Radio România Internațional

Tag: Solomon Marcus

  • Language and computers in Romania

    Language and computers in Romania

    Translation software today employ information technology, which,
    like any other piece of tech surrounding us today, has a fascinating history.
    It is a mix of a plethora of disciplines, which, at first sight, have very
    little in common. The history of artificial intelligence, a new subject
    clustering a number of sciences together, also has a chapter on Romanian
    contribution, which consisted first and foremost in the marriage of linguistics
    and mathematics.


    Emerged in the United States, computational linguistics is the
    successful name of this inter-disciplinary field. It bridges the gap between
    language and computer science, studying the connection between natural language
    and computer language as artificial intelligence. In the years before the
    Second World War, cybernetics was a novel science encouraging the association
    between various fields of research. It was the forefather of computational
    linguistics. At the end of the 1930s, Ștefan Odobleja was one of the pioneers
    of this new field. But after the second world war, when the Soviet occupation
    created a new communist regime, the scientific prospects changed for the worse.


    In Romania, one of the pathfinders of computational linguistics was
    mathematician Solomon Marcus. In a 1998 interview for the Center for Oral
    History, Solomon Marcus described how the ideology of the one-party state
    shaped scientific research.


    Cybernetics was chastised as a bourgeois construct. At the time,
    Romania was following Moscow’s orders to a fault. And Russian scientists came
    up with a very inspiring idea, to separate certain linguistic research, such as
    mathematical linguistics, from the broader umbrella of human sciences. They
    associated it to the branch of technological sciences. After a period of
    criticism against cybernetics, Moscow changed its attitude, hailing the
    technological and scientific revolution. And hence this would become one of the
    goals of communist society, achieving a technological and scientific society.


    As any other shift of policy adopted by the communist regime,
    pragmatism prevailed over ideology. The same happened in Moscow, and Soviet
    satellites followed closely in Moscow’s steps. Solomon Marcus:


    Obviously, Bucharest too set out to accomplish this objective. It
    achieved two things. First, it recognized all mathematical linguistic research,
    and second, computation linguistics was associated with the technological and
    scientific revolution. Mechanized translations was the goal at the time, and
    efforts were made to make this happen. Machines, not people, were meant to do
    translations. The issue was key, as both the Russians and the Americans wanted
    to be able to swiftly translate texts from English and Russian. Linguistics had
    been anathema to Stalin, considering his Marxist views. Yet, all of a sudden, computational
    linguistics was no longer stigmatized, being included in the branch of
    technological sciences.


    The two scientific communities, made up of philologists and
    mathematicians, were unenthusiastic about the new discipline. Solomon Marcus:


    Rosetti was one of the few philologists who hailed and encouraged
    this new type of activity. His peers either ignored the matter or argued
    against it. They said it was not linguistics. Professor Emanuel Vasiliu’s
    approach to linguistics was quite similar to logic and mathematics.
    Mathematicians, on the other hand, believed that mathematics was by tradition
    close to mechanics, physics or chemistry, but didn’t overstep the boundaries of
    these disciplines. Mathematics being associated with a human science such as
    linguistics went very much against tradition. Because of that, a great deal of
    mathematicians were very skeptical. They didn’t believe this could work. I
    can’t say they took an active stance against it, but they were hesitant. Moisil
    was one of the few who were enthusiastic about it. You do realize the luck we
    had. Due to their support, we could teach mathematical linguistics at the
    University of Bucharest starting with the 1960s.


    With a view to researching the new field, Solomon Marcus therefore
    got support from some of the most influential mathematicians, like Grigore
    Moisil, and from philologists like Alexandru Rosetti. He therefore moved to
    implementing the new tendencies in university lectures and published articles.


    I was very lucky, because I remembered that Moisil and Rosetti
    worked together and militated for the introduction of mathematical linguistics
    activities in Romania. They also championed the creation of a mathematical linguistics
    university class, and Romania was one of the first countries in the world to
    have this discipline taught in universities. Emanuel Vasiliu and I, a
    mathematician and a linguist, we had a good start in the field. We also
    benefited from certain exchanges with our peers abroad. I had published a
    mathematical linguistics handbook at the University of Bucharest in 1963, and
    this allowed us to send our papers to various scholars abroad who were pursuing
    similar lines of research. The handbook was immediately translated in London,
    New York, Moscow, Paris and Prague.


    In 1966, Bucharest played host to the International Linguistics
    Congress, bringing together a number of prestigious scholars in the field. The
    event put Romania on the map of world science and turned computational
    linguistics into the most important science that would shape people’s way of
    life over the coming decades. (V. Palcu)



  • Kybernetik, Computer, mathematische Linguistik – zur Geschichte der interdisziplinären Forschung

    Kybernetik, Computer, mathematische Linguistik – zur Geschichte der interdisziplinären Forschung

    Die heutigen Übersetzungsprogramme verwenden Informationstechnologie, eine Technologie, die wie jede andere Technologie um uns herum eine faszinierende Geschichte hat. Es ist eine Geschichte verschiedener Disziplinen, die miteinander verwoben sind und die auf den ersten Blick nicht viel gemeinsam haben. In der Entwicklung der künstlichen Intelligenz als ein neues Feld, das mehrere Wissenschaften zusammenbrachte, trug auch die rumänische Schule bei. Und einer ihrer Beiträge war es, die Linguistik mit der Mathematik zu verbinden.



    Computerlinguistik erschien in den Vereinigten Staaten, es ist ein interdisziplinäres Feld, das zwischen Linguistik und Informatik bzw. zwischen natürlicher Sprache und der Sprache der Computerprogrammierung als künstliche Intelligenz angesiedelt ist. In den Jahren vor dem Zweiten Weltkrieg war die Kybernetik die neue Wissenschaft, die die Kombination von Wissenschaften förderte, aus der sich später die Computerlinguistik entwickeln sollte. In den späten 1930er Jahren hatte Rumänien in Ştefan Odobleja einen der Pioniere auf dem neuen Gebiet. Aber nach dem Zweiten Weltkrieg, als die Sowjetarmee das kommunistische Regime durchsetzte, änderte sich der gesamte wissenschaftliche Horizont.



    Einer der Pioniere der mathematischen Linguistik in Rumänien war der Mathematiker Solomon Marcus. In einem Interview mit dem Zentrum für Mündliche Geschichte des Rumänischen Rundfunks aus dem Jahr 1998 erklärte Marcus, wie die Ideologie der kommunistischen Einheitspartei die Wissenschaft politisierte:



    Die Kybernetik wurde als bürgerliche Schöpfung abgelehnt, aber dann ist etwas passiert. Zu dieser Zeit folgten wir der Moskauer Linie aufs Wort. Und was geschah, war, dass die wirklichen Wissenschaftler in Moskau eine sehr geniale Idee hatten: die Forschung, die im Bereich der Linguistik stattfand, wie die mathematische Linguistik, vom humanistischen Zweig der Kultur zu trennen. Und dann führten sie sie mit dem Zweig der Wissenschaft und Technologie zusammen. Nach der Periode der Verurteilung der Kybernetik gab es also einen Gesinnungswandel in Moskau, und die technisch-wissenschaftliche Revolution wurde begrü‎ßt. Und plötzlich wurde die technisch-wissenschaftliche Revolution zu einem der Ziele der kommunistischen Gesellschaft, um die technisch-wissenschaftliche Gesellschaft zu schaffen.“



    Wie jede andere Änderung in der politischen Einstellung des kommunistischen Regimes erwies sich auch in diesem Fall der Pragmatismus als stärker als die Ideologie. Diese Veränderung, die in Moskau stattfand, wurde von den Satellitenländern der Sowjetunion übernommen. Solomon Marcus dazu:



    Offensichtlich hatte Bukarest diesen Slogan verinnerlicht, und so gelang ein doppelter Coup: Den Wissenschaftlern gelang es, nicht nur die mathematische Linguistik — damals Computerlinguistik genannt — als Wissenschaft anerkannt zu sehen, sondern auch, diesen Schritt durch die Nähe zur Informatik als Ausdruck der technisch-wissenschaftlichen Revolution hochzustilisieren. Damals war das gro‎ße Thema die »maschinelle Übersetzung«, und wir sollten den Einzug der maschinellen Übersetzung vorbereiten. Das Ziel war, dass die Übersetzung aus einer Sprache in eine andere nicht mehr »manuell«, von Hand, also menschlich, sondern von einer Maschine ausgeübt wird. Das Problem war entscheidend, weil sowohl die Russen als auch die Amerikaner in der Lage sein wollten, leicht aus dem Englischen ins Russische und aus dem Russischen ins Englische zu übersetzen. Die Linguistik war aufgrund von Stalins Thesen über Marxismus und Linguistik ein gro‎ßes Minenfeld. Und siehe da — die mathematische Linguistik konnte sich diesem Spannungsfeld entziehen: Sie wechselte plötzlich in den Bereich der Naturwissenschaften und der Technologie.“



    Die beiden wissenschaftlichen Gemeinschaften, die sich aus Philologen und Mathematikern zusammensetzten, blickten mit Vorbehalten auf die Absicht, die neue Disziplin zu schaffen. Solomon Marcus erinnert sich weiter:



    Alexandru Rosetti war einer der wenigen Philologen, die dieses neue Anliegen begrü‎ßten und förderten. Doch seine Kollegen ignorierten das Thema einfach oder argumentierten dagegen. Sie sagten, dass dies keine Linguistik sei. Professor Emanuel Vasiliu wandte eine Art von Linguistik an, die der Logik und der Mathematik nahe stand. Auch für Mathematiker war die Zusammenarbeit mit einer humanistischen Disziplin wie der Linguistik völlig gegen die Tradition. Sie sagten, traditionsgemä‎ß würde die Mathematik eher mit der Mechanik, der Physik und der der Chemie einiges am Hut haben als mit anderen Disziplinen. Und deshalb waren viele sehr skeptisch. Sie glaubten nicht, dass dies etwas bewirken würde. Der einzige, der nicht skeptisch, sondern enthusiastisch war, war [der Mathematiker und Informatiker] Grigore Moisil. Wissen Sie, was für ein Glück wir hatten, dass wir dank seiner Unterstützung schon in den frühen 1960er Jahren die Möglichkeit hatten, mathematische Linguistik an der Universität Bukarest zu lehren?!“



    In seiner Absicht, das neue Gebiet zu erforschen, erhielt Solomon Marcus die Unterstützung von einflussreichen Mathematikern wie Grigore Moisil und Philologen wie Alexandru Rosetti. Und so machten er und Emanuel Vasiliu sich daran, den neuen Trend durch Universitätskurse und Publikationen umzusetzen:



    Ich hatte gro‎ßes Glück, denn Moisil und Rosetti, ein Mathematiker und ein Linguist, setzten sich gemeinsam für die Einführung der mathematischen Linguistik-Forschung in Rumänien ein. Sie kämpften auch für die Einrichtung von Universitätsstudien in mathematischer Linguistik, und wir waren eines der ersten Länder in der Welt, die dies taten. Ich, als Mathematiker, und Professor Emanuel Vasiliu vom Fachbereich Philologie, als Linguist, machten die ersten Schritte auf diesem Gebiet. Wir wurden auch durch gewisse Austausche im Ausland unterstützt, ich hatte ein Lehrbuch über mathematische Linguistik an der Universität Bukarest veröffentlicht, es kam 1963 im Didaktischen Verlag heraus, und wir durften diese Arbeiten ins Ausland an verschiedene Persönlichkeiten schicken, die an ähnlichen Themen forschten. Das Dieses Buch wurde sofort in London, New York, Moskau, Paris und Prag übersetzt.“



    Im Jahr 1966 wurde in Bukarest der Internationale Kongress für Linguistik organisiert, an dem viele ausländische Sprachwissenschaftler teilnahmen und der eine bedeutende rumänische Präsenz hatte. Das Ereignis setzte Rumänien auf die Landkarte der modernsten Wissenschaft, einer Wissenschaft, die in nur wenigen Jahrzehnten den Computer zum wichtigsten Objekt der heutigen Welt machen würde.

  • Limbă și computer în România

    Limbă și computer în România

    Este o
    istorie a disciplinelor diferite care se combină, discipline care la prima
    vedere nu au prea multe în comun. La marea istorie a inteligenței artificiale, ca
    nou domeniu care a grupat mai multe științe, a contribuit și școala românească.
    Iar una dintre contribuții a fost combinarea lingvisticii cu matematica.


    Apărută
    în SUA, lingvistica computațională a fost numele sub care lingvistica
    matematică a avut cel mai mare succes. A fost întâlnirea dintre limbă și computer,
    mai bine spus între limba naturală și limbajul programării computerului ca
    inteligență artificială. În anii de dinaintea celui de-al doilea război
    mondial, cibernetica era noua știință care încuraja combinația dintre științe
    din care lingvistica computațională avea să se dezvolte ulterior. La finele
    anilor ’30, România avusese în Ștefan Odobleja pe unul dintre pionierii noului
    domeniu. Dar după cel de-al doilea război mondial, instaurarea regimului
    comunist de către armata sovietică schimba întregul orizont științific.


    Unul
    dintre pionierii lingvisticii matematice în România a fost matematicianul
    Solomon Marcus. Intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea
    Română în 1998, Marcus arăta cum ideologia partidului unic din regimul comunist
    politiza știința.

    Cibernetica
    era condamnată ca o creaţie burgheză dar s-a întâmplat însă un lucru. În acea
    perioadă noi urmam cu sfinţenie atitudinea Moscovei. Şi s-a întâmplat că
    savanţii adevăraţi de la Moscova au avut o idee foarte inspirată, de a separa
    aceste cercetări din domeniul lingvisticii, cum ar fi lingvistica matematică,
    de ramura umanistă a culturii. Ei le-au asociat ramurii ştiinţifico-tehnologice.
    După perioada de condamnare a ciberneticii, la Moscova a urmat o schimbare de
    atitudine în care era salutată revoluţia tehnico-ştiinţifică. Deci,
    dintr-odată, revoluţia tehnico-ştiinţifică devenea unul din ţelurile societăţii
    comuniste pentru înfăptuirea societăţii tehnico-ştiinţifice.


    Ca în orice
    schimbare de optică politică a regimului comunist, pragmatismul s-a dovedit mai
    puternic decât ideologia. Așa s-a întâmplat la Moscova iar țările-satelit au
    urmat centrul.

    Solomon Marcus: Evident
    Bucureştiul, după Moscova, și-a însuşit acest slogan. În felul acesta s-a dat o
    dublă lovitură. S-a obţinut nu numai acceptarea cercetărilor de lingvistică matematică,
    ea era numită atunci lingvistică computaţională, dar prin asocierea cu
    informatica era asociată revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Traducerea automată
    era ideea atunci, că trebuia să pregătim posibilitatea traducerii automate. Nu
    trebuia ca traducerea să mai fie făcută manual ci cu maşina, dintr-o limbă într-alta.
    Şi problema era considerată crucială pentru că ruşii doreau să poată să traducă
    cât mai uşor din engleză în rusă, şi americanii din rusă în engleză. Lingvistica
    era un teren foarte minat în urma documentelor lui Stalin privind marxismul şi
    lingvistica. Dar dintr-odată, lingvistica matematică a scăpat de această
    vânătoare trecând în ramura ştiinţifico-tehnologică.



    Cele două
    comunități științifice, formate din filologi și matematicieni, au privit cu
    rezerve intenția de a crea noua disciplină.

    Solomon Marcus: Rosetti a fost unul dintre
    puţinii filologi care au salutat şi au stimulat această nouă preocupare. Dar
    colegii săi fie că pur şi simplu ignorau chestiunea fie că argumentau împotriva
    ei. Spuneau că asta nu era lingvistică. Profesorul Emanuel Vasiliu făcea o
    lingvistică prin care se apropia destul de mult de logică şi matematică. Iar
    din partea matematicii atitudinea era următoarea: prin tradiţie, matematica
    colabora în special cu mecanica, cu fizica, cu chimia, dar mai puţin dincolo de
    aceste discipline. Ca matematica să colaboreze cu o disciplină umanistă cum e
    lingvistica era o chestiune cu totul împotriva tradiţiei. Şi din cauza asta
    mulţi matematicieni se arătau foarte sceptici. Nu credeau că chestia asta putea
    da ceva. Nu pot să spun că luau atitudine activă de împotrivire dar erau
    sceptici. Cel care nu numai că nu era sceptic, dar era entuziast, a fost
    Moisil. Vă dați seama ce noroc am avut, datorită sprijinului lor noi am putut
    preda lingvistica matematică la Universitatea din Bucureşti încă de la
    începutul anilor ’60.



    În intenția sa de
    a cerceta noul domeniu, Solomon Marcus beneficia așadar de sprijin din partea
    unor influenți matematicieni precum Grigore Moisil și filologi ca Alexandru
    Rosetti. Și astfel, el și cu Vasiliu au trecut la implementarea noii tendințe
    prin cursuri universitare și publicarea de studii.

    Eu am avut un mare noroc pentru că mi-am adus aminte că
    Moisil şi Rosetti, în colaborare, deci un matematician şi un lingvist, au
    militat pentru introducerea în România a preocupărilor de lingvistică matematică.
    Au militat și pentru crearea unui învăţământ universitar de lingvistică matematică
    şi am fost una din primele ţări din lume în care s-a făcut acest lucru. Eu ca
    matematician şi profesorul Emanuel Vasiliu de la filologie ca lingvist am
    demarat bine în acest domeniu. Ni s-au înlesnit şi anumite schimburi cu
    străinătatea, eu publicasem un manual de lingvistică matematică la
    Universitatea din Bucureşti, apăruse în 1963 la Editura Didactică, şi ni s-a
    permis să trimitem aceste lucrări în străinătate la diverse personalităţi care
    se ocupau de lucruri similare. Imediat această carte a fost tradusă la Londra,
    la New York, Moscova, Paris, Praga.


    În 1966 la
    București se organiza Congresul internaţional de Lingvistică la care soseau
    mulți lingvişti străini iar prezenţa românească era importantă. Manifestarea
    punea România pe harta celei mai la modă științe, o știință care va face din
    computer, peste numai câteva decenii, cel mai important obiect din viața omului
    recent.

  • Intellektuelle im Kommunismus: der Fall Simion Stoilov

    Intellektuelle im Kommunismus: der Fall Simion Stoilov

    Einige Intellektuelle arbeiteten aufgrund antifaschistischer Gefühle zusammen, andere mit dem Wunsch, gesellschaftlich voranzukommen, andere aus Ehrgeiz, die Projekte, von denen sie träumten, in die Praxis umzusetzen. Sie wurden alle belohnt, weil sie die Ideologie des Regimes unterstützten. Einer der rumänischen Intellektuellen, die sich vom kommunistischen Regime einspannen lie‎ßen, war der Mathematiker Simion Stoilov.



    Der 1887 in Bukarest geborene Stoilov gründete die rumänische Schule für komplexe Analysen und erarbeitete die topologische Theorie der analytischen Funktionen. Er promovierte in Mathematik in Paris und war Professor an den Universitäten in Iaşi, Czernowitz, Bukarest und an der Technischen Universität in Bukarest. Er war Sympathisant der Sozialdemokratischen Partei, trat aber nach 1945 der Rumänischen Kommunistischen Partei (PCR) bei. Sein ehemaliger Student, der prominente Mathematiker Solomon Marcus, meinte 1998 in einem Interview für das Zentrum für mündliche Geschichte des rumänischen Rundfunks, dass die Entscheidung vieler Intellektueller am Ende des Zweiten Weltkriegs, den Kommunismus zu unterstützen, aus Überzeugung kam. Sie hätten nicht verstanden, wohin es führen werde:



    In den 1950er Jahren und in der ersten Hälfte der 1960er Jahre bedeutete der Kommunismus in erster Linie Stalinismus: Persönliche Diktatur, Personenkult um Josef Stalin, ideologischer Druck. Was hatte aber der Kommunismus in der zweiten Hälfte der 1940er Jahre bedeutet? Ich kann Ihnen sagen, dass für eine ganze Reihe von Intellektuellen, nicht für alle, aber wenn ich an meine Lehrer denke, bedeutete der Kommunismus vor allem Antifaschismus. Auch für Stoilov und für Vrânceanu, die rechtsorientiert waren. Gheorghe Vrânceanu, ein gro‎ßer Geometer Rumäniens, war zum Beispiel ein liberaler Politiker, der 1945–1947 immer wieder politische Artikel mit liberaler Ausrichtung veröffentlichte und für Rumänien ein liberales Regime, eine liberale Politik vorsah. In diesen Jahren hatte er auch kommunistische Freunde, er war ein guter Freund von Stoilov, der kurz nach 1944 der kommunistischen Partei beigetreten war. Der Kommunismus wurde in erster Linie als Antifaschismus verstanden. Und es gab viele Intellektuelle, die glaubten, dass dies die einzige Möglichkeit sei, Hitler, dem Nationalsozialismus und den heimischen Legionären [rumänische Faschisten — Anm. d. Red.] entgegenzuwirken.“




    Am Ende des Zweiten Weltkriegs war Rumänien und den anderen von den Sowjets besetzten Länder keine Rückkehr zu Demokratie und Liberalismus beschert, sondern ein neues utopisches Experiment: die Umsetzung der kommunistischen Ideen. Insbesondere die jüngeren Generationen sahen sich von der kommunistischen Botschaft angesprochen. Zur Eröffnung des akademischen Jahres 1946 hielt Simion Stoilov als Rektor der Universität die Eröffnungsrede. Sein ehemaliger Student Solomon Marcus dazu:



    In der Aula der Jura-Fakultät war ein ganzer Rang von jungen Stunden besetzt, die den Jugendorganisationen der historischen Parteien, also der Bauernpartei und der Liberalen Partei angehörten; eine anderer Rang von Jugendlichen, die von der Kommunistischen Partei mobilisiert worden waren. Der Rest war gemischt. Das erinnert mich daran, dass auf einer Ebene immer »Der König und das Vaterland!« geschrien wurde, und von der anderen Etage kam der Ruf »Der König und das Volk!« Stoilov sagte in dieser Rede zur Eröffnung des akademischen Jahres: »Wir kommen aus einer Zeit unserer Geschichte, die mit Recht einer schweren und langen Krankheit gleichgesetzt werden kann, einer unruhigen Zeit, in der wir sehr brutale politische und materielle Schläge erhalten haben und in der unser Geist und unsere Seele vielleicht noch mehr zu leiden hatten.« Er spach weiterhin über die Konsequenzen des Krieges mit allen materiellen und spirituellen Konsequenzen und Schuldgefühlen: »Wir alle tragen eine gro‎ße Schuld: diejenigen, die aus Verirrung im Geiste barbarischer Ideologien gehandelt haben, aber auch diejenigen, die sich in die Stille ihres Kabinetts zurückgezogen haben und nur ihre Fachtätigkeit ausgeübt haben.“




    Solomon Marcus glaubt, dass unsere Beurteilung der Intellektuellen, die mit dem kommunistischen Regime zusammengearbeitet haben, heute differenzierter sein sollte.



    Jeder Fall sollte einzeln betrachtet werden. Tatsache ist, dass [der Linguist] Rosetti und Stoilov viele aus dem Gefängnis retteten. Ich muss Ihnen sagen, dass Stoilov schon bei den ersten Säuberungen ein Memorandum vorgelegt hat, in dem auf einige Lehrer hingewiesen wird, die auf der Säuberungsliste nichts zu tun gehabt hätten, einer von der Pharmakologie-Fakultät, ein anderer von der Jura-Fakultät. Professor Radu Roşca wurde zu einer harten Haftstrafe verurteilt, er hatte in den Kriegsjahren ein an [Militärdiktator] Antonescu gerichtetes Memorandum mitunterzeichnet. Man konnte nichts tun, obwohl Stoilov [den Generalsekretär der Kommunistischen Partei] Gheorghiu-Dej persönlich kannte. Es gelang ihm jedoch, etwas für einen anderen Mathematiker, Davidoglu, zu unternehmen. Dieser wurde eingesperrt, weil er Landbesitzer war, also nicht aus politischen Gründen. Es gelang ihm, diesen aus dem Gefängnis zu holen. Er war dann in einer Reihe von Situationen von geringerer Bedeutung erfolgreich, zum Beispiel als zu Beginn der fünfziger Jahre eine ganze Reihe von Assistenzlehrern entlassen wurde. Der Grund war, dass der Vater oder Gro‎ßvater etwas angestellt haben soll — ideologischer Unsinn! Diesen Menschen ist es in vielen Fällen gelungen, ihre Tätigkeit am Institut für Mathematik der Akademie fortzusetzen. Simion Stoilow starb 1961 auf den Stufen des Zentralkomitees der Kommunistischen Partei. Da setzte er sich immer wieder gegen Ungerechtigkeiten ein, wie zum Beispiel bei Entlassungen in den fünfziger Jahren, bei der Verhängung von Auslandsreisen-Verboten oder wenn das Regime verhindern wollte, dass bestimmte Menschen promovieren.“




    Die Geschichtsschreibung neigt jedoch dazu, die Vergangenheit oft global zu beurteilen. Und meistens verblassen die guten Taten einzelner Menschen bei der Gegenüberstellung mit den Katastrophen, die totalitäre Ideologien bewirken.

  • Simion Stoilov şi intelectualitatea colaboraţionistă în comunism

    Simion Stoilov şi intelectualitatea colaboraţionistă în comunism

    Regimurile totalitare, fascismul şi
    comunismul, au beneficiat de sprijinul interesat al unor intelectuali. Motivele
    lor au fost diverse: unii au colaborat din sentimente antifasciste, alţii din
    dorinţa de a parveni, alţii din ambiţia de a-şi pune în practică proiectele la
    care visau. Toţi însă au fost recompensaţi pe măsura gradului lor de ataşament
    la ideologia regimului. Unul dintre numele colaboraţioniştilor a fost acela al
    matematicianului Simion Stoilov.


    Născut
    în 1887 la Bucureşti, Stoilov a fondat școala română de analiză complexă și a
    enunţat teoria topologică a funcțiilor analitice. A obţinut doctoratul în
    matematică la Paris şi a fost profesor la universităţile din Iaşi, Cernăuţi,
    Bucureşti şi la Politehnica din Bucureşti. Simpatizant al Partidului
    Social-Democrat, după 1945 s-a înscris în Partidul Comunist Român. Fostul său
    student Solomon Marcus spunea într-un interviu din 1998 acordat Centrului de
    Istorie Orală din Radiodifuziunea Română că opţiunea multor intelectuali de la
    finele celui de-al doilea război mondial pentru comunism a fost una din
    convingere, neînţelegând ce avea să devină acesta. În prima jumătate a anilor ’60 şi în anii ’50, comunismul
    însemna în primul rând stalinism: dictatură personală, cultul personalităţii
    lui Stalin, însemna strângerea şurubului ideologic. Dar ce însemna comunismul
    în a doua jumătate a anilor ’40? Eu pot să vă spun că pentru o serie întreagă
    de intelectuali, nu zic pentru toţi, dar dacă îi iau pe profesorii mei,
    comunismul însemna în primul rând antifascism. Şi pentru Stoilov de pildă, şi pentru
    Vrânceanu, unii care erau de dreapta. Gheorghe Vrânceanu de pildă, mare
    geometru al României, era un politician liberal, care în anii ’45, ’46, ’47
    publica mereu articole de politică liberală şi preconiza pentru România un
    regim liberal, o politică liberală. În anii aceia avea colegi comunişti, el era
    prieten bun cu Stoilov, care fusese imediat după ’44 primit în Partidul
    Comunist. Comunismul era înţeles în primul rând ca antifascism. Şi erau mulţi
    intelectuali care credeau că aceasta era atunci singura replică posibilă la
    Hitler şi la nazism şi la legionarism.


    Însă la
    sfârşitul celui de-al doilea război mondial, pentru România şi celelalte ţări
    ocupate de sovietici nu se preconiza o întoarcere la democraţie şi liberalism,
    ci un nou experiment utopic: ideile comuniste. Mai ales generaţiilor tinere le
    era adresat mesajul comunist. La deschiderea anului universitar din 1946,
    Simion Stoilov, ca rector al universităţii, a ţinut cuvântul de deschidere.
    Solomon Marcus. În aula de
    la Drept era un etaj ocupat de tineret universitar din partidele istorice,
    ţărănesc şi liberal, şi alt etaj era ocupat de tineri mobilizaţi de partidul
    comunist. În rest era lume amestecată. Asta îmi aduc aminte, că de la un etaj
    se striga mereu Regele şi patria! iar de la celălalt etaj se striga Regele
    şi poporul! Iată ce spunea Stoilov în această cuvântare la deschiderea anului
    universitar: Ieşim dintr-o epocă a istoriei noastre ce poate fi asemuită pe
    drept cu o boală grea şi lungă, o perioadă tulbure în decursul căruia dacă am
    primit lovituri politice şi materiale foarte crude, au fost izbite şi mai
    puternic poate minţile şi sufletele noastre. Vorbeşte în continuare despre
    urmările războiului cu toate consecinţele materiale şi spirituale şi vinovăţie:
    Vină mare avem cu toţii. Şi cei care rătăciţi au activat pe planul
    ideologiilor barbare, dar şi cei care prea încrezători în triumful raţiunii
    prin singurul joc al legilor naturale sau retras în liniştea cabinetului lor de
    lucru, consacrându-se prea exclusiv poate activităţii lor de specialişti.


    Solomon Marcus crede că azi judecata
    noastră faţă de intelectualii care au colaborat ar trebui să fie mai nuanţată. Fiecare trebuie judecat
    separat. Fapt este că Rosetti şi Stoilov au salvat pe mulţi de la închisoare.
    Trebuie să vă spun că chiar de la primele epurări Stoilov a înaintat un memoriu
    în care a indicat câţiva profesori care nu au ce căuta pe lista de epurări,
    unul de la Farmacie, unul de la Drept. Fusese de pildă condamnat atunci la ani
    grei de temniţă profesorul Radu Roşca, semnase un memoriu adresat lui
    Antonescu, şi nu a putut să facă nimic, deşi Stoilov ajunsese să se cunoască
    personal cu Gheorghiu Dej. Dar a reuşit să facă ceva în cazul altui
    matematician, Davidoglu, pentru că acela fusese închis pentru că era moşier, nu
    erau chestii politice. Pe el a reuşit să-l scoată la un moment dat să-l scoată
    din închisoare. Pe urmă au avut succes în o seamă întreagă de situaţii de mai
    mică importanţă cum ar fi când, la începutul anilor ’50, au fost daţi afară o
    serie întreagă de asistenţi lectori pe motive de dosar: fiu de nu ştiu ce, nepot
    de nu ştiu ce, prostii ideologice. Aceşti oameni au reuşit ca, în multe cazuri,
    cei daţi afară din facultate de pildă să fie încadraţi la Institutul de
    Matematică al Academiei. Simion Stoilow avea să moară în 1961 pe treptele
    Comitetului Central al Partidului Comunist unde se ducea de fapt tot timpul să
    intervină contra a tot felul de nedreptăţi: tineri asistenţi daţi afară din
    facultăţi, multe excluderi din corpul didactic în anii 1950, interzicerea
    deplasărilor în străinătate, oameni care nu puteau să-şi facă doctoratul.



    Istoria însă de multe ori judecă trecutul
    global. Şi cel mai adesea faptele bune făcute individual trec în umbra marilor
    catastrofe reprezentate de ideologii.

  • Mathematics and communism

    Mathematics and communism

    The Romanian School of Mathematics has had its own prominent representatives, the more so as a Faculty of physical, mathematics and natural sciences was set up as early as 1864, when the University of Bucharest was established. The list of Romanian prominent mathematicians includes such names as Spiru Haret, Dimitrie Pompei, Traian Lalescu, Gheorghe Țițeica, David Emanuel, Simion Stoilow and Grigore Moisil.



    Nevertheless, the communist regime bestowed on Mathematics a role which was much greater than the discipline usually had. Communism had an obsession for Mathematics and turned the discipline into the keystone of the education system between 1945 and 1989. From the elite domain it used to be, mathematics became subject of a quick and forceful ideological process, since it was studied intensively and on a large scale by generations of Romanians after 1945. Nonetheless, the cult for mathematics was nowhere near capable of generating the social and economic progress the communist regime had expected.



    The late mathematician and professor Solomon Marcus took his baccalaureate exam in 1944. It was also in 1944 when he started his studies at the Faculty of Mathematics. In an interview to Radio Romania’s Oral History Center, in 1988, the late professor Marcus recalled the beauty of discovering mathematics, which was both a passion and professional career.



    Solomon Marcus: ”I discovered Mathematics that very summer, in 1944, that hot summer when I was in a Moldavian town and the frontline was so close. I thought that the best for me was to pursue the path of my own curiosity, because at that moment of chaos it was impossible for anyone to have a clear image of the social prospects a certain faculty would offer. And after the first year of study at the Faculty of Mathematics I realized that the faculty suited me best and even more than that, it was a happy encounter in my life and I was glad I was lucky enough to find the domain I was passionate about so early in my life.”



    The politics before the instatement of communism in 1945 hadn’t destroyed professional careers and lives. Solomon Marcus recalled his professors had had different political leanings. Dan Barbilian sympathized with the Legionnaires, Octav Onicescu dallied with Mussolini’s Fascism, Gheorghe Vranceanu was a great Liberal, Miron Nicolescu and Simion Stoilow were Socialists, Nicolae Cioranescu sympathized with the National Peasant Party, Mihail Neculce was a Communist.



    The late professor Solomon Marcus has also recalled the circumstances of the death of Simion Stoilow, one of the best Romanian post-war mathematicians: “Simion Stoilow died in 1961 on the steps of the Central Committee of the Communist Party where he used to go on a regular basis to protests against all sorts of injustices such as young assistants thrown out from faculties, professors and teachers ousted from the teaching staff in the 1950s, the ban on trips abroad, people prevented from completing their doctoral studies. I was one of the victims. In 1953 Romania saw the setting up of the so-called post-graduate course – ‘aspirantura’ after the Soviet model. For the mathematics exam there were 5 candidates and we all managed to pass all scientific tests. Despite my success, I received a notification from the Education Ministry which wrote that I did not have the right to attend the post-graduate course in the People’s Republic of Romania without being given any motivation. It was obviously an issue related to one’s file. But why didn’t they do it from the very beginning? The following strategy was in place: let’s see how the candidate is faring, maybe he will fail the exams and we will no longer have to reject him on grounds of his file.”



    It was ideology that destroyed the entire atmosphere of good academic understanding. Despite the fact that starting in mid 1960s its force dwindled, a trauma lingered that could only be discarded after 1989.



    Solomon Marcus recollected a scene with mathematician Dan Barbilian during an ideological meeting: “I was in the same group of ideological education with the great mathematician Dan Barbilian who wrote poetry under the penname of Ion Barbu. Now, in retrospect, all those situations were very funny, but, back then, they represented real dramas. That man was so frightened, he was so tense that one could clearly see his big dilemma, which was not only his, namely what do I have to do? If I keep silent and don’t take the floor this is going to be interpreted as something negative, it means that I am not participating in the country’s ideological life. If I take the floor, I risk saying something against the party line. And at one point, when someone mentioned Lenin’s formula for Socialism as being the Bolshevik power plus the electrification of the entire country, Barbilian raised his hand to take the floor and said: ‘in this equation we are talking about a non-commutative addition’. What did that mean? Non-commutative addition meant an addition of the type a+b, in which one is not allowed to reverse the order, in the sense that b+a is not the same as a+b. He wanted to say one simple thing, namely that in Lenin’s formula it was not allowed to reverse the order. In the sense that first one should put the Bolshevik power and then the rest. But he put it in mathematical terms which caused a general stir. The woman who moderated the discussion did not understand what Barbilian wanted to say, she was desperate that she could not understand what that guy wanted to say and suspected him of possibly saying something bitter against the regime.”



    Mathematics was a privileged domain during the communist regime and famous mathematicians then rose to fame despite various constraints, especially ideological constraints. Nevertheless, mathematics unfortunately did not manage to make the Romanian society better. (Translated by E. Nasta and L. Simion)

  • Mathématiques et communisme

    Mathématiques et communisme

    Les mathématiques sont considérées, à juste titre, comme un des domaines de la pensée les plus abstraits et une carrière scientifique et technologique solide ne saurait se dispenser d’une bonne formation dans ce domaine. L’école roumaine de mathématiques a produit des spécialistes de haut niveau, l’enseignement académique ayant bénéficié, dès la création de l’Université de Bucarest en 1864, d’une faculté de sciences physiques, mathématiques et naturelles. La liste de mathématiciens roumains importants est longue et contient des noms tels Spiru Haret, Dimitrie Pompei, Traian Lalescu, Gheorghe Țițeica, David Emanuel, Simion Stoilow, Grigore Moisil.

    Le régime communiste a cependant attribué aux mathématiques un rôle largement supérieur à celui qui est normalement le leur. Obsédé par les sciences exactes, le communisme en a fait la pierre angulaire du système de l’éducation nationale entre 1945 et 1989. Le mathématiques ont été rapidement idéologisées, des générations entières de Roumains les étudiant de manière aussi bien intensive qu’extensive, après 1945. Ce véritable culte des maths n’a pourtant pas réussi à produire le développement économique et social espéré par le régime.

    Le chercheur et professeur Solomon Marcus avait eu son Bac en 1944. La même année, il s’était inscrit à la faculté de mathématiques de l’Université de Bucarest. Dans une interview de 1998, pour le Centre d’histoire parlée de la Radiodiffusion roumaine, le professeur Marcus se souvenait du moment où il avait découvert les maths, devenues une passion personnelle et une carrière professionnelle. « J’avais découvert les mathématiques à l’été 1944, cet été brûlant, quand le front s’approchait de plus en plus de la ville de Moldavie où je me trouvais. Je m’étais dit que le mieux serait de m’abandonner à ma curiosité, parce que, dans le chaos où nous vivions, il était impossible d’imaginer la perspective sociale offerte par une faculté ou une autre. Après une première année d’essai à la Faculté de mathématiques, j’avais compris non seulement qu’elle me convenait parfaitement, mais que c’était pour moi une heureuse rencontre. J’étais heureux d’avoir eu la chance de trouver rapidement le domaine qui me passionnait. »

    Le paysage politique d’avant l’instauration du communisme en 1945 ne détruisait ni les carrières professionnelles ni la vie des individus. Solomon Marcus se souvenait avoir eu des professeurs aux sympathies politiques diverses: Dan Barbilian s’était rapproché de l’extrême droite roumaine, Octav Onicescu avait été attiré par le fascisme mussolinien, Gheorghe Vrânceanu était un grand libéral, Miron Nicolescu et Simion Stoilow étaient socialistes, Nicolae Ciorănescu était actif au Parti paysan, Mihail Neculce dans les rangs communistes. Marcus se souvenait de la mort de Simion Stoilow, un des meilleurs mathématiciens roumains de l’après-guerre. « Simion Stoilow allait mourir en 1961, sur les marches à l’entrée du siège du Comité central du Parti communiste, où il se rendait régulièrement pour intervenir contre des injustices en tout genre: jeunes maîtres-assistants limogés des facultés, gens exclus du corps enseignant dans les années 1950, interdictions de se déplacer à l’étranger ou de faire un doctorat. Moi, j’ai fait partie des victimes. L’Université avait repris, en 1953, le modèle soviétique de l’ « aspirant ». On en a été cinq à déposer nos candidatures à la faculté de mathématiques et on a tous été admis aux épreuves scientifiques. Pourtant, une note ultérieure du ministère de l’enseignement est venue m’informer que je n’avais pas le droit d’être aspirant universitaire dans la République populaire roumaine. Sans aucune explication de la décision. De toute évidence, il y avait là un problème de dossier personnel. Pourquoi n’avaient-ils pas fait ça dès le début? La stratégie était la suivante: voyons d’abord quel est le niveau du candidat, s’il ne réussit pas à passer les examens, on n’aura plus besoin de le rejeter en raison de son dossier. »

    C’est d’ailleurs l’idéologie qui a détruit le climat académique serein. Malgré un certain apaisement, à la moitié des années 1960, ce traumatisme ne s’est effacé qu’après 1989. Solomon Marcus raconte une anecdote concernant le mathématicien Dan Barbilian. «Je faisais partie du même groupe d’enseignement idéologique que le grand mathématicien et poète Dan Barbilian aka Ion Barbu. Aujourd’hui le souvenir de situations comme celle que je vais vous raconter est amusant, mais à l’époque on vivait de véritables drames. Cet homme éprouvait une telle peur, vivait dans une telle tension, que l’on pouvait voir son dilemme, partagé aussi par d’autres d’ailleurs : je fais quoi ? Si je me tais et ne prends pas la parole, ce n’est pas bien, car ça signifie que je ne participe pas à la vie idéologique. Si je parle, je risque de dire quelque chose contre la ligne politique du parti. A un moment donné, quelqu’un de la salle a prononcé la formule inventée par Lénine, « le socialisme = le pouvoir bolchevique, plus l’électrification du pays ». Barbilian a levé le bras pour demander la parole et a dit : « dans cette équation, il est question d’assemblée non commutative. » Qu’est-ce que cela veut dire ? Eh bien, une assemblée non commutative est une assemblée a+b, dont il est impossible de changer l’ordre, en ce sens que b+a n’est pas la même chose que a+b. En fait, il voulait dire une chose très simple, à savoir que, dans la formule de Lénine, il était interdit de changer l’ordre des éléments. C’est-à-dire de placer le pouvoir bolchevique en première position, suivi par les autres éléments. Mais il l’a dit dans une forme mathématique, ce qui a provoqué de la rumeur dans la salle. La modératrice du débat était désespérée, on voyait bien qu’elle n’avait pas compris les propos de Barbilian et qu’elle se demandait s’il avait dit quelque chose d’hostile au pouvoir en place. »

    Les mathématiques ont constitué un domaine privilégié par le régime communiste. Malgré les nombreuses contraintes, notamment idéologiques, il a produit des noms importants, sans pour autant réussir à rendre meilleure la société roumaine. (Trad. : Ileana Ţăroi)

  • Matematică şi comunism

    Matematică şi comunism

    Matematica este considerată, pe bună dreptate, unul
    dintre domeniile cele mai abstracte ale minţii omeneşti, iar fără o bună
    instrucţie în matematică o carieră solidă în domeniul ştiinţei şi tehnologiei este
    imposibilă. Şcoala românească de matematică a avut buni reprezentanţi,
    învăţământul academic având încă de la înfiinţarea Universităţii Bucureşti din
    1864 o facultate de ştiinţe fizice, matematice şi naturale. Pe lunga listă cu
    matematicieni români importanţi figurează nume precum Spiru Haret, Dimitrie
    Pompei, Traian Lalescu, Gheorghe Țițeica, David Emanuel, Simion Stoilow,
    Grigore Moisil.


    Dar
    regimul comunist a conferit matematicii un rol cu mult mai mare decât îl avea
    ea în mod natural. Obsesia comunismului pentru ştiinţele exacte a făcut ca matematica
    să devină cheia de boltă a sistemului de educaţie între 1945 şi 1989. De la
    domeniul de elită care fusese, matematica a fost ideologizată într-un ritm
    alert, ea fiind studiată intensiv şi extensiv de generaţii de români de după
    1945. Cu toate acestea, cultul matematicii nu a reuşit să aducă nici pe departe
    dezvoltarea economică şi socială pe care o aştepta regimul.


    Matematicianul
    şi profesorul Solomon Marcus şi-a susţinut bacalaureatul în 1944 şi tot atunci
    s-a înscris la facultatea de matematică. Într-un interviu acordat în 1998
    Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Marcus îşi aducea aminte
    de descoperirea matematicii ca pasiune personală şi carieră profesională. Descoperisem matematica chiar în aceea vară 1944,
    în aceea vară fierbinte, în care eu eram într-un oraş din Moldova şi frontul
    era foarte aproape. M-am gândit că cel mai bine este să urmez calea
    curiozităţii mele personale pentru că în acel moment de haos era imposibil
    să-ţi reprezinţi ce perspectivă socială îţi oferă o facultate sau alta. Şi după
    un an de încercare la Facultatea de Matematică mi-am dat seama că această
    facultate nu numai că îmi convine, dar este o întâlnire fericită a vieţii mele
    şi eram foarte bucuros că am avut acest noroc de a-mi găsi atât de repede
    domeniul care mă pasiona.


    Politica de dinainte de instaurarea
    comunismului din 1945 nu era în măsură să distrugă cariere profesionale şi
    vieţi. Solomon Marcus îşi aducea aminte că avusese profesori cu orientări
    politice diferite: Dan Barbilian avusese simpatii legionare, Octav Onicescu
    cochetase cu fascismul mussolinian, Gheorghe Vrânceanu era un mare liberal, Miron
    Nicolescu şi Simion Stoilow erau socialişti, Nicolae Ciorănescu era ţărănist, Mihail
    Neculce era comunist. Marcus îşi aducea aminte de circumstanţele în care a
    murit Simion Stoilow, unul dintre cei mai buni matematicieni români postbelici. Simion Stoilow avea să
    moară în 1961 pe treptele Comitetului Central al Partidului Comunist unde se
    ducea de fapt tot timpul să intervină contra a tot felul de nedreptăţi: tineri
    asistenţi daţi afară din facultăţi, multe excluderi din corpul didactic în anii
    1950, interzicerea deplasărilor în străinătate, oameni care nu puteau să-şi facă
    doctoratul. Eu am fost una dintre victime. La noi s-a înfiinţat atunci aşa-numita
    aspirantură,
    după model sovietic, în 1953. Ne-am prezentat la matematică cinci persoane şi
    am reuşit toţi probele ştiinţifice. Şi cu toate astea, după ce am reuşit, am primit
    o hârtie de la Ministerul Învăţământului prin care eram înştiinţat că nu aveam
    dreptul să urmez aspirantura în R.P.R, fără să se dea o motivaţie. Era, evident,
    o problemă de dosar. Dar de ce nu au făcut asta de la început? Funcţiona
    următoarea strategie: hai să vedem cum se prezintă candidatul, poate cade
    oricum la examene şi nu mai e nevoie să-l respingem pe motiv de dosar.


    Ideologia
    a fost cea care a distrus întregul climat de bună convieţuire academică. În
    ciuda faptului că de la jumătatea anilor 1960 ea şi-a redus forţa, a rămas o
    traumă de care nu s-a putut scăpa decât după 1989. Solomon Marcus îşi aducea
    aminte de o întâmplare cu matematicianul Dan Barbilian de la o şedinţă
    ideologică. Am fost în aceeaşi grupă
    de învăţământ ideologic cu marele matematician-poet Dan Barbilian sau Ion
    Barbu. Acum în amintire toate acele situaţii devin amuzante, dar atunci erau
    adevărate drame. Acest om era atât de înfricoşat, stătea într-o încordare
    nemaipomenită, şi se vedea că marea lui dilemă, şi nu numai a lui, era ce să
    fac? Dacă tac şi nu iau cuvântul deloc evident că se interpretează negativ,
    înseamnă că nu particip la viaţa ideologică. Dacă iau cuvântul, risc să spun
    ceva care e împotriva liniei partidului. Şi, la un moment dat, când cineva a
    pronunţat formula lui Lenin socialism = puterea bolşevică, plus electrificarea întregii ţări,
    Barbilian a ridicat mâna să ia cuvântul: în această ecuaţie este vorba de o
    adunare necomutativă. Asta ce înseamna? Adunarea necomutativă înseamnă o adunare de forma
    a+b, în care nu ai voie să schimbi ordinea, în sensul că b+a nu e totuna cu
    a+b. El voia să spună un lucru simplu, că în acea formulă a lui Lenin nu era
    voie să se inverseze ordinea. Adică întâi să pui puterea bolşevică, după care
    restul. Dar el a spus-o într-o formă matematică şi s-a stârnit o rumoare
    generală, cea care conducea discuţia nu a înţeles ce a vrut să spună Barbilian,
    era şi ea disperată, se vedea că nu înţelegea ce vrea să spună ăsta, dacă cumva
    a vrut să spună o chestiune duşmănoasă.


    Matematica
    a fost un domeniu privilegiat de regimul comunist care a dat nume importante,
    în ciuda constrângerilor de tot felul, mai ales ideologice. Dar ea nu a reuşit
    nici pe departe să facă o societate românească mai bună.

  • 17.03.2016 (mise à jour)

    17.03.2016 (mise à jour)

    Sommet — Les leaders des Etats membres de l’UE se réunissent à partir de ce jeudi deux jours durant à Bruxelles, pour finaliser un accord avec la Turquie au sujet de la crise des réfugiés. Le premier vice président de la Commission européenne, Frans Timmermans, affirme qu’un nouvel accord éventuel n’entraînera ni expulsions collectives des immigrants, ni leur refoulement automatique vers la Turquie, et que la situation de chacun serait examinée au cas par cas, avant toute décision d’expulsion. Ankara a fait récemment de nouvelles demandes aux européens au sujet des sommes d’argent destinés aux réfugiés de son territoire, de l’élimination des visas et de la poursuite des négociations d’adhésion. La Roumanie est représentée à ce sommet par le président Klaus Iohannis, qui a déclaré que la Turquie devait être aidée à arrêter le flux de réfugiés.



    Sculpture — « La Sagesse de la terre », l’œuvre créée en 1907 par le sculpteur roumain Constantin Brâncuşi, sera rachetée par l’Etat roumain, les propriétaires actuels ayant accepté la somme de 11 millions d’euros offerte par la commission chargée de négocier par le gouvernement de Bucarest. C’est le ministre roumain de la Culture, Vlad Alexandrescu, qui a informé les médias dans une conférence de presse. Et le ministre de préciser que l’Exécutif contribuerait avec 5 millions d’euros, le reste jusqu’à 11 millions allant faire l’objet d’une collecte publique nationale.



    Loi — La nouvelle loi anti-tabac est entrée en vigueur ce jeudi en Roumanie. Il est désormais interdit de fumer dans les espaces publics fermés, près des aires de jeux pour les enfants, dans les taxis, ainsi que dans les véhicules de fonctions, entre autres. De l’avis des médecins, cette loi vise à faire baisser l’incidence des maladies qui provoquent le plus de morts parmi les Roumains.



    Cybersécurité — La Roumanie a besoin d’une loi de la sécurité cybernétique, étant donné que cet espace est utilisé de plus en plus souvent pour promouvoir des intérêts économiques, politiques et idéologiques. C’est la conclusion du débat organisé à Bucarest par la Commission pour les Affaires européennes de la Chambre des députés, en collaboration avec l’ambassade des Pays-Bas. Le directeur du Service roumain des renseignements, Mihai Răzvan Ungureanu, a souligné que, même si la probabilité d’une attaque cybernétique catastrophique à l’adresse de la Roumanie reste faible, « la dépendance de la technologie de notre société, à la hausse, expose l’ensemble de la société à des attaques cybernétiques d’ampleur faible ou modérée, mais qui sont très fréquentes et dont les coûts cumulatifs peuvent affecter sévèrement les intérêts de sécurité nationale. »



    Financement – Un budget de 658 millions d’euros est à la disposition de la Roumanie par le Programme opérationnel de capacité administrative (POCA), a déclaré le vice premier ministre Vasile Dîncu, ministre du Développement régional, à l’occasion de la signature des premiers projets financés de fonds européens pour l’exercice 2014-2020. Il a mentionné que le budget pour cette période était trois fois plus important par rapport à l’exercice financier précédent. Les projets visent une administration plus moderne, plus efficace et plus transparente.



    Décès — Le mathématicien et académicien roumain Solomon Marcus est décédé ce jeudi à Bucarest, à 91 ans. Il a été diplômé de la faculté de Mathématiques de l’Université de Bucarest, où il a enseigné par la suite. Solomon Marcus est l’auteur de nombreuses études interdisciplinaires et de livres traitant de l’utilisation des mathématiques dans la linguistique, l’analyse théâtrale, les sciences sociales et celles de la nature. Son œuvre, riche de plus de 50 volumes, traduits dans plusieurs langues, et d’environ 400 articles publiés dans des revues scientifiques, est souvent citée par des auteurs du monde entier.



    Justice — A Bucarest, Răzvan Murgeanu, homme d’affaires et ex-conseiller présidentiel durant le mandat du président Traian Basescu a été placé en détention provisoire pour 30 jours par les procureurs de la Direction nationale anti-corruption. Il est soupçonné de trafic d’influence, corruption active et instigation au blanchiment d’argent. Une autre personne soupçonnée de complicité de trafic d’influence et de corruption active ainsi que d’abus de fonctions a également été placée en détention provisoire pour 30 jours. Avant d’être conseiller, Răzvan Murgeanu a été maire adjoint de Bucarest et secrétaire d’Etat au ministère du Développement régional et du tourisme.



    Tourisme — Plus de 2,2 millions d’étrangers ont visité la Roumanie l’année dernière pour des affaires et des vacances, et leurs dépenses ont dépassé les 1,1 milliards d’euros, selon un communiqué de l’Institut national de la statistique. Sur le total des sommes d’argent dépensées par les étrangers ayant visité la Roumanie pour affaires, le taux le plus important est constitué par l’hébergement (53%), suivi par la restauration (16%) et par les achats (12,7%). Les dépenses en location de véhicules ont compté l’année dernière pour 61% du total des frais de transport. Le principal moyen de transport utilisé par les touristes étrangers pour arriver en Roumanie a été l’avion (77,8%).



    Paiements — Les Roumains paient plus par carte bancaire et moins en espèces lorsqu’ils font leurs achats. Selon le président exécutif de l’Association roumaine des banques, Florin Dănescu, une dynamique plus importante des paiements par carte chez les commerçants a été constatée au dernier trimestre de 2015 par rapport aux retraits d’argent dans les distributeurs. Les trois derniers mois de l’année dernière, les paiements par carte bancaire ont connu une hausse spectaculaire, leur valeur étant de 7,5 milliards de lei, en hausse de 16M par rapport au trimestre antérieur, alors que les retraits dans les distributeurs n’ont augmenté que de 3,7%.



    Tennis — La joueuse roumaine de tennis Simona Halep a perdu jeudi le match contre l’Américaine Serena Williams, dans les quarts de finale du tournoi WTA Premier d’Indian Wells, en Californie. Simona Halep, numéro 5 mondiale, n’a pas pu préserver le trophée remporté l’année dernière à Indian Wells et a perdu en deux sets, 6 – 4, 6 – 3 face au leader WTA, qui doit affronter ensuite la joueuse polonaise Agnieszka Radwanska (3e au classement WTA). Le score des confrontations directes entre Serena Williams et Simona Halep est de 7 à 1, nettement favorable à l’Américaine.




  • 17.03.2016

    17.03.2016

    Sommet – Les leaders des Etats membres de l’UE se réunissent à partir d’aujourd’hui à Bruxelles, pour achever un accord avec la Turquie au sujet de la crise des réfugiés. Entre autres, l’accord prévoit le renvoi de tous les migrants qui arrivent en Grèce en provenance de Turquie, après l’analyse des demandes conformément à la législation communautaire. Ankara a fait récemment de nouvelles demandes aux européens au sujet des sommes d’argent destinés aux réfugiés de son territoire, de l’élimination des visas et de la poursuite des négociations d’adhésion. Le président du Conseil européen, Donald Tusk a reconnu qu’un « catalogue de problèmes » au sujet de cet accord est toujours sans solution et a averti que l’accord avec la Turquie pour limiter l’afflux de réfugiés sera une mesure à caractère temporaire et extraordinaire, fait savoir l’agence de presse Reuters. La Roumanie est représentée à ce sommet par le président Klaus Iohannis.

    Cigarettes – La nouvelle loi anti-tabac est entrée aujourd’hui en vigueur en Roumanie. Désormais il est interdit de fumer dans les espaces publics fermés, près des aires de jeux pour les enfants, dans les taxis, ainsi que dans les voitures de service. De l’avis des médecins, cette loi vise à faire baisser l’incidence des maladies qui provoquent le plus de morts parmi les Roumains.

    Justice – A Bucarest, Razvan Murgeanu, homme d’affaires et ex-conseiller présidentiel durant le mandat du président Traian Basescu a été place en détention provisoire pour 30 jours par les procureurs de la Direction nationale anti-corruption. Il est soupçonné de trafic d’influence, corruption active et instigation au blanchiment d’argent. Une autre personne soupçonné de complicité au trafic d’influence et à la corruption active ainsi que d’abus de fonction a également été placé en détention provisoire pour une période 30 jours. Avant d’être conseiller, Razvan Murgeanu a été maire adjoint de Bucarest et secrétaire d’Etat au Ministère du développement régional et du tourisme.

    Tourisme – Plus de 2,2 millions d’étrangers ont visité l’année dernière la Roumanie pour affaires et pour vacances et leurs dépenses ont dépassé les 1,1 milliards d’euros, selon un communiqué de l’Institut national de la statistique. Sur les total des sommes d’ardent dépensées par les étrangers ayant visité la Roumanie pour affaires, le taux le plus important est constitué par l’hébergement (53%), suivi par la restauration (16%) et par les achats (12,7%). Les dépenses avec la location des véhicules a compté l’année dernière pour 61% du total des dépenses avec le transport. Le principal moyen de transport utilisé par les touristes étrangers pour arriver en Roumanie a été l’avion (77,8%).

    Personnalité – Le mathématicien et académicien roumain Solomon Marcus est décédé aujourd’hui à Bucarest, à l’âge de 91 ans. Il a été diplômé de la faculté de Mathématiques de l’Université de Bucarest, où il a enseigné par la suite. Solomon Marcus est l’auteur de nombreuses études interdisciplinaires et de livres traitant de l’utilisation des mathématiques dans la linguistique, l’analyse théâtrale, les sciences sociales et celles de la nature.. Son œuvre, riche de plus de 50 volumes, traduits dans plusieurs langues, et d’environ 400 articles publiés dans des revues scientifiques, est souvent citée par des auteurs du monde entier.

    Brancusi – La Sagesse de la terre, l’œuvre créée en 1907 par le sculpteur roumain Constantin Brâncuşi, sera rachetée par l’Etat roumain, les propriétaires actuels ayant accepté la somme de 11 millions d’euros offerte par la commission chargée de négocier par le gouvernement de Bucarest. C’est le ministre roumain de la Culture, Vlad Alexandrescu, qui a informé les médias dans une conférence de presse. Et le ministre de préciser que l’Exécutif contribuerait avec 5 millions d’euros, le reste jusqu’à 11 millions allant être ramassés par collecte publique nationale.

    Tennis – La joueuse roumaine de tennis, Simona Halep a perdu jeudi le match contre l’américaine Serena Williams, dans les quarts de finale du tournoi WTA Premier d’Indian Wells, en Californie. Simona Halep, numéro 5 mondiale, n’a pas pu préserver le trophée remporté l’année dernière à Indian Wells et a perdu en deux sets 6 à 4, 6 à 3 face au leader WTA, qui doit affronter ensuite la joueuse polonaise de tennis Agnieszka Radwanska, (3e dans le classement WTA). Le score des confrontations directes entre Serena Williams et Simona Halep est de 7 à 1, nettement favorable à l’américaine.

    Météo – Il fait beau en Roumanie et les températures sont à la hausse sur le sud et l’est du pays. Le ciel est variable sur le nord, le centre et l’est du pays et plutôt clair sur le reste du territoire. Les températures vont de 7 à 14 degrés. 11 degrés et du soleil en ce moment à Bucarest.

  • „Totaler Horizont“ – ein Gespräch mit dem Mathematiker Solomon Marcus

    „Totaler Horizont“ – ein Gespräch mit dem Mathematiker Solomon Marcus

    Ich war immer der Meinung, dass eine meiner gro‎ßen Chancen im Leben die Wahl dieses Berufes war: Forschungsprofessor in Mathematik und all ihren Erweiterungen, die für mich überall hin reichen.“ Dieses ist das Bekenntnis des Akademiemitglieds Solomon Marcus anlässlich seines 90. Geburtstags in einem Interview mit Radio Rumänien International über Mathematik, Poesie und Offenbarung — Bestandteile eines Lebens, das der Forschung gewidmet wurde. Ein Leben unter dem Zeichen der Frage, die er sich in seiner Kindheit gestellt hat: Was ist, wenn du weiter und weiter blickst?“ Die Welt ist das, was wir es schaffen, darin zu sehen. Wenn unsere Vorstellungskraft stark genug ist, wird die Welt, in der wir leben, genauso reich sein.“




    Als Autor zahlreicher fachübergreifender Studien über den Einsatz von Mathematik in der Linguistik, in der Theateranalyse, in der Poesie, der Natur- und Sozialkunde, in den visuellen Künsten wurde das Akademiemitglied Solomon Marcus einschlie‎ßlich für seine Literaturkritik mit verschiedenen Auszeichnungen geehrt. Seine Bücher wurden in unzählige Sprachen übersetzt, er veröffentliche über 50 Bände und hunderte Artikel in wissenschaftlichen Fachzeitschriften im In- und Ausland.




    Für Solomon Marcus fand das Treffen mit der Dichtung um das Alter von 15 Jahren statt. Damals hatte er Sara pe deal“ (Abends am Hügel“) des rumänischen Nationaldichters Mihai Eminescu gelesen, das er als ein Gedicht von einem au‎ßerordentlichen Erglühen beschreibt. Ich habe gefühlt, wie ich in diesen zauberhaften Zustand eintauche. Diesen habe ich dann bei Rilke, Edgar Allan Poe, Baudelaire wiedergefunden. In die Mathematik stieg er viel später ein, weil die Schulmathematik nicht ideen- und visionsgerichtet, sondern von mechanischen Prozessen beschlagnahmt war. Sie diente zwar zur Bildung des Ordnungsgefühls, es war aber nichts Tiefgründiges“ — sagt der heutige Akademiker.




    Du hast einen Apfel. Du isst heute eine Hälfte davon, morgen noch eine Hälfte von dem was übrig geblieben ist, übermorgen wieder eine Hälfte vom Tag zuvor. Und dann, wann hört diese Apfelesserei auf? Wir kennen das aus der Praxis: Einen Apfel isst man recht schnell auf. Aber gemä‎ß diesen Berechnungen wird der Apfel niemals ganz aufgegessen. All diese Fragen überfielen mich, aber ich konnte nicht erkennen, was es mit ihnen auf sich hat, denn Schulmathematik hat mich niemals angezogen.“ So erklärt Solomon Marcus seine Annäherung an seinen Exzellenzbereich — Mathematik, aber auch die Offenheit anderen Fächern gegenüber.



    Die ersten Vorbilder von Informatikprogrammiersprachen gab es in der Biologie — der Kreislauf und dann die Vererbung. Eigentlich war es ein intellektuelles Unternehmen, bei dem eine Vielfalt von Akteuren angestellt war — Linguistik, Mathematik, Logik, Biologie, Psychologie und es kam immer etwas dazu. So bin ich auf Semiotik gesto‎ßen. Ich bin zum Entschluss gekommen, dass man das Wissen auf natürliche Weise nicht auf ein Fach begrenzen kann. Mann muss einen totalen Horizont vor sich haben.“




    Mit der Literatur kann man sich auch ohne eine andere bürokratische Legitimierung, ein Diplom z.B., befassen. Doch in der Mathematik ist es schwieriger. Es ist ein Fach, für das man sich einem systematischen Lernprozess unterziehen muss, fügt Solomon Marcus hinzu. Und die Logik, Biologie, Psychologie und Poesie kommen ergänzend hinzu. Solomon Marcus:



    Die Herrlichkeit des Schauspiels des menschlichen Wissens kommt in erster Linie aus der Art und Weise, wie sich die Einheit der Welt unterschiedlich ausdrückt. Es handelt sich um eine gewisse Einheit, eine gewisse tiefe Einfachheit. Solange wir eine teilweise Darstellung beibehalten, eine Darstellung, die die Welt in Scheiben teilt, und jede Welt hat ihre eigene Einstellung, dann werden wir von einer fehlenden integrativen Beobachtung frustriert sein. Wir müssen sehen, wie die Welt aussieht, wenn Landschaften aus den unterschiedlichsten Richtungen gleichzeitig auf uns zukommen. Z.B. stellen wir fest, dass die Isomerie in der Chemie letztendlich ein Phänomen ist, das der menschlichen Vererbung ähnelt, mit der Art, wie Töne in der Sprache verwendet werden. All diese stehen unter dem Zeichen des Primats der Struktur vor der Substanz. Dies führte zur Entstehung des Strukturalismus aus dieser profunden Ähnlichkeit zwischen scheinbar sehr unterschiedlichen Gestalten. Gerade das ist das Schöne beim Wissen und das ist auch die Genugtuung der Tatsache, dass man die Welt begreift.“




    Ein Begreifen, für das das Internet ein sehr nützliches Werkzeug darstellt, meint Solomon Marcus:



    Wir leben noch in einer Übergangszeit — das Internet ist noch jung –, einer Übergangszeit, in der wir genügend beachtenswerte Schriftsteller haben, die noch nicht einmal das ABC des Internets kennen. Wir haben auch sehr viele junge Internetenthusiasten, die eine Einladung in die traditionelle Bibliothek mit Grauen entgegennehmen.“




    Auch wenn das Internet irgendwann mal die Quasi-Gesamtheit der gedruckten Kultur übernehmen werde, so Solomon Marcus, brauchen wir noch eine wesentlich kombinierte Erziehung. Wir befinden uns an einem historisch besonders wichtigen Kreuzweg, sagt der rumänische Wissenschaftler.

  • Des mathématiques à la poésie

    Des mathématiques à la poésie

    « Jai toujours pensé que le choix de cette profession a été une des grandes chances que la vie ma données : être professeur et chercheur dans le domaine des mathématiques, avec tous ses prolongements, qui, à mon sens, aboutissent partout. »



    Cest la confession que lacadémicien Solomon Marcus faisait lors de son 90e anniversaire, dans une interview à Radio Roumanie Internationale. Il y parlait des mathématiques, de la poésie, de la révélation – éléments dune vie consacrée à la découverte. Une vie placée sous le signe dune question quil sétait posée dans son enfance, « où est-ce que cela peut mener si lon regarde plus loin et encore plus loin ? »: « Le monde est ce que nous sommes capables den saisir. Et si notre imagination est riche, le monde où nous nous trouvons le sera aussi. »



    Auteur de nombreuses études interdisciplinaires concernant lapplication des mathématiques aux domaines de la linguistique, de lanalyse théâtrale, de la poésie, des sciences naturelles et sociales, des arts visuels, lacadémicien Solomon Marcus a été récompensé de prix y compris de critique littéraire. Ses livres ont été traduits dans de nombreuses langues. Il a publié plus de 50 ouvrages et des centaines darticles dans des revues scientifiques et spécialisées, roumaines et étrangères.



    Solomon Marcus a découvert la poésie à 15 ans, en lisant le poème « Le soir sur la colline » du poète national roumain Mihai Eminescu. « Jai ressenti un état démerveillement que jai retrouvé plus tard chez Rilke, Edgar Allan Poe, Baudelaire. La découverte des mathématiques sest produite beaucoup plus tard, car, à lécole, létude de cette discipline nétait pas orientée vers lidée, vers une vision, elle était limitée aux procédés mécaniques. Elle vous donnait le sens de lordre, mais elle nallait pas en profondeur » – affirme lacadémicien. « Cest comme si lon avait une pomme, dont on mangeait aujourdhui une moitié, demain la moitié de la moitié qui reste et après-demain la moitié de ce qui restait hier. Et alors, quand finira-t-on de manger cette pomme ? On le sait par la pratique : une pomme est vite mangée. Pourtant, daprès ces calculs, on ne la finira jamais. Toutes ces questions massaillaient et je ne me rendais pas compte où elles mamenaient, car je nai eu aucune attraction pour les mathématiques scolaires. »



    Cest ainsi que Solomon Marcus explique son rapprochement des mathématiques et son ouverture vers dautres disciplines: « Les premiers modèles de langages étudiés par linformatique provenaient de la biologie – le système nerveux et ensuite lhérédité. Il sagissait, en fait, dune entreprise intellectuelle où de nombreuses disciplines étaient engagées : linguistique, mathématiques, logique, biologie, psychologie – et à laquelle dautres se sont ajoutées par la suite. Cest en suivant cette voie que jai abouti à la sémiotique. Je me suis rendu compte que la connaissance ne saurait être limitée à une certaine discipline. On doit avoir devant soi un horizon complètement ouvert. »



    La littérature est accessible en dehors dune formation attestée par un diplôme. Avec les mathématiques, cest plus difficile. Pour y accéder, on doit se soumettre à un processus méthodique dapprentissage – précise Solomon Marcus. Et ce processus, la logique, la biologie, la psychologie, mais aussi la poésie, viennent le compléter. Solomon Marcus: « La grandeur du spectacle de la connaissance humaine vient tout dabord de la manière dont lunité du monde se manifeste sous les formes les plus différentes. Car le monde a une unité, une simplicité profonde. Tant que lon sarrête à une représentation fragmentaire du monde, à une représentation qui le divise en tranches et jette sur chacun de ces « mondes » un regard séparé, on est frustrés par labsence dun regard intégratif. On a besoin de voir à quoi ressemble le monde lorsque nous avons simultanément devant les yeux les paysages que nous offrent les directions les plus variées. Nous rendre compte, par exemple, que lisométrie propre à la chimie est un phénomène de même nature que lhérédité humaine ou lutilisation des sons pour constituer le langage. Tous ces cas illustrent ce que lon a appelé « la primauté de la structure au détriment de la substance ». Et cette ressemblance profonde entre des formes dexpression apparemment très différentes a mené à lapparition du structuralisme. Et cest là que prend sa source le plaisir de connaître et cette satisfaction de comprendre le monde. »



    Le réseau Internet est un instrument très utile pour accéder à cette compréhension – estime Solomon Marcus: « Le réseau Internet est encore jeune et cest pourquoi nous vivons une période de transition. Aussi avons-nous des lettrés qui nont pas encore fait lapprentissage dInternet tout comme des jeunes enthousiastes passionnés dInternet, auxquels lidée daller à une bibliothèque traditionnelle pour consulter une source antérieure à Internet provoque de laversion. »



    Même si, avec le temps, Internet accumulera la totalité des livres imprimés, pour linstant, nous devons favoriser une éducation fondée sur les deux sources de culture. De ce point de vue, nous nous trouvons à un carrefour de lhistoire et le moment est crucial. (trad.: Dominique) oment est crucial. (trad.: Dominique)

  • De la matematică la poezie

    De la matematică la poezie

    Am considerat întotdeauna că una din marile şanse ale vieţii mele a fost aceea de a fi ales această profesie: profesor cercetător în matematică şi toate prelungirile ei, care, pentru mine, merg peste tot. Este mărturisirea academicianului Solomon Marcus, care, la împlinirea a 90 de ani, a vorbit într-un interviu pentru Radio România Internaţional despre matematică, poezie, revelaţie – elemente ale unei vieţi închinate descoperirii. O viaţă aflată sub semnul întrebării formulate din copilărie: Dar oare ce-o fi dacă priveşti mai departe şi mai departe?

    Lumea este ceea ce noi suntem în stare să vedem în ea. Şi dacă imaginaţia noastră este suficient de bogată şi lumea în care ne aflăm va fi la fel de bogată.


    Autor a numeroase studii interdisciplinare, ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, analiză teatrală, poezie, ştiinţele naturale şi sociale, arte vizuale, academicianul Solomon Marcus a fost premiat inclusiv pentru critică literară. Cărţile sale au fost traduse în nenumărate limbi, a publicat peste 50 de volume şi sute de articole în reviste ştiinţifice sau de specialitate, în ţară şi străinătate.

    Pentru Solomon Marcus, întâlnirea cu poezia s-a petrecut în jurul vârstei de 15 ani, citind Sara pe deal a lui Mihai Eminescu, pe care o descrie ca fiind de o incandescenţă extraordinară. Am simţit această stare de vrajă. Am regăsit-o apoi la Rilke, Edgar Allan Poe, Baudelaire. În matematică a venit mult mai târziu, din cauză că matematica şcolară nu era îndreptată spre idee, spre viziune, era confiscată de procedee mecanice. Îţi educa simţul ordinii, dar nu era ceva de profunzime – spune actualul academician. Ai un măr. Mănânci azi jumătate din el, mâine jumătate din ce-a rămas, poimâine jumătate din ce ţi-a rămas cu o zi în urmă. Şi atunci, mărul acesta când se termină de mâncat? Noi ştim din practică: un măr se termină de mâncat destul de repede. Dar după aceste calcule, el nu se termină niciodată. Toate aceste întrebări veneau peste mine dar nu-mi dădeam seama unde bat pentru că matematica şcolară nu m-a atras., explică Solomon Marcus apropierea sa de domeniul său de excelenţă – matematica, dar şi deschiderea sa spre alte discipline: Primele modele de limbaje studiate în informatică erau din biologie – sistemul nervos şi pe urmă ereditatea. De fapt era o întreprindere intelectuală în care erau angajaţi actori de o mare diversitate – lingvistică, matematică, logică, biologie, psihologie, şi mereu s-a adăugat altceva. În felul ăsta am ajuns la semiotică. Adică mi-am dat seama – cunoaşterea în mod natural nu poate fi limitată la o anumită disciplină. Trebuie să ai un orizont total în faţă.


    Literatura poate fi frecventată şi fără o legitimare birocratică, o diplomă, dar cu matematica e mai greu, este o disciplină pentru care trebuie să te supui unui proces sistematic de învăţare, adaugă academicianul Solomon Marcus. Iar logica, biologia, psihologia, dar şi cu poezia, vin să-l completeze.

    Solomon Marcus: Grandoarea spectacolului cunoaşterii umane vine în primul rând din modul în care sub înfăţisări dintre cele mai diferite se manifestă unitatea lumii. E o anumită unitate, o anumită simplitate profundă. Atâta vreme căt rămănem la o reprezentare trunchiată, la o reprezentare care împarte pe felii lumea, şi fiecare lume cu privirea ei separată, vom fi frustraţi de absenţa unei priviri integrative. Avem nevoie să vedem cum arată lumea când în faţa noastră se află concomitent peisaje care vin din cele mai variate direcţii. De exemplu, să ne dăm seama că izomerismul din chimie e un fenomen în ultimă instanţă de aceeaşi natură cu ereditatea umană, cu modul în care sunt folosite sunetele în limbă, şi toate stau sub semnul a ceea ce se cheamă primatul structurii în defavoarea substanţei. Şi care a condus la apariţia structuralismului din această asemănare profundă între înfăţisări în aparenţă foarte variate. Tocmai în aceasta stă plăcerea cunoaşterii şi această satisfacţie a faptului că înţelegi lumea.


    O înţelegere pentru care internetul reprezintă un instrument foarte util, consideră Solomon Marcus: Noi trăim încă o perioadă de tranziţie – Internetul e încă tânăr – o perioadă de tranziţie în care avem destui cărturari remarcabili care nu s-au alfabetizat încă în materie de internet şi avem o serie de tineri entuziaşti ai internetului care privesc cu oroare invitaţia de a se duce la biblioteca tradiţională şi a consulta o sursă anterioară internetului.


    Chiar dacă la un moment dat internetul va prelua cvasitotalitatea culturii tipărite, mai spune Solomon Marcus, noi deocamdată trebuie să facem o educaţie combinată esenţial. Ne aflăm la o răscruce istorică, extraordinar de importantă.

  • From mathematics to poetry

    From mathematics to poetry

    “I’ve always believed that one of the great opportunities in my life was that of choosing this profession, that of teacher and researcher of mathematics and all its extensions, which for me reach everywhere,” said Solomon Marcus. His is a life lived under the question he put to himself as a child: ‘What if I looked further and further?’



    “The world is what we are able to see. And if our imagination is sufficiently rich, the world we live in is equally rich.”



    Solomon Marcus is the author of many interdisciplinary studies, applying mathematics in linguistics, theatre, poetry, natural and social sciences, visual arts, etc. He has even received an award for literary criticism. His work has been translated in many languages and he published over 50 books and hundreds of science articles in Romania and abroad.



    For Solomon Marcus, the first encounter with poetry was when he was around 15, reading a poem by Eminescu. He said: “It was like being under a spell. I later experienced the same state when I started reading Rilke, Edgar Allan Poe and Baudelaire. I only turned to mathematics much later, because the mathematics taught in school was not orientated towards ideas, a vision, but was a victim of a mechanical process. It cultivated a sense of order, but it wasn’t anything profound”. Solomon Marcu also talks his interest in other disciplines besides mathematics:



    “The first language models studied in informatics came from biology: the nervous system and then heredity. What we in fact dealing with here is an intellectual process that engages a great variety of disciplines: linguistics, mathematics, logic, biology, psychology, and much more. This is how I arrived at semiotics. I came to realise that knowledge cannot be limited to a single discipline.”



    You don’t have to have a degree to understand literature, but that’s not the case with mathematics, which requires a systematic learning process, says Solomon Marcus:



    “The grandeur of the spectacle of human knowledge comes first and foremost through the way in which the unity of the world manifests itself in the most diverse of ways. I’m referring to a certain unity, a kind of profound simplicity. As long as we stick to a truncated representation, which splits the world into different slices, each slice with its own vision, we will not achieve a unifying vision. We need to be able to see what the world looks like even when we look at specific images coming from all directions. We should, for example, realise that isomerism in chemistry is in its essence of the same nature as human heredity and the way we use sounds in language, and they are all subject to the idea that structure prevails over substance. All this and the profound similarity between apparently varied appearances led to the emergence of structuralism. It is here that we find the pleasure of knowledge and the satisfaction of the fact that you understand the world.”



    The Internet is a great tool for this kind of understanding, says Solomon Marcus:



    “The Internet is still young, so we are in a period of transition, as we find both many scholars who are not yet Internet literate and young Internet enthusiasts who cringe at the suggestion that they may enter an actual library and consult a source that predates the Internet.”



    Even if at some point the Internet will take over printed culture, says Solomon Marcus, for the time being we have to have combined education, because we are at an important crossroads.

  • De la matematică la poezie

    De la matematică la poezie

    “Am considerat întotdeauna că una din marile şanse ale vieţii mele a fost aceea de a fi ales această profesie: profesor cercetător în matematică şi toate prelungirile ei, care, pentru mine, merg peste tot.” Este mărturisirea academicianului Solomon Marcus, care, la împlinirea a 90 de ani, a vorbit într-un interviu pentru Radio România Internaţional despre matematică, poezie, revelaţie — elemente ale unei vieţi închinate descoperirii. O viaţă aflată sub semnul întrebării formulate din copilărie: Dar oare ce-o fi dacă priveşti mai departe şi mai departe?“



    “Lumea este ceea ce noi suntem în stare să vedem în ea. Şi dacă imaginaţia noastră este suficient de bogată şi lumea în care ne aflăm va fi la fel de bogată.”



    Autor a numeroase studii interdisciplinare, ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, analiză teatrală, poezie, ştiinţele naturale şi sociale, arte vizuale, academicianul Solomon Marcus a fost premiat inclusiv pentru critică literară. Cărţile sale au fost traduse în nenumărate limbi, a publicat peste 50 de volume şi sute de articole în reviste ştiinţifice sau de specialitate, în ţară şi străinătate.



    Pentru Solomon Marcus, întâlnirea cu poezia s-a petrecut în jurul vârstei de 15 ani, citind “Sara pe deal” a lui Mihai Eminescu, pe care o descrie ca fiind de o incandescenţă extraordinară. “Am simţit această stare de vrajă. Am regăsit-o apoi la Rilke, Edgar Allan Poe, Baudelaire. În matematică a venit mult mai târziu, din cauză că matematica şcolară nu era îndreptată spre idee, spre viziune, era confiscată de procedee mecanice. Îţi educa simţul ordinii, dar nu era ceva de profunzime” — spune actualul academician. “Ai un măr. Mănânci azi jumătate din el, mâine jumătate din ce-a rămas, poimâine jumătate din ce ţi-a rămas cu o zi în urmă. Şi atunci, mărul acesta când se termină de mâncat?” Noi ştim din practică: un măr se termină de mâncat destul de repede. Dar după aceste calcule, el nu se termină niciodată. Toate aceste întrebări veneau peste mine dar nu-mi dădeam seama unde bat pentru că matematica şcolară nu m-a atras.”, explică Solomon Marcus apropierea sa de domeniul său de excelenţă — matematica, dar şi deschiderea sa spre alte discipline: “Primele modele de limbaje studiate în informatică erau din biologie – sistemul nervos şi pe urmă ereditatea. De fapt era o întreprindere intelectuală în care erau angajaţi actori de o mare diversitate – lingvistică, matematică, logică, biologie, psihologie, şi mereu s–a adăugat altceva. În felul ăsta am ajuns la semiotică. Adică mi-am dat seama – cunoaşterea în mod natural nu poate fi limitată la o anumită disciplină. Trebuie să ai un orizont total în faţă.”



    Literatura poate fi frecventată şi fără o legitimare birocratică, o diplomă, dar cu matematica e mai greu, este o disciplină pentru care trebuie să te supui unui proces sistematic de învăţare, adaugă academicianul Solomon Marcus. Iar logica, biologia, psihologia, dar şi cu poezia, vin să-l completeze.



    Solomon Marcus: “Grandoarea spectacolului cunoaşterii umane vine în primul rând din modul în care sub înfăţisări dintre cele mai diferite se manifestă unitatea lumii. E o anumită unitate, o anumită simplitate profundă. Atâta vreme căt rămănem la o reprezentare trunchiată, la o reprezentare care împarte pe felii lumea, şi fiecare lume cu privirea ei separată, vom fi frustraţi de absenţa unei priviri integrative. Avem nevoie să vedem cum arată lumea când în faţa noastră se află concomitent peisaje care vin din cele mai variate direcţii. De exemplu, să ne dăm seama că izomerismul din chimie e un fenomen în ultimă instanţă de aceeaşi natură cu ereditatea umană, cu modul în care sunt folosite sunetele în limbă, şi toate stau sub semnul a ceea ce se cheamă primatul structurii în defavoarea substanţei. Şi care a condus la apariţia structuralismului din această asemănare profundă între înfăţisări în aparenţă foarte variate. Tocmai în aceasta stă plăcerea cunoaşterii şi această satisfacţie a faptului că înţelegi lumea.”



    O înţelegere pentru care internetul reprezintă un instrument foarte util, consideră Solomon Marcus: “Noi trăim încă o perioadă de tranziţie – Internetul e încă tânăr – o perioadă de tranziţie în care avem destui cărturari remarcabili care nu s-au alfabetizat încă în materie de internet şi avem o serie de tineri entuziaşti ai internetului care privesc cu oroare invitaţia de a se duce la biblioteca tradiţională şi a consulta o sursă anterioară internetului.”



    Chiar dacă la un moment dat internetul va prelua cvasitotalitatea culturii tipărite, mai spune Solomon Marcus, noi deocamdată trebuie să facem o educaţie combinată esenţial. Ne aflăm la o răscruce istorică, extraordinar de importantă.