Radio România Internațional

Tag: spectacole

  • Teatrul Național din București susține două spectacole la Chișinău

    Teatrul Național din București susține două spectacole la Chișinău

    Teatrul Național din București susține două spectacole la Chișinău, în perioada 13-14 aprilie, în cea de-a VI-a ediție a proiectului Teatru românesc la Bucureşti, Iaşi, Chişinău.

    Cursa de șoareci și A fost odată în România sunt cele două propuneri repertoriale ale Naționalului bucureștean.

    Cursa de şoareci, în regia lui Erwin Şimşensohn, este un irezistibil thriller clasic care îmbină umorul negru, suspansul, situaţiile-limită, emoţia şi jocurile întortocheate ale minţii, se arată în comunicat.

    Din distribuţie fac parte Simona Bondoc, Ileana Olteanu, Tomi Cristin, Răzvan Oprea, Dragoş Stemate, Mihai Calotă, Cosmina Olariu şi Petre Ancuţa.


    A fost odată în România, în regia lui Dragoş Huluba, este o poveste cu oameni simpli puşi în situaţii excepţionale, oameni obişnuiţi care reuşesc să supravieţuiască cu demnitate, dragoste sau umor marilor turbulenţe în care îi aruncă istoria.

    Din distribuţie fac parte Ileana Olteanu, Violeta Huluba, Eduard Adam şi Dragoş Huluba.

  • În iulie, capitala devine scena Festivalului Internațional de Teatru de Stradă București

    În iulie, capitala devine scena Festivalului Internațional de Teatru de Stradă București

    Festivalul Internațional de Teatru de Stradă București, ediția a 9a: O lună de festival, 14 zile de spectacole/ 40 de reprezentații ale trupelor românești și internaționale/ 9 țări participante/ 300 sute de artiști vor susține reprezentații în 10 zone cheie din
    Capitală




    Primăria
    Capitalei prin ARCUB organizează singurul festival internațional de teatru de
    stradă din București, care anul acesta devine cel mai mare eveniment de profil
    din țară. Între 1 și 30 iulie, a noua ediție a festivalului aduce la București
    sute de artiști internaționali și peste 40 de spectacole din Franța, Columbia,
    Italia, Germania, Olanda, Austria, Spania și România.




    Festivalul
    Internațional de Teatru de Stradă București – B-Fit in the Street! mărește în
    2017 doza de distracție cu un program de spectacole de teatru de
    stradă, în fiecare weekend din luna iulie, de vineri până duminică, de la ora
    19:00 până la ora 23:00 în următoarele zone din Capitală: Piața George Enescu,
    Piața Revoluției, Parcul Krețulescu, Calea Victoriei, Piațeta Odeon, Piața Universității,
    Piața Constituției, Parcul Unirii, Bulevardul Unirii și Centrul Istoric.




    Astfel, în
    timpul zilei, străzile vor fi împânzite de spectacole itinerante ale artiștilor
    pe catalige, performance-uri participative, spectacole de magie și street dance,
    statui vivante, personaje supradimensionate și parade de culoare, dans și
    muzică. Reprezentațiile de seară animă peisajul bucureștean cu acrobați care
    dansează pe calcane luminate de proiecții 2D sau suspendați deasupra orașului,
    cu spectacole de lumină, jonglerii cu foc, personaje gigantice luminoase,
    reprezentații de tango, atmosferă de cabaret și costume spectaculoase.




    Deschiderea
    Festivalului Internațional de Teatru de Stradă București – B-Fit in the Street!
    va avea loc sâmbătă, 1 iulie, începând cu ora 18:00 și va fi marcată
    prin trei momente spectaculoase semnate de companii internaționale de teatru
    urban.






    Primul
    spectacol va avea loc în parcul Unirii și va consta în reprezentații ale unor
    artiști pe catalige, mascote și acrobați pe cabluri elastice. Pentru al doilea
    moment al serii, creaturi cyborg gigantice, acrobați, artiști în
    costume spectaculoase și muzicieni îi invită pe trecători să se alăture paradei
    care pornește din Parcul Unirii la ora 19:00 și ajunge în Piața Constituției.
    Punctul culminant al serii începe la ora 20:00, în Piața Constituției, care
    devine, pentru două ore, scena unor spectacole de excepție. Producția italiană
    OSA va încânta publicul cu o alegorie de dans, muzică și culoare, pusă în scenă
    de artiști suspendați de o piramidă înaltă de 20 de metri. Spectacolul francez
    Microcosmos aduce în mijlocul mulțimii personaje gigant, populate de muzicieni
    și acrobați. Seara se încheie cu spectacolul artiștilor de la compania Kitonb -
    Carillon 3.1, care transformă Piața Constituției într-un decor fantastic de
    proiecții de lumini, efecte speciale, dansuri acrobatice și numere de circ.






    Parteneri
    media: Europa FM, București FM, RFI România, Radio România Cultural, Radio
    România Internațional, BUSINESS REVIEW,
    Femeia, România Pozitivă, orasulm.eu, news.ro, inoras.ro, urban.ro,
    ziarulmetropolis.ro, getlokal.ro, kudika.ro, eva.ro.

  • Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a încheiat

    Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a încheiat

    Construind încredere a fost tema
    celei de-a 23-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu…
    încredere fără de care acest festival nu ar fi ajuns la asemenea dimensiuni -
    472 de evenimente şi nume foarte importante din spaţiul teatral românesc şi
    mondial. Toate aceste spectacole, desfăşurate în săli de teatru sau pe stradă
    sau în alte spaţii neconvenţionale, concerte, filme, conferinţe, lansări de
    carte, toate aceste personalităţi pe care aproape le poţi atinge, cu care ai
    ocazia să stai de vorbă, toate parteneriatele şi prieteniile care se leagă în cele
    zece zile de festival … înseamnă un uriaş câştig pentru toţi cei aflaţi la
    Sibiu în această perioadă, pentru comunitate, pentru cultura română.


    Organizator
    şi gazdă a evenimentului, Teatrul Naţional Radu Stanca a fost prezent în
    festival cu trei spectacole la secţiunea Patrimoniu: Faust, Lulu şi
    Metamorfoze, toate purtând semnătura lui Silviu Purcărete. Şi-a prezentat
    premierele stagiunii, despre care am vorbit deja, şi a venit cu o nouă
    premieră, care reprezintă partea a doua a trilogiei CâtDeDeparteSuntemDePeșterileDinCareAmIeșit?, o coproducţie
    Teatrul Naţional Sibiu – Universitatea Lucian BLaga. Spectacolul #minor, de
    Bogdan Georgescu, abordează, ca şi prima parte a trilogiei, Antisocial,
    probleme legate de educaţie.

    Regizorul Bogdan Georgescu: Cred că foarte
    important e ca aceste spectacole să provoace discuţii, să punem nişte întrebări
    şi să explorăm ce înseamnă educaţie, cum facem educaţie, unde se opresc nişte
    lucruri şi încep altele… Dacă în cazul Antisocial, discuţiile erau între
    părinţi, profesori şi elevi, în cazul #minor discuţia devine puţin mai
    personală şi este între părinte şi copil. Toată povestea se axează în jurul
    acestor mentalităţi româneşti împământenite, de tipul eu te-am făcut, eu te
    omor, bătaia e ruptă din rai, unde dă tata, creşte. Şi faptul că încă, în
    2016, în România, abuzul fizic asupra copiilor este tolerat şi este considerat
    o problemă minoră, chiar este considerat o metodă de educaţie şi corecţie, este
    scandalos.



    Cum
    s-a întâmplat şi cu spectacolul Antisocial, ale cărui reprezentaţii au fost
    urmate de discuţii cu publicul, la fel, şi #minor cu discuţii cu cei
    prezenţi. Şi, tot la fel ca Antisocial, va fi prezentat într-un turneu
    naţional. Bogdan Georgescu: De data aceasta vom avea invitat un
    psiholog, pentru că unele dintre subiectele atinse sunt delicate. Am simţit un
    fel de tensiune la discuţia cu publicul, după premiera din cadrul festivalului.
    Se simte că majoritatea e afectată direct şi că fie a abuzat, fie a fost abuzat
    la un moment dat. Şi atunci, cred că e nevoie de mai multă delicateţe în
    moderarea discuţiei, pentru că rişti să declanşezi nişte lucruri care trebuie
    gestionate cu profesionalism.


    În
    2013, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a apărut un
    nou proiect: Aleea Celebrităţilor. Inspirată de Walk of Fame, Aleea
    Celebrităţilor este gândită ca un loc permanent de celebrare și de recunoaştere
    a contribuţiei unor personalităţi la dezvoltarea Sibiului. Nume precum Klaus
    Maria Brandauer, Neil LaBute, Tim Robbins – care a primit anul acesta steaua -
    sunt prieteni ai festivalului şi ai teatrului sibian. După George Banu, Silviu
    Purcărete, Gigi Căciuleanu, a venit rândul lui Victor Rebengiuc să aibă o stea
    pe Aleea din Parcul Cetăţii, din Sibiu. Actorul a fost extrem de emoţionat de
    aplauzele care parcă nu se mai opreau.


    Victor Rebengiuc: Nu mă consider o
    celebritate, mă consider un actor cunoscut în urma activităţii sale. Concluzia
    asta o pot trage din faptul că aici, în Sibiu, merg pe stradă şi se întâmplă ca
    oameni pe lângă care trec să-mi spună Respect, domnule Rebengiuc!. Acesta
    este un lucru care mă emoţionează. Îmi dă o satisfacţie deosebită faptul că
    munca mea nu trece neobservată.     În afară de ceilalţi români care sunt pe Aleea Celebrităţilor – Silviu
    Purcărete, George Banu şi Gigi Căciuleanu, pe care îi cunosc – cu Silviu Purcărete
    am lucrat multe spectacole, cu George Banu sunt prieten, ne ştim de multă
    vreme, cu Gigi Căciuleanu, la fel, ceilalţi sunt personaje legendare ale
    teatrului. Pe toţi îi stimez, iar doi dintre ei sunt doi mari regizori cărora
    le-am văzut spectacolele – Christoph Marthaler şi Thomas Ostermeier. Mă gândeam,
    când vorbea Evgeny Mironov cât de fericit este – şi îl cred – pentru că a
    lucrat cu cei mai mari regizori din lumea asta, eu nu aş avea posibilitatea
    asta, dar am avut norocul să lucrez cu cei mai mari regizori din România: Liviu
    Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Silviu Purcărete, Yuri Kordonsky,
    Andrei Şerban, de care pomenea şi Tim Robbins… Şi ei au fost universităţile
    mele. La steaua care-a răsărit/ E-o cale atât de lungă/ 60 de ani i-au
    trebuit/ Luminii să m-ajungă. L-am parafrazat eu pe Eminescu. E o stea care
    îmi face mare plăcere!.


    Profesor
    de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle-Paris, câştigător, de trei ori, al
    Premiului pentru Cea mai bună carte de teatru în Franţa, George Banu este de
    foarte multă vreme prietenul FITS. Şi lui i se datorează aducerea, la Sibiu, a
    unor nume care marchează istoria teatrului european contemporan. Iar cartea
    lansată anul acesta în festival, Convorbiri teatrale. Festivalul Internaţional
    de Teatru de la Sibiu, editată de Nemira, dă o idee despre ce spaţiu al
    întâlnirilor şi al schimburilor de idei îl reprezintă festivalul şi dezvăluie
    puţin din gândirea teatrală a unor artişti precum Peter Stein, Wajdi Mouawad,
    Silviu Purcărete sau Dragoş Buhagiar.


    George Banu: Această carte a fost
    concepută în urma unei discuţii cu Constantin Chiriac, care spunea că există un
    capital de gândire teatrală adunat în înregistrările de la Sibiu. Şi atunci
    mi-am spus că e interesant să vedem ce au spus oameni ca Peter Stein sau Krystian
    Lupa aici, la Sibiu, nu în general. Nu am vorbit decât cu creatorii a căror
    operă este considerată esenţială pentru scena europeană. Situaţia mea era
    situaţia celui care îi cunoştea pe toţi dinainte. Acest prealabil este
    important, în măsura în care există o anumită încredere reciprocă. Ştii cu cine
    vorbeşti. Eu sunt foarte interesat de ceea ce spun oamenii şi oamenii simt
    interesul pe care îl am pentru ce spun. De aceea, cred că au fost discuţii
    foarte îmbogăţitoare. Această carte este născută şi din ideea că oamenii de
    teatru vorbesc mai bine decât scriu.



    La
    final, impresii de festival împărtăşite de George Banu: Putem saluta
    programatorii festivalului pentru spectacolele din Piaţa Mare, care sunt
    spectacole cu totul şi cu totul neaşteptate, pe care nu le văd în Occident.
    Aici este şi strategia foarte profundă şi binevenită a lui Constantin Chiriac,
    despre care regizorul Eugenio Barba spunea că reuneşte teritoriul ecologic al
    teatrului, în sensul în care vedem şi spectacole care nu au o mare calitate
    artistică, dar au o mare calitate de animaţie, şi creează şi forme pure şi
    perfecte precum teatrul japonez Noh, deci, acest conglomerat contradictoriu e
    specificul poziţiei pe care o adoptă Constantin Chiriac şi care îi permite, în
    acelaşi timp, să se adreseze publicurilor Sibiului.



  • Ziua Culturii Naţionale

    Ziua Culturii Naţionale

    Mai multe evenimente literare, expoziţionale sau muzicale au fost
    organizate, la Bucureşti, în marile oraşe din ţară şi în străinătate, cu ocazia
    Zilei Culturii Naţionale.

    La Academia Română, instituţie care împlineşte 150 de
    ani de la fondare şi din iniţiativa
    căreia ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu a fost declarată Zi a Culturii Naţionale, a
    fost organizată o sesiune solemnă la care au participat, printre alţii,
    preşedintele Klaus Iohannis. De altfel, şeful statului a decorat o serie de
    personalităţi care şi-au adus contribuţia la cunoaşterea şi consolidarea
    spaţiului cultural românesc. Momentul de vârf al zilei îl constituie,
    însă, spectacolul de muzică tradiţională
    şi poezie La porţile Ceriului,
    organizat la Ateneul Român din
    Bucureşti şi susţinut de solistul de
    muzică populara românească, Grigore Leşe şi de invitaţii săi. Concertul se
    înscrie în proiectul Europa Season şi este transmis în direct la sediile
    Institutului Cultural Român din mai multe capitale şi oraşe europene, aşa cum
    precizează directorul instituţiei, Radu Boroianu: Acest spectacol
    bucureştean va fi transmis în cinci dintre reprezentanţele noastre europene şi,
    ca noutate absolută, în trei din comunităţile româneşti din străinătate, dintre
    care cea mai importantă e cea de la Coslada si la Madrid, celelalte fiind cu
    sprijinul excepţional al Primăriei Atenei, în Grecia.

    Manifestări
    omagiale la împlinirea a 166 de la naşterea poetului Mihai Eminescu au loc, de
    asemenea, la Chişinău, în Republica
    Moldova şi în regiunea Cernăuţi din Ucraina, unde
    trăiesc peste 200 de mii de etnici români. Relevant este faptul că Ziua
    Culturii Naţionale este marcată, din
    2010, concomitent, la Bucureşti şi la
    Chişinău, ca un semn al identităţii etnice şi lingvistice a majorităţii
    populaţiei din cele două state vecine, despărţite arbitrar, după cel de-al
    doilea Război Mondial.

    În comunităţile
    de români din intreaga lume, Ziua este sărbătorită printr-o largă paletă de
    acţiuni culturale, de la expoziţii de artă şi lecturi publice până la
    conferinţe şi comunicări stiintifice,
    evenimente cinematografice şi
    spectacole de folclor. Şi Radio România a consacrat acestui eveniment un spatiu
    radiofonic şi expoziţional generos: o expoziţie de fotografie, teatru la microfon
    şi emisiuni speciale de muzică românească, dezbateri pe marile teme culturale
    ale momentului, dar şi de transmisii în direct de la evenimentele dedicate
    acestei zile.

  • Premiere teatrale timişorene – imagine a multiculturalităţii

    Premiere teatrale timişorene – imagine a multiculturalităţii

    Nu există district în toată Europa în care etniile să fie atât de amestecate ca în Banat”, scria în secolul trecut istoricul şi politicianul englez R.W.Seton Watson în lucrarea sa ,,Europe in the Melting Pot”. Timişoara, spaţiu prin excelenţă al multiculturalităţii, este oraşul care găzduieşte trei teatre publice, care funcţionează în aceeaşi clădire şi produc spectacole în limbi diferite: română, germană şi maghiară. Este vorba despre Teatrul Naţional Timişoara, Teatrul German de Stat Timişoara şi Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely Timişoara. Pe lângă regizorii români care montează aici, fiecare dintre cele trei teatre are în strategia sa invitarea regizorilor străini. Dovadă, trei premiere prezentate la sfârşit de an, despre care vorbim astăzi.



    Pál Frenak, unul dintre cei mai cunoscuţi coregrafi şi dansatori europeni, îşi împarte viaţa artistică între Paris şi Budapesta. Timişorenii sunt deja familiarizaţi cu creaţiile sale, Frenak fiind invitat la mai multe ediţii ale FEST — FDR (Festivalul European al Spectacolului Timişoara — Festival al Dramaturgiei Româneşti) şi fiind şi cel care a creat primul spectacol de teatru-dans al Teatrului Naţional Timişoara, sWitch”. La începutul lui decembrie, Pal Frenak şi Naţionalul timişorean au propus publicului spectacolul de teatru-dans Prin vis”, un road-movie întors”, în care se intersectează teatrul, dansul şi sugestia cinematografică.



    Ada Hausvater, managerul Teatrului Naţional Timişoara: Sunt poveşti contemporane, spuse într-o manieră contemporană. Sunt diverse poveşti, povestite prin corp. Şi multă energie. Sunt imagini splendide, actorii sunt minunaţi, sunt nişte dansatori fabuloşi. Totul e trăit în dans! Este o poveste frumoasă, cu un Cadillac real în mijlocul scenei. Suntem în maşină, pe autostradă; în funcţie de reperele personale, avem ocazia să ne gândim la tot felul de personaje celebre. Cu cât ştii mai mult, cu atâta ai ocazia să fii mai fericit. E un spectacol extrem de provocator şi inteligent. Asta mi se pare important că a creat Pál. În acest spectacol, emoţia rămâne drept locomotiva principală”.



    Multiculturalitatea oraşului de pe malurile Begăi se reflectă şi în strategia Teatrului Naţional Timişoara. Ada Hausvater, managerul instituţiei: E foarte important pentru noi să lucrăm cu artişti şi din alte ţări, să punem împreună în Teatrul Naţional experienţe, idealuri şi să găsim acele puncte comune, ceea ce face ca teatrul şi artele spectacolului să meargă mai departe. Mi se pare obligatoriu pentru noi, ca teatru naţional, să deschidem uşile către nou. Şi ca să poţi face asta, se presupune că acorzi importanţă diversităţii. A fost important pentru mine de la început ca teatrul să nu devină niciodată unilateral, să nu se închidă pe o direcţie, să nu decidem: aşa e bine, asta e bun, asta e prost. Ceea ce mi s-a părut cel mai important ca mentalitate este să dezvoltăm creativitatea, capacitatea individuală de a fi cât mai originali, cât mai sensibili”.



    Şi Teatrul German de Stat Timişoara are în strategia sa invitarea unor regizori din afara spaţiului românesc. Lucian Vărşăndan, managerul instituţiei: Teatrul German din Timişoara are şi menirea de a prezenta în România creaţii ale unor artişti din spaţiul de expresie germană. Lucrul acesta îmi aduce aminte de o discuţie avută cu o spectatoare acum câţiva ani, care mi-a spus că îşi doreşte să vadă din când în când la Teatrul German cum se face teatru în spaţiul de limbă germană. Literatura dramatică actuală de expresie germană este una dintre cele mai interesante şi aplicate asupra temelor fundamentale ale omului contemporan. În acest context, este important pentru noi să prezentăm creaţiile unor regizori importanţi din acest spaţiu, ale unor regizori care şi-au făcut un nume nu numai în spaţiul de limbă germană, dar şi dincolo de graniţele acestuia. Categoric, Volker Schmidt este unul dintre artiştii care îndeplinesc toate aceste condiţii. Semnătura lui, fie ca regizor, fie ca autor de text dramatic se regăseşte pe afişe în foarte multe ţări europene, în foarte multe limbi. Este, aşadar, un regizor şi un creator total foarte ancorat în ceea ce înseamnă teatrul contemporan”.



    Aflat la a treia colaborare cu Teatrul German, austriacul Volker Schmidt a montat la acest sfârşit de an propriul text, Eigentlich schön”/ De fapt e frumos”. Un spectacol despre viaţa personală a oamenilor din Europa de azi, care uneori nu e nici pe departe atât de frumoasă, de fericită pe cât pretind aceştia că este pe reţelele de socializare. Volker Schmidt: <Eigentlich/ actually/ de fapt> se spune că este cuvântul generaţiei noastre, care gândeşte că totul este bine, dar în realitate ceva lipseşte. Am avut ideea de a folosi acest titlu pentru a scrie o piesă despre el. Această piesă se învârte exact în jurul acestui centru gol. Este despre generaţia în jurul vârstei de 30 de ani sau generaţia , care a crescut într-o lume în care au avut totul, dar nu se comportă politic corect, încearcă să păstreze totul deschis, să aibă toate posibilităţile, vor să poată alege tot timpul, dar nu vor să se explice, să se definească”.



    Încheiem cu Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely”, din Timişoara, bineînţeles, unde, tot la acest sfârşit de an, Puskás Zoltán, regizor şi actor independent din Zenta (Serbia), a pus în scenă celebrul musical Hair”. Invitarea regizorilor străini face parte, de asemenea, din strategia Teatrului Csiky Gergely”. Actorul Attila Balazs, managerul instituţiei: Noi suntem în zona aceasta a Banatului, unde trăim foarte aproape de Ungaria, de Serbia… Putem spune că vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă vorbim în limbi diferite, adică ne înţelegem foarte bine. Regizorul Puskás Zoltán a mai pus spectacole pe scena Teatrului Maghiar din Timişoara, spectacole muzicale. Cred că acum ne-am luat inima în dinţi şi, cu musicalul Hair”, am făcut un pas mare înainte. În această stagiune, avem o colaborare tot cu un regizor din Serbia, născut în Muntenegru. Zona aceasta a Balcanilor este foarte interesantă şi vie şi noi, fiind foarte aproape, ştim ce se întâmplă, având şi Festivalul Euroregional de Teatru TESZT. Desigur, dorim să invităm şi alţi regizori. De exemplu, avem în vedere şi un regizor american. Nu cred că asta contează. Contează linia pe care merge Teatrul Maghiar din Timişoara, care este o linie contemporană, cu spectacole vii, cu o trupă energică şi dornică de rezultate bune”.

  • Bucureştiul cultural

    Bucureştiul cultural

    Capitala României trăieşte o intensă viaţă culturală.
    Evenimentul care polarizează atenţia iubitorilor muzicii din ţară şi din
    străinătate este cea de a 22-a ediţie a Festivalului Internaţional George
    Enescu, care a început duminică, 30 august şi care va dura până duminică, 20
    septembrie. În cele 22 de zile de festival sunt programate peste 70 de
    spectacole în aer liber sau în săli din Bucureşti şi din alte oraşe ale
    României.

    Interesul publicului meloman pentru Festivalul Enescu este foarte
    mare, o dovadă fiind aceea că, pentru multe spectacole, biletele au fost
    vândute cu mult timp înainte. Ediţia inaugurală s-a desfăşurat în 1958, la trei
    ani după moartea lui George Enescu. Iniţial, festivalul a fost organizat din
    trei în trei ani şi a fost însoţit şi de un concurs internaţional la primele 5
    ediţii, concurs ulterior întrerupt şi reluat la ediţia din 1991. Începând din
    anul 2001, Festivalul Internaţional George Enescu este organizat din doi în doi
    ani.

    În această săptămână, mai precis joi seară, pe scena Sălii Palatului din
    Bucureşti a concertat Orchestra Filarmonicii din Berlin, dirijată de sir Simon
    Rattle. Cu o seară înainte, pe aceeaşi scenă au urcat 4 din cele 6 formaţii
    muzicale de la Radio România – Orchestra Naţională Radio, Orchestra de Cameră
    Radio, Corul Academic Radio şi Corul de Copii Radio – care au oferit, împreună
    cu Corul Filarmonicii George Enescu şi cu opt solişti de talie
    internaţională, un adevărat regal, interpretând, sub bagheta dirijorului german
    Cornelius Meister, Simfonia a 8-a de Gustav Mahler.

    În această săptămână,
    Bucureştiul a găzduit şi cea de a 10-a ediţie Festivalului New
    European Theatre Action. În toate cele 6 săli ale Teatrului Naţional din
    Bucureşti au fost prezentate 13 producţii teatrale din 10 ţări. Coproducţii naţionale şi
    internaţionale, comedie, dramă şi teatru-dans, piese clasice şi contemporane,
    creaţii colective şi spectacole de autor, în viziuni regizorale inovatoare, au
    adus în atenţia publicului, începând din 28 august, problematici diverse şi
    actuale. Şi filmul şi-a făcut loc pe agenda culturală din această săptămână a
    capitalei României.


    Până duminică, 6 septembrie, cinefilii pot urmări în două
    dintre cinematografele bucureştene retrospectiva Festivalului Internaţional de Film
    Independent Anonimul, ajuns în acest an la cea de a 12-a ediţie şi care este
    organizat, în mod tradiţional, în localitatea Sf. Gheorghe din Delta Dunării.
    Filmele declarate câştigătoare în urma voturilor exprimate de publicul prezent
    la Sf. Gheorghe vor fi proiectate în ultima zi a retrospectivei. Printre
    acestea, cel mai bun scurtmetraj străin – ‘Listen’, o coproducţie Danemarca -
    Finlanda, cel mai bun scurtmetraj românesc, intitulat ‘Dispozitiv 0068’ şi
    bineînţeles, filmul recompensat cu Trofeul Anonimul 2015 – ‘Lumea e a mea’, în
    regia lui Nicolae Constantin Tănase.

  • Lightwave Theatre, companie de teatru vizual cu păpuşi

    Lightwave Theatre, companie de teatru vizual cu păpuşi

    În urmă cu doi ani, tânăra regizoare Cristina Andreea Ion şi artistul păpuşar, fost jurnalist, Petru Stratulat, înfiinţau o companie independentă de teatru vizual cu păpuşi în mărime naturală şi supra-dimensionate.


    Cristina Andreea Ion: Eu am terminat Facultatea de Actorie Păpuşi şi Marionete, apoi am făcut masterul pe Regia Teatrului de Animaţie şi am făcut parte dintr-o trupă care făcea teatru de păpuşi pentru copii, dar şi pentru oameni mari, cum ne place nouă să zicem. Apoi, am avut dorinţa asta, împreună cu Petru, să dezvoltăm treaba asta. Aveam un spectacol cu care mi-am dat examenul de disertaţie şi care fusese selectat la Carnavalul Mondial de Marionete din Indonezia. Era un spectacol despre viaţa lui Vincent van Gogh. Acolo, singura păpuşă din spectacol era Vincent, o păpuşă în mărime naturală. Restul erau actori, era teatru-dans. Nu am putut ajunge la Carnaval pentru că aveam nevoie de bani mulţi pentru drum, dar am zis că trebuie să facem ceva ca să mergem mai departe. Şi uşor, uşor am adunat o echipă în jurul nostru. Ne-a dat curaj faptul că am fost selectaţi cu spectacolul acela în Indonezia. Şi ne-am gândit că, dacă acolo suntem oarecum recunoscuţi, să facem ceva şi aici.



    Au numit compania Lightwave Theatre şi au creat, până acum, două spectacole pentru adulţi cu care au fost deja invitaţi la festivaluri internaţionale de gen. Primul spectacol a fost Reflection, o poveste impresionantă spusă fără cuvinte, despre o femeie şi un bărbat care îşi trăiesc a doua tinereţe în grădina casei, încercând să treacă peste experienţa care i-a înstrăinat. Primul spectacol al Lightwave Theatre şi al doilea semnat de Cristina Andreea Ion a fost şi al doilea spectacol al său invitat la Carnavalul Mondial de Marionete din Indonezia. Deşi aceste recunoaşteri le-au dat încredere fondatorilor companiei, totuşi a fost nevoie să se implice foarte mult în promovarea producţiilor lor, pentru că nu există încă un public format al spectacolelor cu marionete pentru adulţi.



    Petru Stratulat: Trebuie să le arătăm foarte mult. Trebuie să le arătăm de pe internet filmări, fotografii, după care încep să fie curioşi. Dar, dacă doar le spui hai la un spectacol cu păpuşi în mărime naturală, pentru oameni mari, nu vor şti exact cum să reacţioneze. Practic, în fiecare zi, vreo 4 – 5 ore asudam la promovarea spectacolului – apariţii tv, apariţii radio, articole peste tot… Nu mai spun de Facebook, cel mai la îndemână, dar acolo promovarea merge din ce în ce mai greu. Şi cumva am ajuns la mulţi oameni, şi aceştia au venit mai mult de curiozitate sau “târâţi de prieteni care ştiau deja de la noi. Văzând după spectacole reacţiile lor de uimire, ne-am dat seama că e în regulă, avem o nişă care nu e acoperită, am pornit bine.



    Interesant este că nişa pe care o acoperă cuprinde un public de toate vârstele, după cum remarcă regizoarea şi artista păpuşar Cristina Andreea Ion: Iniţial, am crezut că tinerii ar veni în număr mai mare. Dar am văzut oameni mai în vârstă în sală care au fost mult mai încântaţi decât ne aşteptam noi să fie. La spectacole au venit copii, tineri, părinţi… cred că şi bunici… Dar spectacolele noastre oricum sunt pline de sensuri şi fiecare îşi ia din spectacol în funcţie de experienţa lui de viaţă.



    Pentru o companie independentă de teatru, un aspect vital aproape îl reprezintă găsirea de sprijin financiar. Ori, când intervine şi necesitatea de a confecţiona păpuşi mari, pot apărea mai multe dificultăţi, pe care însă Cristina şi Petru au reuşit, cel puţin până acum, să le depăşească. Cristina Ion: Primul spectacol, “Reflection, în care sunt patru păpuşi, l-am făcut din banii noştri. Şi au trecut prin mai multe modificări. Am adăugat de fiecare dată câte ceva, atunci când mai făceam rost de nişte bani. Iar pentru “Iubitafizica am făcut un proiect de crowdfunding, pe Internet, printr-o platformă. Din aceşti bani am plătit nişte recompense, pentru că fiecare om care contribuia primea ceva în schimb: unul sau două locuri la spectacol, în funcţie de sumă, cartea “Iubitafizica, a lui Iulian Tănase, cu autograf…



    Pentru cei care au contribuit cu 100 de euro, au dat ca premiu trei roluri în spectacolul jucat în avanpremieră, iar aceste premii au fost chiar primele acordate. Prin acest system de crowdfunding, Lightwave Theatre a reuşit să strângă pentru bugetul spectacolului “Iubitafizica 1260 de euro, dintr-un necesar de 3000 de euro. Artiştii s-au adaptat la suma strânsă şi aşa au reuşit în 2014 să participe cu “Iubitafizica la mai multe festivaluri: “Bucharest Fringe Festival, “Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie, organizat de Teatrul Ţăndărică sau “Puppets Occupy Street de la Craiova. Tot cu “Iubitafizica, Lightwave Theatre a fost invitat luna aceasta, în zilele de 15 şi 16 martie, la festivalul internaţional “Izmir Puppet Days, din Turcia, eveniment desfăşurat în perioada 5 – 22 martie. Cu această ocazie, au primit pentruprima dată sprijin din partea statului român: ICR le va finanţa transportul.



    Pentru Lightwave Theatre mai urmează o deplasare în Bulgaria, în septembrie. Până atunci, pe 25 aprilie participă, la Sibiu, la festivalul “Respiră teatru – un maraton de 25 de ore de teatru. Iar în 2016, dacă reuşesc să obţină sprijin financiar, vor merge cu “Iubitafizica în Thailanda şi în Indonezia, unde sunt invitaţi, pentru al treilea an la rând, la World Puppet Carnival.

  • FITS, la start

    FITS, la start

    Până pe 21 iunie, Sibiul este o scenă uriaşă, cu artişti din toate colţurile lumii, care
    prezintă spectacole de teatru, dans, muzică, circ şi instalaţii, dar şi
    expoziţii, conferinţe, lansări de carte sau filme în peste 60 de spaţii – pieţe
    publice, biserici, situri istorice, pub-uri sau clasicele săli de spectacol.

    Ajuns la cea de-a XXII-a ediţie, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu
    reprezintă cel mai complex festival anual din România, recunoscut internaţional
    ca cel de-al treilea festival de artele spectacolului din Europa. Constantin
    Chiriac, preşedintele festivalului, spune că cifrele anului 2015 sunt fără precedent: Este o ediţie de
    colecţie. Vor fi 427 de evenimente faţă de 385 anul trecut în 67 de locaţii de
    joc, cu două mai mult decât anul trecut, 2500 de artişti din 70 de ţări ale
    lumii, nume absolut celebre care vor poposi în zona dansului, a filmului, a
    teatrului, a muzicii, a flamenco-ului, a fado-ului. 5 Stars, cei mai mari
    dansatori şi cântăreţi de flamenco, vor fi la Sibiu. În acelaşi timp, vor fi şi
    în spectacolul pe care îl vom face pentru Aleea celebrităţilor. Este cel mai
    complex şi mai important festival în clipa aceasta din lume, care la modul
    individual, depăşeşte în acest an şi Edinburgh şi Avignon.

    Organizatorii
    estimează pentru acest an participarea a 65 de mii de spectatori în fiecare zi
    de festival, iar tema de anul acesta este Growing smart, smart growing, adică
    modalitatea prin care putem să creştem la modul deştept, dar sănătos, a
    precizat Constantin Chiriac, potrivit căruia – De-a lungul celor 22 de ani de
    existenţă, festivalul şi-a făcut din calitate, o datorie de onoare. Concept şi
    strategie în acelaşi timp, Excelenţa a dezvoltat bunul cel mai de preţ pe care
    un festival şi o comunitate îl pot crea: PUBLICUL. Viaţa, cu profunzimea şi
    contrastele ei, a pus în acord festivalul cu tot ce înseamnă valoare, tradiţie
    şi inovaţie, experiment şi perenitate.

    Proiectul Aleea celebrităţilor
    continuă şi anul acesta la Festivalul Internaţional de la Sibiu, printre
    personalităţile cărora li se dedică o stea în 2015 numărându-se actorul şi
    regizorul Klaus Maria Brandauer, regizorul Eimuntas Nekrosius, dramaturgul şi
    regizorul Joel Pommerat, regizorul, scenaristul şi dramaturgul Neil LaBute,
    regizorul şi actorul Kazuyoshi Kushida. De asemenea, la FITS se întâlnesc, în
    cadrul unui eveniment dedicat, şi reprezentanţii a 11 oraşe româneşti şi a
    şapte oraşe din Grecia care aspiră la calitatea de Capitală Culturală Europeană
    2021, titlu pe care Sibiul l-a deţinut în 2007.

  • Festivalul European de Teatru Eurothalia

    Festivalul European de Teatru Eurothalia

    Organizat de Teatrul German de Stat din Timişoara, Festivalul European de Teatru Eurothalia a ajuns, în noiembrie 2014, la a patra ediţie, continuând ceea ce şi-a propus în urmă cu cinci ani. Lucian Vărşăndan, directorul Teatrului German:


    “S-a gândit să fie o încercare de racordare a acestui teatru şi a teatrului din ţara noastră la unele dintre tendinţele teatrului european. Festivalul şi-a dorit de la început să devină, în timp, o platformă pentru teatrul european din diverse spaţii culturale de bună calitate. În 2009, când acest festival a fost iniţiat, nu exista nicio iniţiativă similară cel puţin în această regiune, dacă nu în ţară şi acest lucru ne-a încurajat să perseverăm. Pe de o parte, dorim să aducem la Timişoara unele dintre cele mai inovatoare propuneri din teatrul din diverse ţări europene, iar pe de altă parte încercăm să facem o conexiune între această latură a festivalului şi cea care aduce la Timişoara unele dintre producţiile reprezentative ale ultimelor stagiuni din România.


    Această componentă românească a festivalului se înţelege şi ca o componentă de showcase, un lucru pe care l-am iniţiat de anul trecut şi l-am continuat anul acesta, cu intenţia de a contribui la o mai bună vizibilitate a ceea ce se produce în teatrele din România. Ceea ce contează, din punctul meu de vedere, este ce ar avea acel spectacol de spus spectatorilor de aici”.



    Unul dintre cele mai provocatoare spectacole ale ediţiei 2014 a Festivalului Eurothalia — provocator ca mesaj, dar şi ca regie, a fost “Crash Course Chit Chat”, spectacol produs de compania Sanjei Mitrovic, din Amsterdam. Conceptul, regia şi coregrafia îi aparţin aceleiaşi Sanja Mitrovic, care a adunat cinci actori, reprezentând cinci state europene: Germania, Franţa, Anglia, Olanda şi Belgia. Spectacolul are la bază, pe de o parte, poveştile actorilor despre copilăria, familia, viaţa personală, pe de altă parte, fapte istorice, clişee şi prejudecăţi legate de cele cinci naţiuni.



    Sanja Mitrovic foloseşte startegiile documentarului pentru a studia relaţia dintre identitatea personală şi identitatea europeană. Franţuzoaica Servane Ducorps, unul dintre cei cinci actori din “Crash Course Chit Chat”, vorbeşte despre întrebările la care au încercat să răspundă prin acest spectacol:


    “Putem fi europeni? Ce înseamnă să fii european? Ce împărţim împreună? Ce nu împărţim? Cred că e vorba despre a ne chestiona pe noi înşine în legătură cu aceste lucruri. Cred că în spectacol începem fiind curioşi unul cu privire la celălalt şi, cu cât intrăm mai adânc, cu atât ne distrugem mai mult unul pe celălalt. Poate că ultima scenă, una religioasă, semnifică încercarea noastră, pentru ultima oară, de a fi împreună. Şi nici această încercare nu a avut succes. Cred că era important să avem un moment religios, să vorbim despre ce înseamnă a fi împreună”.



    Unul dintre spectacolele româneşti cele mai valoroase invitate în Festivalul European de Teatru Eurothalia a fost “Victor sau copiii la putere” de Roger Vitrac, pus în scenă de Silviu Purcărete la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Producţia a câştigat anul acesta premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol. Nominalizată la premiile UNITER, categoria Cea mai bună actriţă în rol secundar, Csilla Albert vorbeşte despre experienţa lucrului cu acest text suprarealist:


    “Foarte greu textul. Acest text cred că a fost scris mai degrabă să fie citit decât să fie jucat, deşi este un text dramatic. Când l-am lucrat, am avut senzaţia că este precum Aria lui Mozart, care a fost scrisă ca să nu fie cântată. A fost o luptă, o adevărată aventură să îmblânzim textul. Cred că este o provocare să nu uităm de ce facem teatru, să ajungem la un nivel când personajele nu mai sunt jucate, arătate, ci sunt simţite, sunt jucate din celule.


    Pentru mine asta e cel mai important: să scot copilul din mine nu arătând cum cred eu că e un copil, ci crezând că nu am 35 de ani şi pot avea 6 ani timp de două ore şi să fie onest până în măduva oaselor. Cred că este şi meritul lui Silviu Purcărete, pentru că poate să te facă să te îndrăgosteşti de o propoziţie, de o scenă, de o lumânare care arde… Cred că te fură, te face să faci orice, pentru că are puterea asta de a convinge că merită. Merită făcut teatru şi merită lumea asta ceea ce înseamnă teatrul”.



    Teatrul German de Stat din Timişoara a prezentat în festival trei producţii proprii. Una dintre ele este “Pescăruşul” de Cehov, un spectacol extrem de emoţionant, regizat de Yuri Kordonsky, în care actriţa Ioana Iacob joacă rolul Irinei Nikolaevna Arkadina:


    “Munca cu Yuri Kordonski mi s-a părut extraordinară! Pentru un actor, mi se pare că trebuie să se întâmple această colaborare. Reuşeşte să te motiveze şi să te pună în situaţii emoţionale foarte puternice. Asta mi s-a părut fascinant la munca cu el. Este un spectacol foarte încărcat emoţional. Este un text foarte bun. Cum e Irina? De multe ori, ea riscă să fie catalogată drept o scorpie şi de multe ori e şi jucată astfel. Nu ştiu dacă eu am reuşit să scot puţin latura ei umană. Ştiu că la repetiţii mă luptam să dovedesc cât e ea de bună. Este o femeie care nu a avut o viaţă uşoară şi care s-a zbătut să facă ceva din viaţa ei şi din cariera ei, şi din arta ei. Foarte dedicată artei ei şi câteodată îşi pierde capul din cauza asta. Dar cred că are un suflet mare. Ca toate personajele lui Cehov, de altfel. Sigur aşa este şi aşa a fost şi pentru mine”.



    Gândit pentru a crea o mai mare apropiere între teatru, ca artă şi ca instituţie, şi public, se pare că Festivalul European de Teatru Eurothalia a reuşit de-a lungul celor patru ediţii să îşi atingă scopul, mărturiseşte Lucian Vărşăndan, directorul Teatrului German de Stat din Timişoara, organizatorul festivalului:


    “Cred că orice festival se adresează comunităţii unde este produs. Un astfel de festival cred că şi-a găsit drumul spre public. Constatăm asta din felul în care este aşteptat festivalul, din felul în care a fost regretat în anii în care nu a avut loc. La una dintre ediţiile trecute am editat un caiet post-festival, care cuprinde reacţiile unora dintre spectatori. Şi, nu în ultimul rând, feedback-ul vine din gradul de ocupare a sălilor, care este unul foarte bun. Cred că timişorenii şi nu numai ei au devenit din ce în ce mai interesaţi de acest festival, pe care îl doresc, îl cunosc şi îl aşteaptă”.