Radio România Internațional

Tag: Tatiana Tibuleac

  • „Vara în care mama a avut ochii verzi”, la Teatrul Național Radiofonic

    „Vara în care mama a avut ochii verzi”, la Teatrul Național Radiofonic

    Teatrul Național Radiofonic prezintă, în premieră, în seria Dramaturgi români contemporani”, joi, 20 aprilie 2023, de la ora 19:00, la Radio România Cultural, spectacolul radiofonic Vara în care mama a avut ochii verzi, după romanul omonim de Tatiana Țîbuleac. Dramatizarea și adaptarea radiofonică: Magda Duțu. Regia artistică: Diana Mihailopol. În distribuție: Rodica Mandache, Marius Manole, Marcela Motoc, Daniel Tudorică, Annemary Ziegler, Cristina Constantinescu, Violeta Berbiuc, Ion Marinescu, Daniel Tudor. Regia de montaj: Robert Vasiliță. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor și coordonator de proiect: Magda Duțu.


    Miercuri, 19 aprilie 2023, începând cu ora 12:00, Teatrul Național Radiofonic organizează, în avanpremieră, audiția cu public a acestui spectacol. Evenimentul va avea loc la Teatrul Naţional I.L. Caragiale” Bucureşti, în Foaierul Tapiseriei, la etajul 1, și se va desfășura în prezența actorilor din distribuție și a echipei de creație. Sunt invitați jurnaliști, oameni de teatru interesați de această montare radiofonică, ascultători fideli ai Teatrului Național Radiofonic. Intrarea este liberă.



    Tatiana Țîbuleac s-a născut la 15 octombrie 1978 în Chișinău, Republica Moldova. Este absolventă a Liceului Iulia Hasdeu” din Chișinău; licențiată a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității de Stat din Moldova. Devine cunoscută publicului larg în 1995, când inițiază rubrica Povești adevărate” în cotidianul Flux. Din 1999, face parte din echipa PRO TV Chișinău, în calitate de reporter, editor și prezentator de știri. Chiar dacă activitatea sa de jurnalistă în spațiul basarabean îi promitea o carieră de succes, a preferat să se stabilească, în anul 2008, în Paris, urmându-și pasiunea pentru scris, în paralel cu cea pentru lumea audiovizualului. Debut editorial cu ”Fabule moderne”, Editura Urma Ta, Chișinău, 2014; ediția a II-a, Editura Libris Editorial, Brașov, 2016. În 2017, publică romanul ”Vara în care mama a avut ochii verzi”, care s-a bucurat de un succes instantaneu atât în spațiul francez, cât și în cel românesc, obținând Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul revistei Observator cultural și Premiul Observator Lyceum (2018). ”Grădina de sticlă”, al doilea roman al Tatianei Țîbuleac, apărut în 2018 la Editura Cartier, a fost distins cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură (2019). Spectacolul radiofonic realizat anul trecut, după ”Grădina de sticlă”, a fost prezentat în premieră absolută, de Teatrul Național Radiofonic, în cadrul proiectului Dramaturgi români contemporani”, în regia lui Petru Hadârcă. Dramatizarea și adaptarea radiofonică, după romanul ”Grădina de sticlă” — Magda Duțu.



    Cu ”Vara în care mama a avut ochii verzi”, Tatiana Țîbuleac a scris una dintre cele mai răscolitoare povești din literatura română contemporană.


    Tatiana Țîbuleac a reușit un tur de forță cu acest prim roman al său.(…) Scurt și intens, romanul ei splendid, (…) în care o mamă bolnavă de cancer și un fiu așteaptă moartea împreună, impune o prozatoare de la care am cele mai mari așteptări. — consideră Radu Vancu.


    Vara în care mama a avut ochii verzi” vorbește despre cum lipsa de iubire poate să lase oamenii singuri și nenorociți. — este de părere Luiza Vasiliu.


    Întregul roman e negocierea unei împăcări între conștiința tulburată a tânărului și mama sa muribundă, care redescoperă într-o ultimă vară împreună, petrecută într-un sătuc francez, o liniște care le-a lipsit întreaga viață. (…) Paginile care-i pun față în față pe adolescentul care se îmblânzește sub soarele verii și pe mama sa muribundă care slăbește și pare a renaște în proximitatea morții sunt, o spun cu toată responsabilitatea, de cea mai înaltă calitate. Tatiana Țîbuleac a scris o carte absolut memorabilă. — apreciază Bogdan-Alexandru Stănescu.


    Romanul ”Vara în care mama a avut ochii verzi” este deopotrivă, o carte a împăcării și o carte despre «nedragoste»; o poveste despre violență și despre cuvintele spuse în ultimul moment. — concluzionează Cezar Gheorghe, cu ocazia interviului luat Tatianei Țîbuleac, în anul 2017, la Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara, despre acest prim roman al ei.



    Am scris capitolele cărţii, dar mi-am dat seama că îmi lipseşte motivul pentru care am scris cartea. De ce mama? De ce îşi aminteşte el de mamă?. Şi m-am întrebat cum îmi amintesc eu de un om. Întotdeauna, pornind de la un detaliu. Cineva mirosea a cafea. Cineva făcea plăcinte. Bunica avea o mână frântă, de exemplu. Şi m am gândit că ar fi bine ca Aleksy să îşi amintească de un lucru. Atunci m-am gândit la ochi. Ochii sunt cel mai simplu lucru de care să-ţi aminteşti. Şi am început să compun nişte frânturi din această femeie pornind de la ochii ei. (…) Nu am vrut să scriu o poveste din Basarabia, n-am vrut să scriu ceva din România, ci ceea ce mă măcina pe mine în acel moment. Eu aveam o temă, aveam nişte întrebări. Şi pentru că trebuia să îi dau un pic de culoare şi nişte personaje, stând în Franţa de atâţia ani şi plăcându-mi foarte mult satul francez, m-am gândit să-l fac acolo. (…) Nu aş putea spune că am inventat chiar totul, există şi lucruri din propria mea biografie. Nu neapărat la capitolul violenţă. Eu am fost un copil alintat, însă şi eu am două surori moarte. Mama mea m-a născut după ce a avut deja doi copii morţi. Au existat nişte traume şi în cazul nostru. Şi, când am devenit eu mamă, lucrurile astea s-au amestecat cumva în capul meu şi au izbucnit nişte ches¬tii poate latente, la care nu mă gândeam. Eu nu am fost niciodată foarte senină. Întotdeauna mi-a plăcut un pic drama, întotdeauna mi-au plăcut chestiile triste, gust din nostalgie, din emoţiile tari. Cartea este dură, dar este o duritate diferită de cea cu care ne am obişnuit noi astăzi. Este o duritate emoţională, pe care eu o văd peste tot. Mă miră că foarte mulţi oameni spun că aşa ceva nu prea există. Ba există foarte des, mai mult decât ar trebui să existe. Am simţit că fac cuiva dreptate cu cartea asta. Poate pare un pic arogant. Când o scriam nu am vrut să netezesc anumite lucruri. Mi-am zis că am pornit pe drumul acesta şi acum merg pe el până la capăt, aşa cum văd eu lucrurile, aşa cum simt eu lucrurile. Şi, poate, cineva se va regăsi în asta. Cred că este dură cartea, însă nu suficient de dură. — mărturisește Tatiana Țîbuleac.


    Diana Mihailopol — regizorul artistic al spectacolului, împărtășește câteva impresii despre ceea ce a însemnat întâlnirea cu textul Tatianei Țîbuleac: Am văzut cu ochii mei cum în fața mea se ridică un zid împrejmuit de cavaleri și femei luptătoare. M-am trezit și, de fapt, nu era zid, ci textul Tatianei Țîbuleac și în jur nu erau cavaleri, nici femei luptătoare, ci actorii care scormoneau în buzunarele harului lor după condiția personajelor. Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac este o Geneză a sentimentelor, care, cerându-se rostită, fiecare cuvânt a devenit muzică, fiecare stare a devenit amintire, fiecare efect sonor a devenit teamă. Un astfel de text, ca o oglindă a personalității de sine, te împovărează și te ușurează de propria ta ființă. Am considerat munca regizorală în fața acestui obiect scriptic o încercare și un prag al vieții mele profesionale, pe care nu le voi uita. Îi mulțumesc Tatianei Țîbuleac pentru că și-a dat acordul ca o creație literară atât de imagistică să fie lăsată să devină spectacol sonor și îi sunt recunoscătoare pentru faptul că încercările în formarea emoțiilor descrise de ea, de autoare, le-am creat eu și sper că mă vor însoți mereu.



    ”Vara în care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Țîbuleac este o producție a Teatrului Național Radiofonic, realizată în cadrul proiectului Dramaturgi români contemporani”, și va fi difuzată în premieră joi, 20 aprilie 2023, de la ora 19:00, la Radio România Cultural.


  • L’été où maman a eu les yeux verts

    L’été où maman a eu les yeux verts

    Un roman comme un coup de poing, c’est par de tels mots que l’on pourrait parler de L’été où maman a eu les yeux verts, de Tatiana Tîbuleac. Traduit du roumain par Philippe Loubière, le roman est paru en français chez les Editions des Syrtes. Elena Diaconu, à la tête de la Librairie Kyralina a fait de ce titre son nouveau coup de coeur.

  • Marian Ochoa de Eribe: Spanische Literaturübersetzerin aus dem Rumänischen mit Preis geehrt

    Marian Ochoa de Eribe: Spanische Literaturübersetzerin aus dem Rumänischen mit Preis geehrt

    Die spanische Version des Romans Der Sommer, als Mutter grüne Augen hatte“ von Tatiana Țîbuleac, der 2019 im Verlag Impedimenta erschien, wurde mit dem Europäischen Romanpreis Casino de Santiago“ ausgezeichnet. Die spanische Literaturkritikerin und Schriftstellerin Marian Ochoa de Eribe unterzeichnet die spanische Übersetzung. Werke von Eric Vuillard, Paolo Giordano und Pedro Feijo sind ebenfalls auf der Kurzliste dieser Auszeichnung zu finden. Bisherige Preisträger des renommierten Preises sind allerdings Jonathan Coe, Kazuo Ishiguro, John Lanchester und Emmanuel Carrère. Der Sommer, als Mutter grüne Augen hatte“ ist der Debütroman von Tatiana Țîbuleac, einer ehemaligen Journalistin aus Chișinău, Moldaurepublik, die heute in Paris lebt. Die spanische Version des Romans wurde 2019 mit dem Cálamo-Preis ausgezeichnet, der von der Buchhandlung Cálamo in Zaragoza verliehen wird. Tatiana Tîbuleacs Debütroman wurde in Rumänien 2016 veröffentlicht. Im Mittelpunkt des Romans steht die emotionale Beziehung einer Mutter zu ihrem Sohn. Ihr Roman Der gläserne Garten“, der 2018 im Cartier Verlag in Chișinău erschienen ist, wurde 2019 mit dem Literaturpreis der Europäischen Union geehrt.



    Wir haben mit Marian Ochoa de Eribe gesprochen. Sie erzählte über Entstehungsgeschichte der Übersetzung und wie der Roman im spanischsprachigen Raum aufgenommen wurde. Marian Ochoa de Eribe:



    Die Geschichte der Übersetzung ist absolut wunderbar. Bei der Madrider Buchmesse 2018 war Rumänien Ehrengastland, und ich leitete die Preisverleihung, bei der auch Mircea Cărtărescu dabei war. Noch während der Messe bin ich auf eine Zeitung gesto‎ßen, wo ein ausführlicher Artikel über die rumänische Gegenwartsliteratur zu lesen war, und ich habe dort ein paar Fotos gesehen. Bis auf zwei Schriftsteller kannte ich alle Autoren, die dabei vorgestellt wurden. Tatiana Țîbuleac war eine von ihnen. Ich erinnere mich, dass ich ein Foto von dem Artikel machte und es an eine Freundin von mir an der Universität in Constanța, Dr. Eta Hrubaru, schickte. Ich fragte sie, ob sie überhaupt etwas über Tatiana Țîbuleac wisse, sie antwortete, sie sei im Besitz ihres Romans »Der Sommer, als Mutter grüne Augen hatte«. Als ich also Anfang Juli in Constanța ankam, war das erste, was ich dort machte, den Roman zu lesen, und die Lektüre war äu‎ßerst spannend. Darüber hinaus habe ich bei einigen Treffen mit der Presse und mit Lesern in Spanien erzählt, dass ich den Roman am Strand von Mamaia zu Ende gelesen habe und dass ich, sobald ich nach Hause kam, meinen PC startete und nach einem Kontakt zu Tatiana Țîbuleac suchte. Ich schrieb ihr eine Nachricht und lie‎ß sie wissen, dass ich den Roman gerne übersetzen würde, ich rief Enrique Redel an, den Gründer des Verlages Impedimenta. Ich sagte ihm, dass ich eine Schriftstellerin entdeckt habe und dass ich ihren Roman übersetzen würde, egal ob er es nun veröffentlichen würde oder nicht. Enrique vertraute mir und das Ergebnis davon ist dieser wunderbare Weg des Buches und dieser wunderbare Weg von Tatiana Țîbuleac in der hispanischen Welt.“




    Marian Ochoa de Eribe entdeckte die rumänische Literatur in den 1990er Jahren, als sie an der Ovidius-Universität in Constanța Vergleichende Literaturwissenschaft lehrte. Die ersten rumänischen Bücher, die sie ins Spanische übersetzte, waren Panait Istratis Kyra Kyralina“ und Moș Anghel“ sowie Der Roman des kurzsichtigen Jungen“ von Mircea Eliade. Seit 2009 übersetzt Marian Ochoa de Eribe, auf Anregung von Enrique Redel, die Werke von Mircea Cărtărescu. Der Verlag Impedimenta brachte zwischen 2010 und 2013 Marian Ochoa de Eribes spanische Versionen von Der Roulettespieler“, Travestie“, Nostalgie“ und Schöne Fremde“ von Mircea Cărtărescu heraus. Die spanische Version von Solenoid“ wurde 2017 veröffentlicht und gewann im nächsten Jahr den renommierten Preis Formentor de las Letras“. Der rumänische Autor erhielt damit einen der weltweit renommiertesten Literaturpreise für sein Lebenswerk,




    Über die Werke von Mircea Cărtărescu und Tatiana Țîbuleac, deren Fassungen auf Spanisch sie kürzlich übersetzte, sagte Marian Ochoa de Eribe:



    Eigentlich habe ich nie aufgehört, aus Mircea Cărtărescus Werk zu übersetzen. Naja, ab und zu habe ich auch etwas anderes gemacht, in letzter Zeit habe ich an der Lyrik-Anthologie gearbeitet, die im Herbst dieses Jahres erscheinen soll. Um ehrlich zu sein, nachdem ich »Der Körper« übersetzt habe, den zweiten Teil der »Orbitor«-Trilogie (in Deutsch unter dem Titel »Blendwerk« erschienen — Anm. d. Red.), ein sehr schwieriges Buch, brauchte ich eine kleine Pause, weil ich beim Übersetzen des Bandes meine ganze Konzentration einsetzte. Aber ich will nicht verschweigen, dass Tatiana Țîbuleacs Roman »Der gläserne Garten« ein schwieriges Buch war, ein extrem komplexes Buch, was die Sprache angeht. Um auf Ihre Frage zurückzukommen: Mircea Cărtărescu geht mir nicht mehr aus dem Kopf, es ist, als würde ich ständig in seiner Welt und in seinen Obsessionen leben.“




    Der Impedimenta Verlag hat kürzlich bekannt gegeben, dass Marian Ochoa de Eribes spanische Version von Tatiana Țîbuleacs zweitem Roman, Der gläserne Garten“, im Buchhandel erhältlich ist. Ihre spanische Version eines weiteren rumänischen Romans erscheint 2021 im Verlag Acantilado: Gabriela Adameșteanus Roman Provizorat“.

  • Le Prix européen Casino de Santiago pour la romancière moldave Tatiana Țîbuleac

    Le Prix européen Casino de Santiago pour la romancière moldave Tatiana Țîbuleac

    La traduction en espagnol du roman « Lété où maman a eu les yeux verts » de Tatiana Ţîbuleac, parue en 2019 aux Editions Impedimenta et portant la signature de Marian Ochoa de Eribe a remporté le prix européen Casino de Santiago. Le jury la préférée aux romans dEric Vuillard, Paolo Giordano et Pedro Feijoo aux côtés desquels la traduction du livre de la romancière moldave sest trouvée sur la liste courte des nominations. Ce prix a été déjà accordé par le passé à des auteurs importants tels Jonathan Coe, Kazuo Ishiguro, John Lanchester et Emmanuel Carrère. Précisons que la même traduction en espagnol a été récompensée en 2019 du prix Cálamo, remis par la librairie homonyme de la ville de Saragosse. Tatiana Ţîbuleac est une ancienne journaliste de Chişinău qui vit maintenant à Paris.



    Lancé en 2016, en roumain, le micro-roman de Tatiana Țîbuleac décrit la relation tendue entre une mère mourante et son fils, adolescent. En 2019, la même romancière sétait vu décerner le Prix de littérature de lUnion européenne, cette fois-ci pour son deuxième roman, « Le jardin de verre » paru en 2018, à la maison déditions moldave Cartier. Davantage sur lécriture de Tatiana Țîbuleac et sur limpact que son premier roman a eu sur le public espagnol, avec la traductrice Marian Ochoa de Eribe : « Lhistoire qui se cache derrière cette traduction est absolument magnifique. Cétait en 2018, au moment du Salon du livre de Madrid, avec la Roumanie comme invité dhonneur. Moi, jai présenté la cérémonie douverture, en présence de lécrivain roumain Mircea Cartarescu. Une très belle cérémonie ! Eh bien, durant cet événement, jai trouvé dans une publication un article sur la littérature roumaine contemporaine, avec plusieurs photos à lappui. A lexception de deux noms de romancières, tous les autres métaient connus. De ces deux femmes, lune était Tatiana Țîbuleac. Je me souviens davoir pris larticle en question en photo pour lenvoyer à une amie de Constanta, la professeure Eta Hrubaru. Je lui ai demandé si elle savait quelque chose sur cette écrivaine et elle ma répondu quen fait, elle avait son roman « Lété où maman a eu les yeux verts ». Et comme je me suis rendue à Constanta début juillet, la première chose que jai faite a été de plonger dans la lecture de ce livre que jai trouvé exceptionnel. Jai déjà raconté à plusieurs reprises aussi bien devant la presse que devant les lecteurs, que ce livre, je lai fini sur une plage, à Mamaia, et que dès que je suis rentrée à la maison, jai ouvert lordinateur pour chercher un contact de Tatiana Ţîbuleac. Je lui ai donc écrit pour lui dire que je me trouvais toujours sous limpact de la lecture de son roman et que jaimerais bien le traduire en espagnol. Une fois quelle ma répondu quelle acceptait, jai contacté Enrique Rebel, le fondateur des Editions Impedimenta pour lui dire que je venais de découvrir une écrivaine et que peu importe sil voulait ou pas de ma traduction, moi, jallais traduire en espagnol « Lété où maman a eu les yeux verts ». Enrique ma fait confiance et voilà comment sexplique cette magnifique trajectoire que Tatiana Ţîbulesc a empruntée vers lunivers hispanique. »





    Marian Ochoa de Eribe a découvert la littérature roumaine au milieu des années 90. A lépoque, elle enseignait la littérature comparée à lUniversité Ovidius de Constanţa. Les premiers romans roumains quelle avait traduits en espagnol ont été « Kyra Kyralina » et « Père Anghel » de Panait Istrati et le « Roman dun adolescent myope » de Mircea Eliade. En 2009, sur proposition de léditeur Enrique Rebel, elle commence à traduire en espagnol lœuvre de Mircea Cartarescu. Entre 2010 et 2013, les Editions Impedimenta allaient publier « Le joueur de roulette », « Travesti », « La Nostalgie » et « Les belles étrangères ». En 2018, une année après la parution dans lespace littéraire hispanique de la traduction en espagnol de son roman « Solénoïde », Mircea Cartarescu se verra accorder le prestigieux Prix Formentor de las Letras pour lensemble de son œuvre « destiné à encourager la transformation radicale de la conscience humaine ».



    Nous avons discuté avec la traductrice littéraire Marian Ochoa de Eribe sur les traductions des œuvres de Mircea Cărtărescu et de Tatiana Țîbuleac. « En fait, je traduis presque tout le temps des œuvres de Mircea Cartarescu. Dernièrement, jai travaillé sur une Anthologie de poésie censée paraître en automne. Je dois avouer quaprès avoir traduit lŒil en feu, deuxième partie de la trilogie Orbitor, un ouvrage particulièrement difficile, jai senti le besoin de faire une petite pause pour plonger ailleurs dans ma tête. Mais bon, « Le Jardin de verre », le deuxième roman de Tatiana Tîbuleac, non plus, na pas été un livre facile, vu la complexité du langage. Pour revenir à votre question, je pense que je ne me libérerai jamais de Mircea Cartarescu, tant je vis dans son univers et parmi ses obsessions. »




    La maison dédition Impedimenta a récemment annoncé la parution de la traduction en espagnol de Marian Ochoa de Eribe du « Jardin de verre » de Tatiana Ţîbuleac. Une bonne nouvelle pour les lecteurs, cest que les Editions Acantilado vont également publier cette année la traduction en espagnol du roman « Provisorat » de Gabriela Adameșteanu, signée par la même Marian Ochoa de Eribe. (Trad. Ioana Stancescu)

  • Premiul European Cazino de Santiago pentru Tatiana Țîbuleac

    Premiul European Cazino de Santiago pentru Tatiana Țîbuleac

    Versiunea în limba
    spaniolă a romanului Vara în care mama a
    avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac, apărută
    în 2019 la Editura Impedimenta, în traducerea lui Marian Ochoa de Eribe, a
    câștigat Premiul European Cazino de Santiago. Pe lista scurtă au intrat Eric Vuillard, Paolo Giordano și Pedro Feijoo. În
    anii precedenți laureați ai Premiului European Cazino de Santiago au fost:
    Jonathan Coe, Kazuo Ishiguro, John Lanchester și Emmanuel Carrère. Vara în care mama a avut ochii verzi este primul roman al Tatianei Țîbuleac, care
    a fost jurnalistă la Chișinău și acum trăiește la Paris. Același roman, apărut
    în spaniolă sub titlul El verano en que mi madre tuvo los ojos verdes, i-a
    adus scriitoarei Tatiana Ţîbuleac și premiul Cálamo pe 2019, acordat de
    Librăria Cálamo din Zaragoza. Primul roman al autoarei a fost lansat în 2016,
    în limba română, şi descrie relaţia emoţionantă dintre o mamă şi fiul ei. În
    2019, Tatiana Ţîbuleac a fost recompensată cu Premiul Uniunii Europene pentru
    Literatură pentru romanul Grădina de sticlă, publicat la Editura Cartier din
    Chișinău, în 2018.

    Am vorbit cu traducătoarea Marian Ochoa de Eribe despre povestea
    traducerii și receptării romanului Vara
    în care mama a avut ochii verzi, de
    Tatiana Țîbuleac în spațiul hispanic Povestea traducerii este absolut minunată. În 2018, la Târgul de Carte
    de la Madrid, România a fost țara invitată și eu am prezentat ceremonia de inaugurare,
    la care a fost prezent Mircea Cărtărescu. A fost o ceremonie foarte frumoasă.
    În timpul acestui târg am găsit un ziar care publica un amplu articol despre
    literatură română actuală și acolo erau câteva poze. Cu excepția a două
    scriitoare, îi știam pe toți autorii prezentați în respectiva publicație. Una
    dintre cele două scriitoare prezentate era Tatiana Țîbuleac, îmi amintesc că am
    făcut o poză articolului și i l-am trimis unei prietene de la Constanța, profesoara
    Eta Hrubaru. Am întrebat-o dacă ea știe ceva despre Tatiana Țîbuleac și mi-a
    răspuns că are romanul Tatianei Țîbuleac,     Vara
    în care mama a avut ochii verzi    .

    Astfel
    că la începutul lui iulie, când am ajuns la Constanța, primul lucru pe care
    l-am făcut a fost să-l citesc, iar efectul lecturii a fost extraordinar. Am
    povestit de mai multe ori la întâlniri cu presa și cu cititorii din Spania că
    am terminat cartea la plajă, în Mamaia, și cum am intrat în casă am deschis
    calculatorul și am căutat un contact al Tatianei Țîbuleac. I-am scris și i-am spus că sunt încă sub
    impactul cărții și că aș dori s-o traduc. Și când mi-a spus că acceptă s-o
    traduc, l-am sunat pe Enrique Redel, fondatorul editurii Impedimenta. I-am spus
    că am descoperit o scriitoare și că indiferent dacă alege să o publice sau nu,
    eu o să traduc Vara în care mama a avut ochii verzi.
    Enrique a avut încredere în mine, iar rezultatul este această
    traiectorie minunată a cărții și această traiectorie minunată a Tatianei
    Țîbuleac în lumea hispanică.


    Marian
    Ochoa de Eribe a descoperit literatura română la mijlocul anilor 90, când preda
    literatură comparată la Universitatea Ovidius din Constanța. Primele cărți pe
    care le-a tradus în spaniolă au fost Kyra Kyralina și Moș Anghel de Panait
    Istrati și Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade. Din 2009, Marian Ochoa de Eribe a început să traducă opera lui Mircea
    Cărtărescu, la propunerea editorului Enrique Redel. Între 2010 și 2013 apar la
    Editura Impedimenta Ruletistul, Travesti, Nostalgia și Frumoasele străine. În
    2017, odată cu apariția romanului Solenoid în spaniolă, Mircea Cărtărescu se
    impune în spațiul hispanic, câștigând prestigiosul Premio Formentor de las
    Letras 2018, unul dintre cele mai importante premii literare din lume, pentru
    întreaga sa operă, destinată să impulsioneze transformarea radicală a
    conştiinţei umane.

    Am vorbit cu Marian Ochoa de Eribe despre traducerile
    recent încheiate din Mircea Cărtărescu și TatianaȚîbuleac. De fapt, traduc
    aproape continuu din Mircea Cărtărescu, în ultima vreme am lucrat la Antologia de
    poezie care urmează să apară anul acesta, în toamnă. Este adevărat că după ce
    am tradus Corpul, a doua parte a trilogiei Orbitor, o carte extrem de dificilă,
    aveam nevoie de o mică ferestruică, de o mica pauză, ca să caut în alte sertare
    din mintea mea. Dar trebuie să spun că și romanul Tatianei Țîbuleac, Grădina de
    sticlă, a fost o carte dificilă, foarte complexă la nivel de limbaj. Revenind
    la întrebare, se pare însă că de Mircea Cărtărescu nu scap, parcă trăiesc mereu
    în lumea și obsesiile lui.


    Editura Impedimenta a anunțat recent intrarea în librării a ediției
    spaniole a Grădinei de sticlă, cel de-al doilea roman al Tatianei Țîbuleac, în
    traducerea lui Marian Ochoa de Eribe. Anul aceasta urmează să apară în Spania,
    la editura Acantilado, tot în traducerea lui Marian Ochoa de Eribe, romanul
    Provizorat de Gabriela Adameșteanu.

  • Tatiana Ţîbuleac, distinsă cu Premiul UE pentru literatură

    Tatiana Ţîbuleac, distinsă cu Premiul UE pentru literatură

    Premiul i-a fost oferit tinerei scriitoare, fostă jurnalistă din
    Republica Moldova, în semn de apreciere pentru activitatea importantă dedicată
    creaţiei literare, pentru talentul şi profesionalismul de care a dat dovadă
    de-a lungul activităţii sale, dobândind recunoaştere la nivel european. În
    2019, scriitoarea Tatiana Țîbuleac a făcut parte din cei 14 laureați ai
    Premiului Uniunii Europene pentru Literatură (EUPL), premiați în octombrie
    2019, în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor la Palatul BOZAR din
    Bruxelles. Grădina de sticlă, romanul pentru care Tatiana Țîbuleac
    a câștigat Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, este, în mai multe
    feluri, romanul unei întregi generații feminine și al unei povestitoare pe cât
    de autentice, pe atât de surprinzătoare, scrie criticul Simona
    Sora.


    Am întâlnit-o
    pe Tatiana la conferinţa The Power of Storytelling (octombrie 2019) şi am
    vorbit cu ea despre scris, despre limbi, despre Chişinău şi despre Paris,
    oraşul în care locuieşte acum. Am vorbit şi despre cum i-a modelat limba română
    poveştile, despre rolul formator al bunicii ei, despre atenţia pentru poveşti
    şi rezistenţa în faţa greutăţilor, despre controversele pe care le-a stârnit
    romanul Gradina de sticlă (apărut la editura Cartier, 2018), despre Chişinăul
    ei subiectiv şi despre Premiul UE.

    Tatiana Ţîbuleac: Partea
    cea mai emoţionantă în legătură cu Premiul UE a pentru mine a fost lectura în
    limba română, pe scena Bozar-ului. Asta chiar m-a emoţionat, au venit mulţi români
    în sală şi mi s-a părut că limba română, răsunând pe acea scenă a fost, de
    fapt, un premiu în sine. Şi mi s-a părut că toată acea lume, scriitorii
    premiaţi, s-au adunat acolo pentru a spune o poveste, iar vocea României s-a
    auzit în egală măsură şi asta m-a emoţionat chiar mai mult decât premiul, care
    a fost o bucurie neaşteptată. Încerc să mă bucur de aceste premii, dar mă
    întorc la treaba mea, care este scrisul.


    Există
    în Chișinău o stradă, cea mai lungă şi mai anevoioasă stradă din lume. Pe strada
    aceea, clădirile, copacii, semafoarele, chiar și lăzile de gunoi, chiar și
    gropile știu cuvinte în limba rusă. Am pornit de la acest fragment din
    Grădina de sticlă pentru a vorbi cu Tatiana Ţîbuleac despre relaţia ei cu
    limbile. Tensionată, strânsă, imprevizibilă.

    Sunt
    oameni care vorbesc foarte bine o singură limbă, sunt oameni care vorbesc multe
    limbi şi le vorbesc prost. Cred că eu fac parte din acea categorie de oameni
    care se descurcă în mai multe limbi. Dar când trebuie să scrie sau să
    folosească o limbă, limba îi alege. Acasă, eu vorbesc mai mult în engleză cu
    soţul meu şi asta este limba în care pot povesti cel mai bine despre viaţa
    cotidiană.


    Trăind la Paris, aud
    foarte multă franceză şi copiii mei preferă franceza oricărei limbi, este o
    limbă pe care am îndrăgit-o mai ales datorită lor, şi eu am ajuns să asociez
    franceza copilăriei şi jocurilor. Limba rusă, pe care o vorbesc destul de bine,
    înseamnă foarte mult pentru mine, prin ea mă conectez la o literatură care îmi
    place, ascult muzică în limba rusă. În acelaşi timp, când trebuie să scriu
    ceva, româna este limba pe care o aleg şi care, la rândul ei, mă alege. Mi-am
    dat seama că româna este limba cu care reuşesc să menţin o relaţie de prietenie
    şi că este o limbă pe care o învăţ scriind. Pentru mine, limba română a devenit
    şi mai dragă după ce am scris Grădina de sticlă. Pentru că am revizitat
    Chişinăul, mi-am revizitat copilăria, curtea copilăriei în care am vorbit mai
    mult rusa, şi mi-am dat seama că, de fapt, noi, eu şi limba română, ne
    cunoaştem de foarte mulţi ani şi după această cea mai recentă carte a mea,
    Grădina de sticlă, prietenia dintre noi a devenit şi mai strânsă.


    Tatiana
    Țîbuleac revine, în forță, într-un alt context și la un alt nivel, la tema
    maternă, a copilului iubit/neiubit, a consecințelor tragice ale
    neiubirii, a remușcării, într-o carte la fel de tulburătoare ca și
    Vara în care mama a avut ochii verzi. Orfana care descoperă un Chișinău
    multicultural a fost înfiată dintr-un orfelinat sătesc de o femeie singură și
    ambițioasă, care vrea să-i ofere un viitor prosper ori poate cumpărată ca mână
    de lucru și exploatată la fel de nemilos ca în romanele lui Dickens?
    Întrebările te urmăresc și după lectura pasionantă a acestui roman de formație
    a unei fete care crește între două limbi și două culturi, în anii când se
    schimbă frontierele și sistemele politice     scrie Gabriela Adameșteanu
    despre Grădina de sticlă.


    Tatiana
    Țîbuleac: M-am întrebat dacă Gradina de sticlă va fi
    înţeleasă. Dacă scriitorii din România se vor conecta la realităţile din
    Chişinăul pe care-l descriu eu şi, din fericire, s-au conectat mai mult decât
    am putut să sper. M-am întrebat şi de ce ar citi un francez o poveste care se
    petrece la Chişinău despre o fetiţă care încearcă să înveţe limba rusă în
    detrimentul celei moldoveneşti, cum se numea în acele vremuri, şi care apoi a
    devenit română. Vorbind cu traducătorul cărţii mi-am
    dat seama că el a găsit cu totul altceva în această carte. Şi el mi-a spus că
    lupta aceasta pentru identitate nu este ceva foarte străin, că multă lume se
    regăseşte în această lupte. Nu cred că există un singur fel de a citi
    Grădina de sticlă.





  • Le jardin de verre de Tatiana Tîbuleac

    Le jardin de verre de Tatiana Tîbuleac

    Le 5 mars, lors d’un événement accueilli par l’Ambassade roumaine de Paris, les Editions Syrtes ont lancé la traduction en français du roman Le jardin de verre de l’écrivaine moldave, Tatiana Tîbuleac, prix de l’Union européenne de littérature en 2019.

  • Jurnal românesc – 04.03.2020

    Jurnal românesc – 04.03.2020

    Trei cetăţeni români, între care un minor, au fost repatriaţi din
    Yemen, anunţă Ministerul Afacerilor Externe. Operaţiunea s-a desfăşurat cu
    sprijinul ambasadelor României la Amman şi Cairo, al Consulatului General al României
    la Istanbul, al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie şi al consulului
    onorific yemenit la Bucureşti. MAE precizează că cei trei au fost transportaţi
    pe cale aeriană, pe ruta Aden – Amman – Istanbul – Bucureşti.

    Măsura de
    repatriere face parte din demersurile de asistenţă şi protecţie consulară
    acordate de Ministerul de Externe cetăţenilor români aflaţi în situaţii
    deosebite, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare din statele cu risc
    major de securitate. De la începutul operațiunilor de evacuare din Siria, ţară
    măcinată de război, MAE a repatriat 787 de cetățeni români și membrii de
    familie ai acestora.

    Instituţia reaminteşte că pentru Yemen este în vigoare
    nivelul maxim de alertă, respectiv Pericol major – părăsiţi imediat zona
    sau ţara!     şi îi îndeamnă pe români să contacteze misiunile diplomatice
    ale României din teritoriu sau din vecinătate pentru a-şi anunţa prezenţa în
    regiune. Totodată, MAE recomandă folosirea aplicaţiei Călătoreşte în
    siguranţă, ce poate fi descărcată pe orice dispozitiv mobil inteligent de
    pe site-ul instituţiei www.mae.ro.




    Pompierul Iulian Rotariu de la Inspectoratul pentru Situaţii de
    Urgenţă Botoşani va participa la ultra-maratonul The Ultra Asia
    Race, care se va desfăşura în Vietnam, în perioada 9-12 martie.
    Subofiţerul va alerga pe un traseu de 160 de kilometri care include atât jungla
    vietnameză, cât şi zone montane ale acestei ţări.

    Îmi doresc să reuşesc
    să termin cursa şi să lupt pentru cauza copiilor cu autism. Nu îmi propun
    niciun obiectiv, pentru că nu ştiu ce va fi la faţa locului, pentru că nu
    depinde totul de mine    , a declarat Iulian Rotariu pentru Agerpres. La
    cursa extremă, organizată de postul de televiziune Canal Aventure, specializat
    în concursuri extreme, vor participa 20 de sportivi. Românul a câştigat, în
    luna noiembrie 2019, ultra-maratonul Ultra Africa Race, desfăşurat
    în Mozambic, după ce a alergat peste 200 de kilometri, iar în mai 2018, a
    triumfat la ultramaratonul The Track desfăşurat în Australia.




    Ambasadorul francez la Bucureşti, d-na. Michele Ramis, a lansat
    Strategia de promovare a Industriilor Culturale şi Creative franceze în
    România. Diplomatul a afirmat că ţara noastră este profund ataşată de fenomenul
    cultural şi a exprimat determinarea părţii franceze de a acţiona în favoarea
    dezvoltării economiei culturale din ţara noastră.

    România este o ţară
    profund ataşată de cultură, cu mari muzicieni, cu mari dramaturgi, cu mari
    cineaşti şi mari regizori, cu mari festivaluri de muzică. Este aici o reală dezvoltare
    şi voinţă de a promova industriile creative pe care dorim s-o dezvoltăm
    împreună,     a spus Ramis. Ea a precizat că, în Franţa, sectorul
    industriilor creative generează o cifră de afaceri de 91,4 miliarde de euro pe
    an şi reprezintă 2,3% din economia naţională.

    Am constatat acest teren
    fertil de aici şi marele potenţial    , a spus ambasadorul, în condiţiile care
    sectorul creativ aduce în România venituri de doar 3 miliarde de euro. Prin
    această strategie, guvernul francez doreşte să-şi promoveze la nivel
    internaţional Industriile Culturale şi Creative reprezentate de artele vizuale,
    cinema, jocuri video, cărţi, muzică, publicitate, comunicare, artele
    spectacolului, presă, radio şi televiziune.




    Romanul Grădina de sticlă, de Tatiana Ţîbuleac, care a
    obţinut Premiul Uniunii Europene pentru Literatură 2019, va fi lansat, în limba
    franceză, pe 5 martie la reşedinţa Ambasadorului României în Franţa, Luca
    Niculescu. Institutul Cultural Român de la Paris transmite că, în cadrul
    evenimentului, Tatianei Ţîbuleac îi va fi înmânat Ordinul Meritului Cultural.
    Cu acest prilej, va avea loc şi un spectacol cu participarea dramaturgului
    franco-român George Banu, organizat în cadrul Festivalului Primăvara
    Poeţilor 2020, o platformă culturală de mare prestigiu în Franţa.

    Tatiana
    Ţîbuleac s-a născut la Chişinău şi a studiat la Facultatea de Jurnalism şi
    Comunicare de la Universitatea de Stat din Moldova. A debutat ca scriitoare în
    2014 cu o colecţie de proză scurtă numită Fabule moderne. Primul
    său roman, Vara în care mama a avut ochii verzi, apărut în 2016 în
    română şi tradus în mai multe limbi, a primit premiul Uniunii Scriitorilor din
    Moldova, premiul revistei Observator Cultural şi Observator Lyceum
    la festivalul FILIT din Iaşi. Din anul 2008, locuieşte la Paris.

  • Tatiana Ţîbuleac

    Tatiana Ţîbuleac

    Tatiana Ţîbuleac, jeune écrivaine originaire de République de Moldova, a été décorée le 1er décembre dernier par le président de la Roumanie, Klaus Iohannis, avec l’ordre du Mérite culturel au grade chevalier. La médaille visait à récompenser la riche activité littéraire, le talent et le professionnalisme de cette ancienne journaliste, qualités qui lui avaient apporté une reconnaissance européenne.

    C’est que Tatiana Ţîbuleac venait justement de recevoir une récompense attribuée aux meilleurs écrivains émergents d’Europe. En octobre 2019, elle comptait parmi les 14 lauréats du Prix de littérature de l’Union européenne 2019 mis à l’honneur lors d’une cérémonie au Palais BOZAR de Bruxelles. « Grădina de sticlă » / « Le jardin de verre », le roman qui lui a apporté cette récompense, est, pour la critique littéraire Simona Sora, « le roman de toute une génération de femmes et celui d’une conteuse aussi authentique que surprenante ».

    Tatiana Ţîbuleac était aussi présente à Bucarest en octobre dernier, l’occasion de nous entretenir avec elle sur l’écriture, sur la manière dont le roumain a façonné ses histoires, sur Chişinău et sur Paris, où elle vit en ce moment. Nous avons aussi discuté du rôle formateur de sa grand-mère et de la résilience devant les adversités, des controverses provoquées par son dernier roman « Le jardin de verre », sorti en 2018 chez Cartier, une importante maison d’édition moldave, et du Prix européen de littérature qu’elle venait de recevoir.

    Tatiana Ţîbuleac : « La chose la plus émouvante par rapport au prix de l’UE c’était de lire en roumain sur la scène du BOZAR. Ca m’a réellement ému, il y avait beaucoup de Roumains dans la salle et il m’a semblé que le roumain qui résonnait sur cette scène était un prix en soi. J’ai trouvé que tout ce monde, les écrivains primés, ils s’étaient tous rassemblés pour raconter une histoire et la voix de la Roumanie y était tout aussi audible. Ca m’a ému même plus que le prix, qui a été une joie inattendue. J’essaie de me réjouir de ces récompenses, mais ensuite je retourne à mon travail, l’écriture. »

    « Il y a à Chişinău une rue, la plus longue et la plus rude rue au monde. Dans cette rue, les bâtiments, les arbres, les feux, même les poubelles, même les creux connaissent des mots en russe. » C’est ce fragment de son dernier livre qui nous a poussé à interroger Tatiana Ţîbuleac sur sa relation avec les langues. Tendue, rapprochée, imprévisible.

    Tatiana Ţîbuleac : « Il y a des personnes qui parlent très bien une seule langue, d’autres qui en parlent plusieurs et elles les parlent mal. Je crois que je fais partie de cette catégorie de gens qui se débrouillent en plusieurs langues. Mais lorsqu’ils doivent écrire ou utiliser une langue, c’est la langue qui les choisit. Chez moi, je parle surtout en anglais avec mon mari et c’est aussi en anglais que je peux raconter le mieux la vie quotidienne. En vivant à Paris, j’entends beaucoup le français et mes enfants le préfèrent à toute autre langue. C’est grâce à eux qu’il m’est proche, je fais maintenant cette association entre français, enfance et jeux. Le russe, que je parle assez bien, représente beaucoup pour moi. Il me permet de me connecter à une littérature que j’aime, j’écoute de la musique en russe. Dans le même temps, quand je dois écrire quelque chose, c’est le roumain que je choisis et qui, à son tour, me choisit. Je me suis rendu compte que j’arrive à entretenir une relation d’amitié avec le roumain et que c’est une langue que j’apprends en écrivant. Le roumain m’est devenu encore plus proche après avoir écrit « Le jardin de verre ». C’était l’occasion de revisiter Chişinău, mon enfance, la cour de mon enfance où je parlais beaucoup russe et j’ai compris qu’en fait nous, le roumain et moi, on se connaissait depuis bien des années. Après ce dernier livre alors, notre amitié est devenue encore plus forte. »

    L’écrivaine roumaine Gabriela Adameșteanu fait elle aussi une critique élogieuse du roman « Le jardin de verre » : «Tatiana Ţîbuleac fait un retour en force, dans un contexte et à un niveau différents, au thème de la maternité, de l’enfant aimé/pas aimé, des conséquences tragiques du « non-amour », du remords, dans un livre tout aussi troublant que « L’été où maman a eu les yeux verts ». L’orpheline qui découvre un Chişinău multiculturel a été adoptée de l’orphelinat d’un village par une femme seule et ambitieuse qui veut lui offrir un avenir florissant ? Ou elle a été achetée en tant que main d’œuvre et sera exploitée sans pitié comme dans les romans de Dickens ? Les questions continuent leur assaut même après la fin de ce roman d’apprentissage passionnant, l’apprentissage d’une fille qui grandit entre deux langues et entre deux cultures, à une époque où les frontières et les systèmes politiques changent. »

    Tatiana Ţîbuleac, sur son roman le plus récent : « Je me suis demandée si « Le jardin de verre » sera compris. Si les réalités de ce Chişinău que je décris parleront aux écrivains de Roumanie et, heureusement, elles ont fait écho chez eux au-delà de mes espoirs. Je me suis aussi interrogé sur les raisons d’un lecteur français de lire cette histoire qui se passe à Chişinău. L’histoire d’une petite fille qui essaie d’apprendre le russe au détriment du moldave, tel qu’on l’appelait à l’époque, et qui est par la suite devenu le roumain. En discutant avec le traducteur du livre, qui paraîtra en France au mois de mars, je me suis rendu compte que lui avait trouvé toute autre chose dans ce roman. C’est lui toujours qui m’a dit que cette lutte pour l’identité n’est pas quelque chose de rare, beaucoup de monde se reconnaît dans ce type de combat. Je ne crois pas qu’il y ait une seule manière de lire « Le jardin de verre ». »

    Pour ceux qui veulent découvrir l’univers littéraire de Tatiana Ţîbuleac, sachez que son premier roman, « L’été où maman a eu les yeux verts », est paru en français aux Editions des Syrtes en 2018. Son deuxième, « Le jardin de verre », paraîtra en mars chez le même éditeur. (Trad. Elena Diaconu)

  • Tatiana Ţîbuleac, distinsă cu Premiul UE pentru literatură

    Tatiana Ţîbuleac, distinsă cu Premiul UE pentru literatură


    Tatiana Ţîbuleac a fost decorată de președintele României, Klaus Iohannis, cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler, cu ocazia Zilei Naționale a României. Premiul i-a fost oferit tinerei scriitoare, fostă jurnalistă din Republica Moldova, în semn de apreciere pentru activitatea importantă dedicată creaţiei literare, pentru talentul şi profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul activităţii sale, dobândind recunoaştere la nivel european. În 2019, scriitoarea Tatiana Țîbuleac a făcut parte din cei 14 laureați ai Premiului Uniunii Europene pentru Literatură (EUPL), premiați în octombrie 2019, în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor la Palatul BOZAR din Bruxelles. “Grădina de sticlă”, romanul pentru care Tatiana Țîbuleac a câștigat Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, este, “în mai multe feluri, romanul unei întregi generații feminine și al unei povestitoare pe cât de autentice, pe atât de surprinzătoare”, scrie criticul Simona Sora.



    Am întâlnit-o pe Tatiana la conferinţa The Power of Storytelling (octombrie 2019) şi am vorbit cu ea despre scris, despre limbi, despre Chişinău şi despre Paris, oraşul în care locuieşte acum. Am vorbit şi despre cum i-a modelat limba română poveştile, despre rolul formator al bunicii ei, despre atenţia pentru poveşti şi rezistenţa în faţa greutăţilor, despre controversele pe care le-a stârnit romanul Gradina de sticlă (apărut la editura Cartier, 2018), despre Chişinăul ei subiectiv şi despre Premiul UE. Tatiana Ţîbuleac. :”Partea cea mai emoţionantă în legătură cu Premiul UE a pentru mine a fost lectura în limba română, pe scena Bozar-ului. Asta chiar m-a emoţionat, au venit mulţi români în sală şi mi s-a părut că limba română, răsunând pe acea scenă a fost, de fapt, un premiu în sine. Şi mi s-a părut că toată acea lume, scriitorii premiaţi, s-au adunat acolo pentru a spune o poveste, iar vocea României s-a auzit în egală măsură şi asta m-a emoţionat chiar mai mult decât premiul, care a fost o bucurie neaşteptată. Încerc să mă bucur de aceste premii, dar mă întorc la treaba mea, care este scrisul.”



    “Există în Chișinău o stradă, cea mai lungă şi mai anevoioasă stradă din lume. Pe strada aceea, clădirile, copacii, semafoarele, chiar și lăzile de gunoi, chiar și gropile știu cuvinte în limba rusă.” Am pornit de la acest fragment din Grădina de sticlă pentru a vorbi cu Tatiana Ţîbuleac despre relaţia ei cu limbile. Tensionată, strânsă, imprevizibilă. “Sunt oameni care vorbesc foarte bine o singură limbă, sunt oameni care vorbesc multe limbi şi le vorbesc prost. Cred că eu fac parte din acea categorie de oameni care se descurcă în mai multe limbi. Dar când trebuie să scrie sau să folosească o limbă, limba îi alege. Acasă, eu vorbesc mai mult în engleză cu soţul meu şi asta este limba în care pot povesti cel mai bine despre viaţa cotidiană.


    Trăind la Paris, aud foarte multă franceză şi copiii mei preferă franceza oricărei limbi, este o limbă pe care am îndrăgit-o mai ales datorită lor, şi eu am ajuns să asociez franceza copilăriei şi jocurilor. Limba rusă, pe care o vorbesc destul de bine, înseamnă foarte mult pentru mine, prin ea mă conectez la o literatură care îmi place, ascult muzică în limba rusă. În acelaşi timp, când trebuie să scriu ceva, româna este limba pe care o aleg şi care, la rândul ei, mă alege. Mi-am dat seama că româna este limba cu care reuşesc să menţin o relaţie de prietenie şi că este o limbă pe care o învăţ scriind. Pentru mine, limba română a devenit şi mai dragă după ce am scris Grădina de sticlă. Pentru că am revizitat Chişinăul, mi-am revizitat copilăria, curtea copilăriei în care am vorbit mai mult rusa, şi mi-am dat seama că, de fapt, noi, eu şi limba română, ne cunoaştem de foarte mulţi ani şi după această cea mai recentă carte a mea, Grădina de sticlă, prietenia dintre noi a devenit şi mai strânsă.”



    “Tatiana Țîbuleac revine, în forță, într-un alt context și la un alt nivel, la tema maternă, a copilului iubit/neiubit, a consecințelor tragice ale “neiubirii”, a remușcării, într-o carte la fel de tulburătoare ca și Vara în care mama a avut ochii verzi. Orfana care descoperă un Chișinău multicultural a fost înfiată dintr-un orfelinat sătesc de o femeie singură și ambițioasă, care vrea să-i ofere un viitor prosper ori poate cumpărată ca mână de lucru și exploatată la fel de nemilos ca în romanele lui Dickens? Întrebările te urmăresc și după lectura pasionantă a acestui roman de formație a unei fete care crește între două limbi și două culturi, în anii când se schimbă frontierele și sistemele politice” scrie Gabriela Adameșteanu despre Grădina de sticlă.




    Tatiana Țîbuleac: “M-am întrebat dacă Gradina de sticlă va fi înţeleasă. Dacă scriitorii din România se vor conecta la realităţile din Chişinăul pe care-l descriu eu şi, din fericire, s-au conectat mai mult decât am putut să sper. M-am întrebat şi de ce ar citi un francez o poveste care se petrece la Chişinău despre o fetiţă care încearcă să înveţe limba rusă în detrimentul celei moldoveneşti, cum se numea în acele vremuri, şi care apoi a devenit română. Vorbind cu traducătorul cărţii, care va apărea în Franţa în martie, mi-am dat seama că el a găsit cu totul altceva în această carte. Şi el mi-a spus că lupta aceasta pentru identitate nu este ceva foarte străin, că multă lume se regăseşte în această lupte. Nu cred că există un singur fel de a citi Grădina de sticlă.”

  • Premiul Uniunii Europene pentru literatură

    Premiul Uniunii Europene pentru literatură

    Fiecare câștigător beneficiază de
    oportunitatea de a i se traduce cartea în cel puțin 2 limbi de circulație
    internațională, promovându-se astfel scriitorii și operelor acestora dincolo de
    granițele țării din care provin. Paul Matei, Europe Direct Iaşi, ne vorbeşte
    despre relevanţa Premiul Uniunii Europene pentru literatură:

    Este foarte important pentru că susţine tineri
    autori, tineri scriitori, autori de opere de ficţiune. Autorii distinşi cu
    acest premiu primesc 5000 de Euro şi, mai mult, sunt susţinuţi şi promovaţi la
    cele mai importante târguri şi saloane de carte din Europa şi din lume, iar
    tipul acesta de promovare contează foarte mult. Fiind prezenţi la cele mai importante manifestări dedicate cărţii, în
    mod firesc, autorii vând mai mult. Acest aspect este foarte important, cum am
    mai spus: în afara premiului de 5000 de Euro, se face o promovare foarte
    puternică a operei autorului respectiv. Iar promovarea, mai ales când eşti la
    primele cărţi, joacă un rol foarte important.

    Câștigătorii
    sunt selectați de către jurii naționale din țările participante la programul
    cultural al UE Europa Creativă, printre care se numără și câteva țări din
    afara UE. Scriitoarea Tatiana Țibuleac face
    parte din cei 14 laureați ai Premiului Uniunii Europene pentru Literatură
    (EUPL) care au fost premiați în octombrie 2019, în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor la Palatul BOZAR din Bruxelles.
    Grădina de sticlă, romanul pentru care Tatiana Țîbuleac a câștigat Premiul
    Uniunii Europene pentru Literatură    , este, în mai multe feluri, romanul unei
    întregi generații feminine și al unei povestitoare pe cât de autentice, pe atât
    de surprinzătoare    , scrie criticul Simona Sora.

    Tatiana Ţîbuleac: Partea cea mai emoţionantă pentru mine a
    fost lectura în limba română, pe scena Bozar-ului. Asta chiar m-a emoţionat, au
    venit mulţi români în sală şi mi s-a părut că limba română, răsunând pe acea
    scenă a fost, de fapt, un premiu în sine. Şi mi s-a părut că toată acea lume,
    scriitorii premiaţi, s-au adunat acolo pentru a spune o poveste iar vocea
    României s-a auzit în egală măsură şi asta m-a emoţionat chiar mai mult decât
    premiul, care a fost o bucurie neaşteptată. Încerc să mă bucur de aceste
    premii, dar mă întorc la treaba mea, care este scrisul.

    EUPL
    este organizat de un consorţiu format din Federaţia Europeană şi Internaţională
    a Librăriilor (EIBF), Consiliul Scriitorilor Europeni (EWC) şi Federaţia
    Editorilor Europeni (FEP), cu sprijinul Comisiei Europene.



  • L’été où maman a eu les yeux verts

    L’été où maman a eu les yeux verts

    Ce matin-là, alors que je la haïssais plus que jamais, maman venait d’avoir trente-neuf ans. Elle était petite et grosse, bête et laide. C’était la maman la plus inutile de toutes celles qui ont jamais existé.

    C’est par ces phrases que débute le roman L’été où maman a eu les yeux verts de Tatiana Tibuleac, véritable coup de cœur de la littérature contemporaine par lequel cette ancienne journaliste moldave a marqué son début littéraire en tant que romancière. Née en 1978 à Chisinau, Tatiana Tibuleac fait carrière dans les médias avant de quitter son pays pour s’établir à Paris où elle continue à vivre aux côtés d’un mari anglais et de leurs deux enfants. Sa plume particulière et son style impitoyable ont vite séduit lecteurs et éditeurs à la fois. Cela explique la parution aux Editions des Syrtes, à Genève, de la traduction en français, par Philippe Loubière, du roman « L’été où maman a eu les yeux verts ». Davantage sur ce bouquin qui n’arrête pas de faire parler de lui, dans un reportage d’Ioana Stancescu.

  • Rumänien auf dem Pariser Buchsalon: Über 50 neue Titel vorgestellt

    Rumänien auf dem Pariser Buchsalon: Über 50 neue Titel vorgestellt

    Rumänien, so wie Sie es nie gelesen haben“/La Roumanie, comme vous ne l’avez jamais lue“ — unter diesem Motto stand zwischen dem 16. und dem 19. März die rumänische Präsenz auf dem Pariser Buchsalon. Auf dem Messestand des Rumänischen Kulturinstituts wurden über 50 aktuelle Titel ausgestellt. Die lebendige Literaturszene Rumäniens präsentierte sich auf der internationalen Buchmesse mit über 20 Veranstaltungen. Der Schriftsteller Basarab Nicolescu und Louis Monier, einer der Erfinder der Alta-Vista-Suchmaschine, präsentierten das Album Les Roumains de Paris“ / Die Rumänen in Paris“, erschienen im Verlag Éditions Michel de Maule. Doina Lemny stellte ihre neusten Titel vor: den Briefwechsel zwischen dem rumänischen Bildhauer Constantin Brâncuşi und dem französischen Maler Marcel Duchamp, erschienen im Verlag Éditions Diletca, sowie Brâncusi et Marthe — ou l’histoire d’amour entre Tantan et Tonton“ (den Briefweschel zwischen dem rumänischen Bildhauer und der schweizerischen Tänzerin Marthe Lebherz, erschienen im Verlag Fage Éditeur).



    Auf dem internationalen Buchsalon präsentierte das Rumänische Kulturinstitut auch den jüngsten Roman der moldauischen Schriftstellerin Tatiana Ţîbuleac, der in französischer Übersetzung im Verlag Éditions des Syrte erschien: L’Été où maman a eu les yeux verts“ / Der Sommer, in dem meine Mutter grüne Augen hatte“. Der kleine, aber aussagekräftige Roman setzt eine Prosaautorin in der europäischen Literaturszene durch, von der ich die grö‎ßten Erwartungen habe“, schreibt der Literaturkritiker Radu Vancu über den Roman, der im Verlag Cartier erschien. Über die französische Übersetzung ihres Romans, sagte die Autorin:



    Die französische Übersetzung meines Werkes habe ich nicht nur aus Stolz erwartet. Ich möchte sehen, wie diese osteuropäische Geschichte vom französischen Publikum wahrgenommen wird. Auch die Wahrnehmung durch das brasilianische Publikum weckt meine Neugier, denn bald soll der Roman auch ins Portugiesische übersetzt werden. Weitere ausländische Verlage haben sich ebenfalls bereit gezeigt, den Roman zu veröffentlichen. Jede Übersetzung verleiht meinem Werk ein neues Leben und das bewegt mich sehr. Als ich diese Geschichte zu schreiben begann, wusste ich, dass sie die Form eines Romans annehmen wird. Es handelt sich um die Geschichte einer Frau, die ich vorigen Sommer kennenlernte. Sie hat mich stark beeindruckt. Beim Schreiben stellte ich fest, dass ich nicht mehr aufhören konnte und dass verborgene Ideen, die ich im Kopf hatte, in dieser Geschichte eine Stimme bekommen können. Dann habe ich mir gesagt: Ich muss weitermachen. So viele Sachen wollte ich schon lange zum Ausdruck bringen, hatte aber nie die Gelegenheit. Dieses Buch hat mir die Chance gegeben. Nachdem ich das Buch fertigschrieb, fühlte ich, dass dieses Buch zu schreiben und all diese Sachen zum Ausdruck zu bringen, mir gut getan hat.“




    Die ausgebildete Journalistin lebt seit 2008 in Frankreich. Der Roman Der Sommer, in dem meine Mutter grüne Augen hatte“, der in Paris spielt, habe ihr die Chance gegeben, ein neues Leben zu beginnen. Wir haben die Autorin gefragt, wie sie ihr Verhältnis zu ihrer Muttersprache beurteilt:



    Die rumänische Sprache habe ich, im Gegenteil zu meinem Heimatland, nie verlassen. Selbst wenn ich auf Rumänisch geschrieben habe und das Rumänische als meine Muttersprache betrachte, kann ich sagen, dass ich es erst jetzt besser verstanden und vertieft habe. Jetzt, zehn Jahre seitdem ich mein Heimatland verlassen habe, kann ich sagen, dass ich meine Muttersprache mehr liebe. Mein Heimatland Republik Moldau habe ich eigentlich nie hinter mir gelassen, ich wollte aber, dass meine Romane nicht dort spielen und nicht mehr um moldau-bezogene Themen kreisen. Uns steht als Schriftsteller eine Vielfalt an Themen zur Verfügung.“




    Der Theaterkritiker George Banu hat auf der internationalen Buchmesse mit Marie-Noëlle Semet über seinen Roman Les Portes au coeur de l’intime“ gesprochen. Die rumänische Version des Bandes ist voriges Jahr im Verlag Nemira erschienen. 2015 jährte sich der Geburtstag des Dichters Gellu Naum zum 100. Mal. Das Rumänische Kulturinstitut widmete dem Dichter auch eine Lesung: Gellu Naum 100.

  • The International Literature Festival in Timisoara

    The International Literature Festival in Timisoara

    Some 20 writers from 10 countries attended
    the 6th International Literature Festival (FILTM) in the Western
    city of Timisoara over October 25th-28th. Public
    readings, debates and writers’ dialogues with readers took place. There were
    also two new sections added to the festival: a poetry marathon bringing
    together writers from Central and South-Eastern Europe and Literary Death Match
    featuring a number of authors reading from their own writings and then assessed
    by judges. History between memory and fiction was one of the themes proposed
    by the organisers at this year’s edition.

    Poet Robert Serban, the president of
    the festival, explains:


    I think that each of us, writers
    and readers, has a connection with history. This festival is entitled West of
    East/East of West. In Central and Eastern Europe there are stories we should
    know, our stories, the stories of our neighbours, stories we have interacted
    with, stories that have moulded us from a cultural and historical point of view
    and ultimately from a human viewpoint too. Romania has constantly interacted
    with and permanently carried on a dialogue with the neighbouring countries and
    it is very important that we know our partners of dialogue. It is also
    important that we know the people by our side; it is perhaps more important
    than to know people on other continents.


    On the first night of the festival,
    literature lovers in Timisoara had the chance to meet two of the foremost
    Romanian writers, prose writer Gabriela Adamesteanu, the most translated
    contemporary Romanian author, and Ion Vianu, who splits his time between
    Switzerland and Romania.

    Robert Serban tells us more:
    On the first night we brought together established writers. As you
    may know, Gabriela Adamesteanu is one of the most translated Romanian writers.
    She made her debut in the mid 1970s and was very active in the Romanian media
    in the 1990s, shortly after the revolution, as director of Revista 22, being
    also a member of the Group for Social Dialogue. Ion Vianu was one of the few
    courageous people during Ceausescu’s dictatorship in Romania, being among the
    few to show solidarity with the dissident writer Paul Goma. Then he went into
    exile to Switzerland because he risked being the target of retaliation. Writers
    spoke about history and their latest works, the discussion being moderated by
    writer Adriana Babeti, one of the intellectuals Timisoara takes pride in.


    On the second night of the festival, the
    well-known Ukrainian poet Serhiy Zhadan, a veteran of the Euromaidan, and the
    German prose writer of Polish descent Matthias Nawrat talked face to face.
    Tatiana Tibuleac of the Republic of Moldova, the author of one of the best
    novels published in 2016, carried on a face-to-face dialogue with Dan Lungu,
    the most translated Romanian writer of the new generation.


    Before attending the Timisoara Festival,
    where she was presented as a revelation in the contemporary Romanian
    literature, Tatiana Tibuleac had also been invited to the International
    Festival of Literature and Translation in the North-Eastern city of Iasi.
    Tatiana Tibuleac:


    Both the Iasi Festival and the
    Timisoara Festival were like a holiday for me. Besides the unexpected surprise
    of being invited, it was also a great joy to meet so many people I had only
    known from their works and to attend the festivals for the first time as a
    writer because I had only been at such festivals as a journalist. I liked the
    Festival in Timisoara very much for the way it was organised, though there were
    less participants than in the Iasi Festival. The discussions I participated in
    were very important for me to know my position as a writer. The talks I had
    with Ion Vianu and Gabriela Adamesteanu after the festival were also very
    important. Those people wrote books that can be considered real lessons of
    literature. Reading some prose by Gabriela Adamesteanu recently, I noted that
    years ago, she had written stuff that seems new to us today. That is why, it is
    very important to be connected to literature and realise that themes are
    recurrent and we only deal with them in a different way.


    Short and intense, the splendid novel of
    Tatiana Tibuleac shoots to fame a prose writer from whom I have the greatest
    expectations, writes Radu Vancu about her novel The Summer when My Mother’s
    Eyes Were Green brought out by Cartier Publishers. Tatiana Tibuleac again:


    When I started to write, I didn’t
    think it would be a book. I started to write the story of a woman who impressed
    me last summer. But as I was writing, I realised I couldn’t stop and very many
    things on my mind that were somehow hidden, started coming out in that story.
    And then I thought I should carry on to see what would come of it. At a certain
    point, I realised that I had to go through with that book. There were a lot of
    things I had wanted to say but I hadn’t found the form, the opportunity or the
    moment to do it. And that book gave me all that. After I wrote it, I realised
    how much good it had done to me to say those things.


    Appreciated by readers and critics alike,
    Tatiana Tibuleac will see her novel published by the French publishing house
    Syrtes next year.

  • Internationales Literaturfestival in Temeswar (FILTM): Mittel- und Osteuropa im Rampenlicht

    Internationales Literaturfestival in Temeswar (FILTM): Mittel- und Osteuropa im Rampenlicht

    Zum ersten Mal gab es beim Literaturfestival in Temeswar auch einen Gedicht-Marathon, an dem Autoren aus Mittel- und Südosteuropa beteiligt waren. Und ferner fand auch das sogenannte Literary Death Match statt, zum ersten Mal stieg die Literatur also in den Ring. Die Geschichte zwischen Erinnerung und Fiktion“ lautete eine der von den Veranstaltern vorgeschlagenen Themen bei der gerade abgeschlossenen Auflage des Festivals. Festivalintendant und Dichter Robert Şerban erklärt die diesjährige Themenwahl.



    Ich glaube, dass eigentlich jeder von uns, der schreibt und liest, mit der Geschichte etwas zu tun hat. Es muss gesagt werden, dass dieses Festival den Zusatz »Im Westen des Ostens / Im Osten des Westens« bekommen hat. Und in dieser Region, in Mittel- und Osteuropa gibt es eine Reihe von Geschichten, die wir kennen müssen. Das sind unsere Geschichten, die Geschichten unserer Nachbarn, Geschichten mit denen wir uns auseinandergesetzt haben und es immer noch tun. Geschichten, die uns kulturell, historisch und letztenendes menschlich geformt haben. Rund um Rumänien gibt es Länder, mit denen Rumänien ständig zu tun hatte, mit denen das Land einen ständigen Dialog führte und es ist extrem wichtig, deine Gesprächspartner kennenzulernen. Und ebenfalls sehr wichtig ist es, die Menschen an unserer Seite zu kennen, vielleicht noch wichtiger als die Menschen auf anderen Kontinenten.“




    Am ersten Festivalabend wurde den Literaturfans in Temeswar die Chance geboten, sich mit zwei der wichtigsten rumänischen Schriftsteller unserer Zeit zu treffen: mit der Schrifstellerin Gabriela Adameşteanu, die am meisten übersetzte lebende Autorin aus Rumänien, sowie mit Ion Vianu, dem Schriftsteller, der sein Schicksal zwischen der Schweiz und Rumänien teilt. Er ist einer der besten rumänischen Psychiater der zweiten Hälfte des 20. Jahrhunderts und einer der angenehmsten Überraschungen der Literatur der 2000er Jahre, wie Festivalintendant Robert Şerban uns erklärte.



    Wir haben am ersten Abend bewährte Schriftsteller zusammengeführt. Bekanntlich sind Gabriela Adameşteanus Werke die am meisten übersetzten Werke einer rumänischen Schriftstellerin. Sie gab Mitte der 1970er ihr Debüt, war in den 1990ern sehr aktiv in den rumänischen Medien, das hei‎ßt unmittelbar nach der Wende leitete sie das Magazin »Revista 22« und gehörte der Gruppe für Sozialen Dialog an. Was Ion Vianu anbelangt — er war einer der wenigen mutigen Menschen in Rumänien während der Ceauşescu-Ära, einer der wenigen, die sich mit dem Dissidenten Paul Goma solidarisch zeigte. Wegen der sich abzeichnenden Vergeltungsma‎ßnahmen ging er anschlie‎ßend ins Exil in die Schweiz. Es war also ein Abend, der diesen Schriftstellern gewidmet war, die über die Geschichte und ihre aktuellen Sorgen gesprochen haben, ein Abend, der von der Schriftstellerin Adriana Babeţi moderiert wurde, eine der Kulturpersönlichkeiten, auf die Temeswar stolz ist.“




    Am zweiten Abend des Literaturfestivals in Teweswar standen sich folgende Autoren gegenüber: Serhij Schadan, bekannter ukrainischer Dichter und Veteran des Euromaidans, neben dem deutschen Prosaautoren polnischer Herkunft Matthias Nawrat, der Moldauerin Tatiana Ţîbuleac, Autorin eines der besten Romane vom vergangenen Jahr, und schlie‎ßlich Dan Lungu, der am häufigsten übersetzte junge rumänische Autor. Vor ihrer Teilnahme am Festival in Teweswar, wo sie als Offenbarung der zeitgenössischen rumänischen Literatur vorgestellt wurde“, war Tatiana Ţîbuleac beim Internationalen Literatur- und Übersetzerfestival FILIT in Iaşi zu Gast, wie sie selbst strahlend erzählte.



    Sowohl das Festival in Iaşi als auch das in Temeswar waren für mich Feiertage. Neben der unerwarteten Überraschung, eingeladen zu werden, war es für mich auch eine gro‎ße Freude, soviele Menschen zu treffen, die ich nur aus ihren Büchern kannte und auch zum ersten Mal als Schriftstellerin dabei zu sein. Bislang war ich nämlich immer nur als Journalistin anwesend. Beim Festival in Temeswar, das weniger gut besucht war als FILIT, hat mir die Organisationsarbeit besonders gut gefallen. Die Diskussionsrunden, bei denen ich dabei war und an denen ich mich beteiligt habe, waren wichtig für mich als Schriftstellerin; ich konnte herausfinden, wo ich gerade stehe. Ebenso die Gespräche nach dem Festival mit Ion Vianu, mit Gabriela Adameşteanu. Diese Menschen haben Bücher geschrieben, die als echte Literaturstunden gelten könnten. Als ich unlängst Gabriela Adameşteanus Werke las, stellte ich fest, dass sie vor Jahren von Dingen schrieb, die uns heute neu erscheinen. Deshalb ist es wichtig, an der Literatur und dem Kontext angeschlossen zu sein und zu verstehen, dass die Themen sich wiederholen, nur schreiben wir auf unterschiedliche Art und Weise darüber.“




    Kurz und intensiv, Tatiana Ţîbuleacs herrlicher Roman ist der Durchbruch einer Prosaautorin, an die ich die grö‎ßten Erwartungen stelle“ — schreibt Radu Vancu über den Roman Der Sommer, in dem meine Mutter grüne Augen hatte“, der beim Verlag Cartier erschien. Tatiana Ţîbuleac sprach in Temeswar auch über die Entstehungsgeschichte des Romans:



    Als ich anfing, zu schreiben, dachte ich nicht, dass es ein Buch werden würde. Ich begann die Geschichte einer Frau zu schreiben, die mich vergangenen Sommer beeindruckt hat. Ich habe aber festgestellt, dass je länger ich schrieb, es desto schwieriger wurde, aufzuhören, und dass sehr viele Dinge aus meinem Kopf, die auf einer Art verborgener Regale gestanden hatten, auf einmal in die Geschichte mit einflie‎ßen. Und da habe ich mir gedacht, weiter zu machen, um den Ausgang zu erfahren. Und irgendwann wusste ich, dass in diesem Buch bis ans Ende gehen muss. Es gab viele Dinge, die ich lautstark sagen wollte, aber bislang hatte ich noch nicht die Form oder die Gelegenheit oder den richtigen Zeitpunkt dafür gefunden. Und dieses Buch hat mir die Gelegenheit, den Platz dafür geboten. Und nachdem ich es fertig geschrieben hatte, bin ich mir bewusst geworden, wie gut es auch mir getan hatte, diese Dinge offen anzusprechen.“




    Der Roman von Tatiana Ţîbuleac wird als durchschlagender Publikums- und Kritikererfolg im kommenden Jahr auch beim französischen Verlag Syrtes erscheinen.