Radio România Internațional

Tag: subjonctif

  • Leçon 149 – le subjonctif (III)

    Leçon 149 – le subjonctif (III)

    Lecţia o sută patruzeci şi nouă


    Dominique : Bună ziua!


    Alexandra : Bună dimineaţa!


    Alexandru : Bună seara!


    Ioana : Bună!


    Bun venit, dragi prieteni. Nous nous sommes longuement attardés sur le subjonctif — un mode verbal qui nous aide à exprimer beaucoup de choses. Aujourd’hui nous retrouvons nos deux vieux amis: les verbes a avea (avoir) et a fi (être), qui sont un peu particuliers, en roumain aussi.


    Heureusement, a avea (avoir) ne pose aucun problème au subjonctif. Ses formes sont identiques au présent du verbe, pour toutes les personnes — évidemment à l’exception de la 3e:


    Alexandra: Eu am multă răbdare.


    J’ai beaucoup de patience.


    Alexandru: Eu trebuie să am multă răbdare.


    Je dois avoir beaucoup de patience.


    Ioana: Tu ai dreptate.


    Tu as raison.


    Alexandra: Tu vrei să ai dreptate.


    Tu veux avoir raison.


    Alexandru: Noi avem acces la Internet.


    Nous avons accès à Internet.


    Ioana: Noi vrem să avem acces la Internet.


    Nous voulons avoir accès à Internet.


    Alexandra: Voi aveţi rezervare.


    Vous avez une réservation.


    Alexandru: Voi doriţi să aveţi rezervare.


    Vous souhaitez avoir une réservation.


    Pour la 3e personne — du singulier et du pluriel — la forme est différente du présent: să aibă


    Ioana: El trebuie să aibă paşaport.


    Il doit avoir un passeport.


    Alexandru: Ei vor să aibă numărul dumneavoastră de telefon. Ils veulent avoir votre numéro de téléphone.


    &


    Le verbe a fi (être) s’écarte, lui, de la règle. Son subjonctif est tout à fait différent du présent:


    să fiu — que je sois


    Alexandra: Eu vreau să fiu fericită.


    Je veux être heureuse.


    să fii — avec double i (que tu sois)


    Alexandru: Tu vrei să fii muzician.


    Tu veux être musicien.


    să fie — qu’il soit


    Ioana: El vrea să fie în vacanţă.


    Il veut être en vacances.


    să fim — que nous soyons


    Alexandra: Noi vrem să fim împreună.


    Nous voulons être ensemble.


    să fiţi — que vous soyez


    Alexandru: Voi vreţi să fiţi invitaţi.


    Vous voulez être invités.


    să fie — qu’ils soient


    Ioana: Ei vor să fie cu primii.


    Ils veulent être les premiers.


    Alexandra: Vreau să fii lângă mine. (Je veux que tu sois près de moi) — souhaite Roxana Popescu, dans la chanson de la leçon. Nous exerçons — en musique — ce beau subjonctif.


    LA REVEDERE!



    Vreau să fii lângă mine


    Eu nu vreau luna de pe cer

    Cu raza-i albă şi vicleană

    Mai bine lasă-mă să-ţi cer o fericire pământeană

    Că sunt frumoase, văd că sunt

    Dar toate seamănă-ntre ele

    Tu de pe boltă le aduni

    Şi mi le dai, dar nu te-ntrebi

    Ce-aş face eu cu-atâtea stele



    Refren


    Vreau să fii lângă mine

    Am nevoie de dragostea ta

    Am nevoie de tine

    Pentru liniştea mea tu însemni

    Mult mai mult decât o stea


    Refren



    Nu mi-aş dori să am acum

    Nemărginirile albastre

    Sunt mai aproape de-adevăr

    Aceste clipe ale noastre.



    Că sunt frumoase, văd că sunt

    Dar toate seamănă-ntre ele

    Tu de pe boltă le aduni

    Şi mi le dai, dar nu te-ntrebi

    Ce-aş face eu cu-atâtea stele





    Vreau să fii lângă mine

    Am nevoie de dragostea ta

    Am nevoie de tine

    Foarte sincer îţi spun, serios îţi repet:

    Te iubesc!

    Vreau să fii lângă mine

    Am nevoie de dragostea ta

    Am nevoie de tine

    Foarte sincer îţi spun, serios îţi repet:

    Te iubesc!

    Vreau să fii lângă mine.



  • Leçon 147 – Le subjonctif (I)

    Leçon 147 – Le subjonctif (I)

    Dominique: Bună ziua.


    Alexandra: Bună dimineaţa.


    Alexandru: Bună seara!


    Ioana: Bună!


    Bun venit, dragi prieteni! Nous continuons en douceur, en nous occupant de choses simples. Pourtant, il se peut que certaines d’entre elles soient pour vous moins faciles à exprimer, en raison des différences de structure entre nos deux langues.



    C’est par exemple le cas des constructions exigées par les verbes: vouloir, pouvoir, devoir etc.


    En français on dit, par exemple: « Je veux manger. », « Tu peux parler. », « Il doit arriver. » A ces verbes on ajoute donc directement l’infinitif, soit le nom de l’action – à condition, bien sûr, qu’il y ait identité de sujet.



    En roumain le seul parmi ces verbes à permettre cette construction est


    –a putea – pouvoir.



    Alexandru: Tu poţi reuşi. Tu peux réussir.


    Alexandra: Noi putem aştepta. Nous pouvons attendre.


    Ioana: Ei pot pleca Ils peuvent partir.


    Le verbe a putea est pourtant un cas heureux – et quasiment unique.



    Les autres verbes similaires exigent le subjonctif.


    A putea accepte, lui, les deux structures.



    J’avoue que j’ai beaucoup hésité avant de m’attaquer à ce sujet. Pourtant, en sachant que cette construction vous est tellement nécessaire pour vous exprimer, je me suis décidée à prendre le taureau par les cornes. Ce faisant, j’ai constaté que notre mignon petit taureau n’a presque pas de cornes. Effectivement, en roumain, le subjonctif n’est rien du tout, par comparaison à son redoutable homologue français.



    A l’exception de la 3e personne – du singulier et du pluriel – le subjonctif (présent) est identique au présent du verbe. Il suffit d’y ajouter la conjonction


    –să – correspondant au français que.


    Prenons un verbe qui vous est familier:


    -a vorbi – parler


    Alexandra: eu vorbesc (je parle) – să vorbesc (que je parle)


    Eu pot să vorbesc. Je peux parler.



    Alexandru: tu vorbeşti (tu parles) – să vorbeşti (que tu parles)


    Tu poţi să vorbeşti. Tu peux parler.



    Ioana: el vorbeşte (il parle) – să vorbească (qu’il parle)


    El poate să vorbească. Il peut parler.



    Alexandra: noi vorbim (nous parlons) – să vorbim (que nous parlions)


    Noi putem să vorbim. Nous pouvons parler.



    Alexandru: voi vorbiţi (vous parlez) – să vorbiţi (que vous parliez)


    Voi puteţi să vorbiţi. Vous pouvez parler.



    Ioana: ei vorbesc (ils parlent) – să vorbească (qu’ils parlent)


    Ei pot să vorbească. Ils peuvent parler.




    Avec le verbe a putea (pouvoir), cet effort linguistique peut sembler inutile, puisque nous avons à notre portée une solution beaucoup plus simple: ajouter directement l’infinitif, comme en français. C’est vrai, pourtant quand on a besoin des verbes a vrea (vouloir), a trebui (devoir, falloir), a prefera (préférer) etc. on ne peut plus éviter le subjonctif.



    Alexandra: Eu pot să vorbesc. Je peux parler.



    Alexandru: Eu vreau să vorbesc. Je veux parler.



    Ioana: Tu poţi să telefonezi. Tu peux téléphoner.



    Alexandra: Tu vrei să telefonezi.Tu veux téléphoner.



    Alexandru: Noi putem să venim. Nous pouvons venir.



    Ioana: Noi vrem să venim. Nous voulons venir.



    Alexandra: Voi puteţi să cântaţi. Vous pouvez chanter.



    Alexandru: Voi vreţi să cântaţi. Vous voulez chanter.



    Ioana: Sau… să ascultaţi un cântec. Ou… écouter une chanson.



    La chanson de la leçon Vreau să zbor – «Je veux voler», «Je voudrais voler» nous offre plein de subjonctifs. Régalez-vous!



    LA REVEDERE!




    În ochii tăi plutesc,

    De dorul tău mă topesc,

    Într-una îţi şoptesc

    Cât de frumoasă eşti.

    Şi nu mă pot opri,

    Până se face zi,

    Să te iubesc,

    Să te iubesc.



    Poate nu ştii ce simt,

    Îmi place să te alint,

    Îmi place cum zâmbeşti atunci când eu

    Îţi povestesc

    Despre tot ce aş vrea.

    Să rămai doar a mea.

    Şi niciodată să nu pleci,

    În suflet sa-mi rămâi pe veci.



    Şi dacă într-o zi,

    Cerul îmi va zâmbi,

    Eu tare fericit aş fi.

    De rău să mă desprind,

    De dor să mă cuprind,

    În noaptea lungă să colind.



    Vreau să zbor,

    Să ating un nor

    Şi la tine să cobor.

    Vreau să zbor,

    Să zbor cu tine-n noapte,

    Să te am mereu aproape.



    Poate nu ştii ce simt,

    Îmi place să te alint,

    Îmi place cum zâmbeşti atunci când eu

    Îţi povestesc

    Despre tot ce aş vrea.

    Să rămai doar a mea

    Şi niciodată să nu pleci,

    În suflet să-mi rămai pe veci.



    Şi dacă într-o zi,

    Cerul îmi va zâmbi

    Eu tare fericit aş fi.

    De rău să mă desprind,

    De dor să mă cuprind,

    În noaptea lungă să colind.



    Vreau să zbor,

    Să ating un nor

    Şi la tine sa cobor.

    Vreau să zbor,

    Să zbor cu tine-n noapte,

    Să te am mereu aproape, iubito.



    Vreau să zbor,

    Vreau să zbor,

    Să ating un nor,

    Să ating un nor

    Şi la tine să cobor.





    Vreau să zbor,

    Vreau să zbor,


    Să zbor cu tine-n noapte,

    Să zbor cu tine-n noapte,

    Să te am mereu aproape.



    Să zbor cu tine-n noapte,

    Să te am mereu aproape…