Lecţia o sută patruzeci şi nouă
Dominique : Bună ziua!
Alexandra : Bună dimineaţa!
Alexandru : Bună seara!
Ioana : Bună!
Bun venit, dragi prieteni. Nous nous sommes longuement attardés sur le subjonctif — un mode verbal qui nous aide à exprimer beaucoup de choses. Aujourd’hui nous retrouvons nos deux vieux amis: les verbes a avea (avoir) et a fi (être), qui sont un peu particuliers, en roumain aussi.
Heureusement, a avea (avoir) ne pose aucun problème au subjonctif. Ses formes sont identiques au présent du verbe, pour toutes les personnes — évidemment à l’exception de la 3e:
Alexandra: Eu am multă răbdare.
J’ai beaucoup de patience.
Alexandru: Eu trebuie să am multă răbdare.
Je dois avoir beaucoup de patience.
Ioana: Tu ai dreptate.
Tu as raison.
Alexandra: Tu vrei să ai dreptate.
Tu veux avoir raison.
Alexandru: Noi avem acces la Internet.
Nous avons accès à Internet.
Ioana: Noi vrem să avem acces la Internet.
Nous voulons avoir accès à Internet.
Alexandra: Voi aveţi rezervare.
Vous avez une réservation.
Alexandru: Voi doriţi să aveţi rezervare.
Vous souhaitez avoir une réservation.
Pour la 3e personne — du singulier et du pluriel — la forme est différente du présent: să aibă
Ioana: El trebuie să aibă paşaport.
Il doit avoir un passeport.
Alexandru: Ei vor să aibă numărul dumneavoastră de telefon. Ils veulent avoir votre numéro de téléphone.
&
Le verbe a fi (être) s’écarte, lui, de la règle. Son subjonctif est tout à fait différent du présent:
să fiu — que je sois
Alexandra: Eu vreau să fiu fericită.
Je veux être heureuse.
să fii — avec double i (que tu sois)
Alexandru: Tu vrei să fii muzician.
Tu veux être musicien.
să fie — qu’il soit
Ioana: El vrea să fie în vacanţă.
Il veut être en vacances.
să fim — que nous soyons
Alexandra: Noi vrem să fim împreună.
Nous voulons être ensemble.
să fiţi — que vous soyez
Alexandru: Voi vreţi să fiţi invitaţi.
Vous voulez être invités.
să fie — qu’ils soient
Ioana: Ei vor să fie cu primii.
Ils veulent être les premiers.
Alexandra: Vreau să fii lângă mine. (Je veux que tu sois près de moi) — souhaite Roxana Popescu, dans la chanson de la leçon. Nous exerçons — en musique — ce beau subjonctif.
LA REVEDERE!
Eu nu vreau luna de pe cer
Cu raza-i albă şi vicleană
Mai bine lasă-mă să-ţi cer o fericire pământeană
Că sunt frumoase, văd că sunt
Dar toate seamănă-ntre ele
Tu de pe boltă le aduni
Şi mi le dai, dar nu te-ntrebi
Ce-aş face eu cu-atâtea stele
Refren
Vreau să fii lângă mine
Am nevoie de dragostea ta
Am nevoie de tine
Pentru liniştea mea tu însemni
Mult mai mult decât o stea
Refren
Nu mi-aş dori să am acum
Nemărginirile albastre
Sunt mai aproape de-adevăr
Aceste clipe ale noastre.
Că sunt frumoase, văd că sunt
Dar toate seamănă-ntre ele
Tu de pe boltă le aduni
Şi mi le dai, dar nu te-ntrebi
Ce-aş face eu cu-atâtea stele
Vreau să fii lângă mine
Am nevoie de dragostea ta
Am nevoie de tine
Foarte sincer îţi spun, serios îţi repet:
Te iubesc!
Vreau să fii lângă mine
Am nevoie de dragostea ta
Am nevoie de tine
Foarte sincer îţi spun, serios îţi repet:
Te iubesc!
Vreau să fii lângă mine.