Radio România Internațional

Tag: societatea civila

  • Noi reguli europene pentru protecția avertizorilor de integritate

    Noi reguli europene pentru protecția avertizorilor de integritate


    Europa pierde între 5,8 şi
    9,6 miliarde de euro în fiecare an în achiziţiile publice, din cauza lipsei
    protecţiei avertizorilor de integritate. Doar 10 ţări din UE le oferă acestora o
    protecție juridică completă. Deputaţii europeni au ajuns la un acord cu guvernele
    naţionale, astfel încât informatorii să se simtă în siguranţă atunci când
    raportează acte ilegale sau lipsite de etică. Statele membre vor avea doi ani
    la dispoziție pentru a se conforma cu regulile prevăzute de directivă.




    Noile reglementări la nivel european
    protejează avertizorii de integritate ce semnalează încălcări ale dreptului
    european în diverse domenii, precum achizițiile publice, serviciile financiare,
    spălarea banilor, siguranța produselor sau a transportului, siguranța nucleară,
    sănătatea publică, protecția consumatorilor sau a datelor.


    Măsurile includ crearea de canale
    sigure, astfel încât informatorii să poată raporta încălcările fără teamă de
    represalii. Pentru a garanta siguranța potențialilor avertizori de integritate
    si confidențialitatea, noile norme permit dezvăluirea informațiilor fie la
    nivel intern, al organizației în cauză, fie direct autorităților naționale
    competente, precum și instituțiilor, organismelor sau agențiilor europene.


    Avertizorilor li se asigură şi
    asistenţă îmbunătăţită, de exemplu, asistenţă juridică gratuită şi consiliere
    psihologică.Reglementările interzic în mod explicit represaliile și
    introduc măsuri de protecție pentru a împiedica suspendarea, retrogradarea și
    intimidarea sau confruntarea avertizorului cu alte forme de represalii. Cei
    care oferă sprijin avertizorului, cum ar fi facilitatorii, colegii sau rudele,
    sunt de asemenea protejați.


    ONG-urile şi jurnaliştii care ajută
    informatorii vor beneficia şi ei de protecţia legii. Şi nu numai în cazurile de
    evaziune fiscală similare scandalului Lux Leaks. Informatorii ar trebui să fie
    protejaţi indiferent de tipul încălcării semnalate – fie că e vorba despre
    finanţe, mediu, politică sau date cu caracter personal.


    Raportorul Virginie Roziere
    (S&D, Franța) a declarat că a
    existat un consens larg din partea tututor grupurilor politice în adoptarea
    noilor reguli: Sunt bucuroasă că a
    existat o mobilizare continuă foarte bună din partea ONG-urilor, a societăţii
    civile. Este adevărat că impactul politic al Parlamentului în promovarea
    acestei idei de protecţie la nivelul UE a avertizorilor de integritate nu ar fi
    fost semnificativă fără mobilizarea de asemenea intensă a ONG-urilor. Deci,
    vreau foarte mult să subliniez aspectul colectiv al acestei situaţii. A existat
    o cooperare reală între Parlamentul European şi societatea civilă. Şi, desigur,
    acum avem rezultatele. Propunerea din 2018 a Comisiei Europene a fost o
    propunere bună şi Parlamentul a vrut să o ducă cât mai departe. Am vrut o
    protecţie cât se poate de bună pentru avertizori. Au existat diferite
    controverse, care au fost dezbătute public. Vreau să subliniez faptul că a
    existat mult interes public pentru această propunere. Şi acest lucru a fost clar
    în dezbaterile publice care au avut loc la nivel european şi naţional.


  • Colaborarea statelor membre în protejarea patrimoniului cultural european

    Colaborarea statelor membre în protejarea patrimoniului cultural european

    Colaborarea
    statelor membre în protejarea patrimoniului cultural european a fost una dintre
    temele de dezbateri la o conferință de profil care s-a desfășurat la
    Sighișoara.

    Zeci
    de experți europeni în patrimoniu s-au reunit, luna trecută, la Sighișoara,
    pentru a dezbate tema calității în practicile patrimoniului cultural, în cadrul
    conferinței Patrimoniul european: experiențe comune, particularități
    regionale.


    Evenimentul a fost organizat de Ministerul Culturii
    și Identității Naționale, împreună cu Institutul Național al Patrimoniului, în
    contextul Președinției române a Consiliului Uniunii Europene.


    Tema
    cheie a conferinței a fost discutarea căilor prin care cooperarea europeană
    poate să sprijine Statele Membre și sectorul patrimoniului cultural în vederea
    protejării patrimoniului Europei.


    Directorul
    general al Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bâlici a subliniat cu
    acest prilej necesitatea intensificării cooperării
    între actorii patrimoniului cultural din țările Europei, nu doar la nivel de
    proiect, ci și la nivel funcțional, instituțional și administrativ:




    Una din concluzii a fost aceasta a necesității de a întări cooperarea. Or,
    lucrul acesta se poate face și prin diversificarea programelor europene care
    finanțează astfel de proiecte în cooperare. Sigur că există și acum nenumărate
    variante, menționez doar Interreg-ul, instrument de finanțare dedicat
    proiectelor realizate în cooperare, darn oi am identificat o problemă, o lipsă
    de cooperare mai degrabă la nivelul instituțiilor publice de protecția patrimoniului.
    Deci la nivelul ăsta instituțional și administrativ și cred că aici trebuie
    întărite instrumentele prin care se pot face schimburi de personal, proiecte în
    comun, care să trateze aceleași probleme, deci cooperarea la nivelul acesta
    administrativ și cel al generării de politici publice.




    În cadrul conferinței de la Sighișoara s-a subliniat
    necesitatea colaborării între autorități și instituții din sistemele publice naționale
    dedicate protejării patrimoniului, între universități și centre de pregătire și
    formare, între organizații ale societății civile și comunități, totul pentru a
    putea beneficia de experiența altora în domeniul protejării patrimoniului
    cultural.


    De asemenea, s-a
    remarcat ideea că societatea civilă reprezintă cel mai activ și eficient
    partener al sistemului public de protecție a patrimoniului, iar secretarul
    General Europa Nostra Sneška Mihailović, a accentuat ideea că renașterea
    Europei trebuie să înceapă prin patrimoniul său cultural.




  • Mamele minore şi educaţia pentru sănătate

    Mamele minore şi educaţia pentru sănătate

    Faptul de a
    deveni părinte, unul dintre cele mai importante evenimente din viața unui om,
    ar trebui și este, de cele mai multe ori, un moment de bucurie. Reprezintă și o
    decizie care aduce schimbări pentru care ar trebui ca părinții să fie
    pregătiți. Nu este și cazul mamelor adolescente din România, țară aflată
    printre primele țări din UE la acest capitol. Conform Eurostat, în 2016, 14% din totalul copiilor născuţi de
    femeile aflate la prima naştere au avut mame cu vârsta mai mică de 20 de ani    .
    Iar în 2015, tot statisticile UE arătau că peste 350 din femeile care au născut
    atunci aveau între 10 și 14 ani, alte circa 12.800 mame fiind la vârsta de 15 până în 19 ani. În
    spatele acestor numere, se află vieți deturnate de la dezvoltarea lor firească,
    unele chiar marcate de oprobriul celor din jur. Cazurile copiilor care, la
    rândul lor, au copii au impresionat-o pe regizoarea Ozana Nicolau care a scris
    și regizat piesa de teatru Foreplay, plecând de la propriile reminiscențe.
    Ozana Nicolau: Spectacolul are un miez foarte personal. E
    vorba de copilăria mea din anii 90, petrecută într-un cartier mărginaș din
    București, unde am întâlnit multe cazuri de mame-adolescente. Am cunoscut și
    colege de școală, și vecine sau prietene din bloc în situația asta. Lucrurile
    se petreceau cam de fiecare dată așa: fetele rămâneau însărcinate, n-aveau
    curaj să le spună părinților, doar colegii sau prietenii știau… Mă refer la
    școala generală, clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a, din anii 1996 – 1998. La
    un moment dat, în clipa în care sarcina începea să devină vizibilă dispăreau
    ori de la școală, ori de la locul de joacă. Pot să presupun că soluția era ca
    ele să fie trimise la țară sau într-un orășel mai mic. Dar era o mare rușine și
    nu se putea ca la 13 sau 14 ani să fii însărcinată la școală ca să-ți continui
    studiile. Era inadmisibil


    Pe lângă abandonul școlar care blochează accesul femeilor
    la slujbe decente, mamele adolescente poartă și un stigmat social. Pentru
    conceperea spectacolului Foreplay, Ozana Nicolau a stat de vorbă cu peste 30 de
    fete rămase însărcinate. De la unele a aflat că
    anturajul consideră că ele au făcut o greșeală. În felul acesta, chiar mamele
    ajung să echivaleze copilul cu o greșeală. Ozana Nicolae: În loc să se bucure,
    totuși, de această experiență a maternității, ea ajunge un fel de povară.
    Oricum experiența de a deveni părinte e dificilă și plină de provocări. Când
    lucrul ăsta se întâmplă la 14 sau 15 ani, când nu ești definită ca persoană, tu
    trebuie să fii responsabilă pentru altcineva, deși tu nu știi să fii
    responsabilă nici pentru tine. Apare un conflict interior, iar peste asta, mai
    apare și societate care te arată cu degetul că ai făcut o greșeală enormă.


    Un alt fapt aflat
    de artiștii implicați în proiectul Foreplay este faptul că fenomenul
    mamelor-adolescente nu este legat strict de condiții economice defavorizate,
    incidența fiind răspândită în toate mediile sociale. Ozana Nicolau: Are mai degrabă legătură cu trecutul
    nostru. România poartă încă povara tabuului sexualității, ne este încă foarte
    greu să vorbim despre acest subiect. Educația sexuală nu prea are loc în școli,
    dar nici acasă. Asta e problema.


    Și totuși, din
    2004 în sistemul de învățământ public se predă un curs opțional intitulat
    Educație pentru Sănătate. Programele sunt disponibile pentru clasele I-XII,
    iar materia este predată în școli de către profesorii de
    biologie sau de către învățători, în urma unui program de formare dedicat.
    Printre cei care au asigurat acest tip de formare s-a numărat și organizația
    non-guvernamentală Tineri pentru tineri. Cursul porneşte cu noţiuni de igienă şi de protecţie a mediului ajungând
    până la cele de sănătate a reproducerii şi a familiei. Toate aceste noţiuni
    sunt predate în funcţie de vârsta copiilor, am aflat de la Adina Manea,
    directoarea Fundației Tineri pentru tineri. În anul școlar 2014-2015, din
    totalul populației școlare, aproximativ 6% au beneficiat de cursurile Educație
    pentru Sănătate. Câte școli din România au ales această disciplină opțională anul trecut, ne
    spune Adina Manea: Pentru anul școlar 2017 – 2018, din datele furnizate de MEN reiese că
    sunt peste 3500 de unități școlare la nivel național unde se predă acest
    opțional. Înseamnă 6% – 7% din numărul elevilor din sistemul preuniversitar.
    Este mult pentru un opțional, dar este puțin având în vedere nevoile pe care le
    au elevii din România de orice vârsta.


    Societatea civilă
    militează pentru un acces mai larg al populației la acest tip de educație, dar
    nu neapărat prin școală, căci o parte din tinerele care devin mame nu mai sunt
    încadrate în sistemul național de învățământ.Aici intervin alte aspecte precum rata părăsirii timpurii a
    școlii, de asemenea mare în România. Cu toate acestea, este nevoie de un acces
    universal la educația pentru sănătatea reproducerii, consideră Adina Manea: E vorba de 10% din totalul populației feminine. Este foarte mult pentru
    că sarcina la adolescență se asociază cu alte riscuri de sănătate asupra mamei
    și copilului. Într-un an școlar, în medie doar două tinere ajung să ducă
    sarcina la termen pe unitate școlară. Ceea ce e clar este că școala le ajută
    să-și termine studiile dacă ele vor. Nu mai există stigmatizarea asociată
    acestui fenomen, dar, în același timp, nu se discută pe subiectul ăsta. În
    cazul anturajului și al colegilor, lucrurile diferă de la un caz la altul. În
    cazurile întâlnite de noi, ca asociație, copiii sunt păstrați și crescuți în
    familie. Fiind noi lucrăm mult în licee, aici întâlnim adolescenți cu care au
    suficiente posibilități materiale ca să ajungă la acest nivel de educație și
    care au beneficiat de ajutorul familiei.


    Ajutorul familiei
    e foarte important după cum a constatat și regizoarea Ozana Nicolau: Dacă au norocul să fie într-o familie mai echilibrată emoțional care
    să înțeleagă prin ce trece fata respectivă și s-o sprijine emoțional, atunci
    lucrurile se aranjează cam în doi ani. Eu am cunoscut un caz din Vaslui cu o
    fată (mamă la rândul ei) care a terminat liceul și a luat bacalaureatul cu o
    notă foarte mare, a mers în continuare la facultate unde e și bursieră. Deci se
    poate, dacă familia o sprijină și partenerul e și el în apropiere.



    Piesa de teatru Foreplay a fost primită cu emoție de
    către public. Părinți care, inițial, au venit singuri la spectacol au
    prezentat, după aceea, spectacolul și altor părinți sau l-au revăzut însoțiți
    de copiii lor aflați la vârsta pubertății sau a adolescenței. Foreplay, de
    asemenea, va fi jucat în liceele din București și în școlile din împrejurimile
    orașelor mari.

  • Societatea civilă la raport

    Societatea civilă la raport

    În urma celui mai recent raport referitor la
    funcţionarea societăţii civile în UE, realizat de Agenția pentru Drepturi
    Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), Parlamentul European și Comitetul
    Economic și Social European (CESE) au lansat un apel pentru crearea unui Fond
    European pentru Democrație. În special, CESE a solicitat Comisiei să propună
    crearea unui fond european pentru democrație, valori și drepturile omului la
    nivelul UE, dotat cu un pachet financiar ambițios, disponibil direct pentru
    organizațiile societății civile din Europa și gestionat în mod independent,
    după exemplul Fondului European pentru Democrație care există pentru
    societatea civilă, ce operează în afara UE.


    Şi cum societatea civilă era ţap ispăşitor
    pentru problemele care apăreau în societate, Comisia Europeană a trebuit să
    vină cu un răspuns prompt, explică Angela Cristea, șeful Reprezentanței Comisiei Europene în
    România    : Răspunsul Comisiei a fost de a reveni la o
    practică preaderare şi anume de a da programe de finanţare pentru societatea
    civilă. Pentru că în filosofia UE, odată ce un stat aderă la Uniune se consideră
    că problemele din acest domeniu au fost rezolvate şi atunci nu mai este nevoie
    de o finanţare masivă pentru societatea civilă. Ori evoluţiile din ultimii ani
    şi mai ales din această regiune a Europei ne arată că este nevoie în principal
    prin finanţare să sprijinim societatea civilă. Am avut în perioada imediat de
    după aderare fondurile norvegiene care au ajutat foarte mult, iar acum pentru
    viitorul buget al UE propunem crearea unui program special, tocmai pentru
    apărarea valorilor europene. Pentru că, în mod surprinzător, acestea nu par să
    mai fie împărtăşite în mod egal pe tot teritoriul UE. Şi ca să parafrazez un
    autor foarte iubit în România, dacă nu avem valori europene în UE, nu avem
    nimic


    Potrivit celui mai recent raport realizat de
    Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), între
    provocările privind finanțarea organizaţiilor societăţii civile (OSC), se
    numără următoarele: obstacole în obţinerea finanţărilor şi/sau reduceri de fonduri
    pentru anumite organizaţii ale societăţii civile sau anumite activităţi. În
    plus, finanțarea vine adesea sub formă de finanțare (pe termen scurt) a
    proiectelor, finanțarea pe termen lung și a infrastructurii nefiind disponibilă
    în cele mai multe situații. De asemenea, cofinanțarea reprezintă adesea o
    provocare, la fel ca întârzierile în efectuarea plăților aferente granturilor,
    ceea ce duce, printre altele, la probleme legate de fluxul de numerar. În plus,
    regimurile fiscale sunt nefavorabile într-unele state membre, atât pentru
    OSC-urile în sine (cu statut de organizație de caritate/de interes public/de
    utilitate publică), cât și pentru persoanele fizice și juridice care fac
    donații OSC-urilor. Se adaugă la acestea campaniile mediatice negative și
    campaniile de denigrare împotriva OSC-urilor care primesc finanțare străină şi faptul
    că organizațiile care reprezintă persoanele cu handicap la nivelul UE și în
    statele membre au resurse financiare limitate.


  • Semestrul European, Raport de ţară pentru România

    Semestrul European, Raport de ţară pentru România

    Semestrul european este mecanismul de coordonare la
    nivelul Uniunii Europene a politicilor economice naţionale    , şi a fost introdus
    în anul 2010 de Consiliul European, după criza economico-financiară care a
    afectat toate marile economii ale lumii. După publicarea, în luna martie, a
    Raportului de ţară, Reprezentanţa Comisiei Europene a organizat săptămâna
    trecută, la Bucureşti, o conferinţă dedicată acestui raport, cu scopul de a
    facilita dialogul cu autorităţile publice, partenerii sociali, societatea
    civilă şi reprezentanţii mediului de afaceri asupra analizei anuale a economiei
    româneşti.


    În deschiderea conferinţei, şefa Reprezentanţei Comisiei
    Europene în România, Angela Cristea, a ţinut să precizeze: Ca
    orice raport vorbeşte despre progrese şi despre lucruri care încă mai trebuie
    să se întâmple. Nu voi intra în detaliile raportului pentru că sunt aici
    colegii mei de la Bruxelles. Doar câteva concluzii generale. În primul rând,
    creşterea economică din Românie este peste media Uniunii europene, în
    acelaşi timp se menţine şi paradoxul inegalităţilor sociale şi sărăciei, Apoi ce observăm? Că această creştere se
    bazează mai degrabă pe consum şi mai puţin pe investiţii, se bazează, de
    asemenea, pe împrumuturi, iar deficitul bugetar se apropie periculos de pragul
    de avarie de 3%.

    Raportul subliniază că România se confruntă cu provocări în ceea ce
    priveşte mai mulţi indicatori din tabloul de bord social pe care se bazează
    Pilonul european al drepturilor sociale    . Pe de o parte, nivelul ridicat al
    creşterii economice a însemnat în practică o îmbunătăţire a ocupării forţei de
    muncă şi a condus la o majorare substanţială a veniturilor disponibile ale gospodăriilor.
    Pe de altă parte, în România multe persoane părăsesc timpuriu şcoala şi mulţi
    tineri nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional
    sau de formare    . De asemenea, oferta de forţă de muncă şi de competenţe nu ţine
    pasul cu nevoile în continuă schimbare ale economiei. Comisia consideră că
    politicile active de pe piaţa forţei de muncă nu sunt suficient de ample şi de
    bine concepute. Sărăcia s-a extins, iar inegalitatea veniturilor se menţine la
    un nivel ridicat. Inegalitatea de şanse rămâne o provocare, în special în
    zonele rurale. Chiar dacă starea de sănătate a populaţiei s-a îmbunătăţit,
    aceasta se situează în continuare sub standardele Uniunii Europene.

    Făcând o evaluare
    la nivelul Uniunii, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România,
    Angela Cristea, a subliniat: Dacă ne uităm istoric toate
    rapoartele anuale din cadrul Semestrului european pentru statele membre,
    observăm că, în general, la nivelul Uniunii Europene, cam în două treimi din
    recomandări se înregistrează progrese, mai mari sau mai mici şi într-o treime
    din aceste recomandări nu se înregistrează progrese. Şi România se încadrează
    în acest trend. S-au înregistrat progrese în 68% din recomandările făcute de
    Comisia Europeană şi în 32% nu s-au înregistrat progrese sau acestea au fost
    nesemnificative.

    Recomandările Comisiei Europene pentru fiecare stat
    membru vor fi făcute în cursul lunii mai, iar statele membre îşi aliniază
    politicile bugetare şi economice la obiectivele şi normele convenite la nivelul
    Uniunii. Raportul de ţară este prezentat o singură dată pe an şi, probabil,
    provoacă o nedumerire legată de sintagma Semestrul European. Explicaţia este
    simplă: Semestrul european se concentrează asupra perioadei de 6 luni de la
    începutul fiecărui an, de unde şi numele său – semestru.


  • Legislaţia privind abuzul în serviciu, în dezbatere

    Legislaţia privind abuzul în serviciu, în dezbatere


    Ministerul român al Justiţiei a anunţat că va stabili un prag valoric, pe care l-a numit “rezonabil”, de la care abuzul în serviciu va fi considerat infracţiune. Precizarea a fost făcută de ministrul Tudorel Toader, după ce judecătorii Curţii Constituţionale au decis că este la latitudinea Parlamentului să stabilească ce prag se impune în cazul prejudiciilor cauzate de asemenea fapte. Curtea Constituţională tranşase, astfel, solicitarea fostei soţii a preşedintelui PSD (la guvernare) şi Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, Bombonica Prodana, ea însăşi judecată într-un dosar privind abuzul în serviciu.



    Fosta doamnă Dragnea a invocat neconstituţionalitatea articolului respectiv din actualul Cod Penal în dosarul angajărilor la Direcţia de Asistenţă Socială din judeţul Teleorman (sud), pe care-a condus-o în perioada în care soţul era preşedinte al Consiliului Judeţean.Procurorii DNA îl acuză pe Dragnea însuşi de instigare la abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual, fiindcă el i-ar fi determinat pe responsabilii Direcţiei să angajeze, fictiv, două persoane, membre ale organizaţiei judeţene PSD. Care au fost plătite cu bani publici, deşi prestau exclusiv pentru partid.



    Ministrul Toader explică: “Aşteptăm întâi decizia Curţii, motivarea ei integrală, nu numai comunicatul, după care vom face dezbateri cu profesioniştii dreptului, cu societatea civilă, pentru a vedea care poate fi pragul acela rezonabil de natură să pună de acord prevederile din Codul Penal cu decizia Curţii Constituţionale, pentru că se vorbeşte de obligaţia legiuitorului primar sau delegat.” În numele breslei magistraţilor, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Cristina Tarcea, consideră că pragul va trebui stabilit în funcţie de aprecierile judecătorilor asupra gradului de pericol social al faptei. Şi precizează: “Cred că acum sunt premature discuţiile cu privire la nivelul fraudei, pentru că dacă CCR a avut în vedere un grad redus de pericol social al faptei, sigur, pragul trebuie să aibă un cuantum relativ mic, dacă a avut în vedere alte aspecte, cuantumul poate diferi în funcţie de ceea ce a avut în vedere CCR.”



    Ministerul Public, în schimb, este categoric împotriva introducerii vreunui prag. Procurorul general, Augustin Lazăr, a precizat că nu va renunţa la acest punct de vedere, pe care l-a exprimat, deja, public. Anunţul ministerului survine pe fondul suspiciunilor acute din societate privind dorinţa puterii de a domoli campania anticorupţie, care a trimis după gratii sau măcar în boxa acuzaţilor nenumăraţi politicieni odinioară intangibili. La începutul anului, încercarea fostului ministru de resort, Florin Iordache, de a schimba codurile prin ordonanţă de urgenţă a scos în stradă sute de mii de oameni, în cel mai amplu protest colectiv post-comunist. Finalmente, Guvernul a renunţat la ordonaţă, iar Iordache la portofoliu.