de aceasta, cât investeşti în cadrul didactic.”



    Fin observator al sistemului de învăţământ românesc de şase decenii, academicianul Solomon Marcus evidenţiază alte minusuri ale educaţiei. Dincolo de necesitatea identificării problemelor privind structurarea manualelor şi programelor şcolare sau privind relaţia profesor — elev, obiectul educaţiei pare defectuos înţeles: Mi se pare că obiectul educaţiei este inadecvat formulat. Din tot ceea ce citesc, înţeleg că educaţia este reprezentată ca asimilare de cunoştinţe şi formare de abilităţi cognitive. Nu spun că nu este şi asta, dar mi se pare că nu aici este esenţialul. Eu aş înlocui această formulare cu o alta: a forma capacităţi de înţelegere, înlocuiesc cunoaştere cu înţelegere. Capacităţi de înţelegere şi de comportament atât în situaţii standard, cât şi în situaţii inedite. Cuvântul cheie este a înţelege, nu a cunoaşte. Eu cred că noi trebuie să pornim de la nevoile şi drepturile copilului, adolescentului şi tânărului. Pentru că nu ţinem seama de ele: o nevoie fundamentală a copilului este aceea de a înţelege. În acelaşi timp el are nevoia de a corela efortul cu recompensa. Aici intervine dreptul copilului de a greşi fără a fi pedepsit. Şi mai este şi dreptul la joc. Jocul cel mare al învăţării şi al creaţiei, cu drepul de a greşi şi de a eşua este ratat.”



    Şcolile pot fi salubrizate, clasele mai pot fi zugrăvite, iar manualele pot fi reeditate, dar se simte nevoia stimulării interesului elevilor către actul educaţional şi evidenţierea utilităţii acestuia, astfel încât opţiunea firească să devină dorinţa de a cunoaşte.