Radio România Internațional

Tag: smantana

  • Ochiuri românești

    Ochiuri românești

    Acest
    preparat există şi în bucătăria altor popoare, însă cea autohtonă îl revendică
    sub numele de ouă românești. Spre comparaţie, în America este cunoscut sub
    denumirea de ouă Benedict. Li se mai spune ouă St. Charles sau ouă
    portugheze. Bucătăriile altor popoare propun servirea acestui ou direct în
    supă.


    Rețeta
    este simplă! Într-o cratiță, se pune apă la fiert și se adaugă puțină sare.
    După ce apa a ajuns la fierbere, se dă focul la minim, se sparg ouăle și se pun,
    cu grijă, în apa clocotită, pentru a nu le împrăștia. Ouăle se țin la fiert
    între 3 și 5 minute după care se scot cu o spumieră pe o farfurie. Deasupra se
    pune puțin unt și frunze tocate de pătrunjel, după care ouăle pot fi servite. În
    nordul Africii este cunoscut drept shakshouka (şacşuka), ouăle fiind
    servite împreună cu sos tomat picant. În Italia, acest fel de ouă este servit
    cu parmezan ras, cu unt sau cu ulei de măsline. În Turcia, aceste ouă fierte în
    apă sunt servite cu iaurt amestecat cu usturoi, cu unt şi cu ardei iute. Un
    astfel de preparat întâlnim, de asemenea, în Bosnia Herţegovina, Muntenegru,
    Serbia şi în Bulgaria unde poartă denumirea de ouă Panagurski, un preparat la
    care, pe lângă ouă, se adaugă lapte, brânză, usturoi şi boia şi se decorează cu
    frunze tocate de pătrunjel.


    Într-un
    almanah gastronomic apărut în urmă cu peste 30 de ani, am întâlnit o rețetă de ochiuri
    românești cu smântână.     Pentru fiecare porție punem câte două ouă într-un vas
    în care am topit puțin unt. După ce albușul începe să se coaguleze, se toarnă
    peste ele smântână amestecată cu puțină făină și cu 100 de grame de cașcaval
    ras. Vasul se ține în cuptorul deja încins timp de cinci minute.


    Un
    alt aperitiv care se bazează tot pe ouăle românești este cel denumit ochiuri
    pe canapea cu sos de roșii.     Este, de asemenea, o rețetă veche, însă denumirea
    ne poate induce în eroare. Desigur, ouăle nu sunt nici pe departe pregătite pe
    canapea. Avem nevoie de 5 felii de pâine pe care le prăjim în unt și apoi pe
    punem într-o tavă. Pe fiecare felie, numită canapea, așezăm câte două ouă
    românești. Se acoperă cu puțin suc de roșii și cu cașcaval ras, după care tava
    se ține în cuptorul încins, la foc mic, pentru 10 minute.


    Câte
    se pot face cu așa-numitele ouă românești!

  • Chiftele

    Chiftele

    Întâlnite
    frecvent în România, chiftelele sunt preparate din carne tocată sau din legume,
    cu formă rotundă, aplatizată sau alungită, care au fost prăjite în grăsime.
    Dacă sunt rotunde şi de dimensiuni mici, sunt numite chifteluţe, dacă sunt
    aplatizate şi alungite, atunci sunt numite pârjoale. Denumirea provine din
    limba turcă, köfte, însă, spre deosebire de Turcia unde conţin carne de miel, oaie
    sau vită, în spaţiul românesc chiftelele au în compoziţie carne de porc sau
    chiar de peşte, în special în zona dunăreană şi a Deltei Dunării.


    Chifteluţele din carne de porc sunt uşor de
    preparat. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de câteva felii de pâine, de
    un ou, de o căpăţână de usturoi, de o legătură de pătrunjel şi una de mărar, de
    făină, ulei, piper şi sare. Feliile de pâine se înmoaie în apă şi apoi sunt
    stoarse, după care le trecem prin maşina de tocat împreună cu carnea. Curăţăm
    şi pisăm usturoiul, după care îl amestecăm cu carnea tocată, cu pâinea, cu un
    ou crud şi cu verdeaţa, tocată mărunt. Condimentăm cu piper şi adăugăm sare
    după gust. După omogenizarea compoziţiei, cu mâna udă modelăm chifteluţe
    rotunde pe care le rostogolim prin făină şi apoi le prăjim în ulei, la foc
    iute. Pot fi servite ca aperitiv, pe un platou cu găstări calde sau reci.


    Există diferenţe culinare între regiunile
    României. De exemplu, în Transilvania este folosit tarhonul, iar usturoiul este
    înlocuit de ceapă. De asemenea, în compoziţie sunt adăugaţi cartofi raşi.
    Aceste chiftele pot fi pregătite în cuptor, într-o tavă în care turnăm smântână
    şi în care presărăm spre final tarhon mărunţit.


    La fel de gustoase sunt chifteluţele din peşte.
    Avem nevoie de un kg de file de peşte, de două … trei cepe, de câtiva căţei
    de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare. Se poate adăuga
    piure de cartofi sau două felii de pâine, precum şi mărar tocat. Carnea de
    peşte şi feliile de pâine sunt trecute prin maşina de tocat. Pasta rezultată
    este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul, de
    asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le dăm prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare


    Ciorba de
    perişoare este una dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei
    româneşti. În bucătăria internaţională există preparare similare. În bucătăria
    italiană există supe cu chiftele din carne de vită şi cu multe legume, la fel
    ca şi în cea mexicană. De asemenea, în bucătăria turcească există supă cu carne
    tocată de vită sau de miel.


    Spre deosebire de supele menţionate, la care carnea
    tocată modelată sub forma unei bile sau aplatizată precum o chiftea este
    rumenită înainte de a fi introdusă în supă, în varianta românească, perişoarele
    sunt puse direct la fiert. De asemenea, ar mai putea fi făcută distincţie între
    borşul de perişoare, la care pentru acrire este folosit borşul rezultat din
    dospirea tărâţei şi ciorba de perişoare, la care pot fi folosite roşii,
    aguridă, adică struguri necopţi sau zeamă de lămâie. De obicei, pentru acrire
    este folosit borşul, chiar dacă pregătim ciorbă de perişoare.



    Avem nevoie de circa
    trei sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu
    os, de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă
    de orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una
    de mărar.


    Se pune rasolul
    la fiert într-o oală de circa 4 litri şi se spumează după care punem toate
    legumele rădăcinoase, date pe răzătoare. Adăugăm ardei gras şi roşii, tăiate
    mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi foarte mici
    pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o amestecăm
    într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul tocat
    mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. După circa 20 de
    minute, modelăm apoi mici bile din carne (numite perişoare) pe care le punem în
    oala în care fierb legumele.

    Perişoarele se ridică la suprafaţă după ce fierb
    la foc mic. Dacă focul este tare sau dacă omitem să punem ou în compoziţia
    perişoarelor există pericolul ca acestea să se desfacă şi să se împrăştie în
    zeamă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm încă cinci minute la fiert, după
    care luăm oala de pe foc şi presărăm frunze tocate de pătrunjel. După ce turnăm
    ciorba în farfurii, putem adăuga puţină smântână. Poate fi servită cu un ardei
    iute.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare


    Ciorba de
    perişoare este una dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei
    româneşti. În bucătăria internaţională există preparare similare. În bucătăria
    italiană există supe cu chiftele din carne de vită şi cu multe legume, la fel
    ca şi în cea mexicană. De asemenea, în bucătăria turcească există supă cu carne
    tocată de vită sau de miel.


    Spre deosebire de supele menţionate, la care carnea
    tocată modelată sub forma unei bile sau aplatizată precum o chiftea este
    rumenită înainte de a fi introdusă în supă, în varianta românească, perişoarele
    sunt puse direct la fiert. De asemenea, ar mai putea fi făcută distincţie între
    borşul de perişoare, la care pentru acrire este folosit borşul rezultat din
    dospirea tărâţei şi ciorba de perişoare, la care pot fi folosite roşii,
    aguridă, adică struguri necopţi sau zeamă de lămâie. De obicei, pentru acrire
    este folosit borşul, chiar dacă pregătim ciorbă de perişoare.



    Avem nevoie de circa
    trei sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu
    os, de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă
    de orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una
    de mărar.


    Se pune rasolul
    la fiert într-o oală de circa 4 litri şi se spumează după care punem toate
    legumele rădăcinoase, date pe răzătoare. Adăugăm ardei gras şi roşii, tăiate
    mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi foarte mici
    pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o amestecăm
    într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul tocat
    mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. După circa 20 de
    minute, modelăm apoi mici bile din carne (numite perişoare) pe care le punem în
    oala în care fierb legumele.

    Perişoarele se ridică la suprafaţă după ce fierb
    la foc mic. Dacă focul este tare sau dacă omitem să punem ou în compoziţia
    perişoarelor există pericolul ca acestea să se desfacă şi să se împrăştie în
    zeamă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm încă cinci minute la fiert, după
    care luăm oala de pe foc şi presărăm frunze tocate de pătrunjel. După ce turnăm
    ciorba în farfurii, putem adăuga puţină smântână. Poate fi servită cu un ardei
    iute.

  • Preparate din ciuperci

    Preparate din ciuperci


    Pentru această editie vă propunem câteva reţete de preparate cu ciuperci, la care vom folosi ciuperci de cultură. Într-un almanah gastronomic apărut în urmă cu peste 30 de ani, am întâlnit o reţetă de ciuperci cu orez la cuptor. Avem nevoie de jumătate de kg de ciuperci, de 100 de grame de unt, de 200 de grame de caşcaval, de o ceaşcă cu orez şi de circa 150 de grame de smântână, de o legătură de pătrunjel, de piper măcinat şi de sare. Tocăm picioarele ciupercilor şi le călim în ulei. Fierbem orezul şi îl amestecăm cu ciupercile călite, adăugând în compoziţie caşcaval ras şi puţin piper măcinat.



    Pălăriile ciupercilor trebuie puse într-o tavă unsă cu unt şi umplute cu amestecul din orez, ciuperci şi caşcaval. Deasupra se presară caşcaval ras după care tava este lăsată în cuptor la foc mediu spre mic pentru circa jumătate de oră. Înainte de a fi servite, deasupra ciupercilor se presară frunze tocate de pătrunjel şi puţină smântână.



    O altă reţetă pe care v-o propunem este cea a piureului de ciuperci. Avem nevoie de jumătate de kg de ciuperci, de un pahar cu lapte, de două cepe, de câteva felii de pâine, de puţină smântână, de ulei, mărar şi sare. Curăţăm ciupercile, le spălăm şi le tăiem în felii subţiri, după care le călim în ulei împreună cu cepele, de asemenea, tocate mărunt. Le trecm prin maşina de tocat împreună cu feliile de pâne, înmuiate în lapte. Adăugăm smântână şi sare după gust şi obţinem astfel chiar o garnitură pentru felul principal al unei mese.



    Din ciuperci putem obtine şi salată. Avem nevoie de un kg de ciuperci cu pălării mai mici pe care le spălăm şi le fierbem în puţină apă. După ce s-au înmuiat, le scurgem de apă, le tăiem în felii subţiri şi le punem într-o salatieră în care le amestecăm cu un sos compus din ulei de măsline, zeama de la o lămâie, mărar tocat, piper măcinat şi sare după gust.

  • Preparate din ciuperci

    Preparate din ciuperci


    Pentru această editie vă propunem câteva reţete de preparate cu ciuperci, la care vom folosi ciuperci de cultură. Într-un almanah gastronomic apărut în urmă cu peste 30 de ani, am întâlnit o reţetă de ciuperci cu orez la cuptor. Avem nevoie de jumătate de kg de ciuperci, de 100 de grame de unt, de 200 de grame de caşcaval, de o ceaşcă cu orez şi de circa 150 de grame de smântână, de o legătură de pătrunjel, de piper măcinat şi de sare. Tocăm picioarele ciupercilor şi le călim în ulei. Fierbem orezul şi îl amestecăm cu ciupercile călite, adăugând în compoziţie caşcaval ras şi puţin piper măcinat.



    Pălăriile ciupercilor trebuie puse într-o tavă unsă cu unt şi umplute cu amestecul din orez, ciuperci şi caşcaval. Deasupra se presară caşcaval ras după care tava este lăsată în cuptor la foc mediu spre mic pentru circa jumătate de oră. Înainte de a fi servite, deasupra ciupercilor se presară frunze tocate de pătrunjel şi puţină smântână.



    O altă reţetă pe care v-o propunem este cea a piureului de ciuperci. Avem nevoie de jumătate de kg de ciuperci, de un pahar cu lapte, de două cepe, de câteva felii de pâine, de puţină smântână, de ulei, mărar şi sare. Curăţăm ciupercile, le spălăm şi le tăiem în felii subţiri, după care le călim în ulei împreună cu cepele, de asemenea, tocate mărunt. Le trecm prin maşina de tocat împreună cu feliile de pâne, înmuiate în lapte. Adăugăm smântână şi sare după gust şi obţinem astfel chiar o garnitură pentru felul principal al unei mese.



    Din ciuperci putem obtine şi salată. Avem nevoie de un kg de ciuperci cu pălării mai mici pe care le spălăm şi le fierbem în puţină apă. După ce s-au înmuiat, le scurgem de apă, le tăiem în felii subţiri şi le punem într-o salatieră în care le amestecăm cu un sos compus din ulei de măsline, zeama de la o lămâie, mărar tocat, piper măcinat şi sare după gust.

  • Dovlecei în mâncăruri

    Dovlecei în mâncăruri

    Vedeta acestei ediţii este dovlecelul. Fie că are coajă de culoare verde deschis, fie verde închis, dovleceii sunt folosiţi la multe preparate şi mâncăruri. În funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.



    Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.



    Tăiaţi transversal, pot fi pregătiţi în cuptor într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă de brânză amestecată cu mărar. Tot transversal tăiem dovleceii şi atunci când îi facem pane. Avem nevoie de 3 … 4 dovlecei mai mici, care nu au seminţe sau care au seminţe mai mici. Îi curătăm de coajă, îi tăiem transversal în felii cu grosimea de jumătate de centimetru. Presărăm puţină sare pe aceste felii care, în scurt timp, vor lăsa zeamă pe care o scurgem. Batem două ouă, adăugăm puţin piper şi trecem feliile de dovlecei întâi prin făină, apoi prin ouă, după care prăjim feliile pe ambele părţi în ulei. Se servesc cu mujdei de usturoi sau cu un sos de iaurt şi usturoi.



    Dacă dorim să pregătim dovlecei umpluţi, avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura, amestecând carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele impurităţi, spălat şi scurs. Amestecăm şi cele două cepe tăiate mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel încât să îi acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.


  • Dovlecei în mâncăruri

    Dovlecei în mâncăruri

    Vedeta acestei ediţii este dovlecelul. Fie că are coajă de culoare verde deschis, fie verde închis, dovleceii sunt folosiţi la multe preparate şi mâncăruri. În funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.



    Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.



    Tăiaţi transversal, pot fi pregătiţi în cuptor într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă de brânză amestecată cu mărar. Tot transversal tăiem dovleceii şi atunci când îi facem pane. Avem nevoie de 3 … 4 dovlecei mai mici, care nu au seminţe sau care au seminţe mai mici. Îi curătăm de coajă, îi tăiem transversal în felii cu grosimea de jumătate de centimetru. Presărăm puţină sare pe aceste felii care, în scurt timp, vor lăsa zeamă pe care o scurgem. Batem două ouă, adăugăm puţin piper şi trecem feliile de dovlecei întâi prin făină, apoi prin ouă, după care prăjim feliile pe ambele părţi în ulei. Se servesc cu mujdei de usturoi sau cu un sos de iaurt şi usturoi.



    Dacă dorim să pregătim dovlecei umpluţi, avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura, amestecând carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele impurităţi, spălat şi scurs. Amestecăm şi cele două cepe tăiate mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel încât să îi acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.


  • Mâncăruri şi preparate din urzici

    Mâncăruri şi preparate din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. Recoltatul urzicilor nu este o activitate uşoară. Dincolo de precauţia de a le atinge cu grijă, trebuie să le culegem din zone nepoluate. De aceea trebuie evitate, de exemplu, urzicile care cresc pe marginea drumurilor şi care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. Este bine ca în timpul recoltării să ne protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate.



    După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu mai au nicio urmă de pământ sau nisip. În continuare, frunzele de urzici sunt puse într-un vas cu apă clocotită până când apa ajunge din nou la fierbere. După aceea sunt scoase într-o strecurătoare şi lăsate la scurs. Conform recomandărilor făcute din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi băută dimineaţa, pe stomacul gol, având rol benefic în ceea ce priveşte detoxifierea organismului.



    După ce au fiert, urzicile pot fi baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei, smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Această cremă de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri. De asemenea, această cremă de urzici poate fi consumată cu mămăligă.



    O altă combinaţie este cea cu maioneză şi cu hrean. La un kg de urzici, avem nevoie de o lingură de hrean ras şi de 4-5 linguri cu maioneză. După ce urzicile au fost fierte şi pasate, trebuie amestecate cu maioneza şi cu hreanul şi sunt servite în farfurii decorate cu ridichi roşii, tăiate în felii subţiri.



    O altă mâncare este pilaful de urzici şi orez. Ca ingrediente, avem nevoie de un kilogram de urzici, de 3 ceşti de orez şi de o ceapă. Fierbem separat urzicile şi orezul, după care le amestecăm. Adăugăm ceapa tăiată mărunt, sare, piper şi puţin ulei, iar apoi se mai lasă puţin la fiert, obţinând astfel pilaful de urzici şi orez.

  • Mâncăruri şi preparate din urzici

    Mâncăruri şi preparate din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. Recoltatul urzicilor nu este o activitate uşoară. Dincolo de precauţia de a le atinge cu grijă, trebuie să le culegem din zone nepoluate. De aceea trebuie evitate, de exemplu, urzicile care cresc pe marginea drumurilor şi care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. Este bine ca în timpul recoltării să ne protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate.



    După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu mai au nicio urmă de pământ sau nisip. În continuare, frunzele de urzici sunt puse într-un vas cu apă clocotită până când apa ajunge din nou la fierbere. După aceea sunt scoase într-o strecurătoare şi lăsate la scurs. Conform recomandărilor făcute din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi băută dimineaţa, pe stomacul gol, având rol benefic în ceea ce priveşte detoxifierea organismului.



    După ce au fiert, urzicile pot fi baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei, smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Această cremă de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri. De asemenea, această cremă de urzici poate fi consumată cu mămăligă.



    O altă combinaţie este cea cu maioneză şi cu hrean. La un kg de urzici, avem nevoie de o lingură de hrean ras şi de 4-5 linguri cu maioneză. După ce urzicile au fost fierte şi pasate, trebuie amestecate cu maioneza şi cu hreanul şi sunt servite în farfurii decorate cu ridichi roşii, tăiate în felii subţiri.



    O altă mâncare este pilaful de urzici şi orez. Ca ingrediente, avem nevoie de un kilogram de urzici, de 3 ceşti de orez şi de o ceapă. Fierbem separat urzicile şi orezul, după care le amestecăm. Adăugăm ceapa tăiată mărunt, sare, piper şi puţin ulei, iar apoi se mai lasă puţin la fiert, obţinând astfel pilaful de urzici şi orez.

  • Ciorbă rădăuțeană

    Ciorbă rădăuțeană

    Astăzi vă prezentăm reţeta unei ciorbe
    inventate într-un oraş din Bucovina (provincie istorică din nordul României) şi
    care se numeşte chiar ciorbă rădăuţeană. Situat la circa 40 de km nord faţă de
    Suceava, oraşul Rădăuţi este una dintre cele mai vechi aşezări moldoveneşti,
    atestată documentar în anul 1413.


    Ciorba
    rădăuţeană a apărut în urmă cu peste patru decenii când o bucătăreasă din oraş
    a dorit să modifice ceva la ciorba de burtă, un preparat întâlnit oriunde în
    România, dar care în acest oraş nu prea se afla printre preferinţele
    consumatorilor. Încet, încet acest preparat s-a răspândit nu numai în Bucovina,
    ci și alte regiuni ale României, fiind întâlnit cu această denumire de origine
    în meniurile multor restaurante.


    Pentru
    prepararea acestei ciorbe avem nevoie de 4 pulpe de pui sau bucăţi de piept de
    pui. Alte ingrediente: 2 rădăcini de pătrunjel, câţiva morcovi, un ardei capia
    sau un ardei gras, 3-4 gălbenuşuri de ou, oţet, usturoi, puţină verdeaţă şi
    smântână, folosită la multe preparate bucovinene. Astfel, cu smântână se drege
    borșul de sfeclă roșie, venit în Bucovina pe filiera slavă, dar și borșul
    polonez cu cartofi și sfeclă roșie. Smântâna se folosește și la ciulamaua de
    ciuperci, ba chiar și păstrăvul se poate fierbe în smântână.


    Modul
    de preparare a ciorbei rădăuțene este destul de simplu. Se pun la fiert,
    într-un vas de maxim 3 litri, legumele, în prealabil curăţate, şi carnea de
    pui. Se lasă la fiert până ce carnea începe să se desprindă de pe oase. Apoi
    trebuie strecurată zeama astfel obţinută. Carnea dezosată şi legumele trebuie
    tăiate în bucăţi mici şi puse la fiert în zeama pe care am strecurat-o. Apoi se
    amestecă gălbenuşurile de ou şi smântâna şi, când zeama începe să dea in
    clocot, se toarnă amestecul de ou şi smântână, amestecând continuu pentru
    omogenizare. Ciorba rădăuţeană trebuie acrită cu oţet, după gust, şi i se
    adaugă, tot după gust, usturoiul zdrobit, puţin piper şi puţină verdeaţă
    mărunţită.

  • Ciorbă rădăuțeană

    Ciorbă rădăuțeană

    Astăzi vă prezentăm reţeta unei ciorbe
    inventate într-un oraş din Bucovina (provincie istorică din nordul României) şi
    care se numeşte chiar ciorbă rădăuţeană. Situat la circa 40 de km nord faţă de
    Suceava, oraşul Rădăuţi este una dintre cele mai vechi aşezări moldoveneşti,
    atestată documentar în anul 1413.


    Ciorba
    rădăuţeană a apărut în urmă cu peste patru decenii când o bucătăreasă din oraş
    a dorit să modifice ceva la ciorba de burtă, un preparat întâlnit oriunde în
    România, dar care în acest oraş nu prea se afla printre preferinţele
    consumatorilor. Încet, încet acest preparat s-a răspândit nu numai în Bucovina,
    ci și alte regiuni ale României, fiind întâlnit cu această denumire de origine
    în meniurile multor restaurante.


    Pentru
    prepararea acestei ciorbe avem nevoie de 4 pulpe de pui sau bucăţi de piept de
    pui. Alte ingrediente: 2 rădăcini de pătrunjel, câţiva morcovi, un ardei capia
    sau un ardei gras, 3-4 gălbenuşuri de ou, oţet, usturoi, puţină verdeaţă şi
    smântână, folosită la multe preparate bucovinene. Astfel, cu smântână se drege
    borșul de sfeclă roșie, venit în Bucovina pe filiera slavă, dar și borșul
    polonez cu cartofi și sfeclă roșie. Smântâna se folosește și la ciulamaua de
    ciuperci, ba chiar și păstrăvul se poate fierbe în smântână.


    Modul
    de preparare a ciorbei rădăuțene este destul de simplu. Se pun la fiert,
    într-un vas de maxim 3 litri, legumele, în prealabil curăţate, şi carnea de
    pui. Se lasă la fiert până ce carnea începe să se desprindă de pe oase. Apoi
    trebuie strecurată zeama astfel obţinută. Carnea dezosată şi legumele trebuie
    tăiate în bucăţi mici şi puse la fiert în zeama pe care am strecurat-o. Apoi se
    amestecă gălbenuşurile de ou şi smântâna şi, când zeama începe să dea in
    clocot, se toarnă amestecul de ou şi smântână, amestecând continuu pentru
    omogenizare. Ciorba rădăuţeană trebuie acrită cu oţet, după gust, şi i se
    adaugă, tot după gust, usturoiul zdrobit, puţin piper şi puţină verdeaţă
    mărunţită.

  • Mâncãruri din Transilvania

    Mâncãruri din Transilvania

    Vã invitãm sã deschidem din nou uşa bucãtãriei româneşti, mai precis a celei transilvănene. Provincie istoricã româneascã din interiorul arcului carpatic, Transilvania este caracterizatã, din punct de vedere gastronomic, de mâncãruri cu mai multe grãsimi, având şi o influenþã a bucãtãriei austro-ungare. Este utilizatã destul de mult carnea de porc, untura de porc şi rântaşul obþinut din ceapã înãbuşitã şi fãinã puþin rumenitã. În multe dintre ciorbele bucãtãriei transilvãnene se foloseşte tarhonul, o plantã aromaticã, venitã în mod sigur pe filierã sãseascã. Este folositã foarte mult slãnina afumatã, consumatã în tot timpul anului ca atare sau ca adaos în diferite mâncãruri. Sosurile şi salatele îndulcite îşi au originea în bucãtãria maghiarã, la fel ca şi boiaua de ardei. Bucãtãria din Transilvania este renumitã prin preparate precum balmoşul, supa de varzã cu smântânã, ciorba ardeleneascã de porc sau vacã, ciorbã de carne cu tarhon, tochiturã cu afumãturi şi multe altele. Spre deosebire de alte zone, în Transilvania, sarmalele, pregãtite din foi de varzã şi carne de porc, au dimensiuni apreciabile.



    Dupã acest periplu gastronomic, sã ne oprim asupra unui preparat specific Transilvaniei: varza a la Cluj. Avem nevoie de douã verze acre de mãrime medie, de circa un kg … un kg şi jumãtate de carne de porc, de puþin orez, de unturã de porc, 2 … 3 cepe, smântânã, piper şi sare. Tãiem şi ceapa mãrunt, iar carnea de porc, cu puþinã grãsime, trebuie trecutã prin maşina de tocat. Rumenim în puþinã unturã atât ceapa, cât şi carnea de porc, iar separat cãlim, de asemenea în unturã, varza muratã pe care în prealabil am tocat-o. Fierbem orezul în puþinã apã cu sare şi îl amestecãm cu carnea şi cu ceapa cãlite. În continuare, într-o cratiþã mai mare, de 3 … 4 litri, punem straturi de varzã şi de carne, turnând deasupra fiecãrui strat de carne puþinã smântânã. Condimentãm cu piper şi adãugãm sare dupã gust, dupã care bãgãm cratiþa la cuptor, la foc potrivit, pentru un sfert de orã. Varza “a la Cluj” poate fi servitã imediat, alãturi de un pahar de vin roşu, demisec, la temperatura camerei. Poftã bunã!

  • Mâncãruri din Transilvania

    Mâncãruri din Transilvania

    Vã invitãm sã deschidem din nou uşa bucãtãriei româneşti, mai precis a celei transilvănene. Provincie istoricã româneascã din interiorul arcului carpatic, Transilvania este caracterizatã, din punct de vedere gastronomic, de mâncãruri cu mai multe grãsimi, având şi o influenþã a bucãtãriei austro-ungare. Este utilizatã destul de mult carnea de porc, untura de porc şi rântaşul obþinut din ceapã înãbuşitã şi fãinã puþin rumenitã. În multe dintre ciorbele bucãtãriei transilvãnene se foloseşte tarhonul, o plantã aromaticã, venitã în mod sigur pe filierã sãseascã. Este folositã foarte mult slãnina afumatã, consumatã în tot timpul anului ca atare sau ca adaos în diferite mâncãruri. Sosurile şi salatele îndulcite îşi au originea în bucãtãria maghiarã, la fel ca şi boiaua de ardei. Bucãtãria din Transilvania este renumitã prin preparate precum balmoşul, supa de varzã cu smântânã, ciorba ardeleneascã de porc sau vacã, ciorbã de carne cu tarhon, tochiturã cu afumãturi şi multe altele. Spre deosebire de alte zone, în Transilvania, sarmalele, pregãtite din foi de varzã şi carne de porc, au dimensiuni apreciabile.



    Dupã acest periplu gastronomic, sã ne oprim asupra unui preparat specific Transilvaniei: varza a la Cluj. Avem nevoie de douã verze acre de mãrime medie, de circa un kg … un kg şi jumãtate de carne de porc, de puþin orez, de unturã de porc, 2 … 3 cepe, smântânã, piper şi sare. Tãiem şi ceapa mãrunt, iar carnea de porc, cu puþinã grãsime, trebuie trecutã prin maşina de tocat. Rumenim în puþinã unturã atât ceapa, cât şi carnea de porc, iar separat cãlim, de asemenea în unturã, varza muratã pe care în prealabil am tocat-o. Fierbem orezul în puþinã apã cu sare şi îl amestecãm cu carnea şi cu ceapa cãlite. În continuare, într-o cratiþã mai mare, de 3 … 4 litri, punem straturi de varzã şi de carne, turnând deasupra fiecãrui strat de carne puþinã smântânã. Condimentãm cu piper şi adãugãm sare dupã gust, dupã care bãgãm cratiþa la cuptor, la foc potrivit, pentru un sfert de orã. Varza “a la Cluj” poate fi servitã imediat, alãturi de un pahar de vin roşu, demisec, la temperatura camerei. Poftã bunã!